Neamul Românesc, martie 1937 (Anul 32, nr. 47-71)
1937-03-02 / nr. 47
Anul XXXII Nr. 47 fljp' M Vám la '«ÜIÉH îjitlftrtt Dhî, 84U# t. * I. Né. wé^fll ? NEAMUL ROMANESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALiST-DEMOCRAT ^*^l**m^~****^^r^**^*^a1^ Și ........................... ...Marți % Martie mi C .*• r~ 0|RECTOR ^ †51 Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) a I ai fi: „„ Fl1 S1111 asas la 1800 £ £ ’ n. georgescu N. IORGA bucurești ai 2 Lei iRONSMENTE ■» ». . .o......BOROEM:u Telefon 3.70.88 I la străinătate . Pe un an, 1200 tei. pe sase lani, 600 to’ Camera dezavuează pe insultătorul C. C. Giurescu . In ședința de Sâmbătă a Camerei. Cosmograful insultător C. C. Giurescu a fost silit timp de o oră, să vadă revolta puternică pe care au produs-o nesocotitele sale cuvinte la adresa d-lui profesor N. Iarga, în întreaga țară. Vrând să atenueze verdictul reprezentanților națiunii, insultătorul Giurescu a încercat o explicație. A cerut deci cuvântul la sumar și s’a urcat la tribună. Timp de zece minute însă, n’a putut rosti un singur cuvânt, atât de revoltată era Adunarea Deputaților pe acela care insultase pe d. prof. N. Iorga. | — Ești lipsit de modestie, d-le — i s’a strigat de pe băncile Adunării. ! — Jos ! Jos ! Acolo să nu vii decât să retractezi! ! Toată Camera protesta. Vociferările nu mai aveau sfârșit. Stenografii așteptau zadarnic cuvintele cele noi ale insultătorului din ajun. A trebuit o energică intervenție a președintelui Adunării, numeroase lovituri de ciocan în biroul prezidențial și apoi rugămintea personală a d-lui N. N. Săveanu: — N’are decât cinci minute, după regulament. Vă rog lăsați-l să spună ce are de spus. . . Zadarnic. Apostrofele curgeau, din toate părțile. . . — Nu știți ce vreți să spun, d-lor. Vă rog să mă ascultați — « se lamenta la tribună insultătorul, întrebuințând vechiul și cunoscutul șiretlic de a face să se creadă că vrea să dea satisfacție celor ce-l întrerupeau. Numai așa a putut începe. Un conferențiar universitar... a încercat să-l „calomnieze“. Voci de pe băncile majorității. Ce ne interesează pe noi! Vrea atunci să demonstreze din nou cu documentul. Să-l citească direct în... limba germană, începe chiar, adresându-se în nemțește: „Gesprăcht... Adunarea îl oprește: CITIȚI NN ROMÂNEȘTE ! ȘI... demonstrează.... D. PAMFIL ȘEICARU: Se demonstrează prin reducerea la absurd: „Dacă ai să spui că un om de o sută de ani a făcut un copil, oricât de serios ai spune-o, aceasta este totuși numai o glumă“. Insultătorul Giurescu știa însă ce-l aștepta și îngăimă un sfârșit. „Eu am crezut că am dreptul să citez dela tribuna Oameni acest text. Dvs. majorități fiind, puteți să votați orice moțiune doriți“. ■A Cosmograful se înșela încă odată, n’a fost o moțiune. A fost ceva mai grav: a fost o dezavuare a Adunării Deputaților rostită de însăși președintele ei, d. N. N. Săveanu în aplauzele întregii Camere și în ovații unanime pentru d. prof. N. Iorga, „Biroul Adunării Deputaților — a spus d. președinte N. N. Săveanu — nu poate rămâne insensibil față de unele afirmațiuni făcute în cursul unei interpelări și în cursul discuțiunilor ce i-au urmat, și care afirmațiuni ating pre arta, din marile valoți, macale, politice și culturale ale acestui neam — d. profesor N. Iorga. (Aplauze prelungite, strigăte de „trăiască"). Biroul