Neamul Românesc, decembrie 1936 (Anul 31, nr. 261-283)
1936-12-01 / nr. 261
Anal XXXI Nr. 261 DIRECTOR POLITIC N. IORGA f**a jsweßsfS fen mos tmfam Mr, R te P, T. T. m, tSMWSa. 7 e ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 Marți 1 Decembrie 193>6 C ^ ^ ^ __________ * 2 h ,î I Pe an, an 600 lei. Pe șase luni 300 lei L € M ABONAMENTE J tB *ară ! Pentru autoritar și instanțiuni 100^ ! In străinătate: Pe un an, 1200 lei, Pe șase luni, 600 !■«»* DIRECTOR N. GEORGESCU Principiul național după Alba-Iulia. Cucerirea de căpetenie a vremilor moderne, principiul național, odată întruchipat In anumite hotare politice s’a părut, cel puțin la noi, că nu va mai suferi nici o altă amenințare în afară de aceea a revizioniștilor. A urmat, după unirea de la Alba-Iulia, o euforie din care abea acum începem a nedesmetici. Acea stare sufletească de mulțumire unanimă, care a exclus orice îndoială, orice scepticism față de foștii aliați in privința noiei noastre așezări pe hartă, a fost îndreptățită de mai departe. Prea așteptasem unirea vreme îndelungată ca să fi crezut că chiar a doua zi după înfăptuire temeliile ei înseși vor fi puse în discuție. Principiul național fusese așteptat să se coboare pe pământ, din norii teoriilor, mai bine de un veac de când prinsese cheag în mintea cărturarilor noștri. A-l fi tradus în faptă însemna o destindere, o descătușare a forțelor sufletești care urmau în viitor să fie cheltuite pe alte nevoi. Dar, în realitate, războiul nu s’a încheiat, de această crâncenă constatare ne convingem tot mai mult, văzând cu ochii. La Alba-Iulia s’a pecetluit o perioadă, nu s’a sfârșit o istorie din care ea face parte, istoria principiului național care este în plină desfășurare și pe picior și mai războinic ca în trecut. Până s’a ajuns la faptul unirii, luptele în jurul a ceea ce trebuia să vină s’au dat, nu dela Stat la Stat, ci dela oprimat la opresor, iar de dincoace de munți singurul factor care îndrăsnea să se măsoare cu acesta era cultura de credință națională. La al optsprezecelea jubileu al actului mântuitor înregistrăm o pornire de zădărnicire a moștenirii de la Alba-Iulia din partea însăși a unor state. Perspectiva s’a schimbat, zarea aduce tot mai aproape de noi pericolul unor „mari imperii internaționale impuse prin forță“, de care ne vorbea deunăzi un istoric român al lumii. Ele, aceste imperii care se conturează, întâlnesc de data aceasta în calea lor popoarele „succesorale“ de la fosta împărăție austro-ungarâ, care, născute din acelaș principiu, au de suferit pe urmele lui deopotrivă cu noi. In timp ce împreună cu ele ne-am dat silința să solidificăm nouile așezăminte decurgând din unitățile naționale, cine a făcut cu sau fără voe, tot ce era cu putința ca să pregătească terenul imperialismelor amenințătoare, au fost Societatea Națiunilor. Ea a prefigurat acestea prin însăși constituirea ei pe deasupra teritoriilor etnice, a întreținut a cvea imaginea unui supra-stat, după care să se poată lua la întrecere poftele hegemonice înăbușite. Liga de la Geneva a întins primejdia internațională în tot locul. Toate vocabulele care s’au rostit în marele areopag universal, pentru conlucrarea popoarelor la piatră, s’au întors azi împotriva principiului care a biruit în capitala Ardealului. Acesta este rezultatul, fie că Societatea Națiunilor a propagat la figurat o doctrină radical opusă conștiinței de neam, fie, mai ales, că ea a provocat pe rând să ia ființă imperialismele germanic și cel italian. Adăugați, la toate aceste stări de lucruri, că pentru ceea ce ne-am bătut noi, ca să ajungem stăpâni în cetatea Belgradului, nu e pretutindeni înțeles la fel în lumea apuseană, precum ni se pare greșit la prima înfățișare. In Franța este o elită intelectuală, în care intră și cea monarhistă, care zice și scrie că cea mai mare nenorocire pe capul Europei este principiul