Neamul Românesc, mai 1937 (Anul 32, nr. 97-117)

1937-05-01 / nr. 97

Anul XXXII Nr. 97 Taxa penală plătită in numerar conform aprobării Dir. G-rale P. T. T. No. 155038/933. NEAMUL ROMÂNESC ______________________ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIS­T-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC O ETURC­­­IA ȘI ADMINISTRAȚIA­­ Șarobătă 1 Mai­ 193? C ' ' ' ' I DIRECTOR N IARPA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) nr.­! > »»60 ° auPc*■"lml3n” I­n georgescu . IORGA bucurești a) 2 Lei IONAMEireE­i "■ — Pen­n. gigHi­a­agaasan. georgescu _ __________________ Telefon 3.70.88 I­­ in străinătate •«‘e­na an, 1200 Le» ■ pe sase »ani, 600 te« g 10 pagini IS IIS Și muîji, cu pietre îl alungă . Și râd de el, ca de-un zmintit , Isus, zâmbește tuturora. — . » A tot­puternic și smerit. S S * ți *. « . . . . . C Voi, toți ce-ați plâns în întuneric S­S Și nimeni nu v'a mângâiat, ș < Din lunga voastră 'ngenuchere ? ? Sculați... Cristos a înviat! ț $ Al. VLAHUȚA ! AMINTIREA LUI AL. VLAHUȚÂ € Cît de actuală, de îndreptătoare, dar și plină de mustrare e comemorarea de la Rîm­­­nicul Sărat a aceluia care și-a înscris, peste toate curentele și modele, pentru totdeauna­­ , numele în analele literaturii românești oneste și însuflețite, Alexandru Vlahuță ! ’ Ani întregi după isprăvi­rea acestei vieți sfinte, vrednică de a fi pusă alături de aceia 1 a celor mai nobili represintanți ai spiritului românesc, legat de țară și de neam, era o de­­s­prindere la un tineret crescut prea în fugă și mai adesea lăsat în sama propriilor sale , inspirații, se sc­rio în deșert numele cn­eluia, din care cel mult se consimția a face un ucenic și un imitator al lui Eminescu. Nu s'a băgat de samă că bagatelizarea acestui scrii­­­­tor de o așa de aspră autocritică nu era decît începutul înjosirii întregului trecut de cla­ 1 *­ritate logică și bună cuviință. Astăzi, cînd se caută din nou sfatul cel bun în tradiție, acest represintant al celei mai cumpănite înțelepciuni moldovenești se ridică din nou, fie și fără o nouă ediție a unei așa­­ de frumoase opere, cu adausul acelor inedite care, contra voinții lui, par a nu fi fost dis­­­­­­truse. Dar ceia ce peste orice schimbări literare îl pune în iconostasul nației e altceva: cuț­­i­tul fanatic, fără exagerări și greșeli de gust, fără vorbe goale și frase moarte, pe care l-a­i f­­ închinat el poporului său.. 1 Azi, cînd naționalismele se afirmă în toate formele, forma naționalismului său e o ’ piatră de’ încercare și un model. un H.­IO SC A' „De câte ori lipsa de talent pretențioasă, neputința sfidă­toare, obrăznicia nechematului care vrea cu orice preț să se impute și să domine are nevoie de o îndreptățire, în literatură ca și în artă,­­precum și în alte domenii, ți se va arunca în față dumitale, „om vechiu", chiar dacă-ți ai locul hotărît și meritat în desvoltarea spiritului unui neam, că acuma e nevoie de lu­cruri noi". ’ . N. IORGA M­­L. Regele comandant surs*em ai av*castior• M. S. Regele Carol al II-lea a aprobat noile statute alle socie­tăților arcășești din Bucovina și Moldova, luându-le sub înalta Sa ocrotire și oblăduire. Totodată a acceptat să fie Mare Vornic și Comandant Su­prem al unităților arcășești. O sângeroasă execuție a pornografilor WVVVVVVVVVVVVVVVWWV WWVVS D. Nicolae Roșu, autorul re­marcabilei cărți „Dialectica Na­ționalismului“ a publicat de cu­rând o nouă lucrare, în acelaș spirit și în continuare logică in­titulată „Orientări în Veac“ — un studiu aprofundat cu nece­sară documentare, analiză, argu­mentare și spirit polemic și dia­lectic. In această nouă lucrare ă. N. Roșu duce o campanie viguroasă și bine coordonată împotriva ten­dințelor dizolvante și anarhice, care au pătruns în curentele de opinie publică, atât pe terenul social cât și pe terenul literar și artistic. Subliniem deocamdată capi­tolul referitor la elementele di­zolvante și anarhice, care, s’au insinuat în literatura și arta cu­rentă, faptul fiind de imediată actualitate, rezervându-ne