Neamul Românesc, martie 1937 (Anul 32, nr. 47-71)

1937-03-02 / nr. 47

Anul XXXII Nr. 47 fljp' M Vám la '«ÜIÉH îjitlftrtt Dhî, 84U# t. * I. Né. wé^fll ? NEAMUL ROMANESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALiST-DEMOCRAT ^*^l**m^~****^^r^**^*^a1^ Și ........................... ...Marți % Martie mi C .­*• r­~ 0|RECTOR ^ †51 Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) a I ai f­i: „„ Fl1 S1111 as­­­as la 1800 £ £ ’ n. georgescu N. IORGA bucurești ai 2 Lei iRONSMENTE ■» ». . .o......­­BOROEM:u Telefon 3.70.88 I la străinătate . Pe un an, 1200 tei. pe sase lani, 600 to’ Camera dezavuează pe insultătorul­ C. C. Giurescu . In ședința de Sâmbătă a Camerei. Cosm­ograful insultător C. C. Giurescu a fost silit timp de o oră, să vadă revolta puternică­ pe care au produs-o nesocotitele sale cuvinte la adresa d-lui pro­fesor N. Iarga, în întreaga țară. Vrând să atenueze verdictul re­­­prezentanților națiunii, insultătorul Giurescu a încercat o expli­cație. A cerut deci cuvântul la sumar și s’a urcat la tribună. Timp­ de­ zece minute însă, n’a putut rosti un singur cuvânt, atât de revoltată era Adunarea Deputaților pe acela care insultase pe d.­ prof. N. Iorga. | — Ești lipsit de modestie, d-le — i s’a strigat de pe băncile­ Adunării. ! — Jos ! Jos ! Acolo să nu vii de­cât să retractezi! ! Toată Camera protesta. Vociferările nu mai aveau sfârșit. Ste­­­nografii așteptau zadarnic cuvintele cele noi ale insultătorului din ajun. A trebuit o energică intervenție a președintelui Adunării,­ numeroase lovituri de ciocan în biroul prezidențial și apoi rugă­mintea personală a d-lui N. N. Săveanu: — N’are decât cinci minute, după regulament. Vă rog lăsați-l să spună ce are de spus. . . Zadarnic. Apostrofele curgeau, din toate părțile. . . — Nu știți ce vreți să spun, d-lor. Vă rog să mă ascultați — « se lamenta la tribună insultătorul, întrebuințând vechiul și cu­­­­noscutul șiretlic de a face să se creadă că vrea să dea satisfacție­­ celor ce-l întrerupeau. Numai așa a putut începe. Un conferențiar universitar... a încercat să-l „calomnieze“. Voci de pe băncile majorității. Ce ne interesează pe noi! Vrea atunci să demonstreze din nou cu documentul. Să-l citească direct în... limba germană, începe chiar, adresându-se în nemțește: „Gesprăcht... Adunarea îl oprește: CITIȚI NN ROMÂNEȘTE ! ȘI... demon­strează.... D. PAMFIL ȘEICARU: Se demonstrează prin reducerea la absurd: „Dacă ai să spui că un om de o sută de ani a făcut un copil, oricât de serios ai spune-o, aceasta este totuși numai o glumă“. Insultătorul Giurescu știa însă ce-l aștepta și îngăimă un sfârșit. „Eu am crezut că am dreptul să citez dela tribuna Oameni acest text. Dvs. majorități fiind, puteți să votați orice moțiune doriți“. ■A Cosm­ograful se înșela încă odată, n’a fost o moțiune. A fost ceva mai grav: a fost o dezavuare a Adunării Deputaților rostită de însăși președintele ei, d. N. N. Săveanu în aplauzele întregii Camere și în ovații unanime pentru d. prof. N. Iorga, „Biroul Adunării Deputaților — a spus d. președinte N. N. Săveanu — nu poate rămâne insensibil față de unele afirmațiuni făcute în cursul unei interpelări și în cursul discuțiunilor ce i-au urmat, și care afirmațiuni ating­ pre arta, din marile valoți, m­acale, politice și culturale ale acestui neam — d. profesor N. Iorga. (Aplauze prelungite, strigăte de „trăiască"). Biroul