naționalităților, și pentru că promotorii lui au fost cei doi Napoleon, unchiul și nepotul, nu se iartă în ruptul capului această vinovăție politică. Unui străin îi vine greu să priceapă împrejurările noastre locale răsăritene, și o greșală de neiertat, a suprapune realității lor fantasma principiilor wilsoniene, din care ar fi rezultat actul de unire. Câtuși de puțin. Dacă lucrurile s-ar petrece atât de simplu precum le-a conceput în abstract președintele american, și, prin imitație, le-au luat la fel și câțiva ideologi de ai noștri, indigeni, n’am întâmpinat, în lumea apuseană, incomprehensiune față de soarta noastră, iar zeița rațiunea ar fi egală cu sine însăși în tot locul și totdeauna. Adevărul e că unitatea pe care stăm azi e un fapt organic desine-stătător, fără a fi fost determinat din afară când s’a hotărît Ardealul să se unească la 1 Decembrie 1918. Radu Dragnea Mai toți reprezentanții literaturii descreierate fac parte din corpul didactic. Domnule ministru de instrucție, dv. nu trebue să vă lăsați impresionat de gura spurcată care, îndată ce o atinge cineva, se deschide și împroașcă injurii. Eu sunt unul din oamenii cari am primit mai multe injurii și, cum vedeți, nu au avut nici un fel de influență asupra sănătății mele (ilaritate). Prin urmare, prindeți de piept această primejdie, fiindcă acei cari participă la anumite manifestări, acei cari sunt capabili de anumite gesturi nesocotite, mergând până la crimă, tovărășiile acelea de copii asasini, pe cari i-a curățat, în ultimul timp justiția, toate acestea vin dintr'o stare de spirit nenorocită. N. IORGA (Discursul la Mesagiu). O telegramă D. profesor N. IORGA a primit următoarea telegramă: Cahul 29 Noembrie 1936 Membrii organizației din județul Cahul a partidului naționalist- democrat, adunați azi în congres anual, adânc convinși de munca ce depuneți pentru propășirea și înălțarea neamului, vă asigură de nestrămutata încredere în steagul cei purtați și vă urează viață lungă și fericită pentru binele țării întregite. Președintele organizației Cahul, MIHAIL GHEORGHIU p, suvsa despre literatura greacă PRO1A, din Atena, cu data de 13 Noembrie, sub titlul „D-l Iorga despre literatura greacă“, publică următoarele: „Distinsul istoric al României și profesor la Universitatea din București, d. Nicolae Iorga, fost prim-ministru, este într’adevăr neobosit. Pe lângă Universitatea Populară din Văleni, unde foarte mulți intelectuali se duc să-l asculte d sa ține foarte des conferințe în diferite alte orașe din România. Acum câteva zile a vorbit la Brașov, despre literatura contimporană, pomenind cu măgulitoare aprecieri și despre poezia greacă, în special despre poeții Kostis Palamas și Lambros Porfiras. Trebue să notăm că literatura contimporană greacă nu este necunoscută în România. Profesorul grec al Universității din București, d. Russo, de ani de zile a înființat un seminar al filologiei moderne grecești și mai mulți studenți și studente români traduc versuri din Palmas, Griparis, Drosinis, Porfiras și alți poeți greci“. De la teatrul „Ligii Culturale** Astă seară Teatrulp Ligii Culturale represintă clasica comedie în 3 acte „Hangița“ de C. Goldoni în traducerea d lui prof. Nicolae Iorga. Mâine seară spectacolul este suspendat în sala teatrului Ligii Culturale având loc conferința d-lui prof. N. IORGA, pentru comemorarea zilei de 1 Decembrie, la ora 9 seara. „Geamul românesc pentru popor" A apărut nr. 22 al excelentei reviste pentru răspândirea culturii la sate ,„NEAMUL ROMANESC PENTRU POPOR“, cu următorul bogat cuprins: N. IORGA: Se samână grâu...; G. G. Longinescu: Știință pentru neamul românesc; I. Agârbiceanu. Idei și simțiminte; Iosif N. Dumitrescu: Păstrarea credinței strămoșești; I. Const.Delabaia: Floare pe câmpie (versuri traduse); Aurel George Stino: Letonia, o țară de plugari harnici; G. Iordache: Din