Neamul Românesc, iulie 1937 (Anul 32, nr. 139-164)

1937-07-01 / nr. 139

2 Adunarea generală ordinară și extraordinară a soc. „Reșița1 luni la ora 11 dim., a avut loc adu­narea generală și extraordinară a soc.­­„Reșița“. In lipsa d-lui general adjutant Er­nest Baliff, adunarea a fost prezidată de d. Ion Săvescu, asistat de d-nii Max Aușnit și ing. Malaxa, adminis­tratori delegați-D. Săvescu, deschizând adunarea a­­mintește pierderea suferită de socie­tate prin moartea lui N. I. Ștefănes­­cu. Adunarea în picioare păstrează un minut de­­ reculegere în memoria celui dispărut. D. Săvescu spune apoi că aceasta este a doua adunare, de­oarece­­ prima, neîntrunindu-se numărul de acțiuni cerute, nu s’a putut ține. D-sa roagă pe d. col. Gali să dea ci­tire raportului. RAPORTUL CONSILIULUI DE i­ ADMINISTRAȚIE­ ­ D. col. Gali, citind raportul spune: • Mai înainte de a vă prezenta da­rea noastră de seamă, asupra exer­cițiului trecut, trebue să începem prin a vă arăta că uzinele noastre au avut deosebita cinste de a fi din nou cer­cetate de M. S. Regele. Aceasta fa­ce încă odată dovada de înaltul interes pe care Majestatea Sa Il poartă indus­triei noastre metalurgice și fab­rica­­țiunei armamentului D. col. Gali, arată apoi cum în mod treptat, producția Reșiței a sporit, a­­jungând ca în 1936 grație măsurilor luate să se poată ajunge aproape la producția maximă a oțelului prin ins­talarea unui­ nou furnal și unei noui fabrici de cocs. In țările mari industriale c­a An­glia, Belgia, etc., urcările de prețuri la semi-fabricate au variat în cursul anului 1936 între 20 și 30 la sută, iar la fabricate urcarea a fost de 20 la sută. Cu toate că prețurile materiilor prime s’au ridicat simțitor, noi nu am urcat decât cu foarte puțin prețu­rile noastre, pentru a nu stingheri în­viorarea economică abia la începutul ei, iar urcările ce se fac sunt însă de așa natură, ca să nu stingherim pro­curarea instrumentelor în legătură cu agricultura țării. UN DIVIDEND DE 10 LA SUTA Conform­­ bilanțului, beneficiul net realizat in exercițiul 1936 se miră la 90.016.458 lei. Dividendul pe 1936 a fost fixat la 10 la sută, calculați asupra valorii nominale a acțiunilor, ad­d­că 50 lei de acțiune, impozitul mobiliar fiind suportat de soc. „Reșița”­ în sarcina gestiunea 1937. RAPORTUL CENZORILOR D. C. BRATESCU dă citire rapor­tul cenzorilor. D. M. POPESCU: Față de primul cuprins al dării de seamă care arată marele interes pe care Suveranul l­ pune pentru bunul mers al societă­ții noastre, cercetând prin vizita fă­cută la Reșița progresele uzinelor pedistre mu pot de­cât sa strig: Tră­iască M. S. Regele. In ce privește darea de seamă e de acord cu cuprinsul ei. E de părere însă ca raportul cenzorilor să cu­­­prindă și evaluarea materialelor după șantier. •Inconstat cu multă satisfacție că și pe terenul cultural și social Reșița a fost la înălțime sprijinind instituțiile de cultură ca școlile și bisericile și își exprimă mulțumirea­ față de conducă­tori cari au dat așa de mare atenție acestei chestiuni, vrându-le să poată face cât mai mari opere sociale și culturale. ■ D. O. BRAIESCU, spuine : Prin măsura luată de Stat de a se da comenzi Reșiței, s’a făcut un pas enorm pentru prosperitatea instituției și pentru prosperarea pregătirei în vederea apărării țării și avem certi­tudinea că Reșița își va da toată si­liința ca armamentul să fie de cea mai bună calitate și de cel mai mare folos pentru armata noastră, își