acestei Adunări care a avut cinstea de a fi fost pre­zidată de d. profesor N. Iorga — primul președinte al Adunării Deputaților României întregite (aplauze prelungite) — ține să exprime prin glasul meu sentimentele de admirație și marea sa prețuire pentru opera culturală patriotică și națională a profe­sorului Nicolae Iorga. (Aplauze prelungite și strigăte de „trăiască Iorga"). Era verdictul pe care Adunarea Deputaților îl da cosm­ografului insultător. - - v .. . i . - Pentru Casa și Biserica lui Eminescu Continuăm a publica numele subscriitorilor: SUMA DIN URMA 189.731 lei C. Mociorniță, mare in­dustriaș 5.000 „ Societatea anonimă româ­nă de telefoane 5.000 ,, D-na Elena și Victor Bră­­tulescu, prof Loco 250 „ Subscripția personalului Spitalului de chirurgie, accidente de muncă și mecanot­erapie : Br. Petre Topa, medic Total 204.341 lei A émum zi după pact ! ! Nimic nu arată mai mult zădărnicia pactelor pe care așa de ușor le încheie și le scal­ ,­dă în fraiele discursurilor și în șampania banchetelor o diplomație cu totul în afară, fără stu­dii prealabile și fără secrete, fără muncă interioară și fără grija urmărilor decît ce se întîm­­plă astăzi după „înțelegerea" între Anglia și Italia, înțelegere așa de asigurătoare pentru toată lumea, încît d. Stoiadinovici se și credea garantat printr’însa. Intr'adevăr, cu pact sau fără, Anglia începe o campanie de armament, cum n'a mai fost alta. Sume fabuloase se jertfesc pentru a-i întări flota și afișe mari pe străzi chiamă pe­­ orice bun Eagles fără altă ocupație să alerge spre a întări legiunile britanice. Orașe întregi­­ sunt prefăcute în ușine de răsboiu. Pare că din toate părțile coloniile și drumurile coloniale­­ ale Imperiului „Oceanei" ar fi amenințate, „dominioanele" singure nepărînd din cale afara­­ de dispuse să-și aducă prinosul lor.. .­­ Pe de altă parte, la încoronarea apropiată a noului rege se invită Abisinia care nu mai­­ este. Intăiu era vorba numai de acela care, urmaș al împăraților Axumului bizantin, servește I Italiei bomba de la Adis Abeba și i se răspunde cu gloanțele italiene care străbat pe gine­­i­rele imperial. Apoi se explică invitația printr'o tradiție a Curții față de Suveranii căzuți — I nu știu să fi fost invitat vre-odată Ludovic-Filip sau Napoleon al lll-lea și urmașii lor. Iar, i ia urmă, că e chestie numai de un delegat, ceia ce nu schimbă fondul chestiei. Și Franciei i se­­ impune să nu trimeată un ambasador la Londra.­­ Cînd se mai încheie un pact tot așa de valoros și tot așa de durabil? ! N. IORGA ( Măț^ari^depej^mzuv^ împerecherea aceasta de cu­­vinte, ne grăbim s’o spunem,— așa cum ar fi trebuit s’o facă și d. C. C. Giurescu de câte ori a luat ideile și cuvintele altora,— împerecherea aceasta pitorea­scă de cuvinte nu ne aparține. Ea este în întregime a d-lui Oc­­tavian Goga. In icoana măgarului care paș­te pe Vezuviu, poetul Ardealu­lui vedea, dacă nu ne înșeală memoria, pe politicianul vechil al provinciei sale, care habar n’avea, de focul care sta să is­­bucnească în Austria, făcăn­­du-se astfel complice cu călăii agresivi ai poporului român. Nu știm prin ce taină a des­tinului îi e dat d-lui Octavian Goga să se întâlnească, la fe­lurite intervale de spațiu în timp, cu măgarul pe care l-a des­coperit în tinerețe plimbându-și, de colo până colo, inconștiența, de-asupra lavei clocotitoare. Dar animalul scump fantaziei