lipsurile satelor; Iosif C. Rachiciu: Din năzdrăvăniile lui Moș Costea• M. A.:"Fapte bune; însemnări culturale și Știri felurite. Culegeri din popor. Buletinul Ligii. Un magal banului: Zaharoff a murit un om foarte puternic, de care atîrnau situațiile politice și soarta însăși a rasboiului, un tainic mînuitor de resorturi nevăzute care puneau în mișcare cele mai formidabile mașini. Și toate acestea într'o atitudine de aleasă discreție. Cel care putea orice a fost în același timp marele invisibil al celor nevăzute. Și aceasta fără niciun fel de ambiție de trufie dibaciu ascunsă. Cu o perfectă eleganță el își mînuia uneltele în dosul cărora îi făcea plăcere să dictară. Totul, pănă și o viața intimă, ascunsă ochilor tuturora cu o femeie din primele rînduri ale societății, a ținut să-l acopere cu același nestrăbătut zăbranic. Ar fi vrut poate să nu vădească nici acea aristocratică figură, de o „nonșalanță" cochetă pe care au surprins-o foarte rar fotografii. De obiceiu așa fac oamenii de mare rasă. Dar rasa lui era confuză și joasă. Un nume slav, care a fost interpretat bulgărește, o naștere obscură la Constantinopol, începuturi umile, o perioadă de inițiare convenabilă, — și de-odată fantastica ascensiune. In ea e și vraja care nu se repetă și nu se copiază. E darul divin al unei inteligențe care prinde imediat hotărîrea ce trebuie luată. Dar e și altceva : munca îndărătnică, răbdarea de fier și credința față de oameni. Acest modest și colosal nabab „dinamic" le-a avut. N. IORGA Chemarea socială a medicilor într-o publicație care este neștiută de marele public pentru că nu dispune de aparatul reclamagiu al literaturilor, Buletinul informativ al Confederației asociațiunilor de profesioniști intelectuali, se atrage luarea aminte asupra gravei probleme a medicinei sociale la noi. Acela care o face este tânârul profesor medic d. Petre Tömesen, înfățișându-și pe scurt ideile în acest subiect desvoltate înaintea tovarășilor săi de aceeaș carieră salutară. După expunerea aceasta judicioasă problema medicinei în România se desparte între starea dinainte de răsboiu, care a stat sub conducerea personalităților, și aceea de după răsboiu care a intrat în faza de organizare colectivă a Statului. Schimbările acestea sunt mai mult de ordin ierarhic și moral, în dauna personalităților creatoare care altă dată au fost Davila, Toma Ionescu, Cantacuzino și Obregia. Odată înlăturată preponderența lor, potrivit avântului nivelator și omonim al democratiei, s’au atins propășirile pe care le trâmbițează politicianii posesioniști ? încheierile tânărului profesor sunt cât se poate de sceptice și prea mult îngrijorătoare, privitor la sănătatea poporului român, pentru ca să nu dea de gândit tuturora. Una dintre ele e că „realizările Ministerului Sănătății sunt [ departe de așteptările generale“ .înlocuirea personalității cu anonimatul birocratic, pe placul partidelor populare, e departe a fi atins maximum de progres pe care și-l revendică democrația drept cucerirea ei cea mai vădită. In cifre lucrurile se traduc astfel: natalitatea e la noi de 33 la mie, pe când mortalitatea atinge cifra înspăimântătoare de 20 la mie. Iar în privința asistenței medicale, 77 de bolnavi la sută mor fără să fi fost văzuți de medic, fiindcă acesta e unul la 13.603 locuitori la sate, și la orașe un medic la 2.250 de locuitori. Față de împrejurările acestea tragice medicii constituiți in Asociația pe care o prezidează d. dr. Tomescu, se îndreaptă către public și guvernele țării să ia aminte la problema sanitară. Fie ca măcar de-aici înainte să fie auziți. Sâmbătă și Duminică s’a ținut la ..Asociația generală a Medicilor“ marele consiliu medical sub preșidenția d-lui str. I. Costinescu, ministrul sănătății publice. Este prima sesiune a acestui consiliu, adunare reprezentativă a corpului medical din întreaga țară. După cuvântul