exprimă bucuria pentru măsura luată de a se spori fondurile pentru procurarea materiilor prime, pentru sporirea mânei de lucru și pentru achiziționarea instalațiilor societății „Astea" care va fi transformată în­­tr-o uzină de mare folos pentru țara noastră. Face constatarea îmbucurătoare că Reșița a scăzut prețurile tuturor unel­telor agricole necesare țăranilor și-și exprimă dezideratul ca aceste prețuri să fie menținute reduse ca astfel ță­ranul afară de tunurile pe care i le furnizează Reșița pentru apărarea ță­rii să aibă și uneltele agricole nece­sare la sporirea producției agricole a țării. D.­­ ing. SECARA socotește ca un eveniment faptul că conducătorii Sta­tului sau hotărît să dea comenzi Re­șiței, cari dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventată, întru­cât cei cari au făcut războiul își dau seama de ce vrea să zică o instituție de felul Reșiței. D­ RUȘI. spune că felul cum se pre­zintă bilanțul e foarte mulțumitor. In ce privește creanțele de Stat, crede că ele vor fi o pagubă pentru instituție căci nu se știe ce se va putea încasa pe ele. D. Max Aușnit, administrator delegat, al soc. „Reșița“ răs­punde la toate observațiile ora­torilor arătând că prețurile de cost, cu care figurează în bi­lanț produsele și materialele so­cietății sunt mult mai mici de­cât prețurile zilei. In ce privește autorizările ele au fost făcute la licitația maxi­mă la care dau dreptul legile fiscale. Prețurile uneltelor agri­cole se vând azi în țară cu 30% mai­eftin de­cât în străinătate. Cât privește observația că Statul nu plătește regulat co­menzile sale, d. Aușnit arată că vorbitorul n’a citit cu aten­ție bilanțul din care se vede că posturile „efecte și creanțe“ de 469 milioane lei, îi corespunde în contra­partidă „avansuri de 487 milioane lei date de stat a­­supra comenzilor de executat in 1937 și anii următori. D. SĂVESCU pune la vot a­­probarea bilanțului și raportul cenzorilor și descărcarea consi­liului de administrație și se a­­probă ALEGEREA­­ NOULUI CONSILIU. ALEGEREA NOULUI CONSILIU Membrii vechiului consiliu de admi­nistrație demisionând pe data ținerii adunării generale, se alege un nou consiliu de administrație al societății „Reșița“ cu următoarea componență: General adjutant Ernest Baliff, Max Aușnit, ing. N. Malaxa, Edgar Auș­nit, ing. Alexandru Periețeanu, Cons­tantin Argetoianu, Oscar Kaufmann, dr. Ilie Beu, Ion Săvescu, Grigore Carp, Tan­cred Constantinescu, Ale­xandru Lapedatu, Eduard Mirto, Paul Gauthier, Charles Haas, Baron Ioan Stârcea, Nestor Badea, A. Paed­ea, Victor Slăvescu, Douglas Wickers, jng. Adrian Dumitres­cu, dr. Edward Outrata, Emile Svec și Emil Ottules­cu Cenzori: Virgil Chirițescu, ing. Ște­fan Epure, V. M. Ioatchim, C. Brătes­­cu, Gaston Legrand. Cenzori supleanți: B. Lazari dhe Do­­gari, ing. I. Arapu, av. Mircea Mano­­lescu, ing. V. Secară, Cezar Hârjescu. MAJORAREA CAPITALULUI CONDIȚIUNILE EMISIUNII Cursul acțiunilor soc. „Reșița“ osci­lează în jurul cifrei de 560-600 lei. In consecință, conchide raportul con­siliului de administrație, ținând seama atât de situația societății cât și de condițiile pieții, se propune majorarea capitalului de la 750 milioane la 1 mi­liard prin emisiunea unui număr de 500.000 acțiuni, în valoare nominală de 500 lei fiecare. Acțiunile noui partici­pă la beneficii de la 1 iulie 1937. Prin tranșă a emisiunii servește la plata cuponului de 50 lei de fiecare ac­țiune. Prin urmare, pentru fiecare zece