politice a poetului ardelean a e­­voluat simțitor în răstimpul ulti­mului sfert de veac. Legea vie­­ței, zice înțelepciunea, este schimbarea, veșnica schimbare. Numai coada, copita și cree­­rul au rămas identice, neschim­bate. In rest, măgarul a deve­­nit un colaborator naționalist al d-lui Octavian Goga, măcar pe cale de insinuări calomnioa­se la parlament, și, — culmea progresului! — el nu mai este neștiutor, ca altă dată, că stă în patru picioare pe foc, ci, a­­cum, pune el însuș pasiune, de-asupra Vesuviului. Vrea el, măgarul, cu însăși inteligența lui, să aprindă lava, s-o­libereze din adâncul instinctelor primare, unde stă, acoperită de pojghița vremii de azi prerevoluționare, și s’o a­­bată asupra altora. Toate le înțelegem pe lumea asta. Dar cum se face ca și de rân­dul acesta să-i fie tot d-lui Oc­tavian Goga predestinat a sta față-în-față cu măgarul d-sale de pe Vezuviu, regăsit întocmai la Camera Deputaților? M. 5. Regele Carol­­­ despre agricultura Țârii MAIESTATEA SA REGELE a pre­șided eri la Academia de înalte Stu­dii Comerciale, al 13-lea congres a­­gricol, organizat de Societatea In­ginerilor Agronomi Cu acest prilej Suveranul a ros­tit următoarea cuvântare: DOMNILOR, Am salutat cu o vie bucurie ini­țiativa, de a se întruni din nou acest congres al agronomilor ; dar bucu­ria Mea a fost mult mai vie în clipa în care am priceput, că acest con­gres nu este un simplu congres al unor profesioniști ai agriculturii, ci este o colaborare a tuturor elemen­telor, care au la inimă și au interes ca această ramură, cea mai impor­tantă a economiei naționale, să se dezvolte pe un teren sănătos și mai ales pe un teren productiv. (A­­plauze). Agricultura, despre care a deve­nit o lozincă la noi să se spună că este ocupațiunea principală a Ro­mânilor — am spus-o și Eu — din nenorocire, dacă este ocupațiunea manuală principală a Românului, nu este totdeauna și ocupațiunea lui mintală. Acest congres are tocmai acest de a face ca toți să se gân­dească și să-și unifice sufletele pen­tru progresul stăruitor al acestei ramuri a economiei naționale. Agricultura nu trebue să fie pri­vilegiul unei caste sau al unei clase; agricultura trebue să fie, la noi în țară, colaborarea strânsă și inimoa­să a tuturor locuitorilor acestei țări, a tuturor factorilor de produc­­țiune și a tuturor îndrumătorilor. Una din problemele de căpetenie este sporirea cantitativă și calita­tivă a producțiunii noastre agri­cole, îndrăznesc, în fața camarazilor a­­gricultori, să spun c­Ă ESTE O RU­ȘINE A TARII NOASTRE FAPTUL, CA LA HECTAR, NOI SUNTEM TARA AGRICOLA, CARE PRODU­CEM CEL MAI PUTIN ȘI DE CEA MAI SLABA CALITATE. ACI, IN­TRE NOI, AVEM DREPTUL SI DA­TORIA DE A SPUNE ADEVĂRUL. Deaceia, lucrările domniilor voa­stre trebue să tindă in primul rând spre ridicarea acestei producțiuni, atât din punct de vedere al calității, cât și al cantității. In această privință se cere strân­sa colaborare a elementelor de știință, intelectuale, dar și a cle­­„(Cersiínwas­e in pag. ina) trei atitudini, in trei zile /WWWS/USAA ............