acestei Adunări care a avut cinstea de a fi fost prezidată de d. profesor N. Iorga — primul președinte al Adunării Deputaților României întregite (aplauze prelungite) — ține să exprime prin glasul meu sentimentele de admirație și marea sa prețuire pentru opera culturală patriotică și națională a profesorului Nicolae Iorga. (Aplauze prelungite și strigăte de „trăiască Iorga"). Era verdictul pe care Adunarea Deputaților îl da cosmografului insultător. - - v .. . i . - Pentru Casa și Biserica lui Eminescu Continuăm a publica numele subscriitorilor: SUMA DIN URMA 189.731 lei C. Mociorniță, mare industriaș 5.000 „ Societatea anonimă română de telefoane 5.000 ,, D-na Elena și Victor Brătulescu, prof Loco 250 „ Subscripția personalului Spitalului de chirurgie, accidente de muncă și mecanoterapie : Br. Petre Topa, medic Total 204.341 lei A émum zi după pact ! ! Nimic nu arată mai mult zădărnicia pactelor pe care așa de ușor le încheie și le scal ,dă în fraiele discursurilor și în șampania banchetelor o diplomație cu totul în afară, fără studii prealabile și fără secrete, fără muncă interioară și fără grija urmărilor decît ce se întîmplă astăzi după „înțelegerea" între Anglia și Italia, înțelegere așa de asigurătoare pentru toată lumea, încît d. Stoiadinovici se și credea garantat printr’însa. Intr'adevăr, cu pact sau fără, Anglia începe o campanie de armament, cum n'a mai fost alta. Sume fabuloase se jertfesc pentru a-i întări flota și afișe mari pe străzi chiamă pe orice bun Eagles fără altă ocupație să alerge spre a întări legiunile britanice. Orașe întregi sunt prefăcute în ușine de răsboiu. Pare că din toate părțile coloniile și drumurile coloniale ale Imperiului „Oceanei" ar fi amenințate, „dominioanele" singure nepărînd din cale afara de dispuse să-și aducă prinosul lor.. . Pe de altă parte, la încoronarea apropiată a noului rege se invită Abisinia care nu mai este. Intăiu era vorba numai de acela care, urmaș al împăraților Axumului bizantin, servește I Italiei bomba de la Adis Abeba și i se răspunde cu gloanțele italiene care străbat pe gineirele imperial. Apoi se explică invitația printr'o tradiție a Curții față de Suveranii căzuți — I nu știu să fi fost invitat vre-odată Ludovic-Filip sau Napoleon al lll-lea și urmașii lor. Iar, i ia urmă, că e chestie numai de un delegat, ceia ce nu schimbă fondul chestiei. Și Franciei i se impune să nu trimeată un ambasador la Londra. Cînd se mai încheie un pact tot așa de valoros și tot așa de durabil? ! N. IORGA ( Măț^ari^depej^mzuv^ împerecherea aceasta de cuvinte, ne grăbim s’o spunem,— așa cum ar fi trebuit s’o facă și d. C. C. Giurescu de câte ori a luat ideile și cuvintele altora,— împerecherea aceasta pitorească de cuvinte nu ne aparține. Ea este în întregime a d-lui Octavian Goga. In icoana măgarului care paște pe Vezuviu, poetul Ardealului vedea, dacă nu ne înșeală memoria, pe politicianul vechil al provinciei sale, care habar n’avea, de focul care sta să isbucnească în Austria, făcăndu-se astfel complice cu călăii agresivi ai poporului român. Nu știm prin ce taină a destinului îi e dat d-lui Octavian Goga să se întâlnească, la felurite intervale de spațiu în timp, cu măgarul pe care l-a descoperit în tinerețe plimbându-și, de colo până colo, inconștiența, de-asupra lavei clocotitoare. Dar animalul scump fantaziei