acțiuni vechi, acționarul capătă gratuit o acțiune nouă. Pentru un număr mai mic de acțiuni ca zece, acționarul capătă una nouă, dacă plătește în nu­merar diferența dintre echivalentul cu­poanelor și prețul de 500 lei a­l unei acțiuni nouă. După acoperirea cuponului, consiliul de administrație va hotărî termenul pentru tranșele următoare ale emisiu­nii. MITROPOLIA BUCOVINEI Fondul Bisericesc ortodox român al Bucovinei r Publication. Se aduce la cunoștința gene­rală, că în ziua de 16 August 1937 orele 9 a. m., în localul Ad­ministrației fondului bisericesc ort. rom­ al Bucovinei, din Cer­năuți strada I. Flondor No. 30, se va ține licitație publică, cu o­­ferte închise și sigilate, pentru Vânzarea spre exploatare, indus­­trializare și comercializare in regie mixtă, a cantității totale de circa 355.000 m. c. lemne de construcție și cherestea, esențe molid și brad. Cantitatea de 355.000 este îm­părțită în 19 loturi — centre de exploatare. Licitația se va face pe aceste centre (loturi), în con­formitate cu legea Contabilității Publice. Orice informațiuni lămuritoa­re cu privire la licitații, caetul de sarcini, condițuunile generale de vânzare, formularul tip de o­­fertă, tabloul de centre, etc., se pot lua de la Serviciul Comercial al Fondului Bisericesc în orice zi de lucru, între orele 12y2— 13Y2 și de la Ocoalele silvice. Administrația Fondului Bise­ricesc ort. rom. al Bucovinei la Cernăuți. TRIBUNALUL ILFOV, S. II C.C. EXTRAS No. 38.437 din 28 iunie 1937 D. Barbu Cristea domiciliat în Buc. str. G-ral Presan nr. 58, a introdus acțiune de divorț con­tra soției sale Maria B. Cristea prin petiția înreg.­la nr. 62582/ 936 cu t­ermen de judecată la 6 iulie 1937 din căsătorie a rezul­tat trei copii: Maria, Gherghina și Elisabeta. Act dotat între soți nu există. Soții au proprietate compusă din teren și clădire si­tuată în s­tr. G-ral Presan 58. Grefier, D. Botorán NEAMUL ROMÂNESC wwww AAAARA Moțiunea de românizare a Barourilor și vrăjmașii ei Toate condeiele închiriate lup­tei ce se duce împotriva curen­tului naționalist din țara noa­stră, s’au năpustit contra acțiu­nei de românizare a Barourilor și toate își sprijină argumen­tele — uneori chiar deplasate în­­drăsneli,­­ pe regimul excepțio­nal de protecțiune înființat prin cunoscutul tratat al minorită­ților. Faptul acesta a fost semnalat la Congresul general extraordi­nar al avocaților din România, ținut in București la 9 Mai a. c., de către d. avocat Istrate Mice­­scu, decanul Baroului de Ilfov.­­ Cu acest prilej d. Micescu, într’o strălucită expunere subliniată cu puternice aplauze de întreaga asis­tență, a arătat cu date prezentate în ordine cronologică, cum „teama ca generalizarea dreptului minori­tăților să nu provoace formațiuni de minorități artificiale și să nu a­­limenteze curentele centrifuge“ a făcut ca nici Franța, nici Marea Britanie, — fără să mai vorbim de Italia și Germania — să nu voias­­ca să se lege prin acel tratat al minorităților, care a fost impus Iugoslaviei, Cehoslovaciei, Româ­niei și Poloniei. Istoricul este interesant. D. Mi­­cescu l-a redat după marea Revista de drept public în care un cunos­cut jurist francez, d. Rousseau l-a prezentat într’un interesant articol intitulat „Protecția minorităților și recunoașterea i internațională­ a dreptului omului“. In rezumat faptele s’au petre­cut așa. Când președintele Wilson a propus, pentru art. 21 din ante­­proectul Ligii Națiunilor că nici o piedică să nu intervie în liberul exercițiu al oricărei credințe reli­gioase sau opinii, această redac­­țiune n’a fost acceptată de nici una din „înaltele puteri contrac­tante”. De ce ? Fiindcă în sânul comisiunii care lucra la hotelul Crillon, la ante­­proectul pactului, delegația japo­neză a venit imediat cu un amen­dament care proclama egalitatea raselor. Iar Anglia socotind iri­tantă o asemenea egalitate, a res­pins amendamentul.