plăce­rea de a cerceta în curând car­tea in întregul concepțiilor și a­­plicărilor ei. Capitolul acesta constitue un sângeros rechizito­riu, o pagină de implacabilă și justificată critică, scrisă cu o vervă comunicativă, aplicată ca -n fier de foc, celor cari debi­­­­tează un scristd românesc — cei mai mulți de etnicitate streină — trivialitatea, porexa, abjecția, une­ori de sursă patologică, alte­ori de origină mercantilă. Toți Arghezi, Froite Aderca, Ion Călugăru (David Sin Ițic) Ilarie Voronca (Eduard Marcus) Bonciu­ Haimovici, Camil Balta­zar (Leopold Golăștein), et tutti quantti, — sunt înhățați de gu­ler, unul după altul ca niște au­tentici delicvenți atentatori la bunele moravuri și la sănătatea publică, pentru a încasa cuveni­tele corecțiuni. Toți adunați cu șbilțul într’o turmă de scabioși, sunt svârliți în duba care îi va duce la servi­ciul de ecarisaj. Procedând astfel cu curaj — căci delicvenții aceștia ai scrisu­lui și moralei publice, sunt tari, instalați în cetățuile de editură, publicitate și chiar in instituțiile culturale ale Statului — cu dras­tică și implacabilă execuție, d. N. Roșu face un mare serviciu, literaturei noastre, sănătăței su­fletești a neamului, amenințate de infecția pornografilor. Pentru Casa și Biserica lui Eminescu Ziarul „Neamul Românesc" a deschis o listă de subscripție pentru Muzeul și Biserica de la Ipotești, unde s'a născut și a co­pilărit Mihail Eminescu. Lista, în frunte cu d. profesor Nicolae Iorga, cuprinzând re­prezentanți din toate straturile sociale, desvăluie admirația curată care va dăinui cât neamul, pentru acela care s'a arătat zeu al poesiei și frumosului etern. Ecoul larg și răsunător al inițiativei constitue în acelaș timp un răspuns concret și o lecție profund semnificativă rătăciților și otrăvitorilor literaturii de astăzi. Continuăm a publica numele subscriitorilor: Casa părintească a strălucitorului Mihail Eminescu trebue păstrată. Dați obolul vostru la lista ziarului „NEA­MUL ROMÂNESC”, à à V. Dobrian PIETA (Gravură în linoleum) ..nimrrrr mir ** "***“ * ÎNVIERE Se­ aprind făclii în întuneric Văzduhul îl sfâșie câte­ o dată. In noaptea liniștită... Se aud aproape Pe ari­pă de vis, cadențe de aramă. Năluci alunecă nebune prin hârtoape •­­ • . »­­. • • * * Răsună lung un clopot mai zglobiu Cu glas de rugă tinerească Și îi răspunde 'n noapte glasul grav In­ison greu al clopotului mare Bătrân călugăr ce îndeamnă, — ți se pare La tainice cântări, un frate... Și mormăe cutremurând văzduhul Armoniosul cânt se perde 'n valuri Din ce în ce mai depărtate Alunecând peste cătun și dealuri De-al nopților senin înfiorate Din negru-adânc de stele sclipitoare iar picură lumini, și credincioșii Se­ adună ca să cânte. Serafimii Din trâmbițe, ca și Heruvi din surle Vestesc minunea blândului Isus... Erarhul gârbovit ne dă lumină Lumini străfulgeră pe turle Și turlele se 'nclină și se roagă Viciul clopot sună învierea Iar celălalt trezind eternitatea Iși duce glasul lui prelung, sonor Cutremurând văzduhul... s B H • • • V ' » • — „Pace vouă! g b 3 3 •> »• '•« Acum se 'ntorc luminile spre case Un joc de licurici în noaptea deasă Și turlele încremenite au rămas Aleea de mai murmură glas de clopot Departe, spre limanurile lumei. St. V. Am luptat cu credință și am biruit cu jertfa intereselor noa­stre individuale. Această jertfă nu s'a sfârșit cu împlinirea primului țel al luptei, CI EA TREBUE SA CONTINUE, CA SA SE ÎNDEPLINEASCĂ UNITATEA SUFLETEASCA A TUTUROR FORȚELOR PENTRU CU­CERIREA TELURILOR DE MÂINE: PROSPERITATEA ȘI ÎNTĂRIREA ROMÂNIEI. REGELE CAROL II-LEA Poezia de pe vremuri ! Suntem toți obscuran­tiști, — Nicolae larga cei dintâi — pen­tru că urâm „generația“ lui Bonciu, și poezia răsturnată și de­­­­șuchiata a Baltazarului... A acestui ridicul bard, geniali și el, pe­­ adevărat nume Goldstein, care a­ vrut evlavia să-și intituleze un volum de porcării „Cina ceia de Taină“ iar al doilea: VE­­cernii.... VECERNII, de Leopold Goftdștein!! Suntem „retrograzi“, „ruginiți“, „anchilozați“, pe de-asupra „barbari“, „teroriști“ și „huligani“', pentru că Nicolae larga tri­­mete la clinică pe toți demenții prerazuriei scabroase. Pentru că, vedem în Arghezi nu un poet, ci un mâzgălitor excepțional... Și cu toate acestea cu zece ani înainte de războiul cel mare, St. O. Iosif scria în Semănătorul — rupând zăgazurile poeziei, — versuri cu factură nouă... Versuri simboliste și cu toate acestea, frumoase.. ................... .................’