politice a poetului ardelean a evoluat simțitor în răstimpul ultimului sfert de veac. Legea vieței, zice înțelepciunea, este schimbarea, veșnica schimbare. Numai coada, copita și creerul au rămas identice, neschimbate. In rest, măgarul a devenit un colaborator naționalist al d-lui Octavian Goga, măcar pe cale de insinuări calomnioase la parlament, și, — culmea progresului! — el nu mai este neștiutor, ca altă dată, că stă în patru picioare pe foc, ci, acum, pune el însuș pasiune, de-asupra Vesuviului. Vrea el, măgarul, cu însăși inteligența lui, să aprindă lava, s-olibereze din adâncul instinctelor primare, unde stă, acoperită de pojghița vremii de azi prerevoluționare, și s’o abată asupra altora. Toate le înțelegem pe lumea asta. Dar cum se face ca și de rândul acesta să-i fie tot d-lui Octavian Goga predestinat a sta față-în-față cu măgarul d-sale de pe Vezuviu, regăsit întocmai la Camera Deputaților? M. 5. Regele Carol despre agricultura Țârii MAIESTATEA SA REGELE a preșided eri la Academia de înalte Studii Comerciale, al 13-lea congres agricol, organizat de Societatea Inginerilor Agronomi Cu acest prilej Suveranul a rostit următoarea cuvântare: DOMNILOR, Am salutat cu o vie bucurie inițiativa, de a se întruni din nou acest congres al agronomilor ; dar bucuria Mea a fost mult mai vie în clipa în care am priceput, că acest congres nu este un simplu congres al unor profesioniști ai agriculturii, ci este o colaborare a tuturor elementelor, care au la inimă și au interes ca această ramură, cea mai importantă a economiei naționale, să se dezvolte pe un teren sănătos și mai ales pe un teren productiv. (Aplauze). Agricultura, despre care a devenit o lozincă la noi să se spună că este ocupațiunea principală a Românilor — am spus-o și Eu — din nenorocire, dacă este ocupațiunea manuală principală a Românului, nu este totdeauna și ocupațiunea lui mintală. Acest congres are tocmai acest de a face ca toți să se gândească și să-și unifice sufletele pentru progresul stăruitor al acestei ramuri a economiei naționale. Agricultura nu trebue să fie privilegiul unei caste sau al unei clase; agricultura trebue să fie, la noi în țară, colaborarea strânsă și inimoasă a tuturor locuitorilor acestei țări, a tuturor factorilor de producțiune și a tuturor îndrumătorilor. Una din problemele de căpetenie este sporirea cantitativă și calitativă a producțiunii noastre agricole, îndrăznesc, în fața camarazilor agricultori, să spun cĂ ESTE O RUȘINE A TARII NOASTRE FAPTUL, CA LA HECTAR, NOI SUNTEM TARA AGRICOLA, CARE PRODUCEM CEL MAI PUTIN ȘI DE CEA MAI SLABA CALITATE. ACI, INTRE NOI, AVEM DREPTUL SI DATORIA DE A SPUNE ADEVĂRUL. Deaceia, lucrările domniilor voastre trebue să tindă in primul rând spre ridicarea acestei producțiuni, atât din punct de vedere al calității, cât și al cantității. In această privință se cere strânsa colaborare a elementelor de știință, intelectuale, dar și a cle„(Cersiínwase in pag. ina) trei atitudini, in trei zile /WWWS/USAA ............