—1­4 * -----— — Infuriază, se leapădă solemn și a treia zi infuriază din nou — Cosm­ograful C. C. Giurescu e profesor,de"mnwm mimrm­B: mi­siunea să modeleze în bine su­fletele tinere, să creeze caractere. In știința istorică, l-am dove­­dit, e un plagiator ordinar. A luat nenumărate pasagii și texte de la autori români, utilizându-le. A comis în ultima-i lucrare așa de evidente și de grave fapturi științifice, în­căt nici o îndoială JOI 25 FEBRUARIE 1937. (Ste­­nogr. No. 53 R. 36/3-36/4-37/1).. D. C. C. GIURESCU: „De alt­fel domnilor de ce nu ar face-o dacă se găsesc glasuri chiar în­­tre acei cari au mari răspun­deri în această țară, care-i în­deamnă (pe evrei) să se apuce de agricultură ? „Am citit, spre marea mea mirare și surprindere un pasaj în ziarul Czernowitzer Allg- Zeitung, cu data de 24 August 1933, următoarele cuvinte spu­­se de unul din cei mai impor­tanți factori ai vieței noastre de astăzi: Die Juden sollen agri­­kultur treiben. Adică românește, evreii tre­­bue să facă agricultură sau să-și clădească existența lor pe altă muncă. Pentru negustori și meșteșugari nu mai e loc. VOCI de pe băncile part­ na­­țional-creștin. Cine spune­a­ D. C. C. GIURESCU: Prefer să nu mai spun cine afirmă a­­­cest lucru fiindcă și-a călcat idealul pentru care lupta în ti­­nerețe. D. OCTAVIAN GOGA: Este român? D. C. C. GIURESCU: Este ro­mân DIN NEFERICIRE: este profesorul Nicolae Iorga“. In ziua de Joi, insultă grosolan cu o regisare din care nu a lipsit d. Octavian Goga, pe profesorul Iorga. Afirmă cĂ DIN NEFERI­CIRE, profesorul Iorga E ROMAN. A doua zi, Vineri... îngrozit de infamiile puse la cale, deplorabilul personaj bâigue scuze formale. Retractează umil, n’a mai rămas. D. C. Giurescu e Txw 'gangster' istorîprdim- șterpeli­­tor de texte. Un plagiator. La aceste concluzii am ajuns și noi și un impresionant număr de academicieni, de profesori, de somități ale intelectualității ro­mânești. Dar d. C. C. Giurescu e și „lup­tător“ politic. Și in­ trei zile con­secutive, a avut trei atitudini VINERI 26 FEBRUARIE 1957. (Stenogramele No. 54 R. și 50/52). D. C. C. GIURESCU: ...Și în cele din urmă am spus- auto­rul acestui interview este d. profesor Nicolae Iorga. S'a produs evident rumoare în sală. Domnilor despre aceasta a fost vorba. Nu s'a pus în discu­ție munca, meritele și senti­mentele patriotice ale d-lui profesor N. Iorga.... n’a înțeles să pună măcar în dis­cuție meritele și patriotismul d-lui profesor Iorga! Sâmbătă, revine iarăși. Dă dru­mul infamiilor de joi. Se ampli­fică, și le susține furios. Se de­clară mândru că va fi blamat de Adunare pentru ce­ a debitat foi diferite. A susținut în interval de­­-șaptezeci și­ dmărrtrr 'xrrrrr,trei puritate de vedere diametral opuse. Cum vom dovedi categoric, cu texte indiscutabile, care nu per­mit interpretări și echvocuri. Dăm aceste texte exact după no­tele stenografice ale Camerei De­putaților. SÂMBĂTĂ 27 FEBRUARIE, 1957. (Stenogramele No. 55, R. 4 și următoarele). D. C. C. GIURESCU: Desavua­­ți-mă și pe mine acum, fiindcă atrag atențiunea asupra acestui text, în care d. Iorga îndeam­nă pe evrei să se ocupe cu agricultura. Voi considera votul acesta ca o mândrie pentru cariera mea parlamentară și pentru întrea­ga mea viață, (protestări pe băncile majorităței), și a bătut în retragere a doua zi... Cunoaștem de mult profilul moral și sufletesc al acestui per­sonagiu prins un flagrant delict de pradă istorică și de respingă­toare lașitate. Nu ne închipuiam să poată batea recordul ultimelor decăderi spirituale. MAINE : OMAGIUL CIREZILOR COLINE Versuri de COCOȘ. Parastas pentru Hor­ia, Cloșca, Crișan și Ion Creangă Societatea culturală „Tărnava-Mare“ a ardelenilor din Capi­tală