de deschidere al d-lui prof. dr. Tomescu, președintele Asociației generale a medicilor, D. dr. Petre Țopa, vicepreședinte al Asociației generale a medicilor luând cuvântul la desbaterea raportului a ținut următoarea cuvântare: Raportul d-lui inspector general Stoichiță a fost discutat în mai multe ședințe de comitetul central al Asociației generale a medicilor și aprobat în forma în care a fost prezentat în fața Marelui consiliu al medicilor din țară. Discuțiile care au avut loc arată marele interes ce preocupa lumea medicală ca să avem și la noi în România asistența medicală rurală organizată pe principii științifice moderne. D. ministru dr. Costinescu a cărui adeziune de principiu am auzit-o în ședința dela 28 c. și a cărui activitate în conducerea ministerului n’a avut o continuitate de lungă durată și-a dat tot interesul pentru promovarea luptei pentru combaterea mortalității infantile. Asociația generală a medicilor trebue să aibă în moțiunea ce o va prezenta ca rezultat al discuțiunilor marelui consiliu medical două lucruri: o salarizare omenească și locuință pentru medicul sanitar. Fără aceste lucruri medicii tineri oricât de dornici ar fi să meargă în mijlocul satelor nu se poate realiza programul de combatere a marei mortalități ce o găsim la noi în România. Un alt fapt important ce ese din interesantul raport al d-lui dr. Stoichiță este: coordonarea organizării sanitare ce trebue să existe între ministerul sănătății și diferitele case autonome de asistență medicală, Casa centrală a asigurărilor sociale, Casa muncii C. F. R. etc. Fără această coordonare și fără concursul instituțiunilor autonome de asistență medicală nu vom putea avea succes la lupta pentru combaterea tuberculozei. Un alt punct important ce l’a adus în discuție de către d-nii: prof. Tătaru dela Cluj, dr. T. Jianu și Dănulescu (București) este problema medicilor evrei și minoritari din România, într’o ședință a comitetului central al Asoc. generale a mediau vorbit relevând însemnătatea organizării marelui consiliu medical d-nii: prof. dr. Danielopal și dr. Cădere, dr. Iacobovich dr. N. Minoviici, prof. dr. Manolescu, dr. I. Jianu, dr. Coriolan Tătaru, dr. Hasnaș și d. dr. Isăcescu. In ședința de după amiază d. dr. Stoichiță, și-a desvoltat raportul asupra organizării sanitare rurale, cilor și îmi permit să o supun și discuțiunei Marelui consiliu medical ,problema medicilor evrei și minoritari trebue privită și considerată sub următoarele trei aspecte: b) Medicii evrei din teritoriile alipite trebue să facă dovada, că cunosc limba românească după 18 ani de la unire, dar mai ales trebue să afirme că respectă și apără legile țărei românești. Câtă vreme Statul Român nu are această dovadă, acest element trebue considerat și tratat ca străin de țară. c) Medicii minoritari care continuă să refuze a vorbi limba românească după 18 ani de la unire trebue excluși din slujba statului. In orice caz pentru siguranța Statului propun ca Asoc. generală a medicilor și Marele consiliu medical să ceară ministerului sănătății și guvernului ca în județele de la graniță n’au ce căuta nici medicii evrei care conduc nuclee comuniste cum este cazul dela Fălticeni etc., și minoritarii trebuesc îndepărtați din aceste județe cu orice preț și cu un moment mai devreme pentru apărarea intereselor Statului Românesc. Cu aceste cuvinte Asociația medicilor se poate mândri de foarte interesantul raport al d-lui dr. Stoichiță și va trebui ca întreg corpul medical să susțină ca acest raport să devină lege pentru binele sănătăței țăranului Român. , LUCRĂRILE DE DUMINICA In ședințele de Duminică s’au discutat următoarele rapoarte: Repartizarea medicilor la formațiile militare în caz de război, Casa de asigurare a corpului medical și gradația, salariu a medicilor. Evcpămite Magérul consiliu medical Organizarea sanitară rurală — Cuvântarea