—14 * -----— — Infuriază, se leapădă solemn și a treia zi infuriază din nou — Cosmograful C. C. Giurescu e profesor,de"mnwm mimrmB: misiunea să modeleze în bine sufletele tinere, să creeze caractere. In știința istorică, l-am dovedit, e un plagiator ordinar. A luat nenumărate pasagii și texte de la autori români, utilizându-le. A comis în ultima-i lucrare așa de evidente și de grave fapturi științifice, încăt nici o îndoială JOI 25 FEBRUARIE 1937. (Stenogr. No. 53 R. 36/3-36/4-37/1).. D. C. C. GIURESCU: „De altfel domnilor de ce nu ar face-o dacă se găsesc glasuri chiar între acei cari au mari răspunderi în această țară, care-i îndeamnă (pe evrei) să se apuce de agricultură ? „Am citit, spre marea mea mirare și surprindere un pasaj în ziarul Czernowitzer Allg- Zeitung, cu data de 24 August 1933, următoarele cuvinte spuse de unul din cei mai importanți factori ai vieței noastre de astăzi: Die Juden sollen agrikultur treiben. Adică românește, evreii trebue să facă agricultură sau să-și clădească existența lor pe altă muncă. Pentru negustori și meșteșugari nu mai e loc. VOCI de pe băncile part național-creștin. Cine spunea D. C. C. GIURESCU: Prefer să nu mai spun cine afirmă acest lucru fiindcă și-a călcat idealul pentru care lupta în tinerețe. D. OCTAVIAN GOGA: Este român? D. C. C. GIURESCU: Este român DIN NEFERICIRE: este profesorul Nicolae Iorga“. In ziua de Joi, insultă grosolan cu o regisare din care nu a lipsit d. Octavian Goga, pe profesorul Iorga. Afirmă cĂ DIN NEFERICIRE, profesorul Iorga E ROMAN. A doua zi, Vineri... îngrozit de infamiile puse la cale, deplorabilul personaj bâigue scuze formale. Retractează umil, n’a mai rămas. D. C. Giurescu e Txw 'gangster' istorîprdim- șterpelitor de texte. Un plagiator. La aceste concluzii am ajuns și noi și un impresionant număr de academicieni, de profesori, de somități ale intelectualității românești. Dar d. C. C. Giurescu e și „luptător“ politic. Și in trei zile consecutive, a avut trei atitudini VINERI 26 FEBRUARIE 1957. (Stenogramele No. 54 R. și 50/52). D. C. C. GIURESCU: ...Și în cele din urmă am spus- autorul acestui interview este d. profesor Nicolae Iorga. S'a produs evident rumoare în sală. Domnilor despre aceasta a fost vorba. Nu s'a pus în discuție munca, meritele și sentimentele patriotice ale d-lui profesor N. Iorga.... n’a înțeles să pună măcar în discuție meritele și patriotismul d-lui profesor Iorga! Sâmbătă, revine iarăși. Dă drumul infamiilor de joi. Se amplifică, și le susține furios. Se declară mândru că va fi blamat de Adunare pentru ce a debitat foi diferite. A susținut în interval de-șaptezeci și dmărrtrr 'xrrrrr,trei puritate de vedere diametral opuse. Cum vom dovedi categoric, cu texte indiscutabile, care nu permit interpretări și echvocuri. Dăm aceste texte exact după notele stenografice ale Camerei Deputaților. SÂMBĂTĂ 27 FEBRUARIE, 1957. (Stenogramele No. 55, R. 4 și următoarele). D. C. C. GIURESCU: Desavuați-mă și pe mine acum, fiindcă atrag atențiunea asupra acestui text, în care d. Iorga îndeamnă pe evrei să se ocupe cu agricultura. Voi considera votul acesta ca o mândrie pentru cariera mea parlamentară și pentru întreaga mea viață, (protestări pe băncile majorităței), și a bătut în retragere a doua zi... Cunoaștem de mult profilul moral și sufletesc al acestui personagiu prins un flagrant delict de pradă istorică și de respingătoare lașitate. Nu ne închipuiam să poată batea recordul ultimelor decăderi spirituale. MAINE : OMAGIUL CIREZILOR COLINE Versuri de COCOȘ. Parastas pentru Horia, Cloșca, Crișan și Ion Creangă Societatea culturală „Tărnava-Mare“ a ardelenilor din Capitală a comemorat ieri 152 de ani de la