a comemorat ieri 152 de ani de la moartea lui Horia, Cloșca și Crișan, și o sută de ani de la nașterea lui Ion Creangă, prin­­tr’un parastas la biserica Radu-Vodă. S’a oficiat un serviciu divin de un sobor de preoți în frunte cu preoții dr. I. Felea și Aurel Reu. " 1 Isprava Piggies Imnul național spaniol Burgos, 1 (Rador). — Agenția Havas anunță: Printr-un decret al generalului Franco, vechiul marș regal, care a fost imn național până în A­­prilie 1931, este declarat imn na­țional spaniol. Marșul, care a fost cântat ieri peste tot ca imn național, a fost primit cu aclamații de mulțime. • ▼. • -L- '■ #i Nocturnele**Angftezulu/ In cronicele literare scrise la iuțeală și cu o frenetică dorința să nu supere pe nimeni și să placă tuturora, criticii porcofonici vorbesc cu elogii de încă o superbă și tulburătoare poemă a Ar­­ghezului. E întitulată : „Intre două nopți“. In stil poetic sau în stil profan. Intre două nopți, nu poate fi altceva decât o zi. E un adevăr elementar, a cărui estetică poate să indigneze pe Cei Șoapte. Dar rămâne intact și incontestabil chiar dacă d. Vladimir Străinu (pseudonim sub care se ascunde și nu reușește d. profesor N. Iordache-Găești) ar putea să se so­cotească ofensat direct de enunțarea lui... Scrisă de bardul delirant, ÎNTRE DOUĂ NOPȚI ni-l arată ca pe un domn care stă în propria odae, — a evitat să ne spue dacă e sau nu mobilată, — și n­eavând de lucru la o sapă și începe să lucreze: , „Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie „Afară bătea vântul. Afară era ploaie“. Ritmul ca ritmul (bătea) , intemperiile, ca intemperiile. N’au nici un rost în săpătura lui Porcofonie, în afară de acela că odaie rimează cu ploaie. Dela versul întâi al zguduitoarei poeme, genialul dă însă în gropi. Lopata se înfige, — nu se împlântă. (Se împlântă pumna­lul, cuțitul, — în cineva). Și apoi, e ridicul să scrii că ai înfipt lopata în odaie. In pământ, în pardoseală, în dușumea, — da. Dar „am înfipt lopata în odaie“, e strident și nefiresc. Incomparabil mai puțin genial, cu mult mai mediocru în ce privește lirica plasticizată de Porcofonie, am turnat o parodie în versuri, ca să provoc în grupul Celor Șoapte încă o panică teri­bilă. Iată-le cele două șire: „Infipt-am târnăcopul cu sete, in țurloaie „Răcnea afară vântul. Sterpuție ! ce ploaie !“. A doua strofă a Arghezului: „Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ .Afară (?) bătea ploaia, afară (?) era vânt. Mereu apă de ploai; ea bătea afară, bătea și vântul tot afară. In patru rânduri de patru ori se repetă afară. Cuvântul putea sa lipsească. Ploaia și vântul bat îndeobște afară... Dar Porcofonie e genial și pace. Las pentru altă dată parodia mea cu apa de ploaie, care pro­vocase inundații în Nopțile lui Foloștoacă. Și întreb pe d. I. Bi­beri: înțelege ceva? Poetul sapă odaia, sub pământ. In definitiv o adâncește ! Putea oare meșterul Porcofonie s’o sape... deasupra pământului ? A treia argheziană și a patra : „Am aruncat pământul din groapă pe fereastră „Pământul era negru, perdeaua lui albastră. „S’a ridicat în geamuri pământul până sus „Cât lumea-i era pi­seul (?) și’n pisc, plângea Isus“. » în funcea din greu. Porcofonie. Aruncă pământul pe fereastra (e un amănunt de șantier, care nu interesează). Pământul să­pat avea o perdea (?) albastră. Ceea ce nu modifică perspectiva alandala a strofei. Apoi pământul s’a ridicat