d-lui dr. Petre Țopa? vicepreședinte al Asociației Generale a Medicilor — Cuvântarea d-lui Br. Petre Țopa a) Medicii evrei din vechiul regat care în războiul de întregire și-au făcut în majoritate datoria, trebuesc considerați ca cetățeni români cu drepturi și datorii, spre deosebire de alții care au dezertat și care trebue să piardă cetățenia românească ei fiind străini și cu fapta. Epuizându-se ordinea de zi, d. dr. P. Topa a arătat marea importanță a celor discutate în acest congres și a propunerilor de ridicare a stării sănătății la sate. „Intelectualismul și sentimentalismul, iată ce lipsește din erotica eminesciană, IN FUNDAMENTUL EI GENITALA". G. Călinescu * D. DR. PETRE TOPA Salutăm călduros pe aceia cari vin să aducă României amenințate de poftele uzurpatorilor deferi o asigurare de solidaritate mai necesară decăt oricând și sentimente cărora din toată inima ii răspundem cu ale noastre• Conferința d-lui N. Iorga la sărbătorirea Unirii Ardealului „Liga Culturală" va sărbători mâine, Marți 1 Decembrie, orele 9 seara, ziua Unirii Ardealului, Banatului și Bucovinei. D. profesor NICOLAE IORGA, președintele „Ligii Culturale" va vorbi despre: „Cu ce apărăm Ardealul". Un ,,romantism** al șezutului... » Da, în genialele lui Bilete de Papagal, — porcograful care nu ajunsese încă genial descrie ce e acest „romantism“ al șezutului. Dar pentru că suntem în continuare cu infamiile din Icoane de Lemn, să lăsăm pe Sterpație Romanticul pentru final. Mitropolitul Țării, șeful spiritual al creștinătăței ortodoxe, se... scapă pe el de câte ori stă înaintea Regelui! I se umezește rufăria! Aceasta este convingerea lui Foloșteacă Arghezi, geniu scabros. Premiat de juriul sensitiv și de un romantism accelerat în care d. Al. Rosetti este marele maestru ! Postură penibilă și trivială în care un răspopit indecent așează pe venerabilul erarh pe Mitropolitul Țărei! Se știe că d. Porcofonie Arghezi e un portretist de mare talent; in literatura scarificantă rămâne cel mai strălucit reprezentant al genului. A venit la rând în Icoane de Lemn, chestia personală și alte mici amănunte anatomice, — nu lipsesc nurci și țâțele monahului, — în prezentarea subtilă a cărora, Arghezi excelează: „Icliziarhul e o ființă, încă nedevenită relicvie, cu dimensiuni, cu țîțe și nuri și cu două holbări de conjunctivită, în care stagnează o lumină a ochiului, de gâscan. Omul se culcă și se scoală de vreme, nesilit să iasă pentru trebuințele ce împing pe ceilalți să întârzie în oraș și să se întoarcă după cântatul cocoșului, la ora când Petru s-a prefăcut că nu-l aude. Doar câte o baie de aburi sau conturile trilunare întocmite cu lumânărarul, dispus să echilibreze conturile Icliziarhului, îl fac să purceadă solemn, din vreme’n vreme, la vale, ca o cometă, ivită rar și cu locuința în Sf. Mitropolie. Bătrân reumatic, el se tratează cu ouă de furnică, frământate în spirit, duhliu în glume țărănești și în episoade dominate de elementul din nădragi. Iluminat de o glicerina roșcată, injectată până’n albul ochilor, el istorisește cu numeroase detalii pățania unei femei sau fete, și intr’însul se simte că se răscoală nămolurile stătute și că răspunde, bolnavă de o somnolență grea, vâna retezată de cuțitul lui Abraam. Lubric și jovial ca un Bachus, zugrăvit la stredie, îl roade și-l îmboldește stinghia scaunului, ca o doagă a butoiului călărit, în șanțul dintre pulpe. Acest borhotar al religiei e și fin și inteligent. Un lucru nu-l înveselește și refuză categoric să-l comenteze păcatul solitar, despre care se vorbește uneori la masă. Poliziarhul își scofâlcește splendoarea, își lasă ochii în jos ca un copil. Urechile, nasul, i se înmoaie, atitudinea lui bolește. Totul se întoarce spune el, ca mâinile cu manșetă pe firmele succesive ale unei scări ce urcă spre ușa unui dentist.