. Mai dăm două strofe, din poema „Cu fruntea ’n mâna albă“ (după cele publicate mai înainte, din „Apus“) : „Cânta frumoasa fată la fereastră, Cânta de dor, încremenise brazii ascultând / Și glasu-i dulce și tremurător In liniște... Pe aliți niciun pas... Se înălță în liniștea albastră , Doar Prahova cea fără de popas A luminoasei nopți de vară... Șoptea în voile...“ Nu’l înspăimânta pe Nicolae Iorga, noutatea versului de imagini limpezi, de o inspirație aleasă, ale lui St. O. Iosif... Dar sunt sin­gurile poeme „decadente“ din acel aprig „Se­mănător“ răsbătător de suflete și de vremuri? Iată și pe G. Vâlsan... Cităm din Istoria literaturii Românești (II, 1934, Pag. 126)] cum îl presinta în 1934, Nicolaie Iorga... Satrapul sufletesc al Evului de Tuci (mă întreb de ce compoziție este „evul“ lui Por­­­­cofonie și al sinistrei lui escorte !), acelaș Nicolae Iorga șeful „ga­lerelor“ pe care se extenuează vâslind „sclavii“ pornografiei ro­­mâne. Scrie profesorul: „Cu armonioase versuri lirice fără rimă începe George Vâl­­san... Micile poeme pe care le trimete „Semănătorului“ cuprind adesea scene de viață, bine și­ cu humor prinse. In ZI DE VARA e chiar o înțelegere pentru natură care trimete drept la poetul lakist Wordsworth“: „Să nu stai în caisă pe-o astfel de vreme. Ci prinde-ți mănunchiuri de maci și­ albăstrele La piept, pălărie... Pornește spre câmpuri... Să vezi ce ușor ești! Aluneci prin iarbă Și mintea ți-e­ limpede; inima bună, Și-aripi de fluturi, ai vreți să te ’nnalțe ! Spre cerul senin, îmbibat de lumină, Să sorbi toată viața din darnica fire, T­e ’ncearcă un dor de iubire nebună, De joc și de cântec, de vesele răsuri... Și simți câte-odată pe buze săruturi, Un sânge fierbinte îți umple obrajii Și tremuri, și brațe întinzi, și te miră, Pe piept că nu-ți cade-o minune de fină... Dar parcă mai știu eu ce-ți vine în minte?.“ Și profesorul larga adaugă: ..E una din cele mai frumoase poeme ale vreunei. Și e, ca și la marele poet englez, un sentiment religios în I>A DENII: „ Nimic nu se mișcă în câmp, trun­d pe chipuri Doar vântul ușor furișat printre ramuri Aruncă în valuri podoaba grădinii. Iar în „Norii“ se unește sentimentul, de aceeași înaltă inspi­rație, al sfințeniei naturii: „...Ea ca o mamă ’nțeleaptă ne crește Și hrană nu dă din bogatele-i sinwri. Iar, când, obosiți, dorim pace, tot dânsa Mileasă deschide lăcașul odihnei. Dar cerul întreg e cuprins de durere, Căci mort e frumosu ’mpărit al luminii Și jalnica fire măreț îl îngroapă, Aduce zambile în coșuri de aur, Pe piept îi presară garoafe de sânge. Un murate de flori viorii se înalță Pe ’nchisul mormânt al apusului soare.__ In cer licărește luceafărul serii, Și îngeri \n largi fâlfâiri se ridică Mai sus, tot mai sus, și se pierde prin stele. Dar pe acele vremuri poezia era altceva decât mijloc de a­­tracție violentă, de scandal și de pornografie calificată. Necreștinii mmși permiteau să amestece glesne, volute inte­rioare și răcnete animalice în Denis, Vecernii și Cine sfinte. Atunci se scriau versuri adevărate, nu rânduri eșite de-a val­­ma din mintea năucă a posedaților și demenților. N. Georgescu „Nu se mai poate vorbi de o libertate necontrolată a scri­sului și a tuturor manifestărilor cari pervertesc cu venin ucigă­tor sufletele copiilor noștri. „Nu ne trebuie să ne rămâne decât o literatură românească și creștină, care să contribue ca aceea din trecutul neamului la ridicarea țării și a poporului nostru, atât de hărțuit de porni­rile străine". A I. P. S. PATRIARH MIRON

Next