până sus, și — ce surpriză! pe piscul cât lumea ! — plângea Isus ! ! Avea se vede motive puter­nice. Mântuitorul să jelească, pe când Arghezul săpa mereu, în plină criză, furios... Așa­dar de la strofa patra, aflăm că e vorba de un poem..., mistico-religios. Dacă nu săpa celebrul răspopit Porcofonie, Isus nu se mai suia pe pisc... Alte trei strofe și ultimele, în care intră fastuos și Dum­nezeu, sub formă de moaște împietrite: „Săpând s’a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l „Cu moaștele-i de piatră, fusese însuși Tatăl. „și m’am întors prin timpuri pe unde-am scoborăt „Și în odaia goală din nou (?) îmi fu (?) urât. „Și am voit atuncea (?) să sui și’n pisc să fiu / „O stea era pe ceruri. In cer era târziu“. „Problematica“ genialului Porcofonie începe de la strofa pa­tra, să se complice... Săpând înverșunat, Sterpuțle a rupt lopata în niște pietre. Surpriza­ erau moaștele împietrite ale lui Dum­nezeu. Așa­dar Tatăl Ceresc murise și fusese îngropat sub dușu­meaua răspopitului... El, exdiacomul bănuia ceva, probabil după miros. S’a apucat să sape, Isus s’a urcat pe maldărul de pământ, iar Dumnezeu a fost găsit sub forma moaștelor de piatră. Ba, încă îi rupsese și lopata, ceea ce a provocat indignarea lui Foloșteacă. Dar el nu se lasă cu una cu două. S’a ’ntors „prin timpuri“... pe unde-a scoborât. Iată-l i­ar în odae, și îi e tare mat... Atunci a voit să gonească pe Isus din pisc, și să-i ia locul, făcându-i la rigoare și ceva morală. Dar nu mai era pe ceruri decât o stea, în cer, era târziu ! ! Se culcase toată lumea ! De pe pisc Isus o luase și El la sănătoasa! ! Intre Două Nopți rămâne — socotesc — o aiureală compusă din fragmente fără rost. .Nici un subiect, nici o continuitate în expunere. Măcar un gând frumos, cel puțin un vers... Melodramă eftină, rime greoie. Recitind cele patru­spre­zece rânduri ne ră­mâne impresia netedă că autorul e un dezechilibrat, sau un farsor. Iar când știm că e vorba de scabrosul scriitor Arghezi, ne ui­mește cum amestecă mereu divinitatea în poezința-i vulgară. Dacă domnii din Grupul Critic, cred altfel, de ce nu își ia unui măcar penibilul rol să ne explice frumusețile și armoniile din acel poem nocturn și arghezian ? Mai mai să depășească pe gigantul poeziei românești! Pe cel e încă o aiureală în care abundă lirism interior și figuri poetice imposibile. Și acest verisificator lipsit de avânt, banal și eftin, e așezat lângă genialul Eminescu ! Mai, mai să depășească pe gigantul poeziei românești! Pe cel care — cum vom vedea, — chiar străinii îl trec printre cei mai mari poeți-filozofi ai lumei! ! N. Georgescu A apărut No. 2­937 (anul IV) din excelenta publicațiune „Re­­vistă de drept comercial și studii economice“, care apare sub di­recția d-lor prof. univ. G. Tașcă și avocat Anton Chemak­. Cităm din bogatul sumar: D. Găleșescu-Pyk: Avalul conform legii uniforme de la Geneva și legii române din 1 Mai 1934 (conti­nuare) ; E. Cristofovea­nu: Directorul unei societăți, nu este func­ționar comercial, dacă are și calitatea de administrator. Dimitrie G. Maxim: Condițiunile fiscale ale cambiei in dreptul internațio­nal privat. In acest număr sunt publicate la zi deciziile Curței de Casație, Secția III-a, cum și deciziile importante de la Curțile de Apel și Tribunale.­­ Redacția și administrația regiuninii București. if& gisgg Soare nr. 2. 2—--------------­

Next