“ E lublic, Ioliziarhul. Simte răscoala nămolurilor stătute când Porcofonie narează la masa cucerniciei și renunțărei povești cu pățanii de femei ori fete! Nu mai insist... Ca să ajungem la „romantismul șezutului“, din opera magistrală a lui Porcofonie: „Am fost întotdeauna o copie cu creionul de tâmplărie (?) a sibariților occidentali. Wilde spunea că viciul TREBUIE PRACTICAT CU ARTA: „Aplicând pederastia în epoca antebelică după ultima rețetă verlaine-iana, azi „civilizații“ noștri copiază ritualul corydonian al lui Gide fără convingere și din simplu motiv de imitație. Există un sentiment și un romantism sincer al șezutului și o copie falsă a acestor izvoare de beție“. „Adevăratul pederast, recunoaște pe pederastul cu vocație printr’un suprasimț, asemuitor preștiinței cotoiului, care lipsit de noțiunile elementare de zoologie, deosibește totul precis, fără să confunde niciodată quadrupedele mici între ele, pe cotoi, printr’un soi de miros, dacă nu chiar după miros". Mârșeviile acestea estetice și geniale, n’au încăput în Icoane de Lemn. Arghezul le-a plasat în BILETELE-I DE PAPAGAL pe care flașnetarul indecent le scria în 1928. Acum e supărat că cenzura nu i-a permis să le scoată, să le vândă iar la răspântii, înșelând lumea naivă și biciuind buna cuviință. Mă întreb de ce această „cenzură“ pentru operele literare ? Dar se comite o crimă împotriva gândirei, a creației de artă, a realizărilor autonome ! Să fie lăsat Arghezi să compună, după romantismul șezutului, simbolismul apolinic și porcofonian. Și să i se acorde repede încă un premiu, cel mai mare... Genial este, domnilor critici, indiferent de atitudinea sa „bogomilică“! Și că a întrecut pe Eminescu, nici o îndoială! N. Georgescu In numărul viitor Feeria Porcofonică Alarmă la Corso Cântul I de COCOȘ | NMI» iMm) Urmându-și drumul larg deschis, de cucerire a râsului popular, prin farsa a cărei rețetă nu variază, dobândind cu precizie efectele scontate, teatrul Vesel, creat anume pentru aceasta, nu-și depășește cu nimic scopul, dar și-l atinge desăvârșit. Noua piesă reprezentată Sâmbătă seara, cu titlul tot așa de sugestiv ales ca și cele din trecut. „Călugărul din vechiul schit“, este o prelucrare datorită d-lor F. Mușătescu și Sică Alexandrescu, autori și oameni de teatru cari știu cum trebuie trase sforile unui asemenea spectacol, în cele mai mici amănunte și stârnesc cu mare succes hazul mulțimii care caută cu orice preț o clipă de destindere. Qui-pro-quo-ul întrebuințat atât de des ca cel mai ușor și sigur mijloc de încurcături, aduce și în „Călugărul din vechiul schit“, una după alta, surprizele unei acțiuni neverosimile, încărcată până la refuz de toate isprăvile ce se pot atribui unui om ridicol pentru a-l transforma într-o paiață, dincolo de atributele oricărei umanități. Interpretul principal, d. Gr. Vasiliu-Birlic, înzestrat cu aspectul acesta inuman, al fizicului puținței și figurii hilare, deșteaptă curiozitate îmbinată cu milă, făcându-te să privești, ori ce s’ar întâmpla, cu o simpatie îngăduitoare de unde pornește tot secretul delectării de la Teatrul Vesel. Eroul, om al legilor și paragrafelor e silit să calce peste toate acestea ,pentru dragoste, cu conștiința care-l duce la disperare. Farsa, chintezență a hazului exuberant, crește până la explozie, susținută cu brio de tot ansamblul. Trebuie notați cu felicitări atât autorii, cât și colaboratorii, d-nii Fotino, Niculescu-Buzău, R. Lăzărescu, Channel, Răzvan, Velculescu, etc., și d-nele Silvia Lăzărescu, Lulu Savu, etc., fiindcă fără a-și propune scopuri înalte, reușesc să smulgă o clipă echilibrul logic și rigid al spiritului uman, aducându-l pe tărâmul primitiv al odihnei organice de care societatea sbuciumată de azi are, din când în când, așa de mare nevoie. IBftas Nicolau i Cronica teatrală Teatrul Vesel: „Călugărul din vechiul schit“ Farsă in 3 acte prelucrată de T. Mușătescu și Sică Alexandrescu