moartea lui Horia, Cloșca și Crișan, și o sută de ani de la nașterea lui Ion Creangă, printr’un parastas la biserica Radu-Vodă. S’a oficiat un serviciu divin de un sobor de preoți în frunte cu preoții dr. I. Felea și Aurel Reu. " 1 Isprava Piggies Imnul național spaniol Burgos, 1 (Rador). — Agenția Havas anunță: Printr-un decret al generalului Franco, vechiul marș regal, care a fost imn național până în Aprilie 1931, este declarat imn național spaniol. Marșul, care a fost cântat ieri peste tot ca imn național, a fost primit cu aclamații de mulțime. • ▼. • -L- '■ #i Nocturnele**Angftezulu/ In cronicele literare scrise la iuțeală și cu o frenetică dorința să nu supere pe nimeni și să placă tuturora, criticii porcofonici vorbesc cu elogii de încă o superbă și tulburătoare poemă a Arghezului. E întitulată : „Intre două nopți“. In stil poetic sau în stil profan. Intre două nopți, nu poate fi altceva decât o zi. E un adevăr elementar, a cărui estetică poate să indigneze pe Cei Șoapte. Dar rămâne intact și incontestabil chiar dacă d. Vladimir Străinu (pseudonim sub care se ascunde și nu reușește d. profesor N. Iordache-Găești) ar putea să se socotească ofensat direct de enunțarea lui... Scrisă de bardul delirant, ÎNTRE DOUĂ NOPȚI ni-l arată ca pe un domn care stă în propria odae, — a evitat să ne spue dacă e sau nu mobilată, — și neavând de lucru la o sapă și începe să lucreze: , „Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie „Afară bătea vântul. Afară era ploaie“. Ritmul ca ritmul (bătea) , intemperiile, ca intemperiile. N’au nici un rost în săpătura lui Porcofonie, în afară de acela că odaie rimează cu ploaie. Dela versul întâi al zguduitoarei poeme, genialul dă însă în gropi. Lopata se înfige, — nu se împlântă. (Se împlântă pumnalul, cuțitul, — în cineva). Și apoi, e ridicul să scrii că ai înfipt lopata în odaie. In pământ, în pardoseală, în dușumea, — da. Dar „am înfipt lopata în odaie“, e strident și nefiresc. Incomparabil mai puțin genial, cu mult mai mediocru în ce privește lirica plasticizată de Porcofonie, am turnat o parodie în versuri, ca să provoc în grupul Celor Șoapte încă o panică teribilă. Iată-le cele două șire: „Infipt-am târnăcopul cu sete, in țurloaie „Răcnea afară vântul. Sterpuție ! ce ploaie !“. A doua strofă a Arghezului: „Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ .Afară (?) bătea ploaia, afară (?) era vânt. Mereu apă de ploai; ea bătea afară, bătea și vântul tot afară. In patru rânduri de patru ori se repetă afară. Cuvântul putea sa lipsească. Ploaia și vântul bat îndeobște afară... Dar Porcofonie e genial și pace. Las pentru altă dată parodia mea cu apa de ploaie, care provocase inundații în Nopțile lui Foloștoacă. Și întreb pe d. I. Biberi: înțelege ceva? Poetul sapă odaia, sub pământ. In definitiv o adâncește ! Putea oare meșterul Porcofonie s’o sape... deasupra pământului ? A treia argheziană și a patra : „Am aruncat pământul din groapă pe fereastră „Pământul era negru, perdeaua lui albastră. „S’a ridicat în geamuri pământul până sus „Cât lumea-i era piseul (?) și’n pisc, plângea Isus“. » în funcea din greu. Porcofonie. Aruncă pământul pe fereastra (e un amănunt de șantier, care nu interesează). Pământul săpat avea o perdea (?) albastră. Ceea ce nu modifică perspectiva alandala a strofei. Apoi pământul s’a ridicat până sus, și — ce surpriză! pe piscul cât lumea ! — plângea Isus ! ! Avea se vede motive puternice. Mântuitorul să jelească, pe când Arghezul săpa mereu, în plină criză, furios... Așadar de la strofa patra, aflăm că e vorba de un poem..., mistico-religios. Dacă nu săpa celebrul răspopit Porcofonie, Isus nu se mai suia pe pisc... Alte trei strofe și ultimele, în care intră fastuos și Dumnezeu, sub formă de moaște împietrite: „Săpând s’a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l „Cu moaștele-i de piatră, fusese însuși Tatăl. „și m’am întors prin timpuri pe unde-am scoborăt „Și în odaia goală din nou (?) îmi fu (?) urât. „Și am voit atuncea (?) să sui și’n pisc să fiu / „O stea era pe ceruri. In cer era târziu“. „Problematica“ genialului Porcofonie începe de la strofa patra, să se complice... Săpând înverșunat, Sterpuțle a rupt lopata în niște pietre. Surpriza erau moaștele împietrite ale lui Dumnezeu. Așadar Tatăl Ceresc murise și fusese îngropat sub dușumeaua răspopitului... El, exdiacomul bănuia ceva, probabil după miros. S’a apucat să sape, Isus s’a urcat pe maldărul de pământ, iar Dumnezeu a fost găsit sub forma moaștelor de piatră. Ba, încă îi rupsese și lopata, ceea ce a provocat indignarea lui Foloșteacă. Dar el nu se lasă cu una cu două. S’a ’ntors „prin timpuri“... pe unde-a scoborât. Iată-l iar în odae, și îi e tare mat... Atunci a voit să gonească pe Isus din pisc, și să-i ia locul, făcându-i la rigoare și ceva morală. Dar nu mai era pe ceruri decât o stea, în cer, era târziu ! ! Se culcase toată lumea ! De pe pisc Isus o luase și El la sănătoasa! ! Intre Două Nopți rămâne — socotesc — o aiureală compusă din fragmente fără rost. .Nici un subiect, nici o continuitate în expunere. Măcar un gând frumos, cel puțin un vers... Melodramă eftină, rime greoie. Recitind cele patrusprezece rânduri ne rămâne impresia netedă că autorul e un dezechilibrat, sau un farsor. Iar când știm că e vorba de scabrosul scriitor Arghezi, ne uimește cum amestecă mereu divinitatea în poezința-i vulgară. Dacă domnii din Grupul Critic, cred altfel, de ce nu își ia unui măcar penibilul rol să ne explice frumusețile și armoniile din acel poem nocturn și arghezian ? Mai mai să depășească pe gigantul poeziei românești! Pe cel e încă o aiureală în care abundă lirism interior și figuri poetice imposibile. Și acest verisificator lipsit de avânt, banal și eftin, e așezat lângă genialul Eminescu ! Mai, mai să depășească pe gigantul poeziei românești! Pe cel care — cum vom vedea, — chiar străinii îl trec printre cei mai mari poeți-filozofi ai lumei! ! N. Georgescu A apărut No. 2937 (anul IV) din excelenta publicațiune „Revistă de drept comercial și studii economice“, care apare sub direcția d-lor prof. univ. G. Tașcă și avocat Anton Chemak. Cităm din bogatul sumar: D. Găleșescu-Pyk: Avalul conform legii uniforme de la Geneva și legii române din 1 Mai 1934 (continuare) ; E. Cristofoveanu: Directorul unei societăți, nu este funcționar comercial, dacă are și calitatea de administrator. Dimitrie G. Maxim: Condițiunile fiscale ale cambiei in dreptul internațional privat. In acest număr sunt publicate la zi deciziile Curței de Casație, Secția III-a, cum și deciziile importante de la Curțile de Apel și Tribunale. Redacția și administrația regiuninii București. if& gisgg Soare nr. 2. 2—--------------