­­ Ceea ce a prezentat d. Micescu era un studiu al unui jurist fran­cez cu privire la Anglia din seco­lul al XX-lea. La începuturile en­gleze însă — adică cu șapte secole în urmă — problema era tot atât de iritantă pentru Anglia. Iată ce scrie în această privință însuși cu­noscutul istoric francez, — evreu de origină — d. Andre Maurois — pe numele adevărat Herzog — în in­teresanta d-sale lucrare „Viața lui Disraeli”. Cităm textual: * „In anul 1920, ziua tuturor Sfin­ților, regele Eduard I cavuizat din Anglia pe evrei, cari, până la acea dată, fuseseră tolerați acolo. Era în timpul Cruciadelor; în toate satele Mj^»fiind b‘|if­ i»nrn'*^n­* '*’**' **' călugării predicau contra necredin­cioșilor; poporul cerea Cruciadă in­terioară. Aproape ș­asesprezece mii de evrei plecară. Regele ținu ca ei să plece în pace, fără a fi moles­tați și a fost aproape ascultat. Un singur conducător de vas depuse pe pasagerii săi pe un banc de nisip în mijlocul valurilor, zicându-le : „Chemați pe Moise“ și ridică anco­ra. Câteva duzini de evrei fură ast­fel înecați, dar marinarul a fost spânzurat. „Acei dintre exilați cari scăpară de mare și de marinari, găsiră un azil în Franța. Dar nu pentru lun­gă durată. In 1306, regele Filip cel Frumos având nevoe de bani, ho­tărî să le ia bunurile și să-i împin­gă spre Spania“.­­Tocmai în 1649 — dar numai du­pă ce Anglia a avut pe Shakespeare — (acest adevăr istoric îl redă de altfel și Maurois) — lordul Fairfax a prezentat lui Cromwell o petiție pentru întoarcerea evreilor în An­glia și acesta din urmă fiind fa­­­vorabil, regele Carol al II-lea con­simți și el, dar numai pentru o co­munitate puțin numeroasă de evrei portughezi și spanioli“.­­ Așa­dar nu numai începuturile engleze și după cum am văzut și cele franceze, au avut nevoie de o viață națională netulburată de nici un fel de prezență străină cu gând de așezare perpetuă și de imixtiune. Chiar în veacul al XX- lea Marea Britanie a socotit iri­tantă egalitatea între rase. Complotul duplicității Oficiosul guvernului răspunde temerii pe care o manifestă mereu fruntașii și oficiosul partidului național-țărănist, că s’au pus la cale numeroase comploturi pentru a fi înlăturați de la suc­cesiune. „împotriva partidului național-țărănist — spune „Viitorul" — există într'adevăr un complot. Un complot foarte serios și foarte primejdios. „Este complotul d-lui Maniu". Și după ce arată că d. Maniu care face parte din conduce­rea partidului național-țărănist sire o politică și atitudini con­trare declarațiilor publice și zilnice pe cari te face d. Mihelache, oficiosul guvernului adaogă: „Această dificultate trebue să o lămurească partidul națio­­nal-țărănist și mai cu seamă d. Mihalache". Ce să lămurească d. Mihlache? D. Maniu a spus-o la Vințul de Jos, că tot ceea ce face d-sa este de acord cu d-nii Mihalache și Madgearu. Gr, nici unul nici altul nu au desmințit până acum pe fostul președinte. CÂT PRIVEȘTE DECLARAȚIILE PUBLICE ȘI ZILNICE ALE D-LUI MIHALACHE, DACĂ NU LI SE ADAOGA AMENINȚAREA CON­TINUĂ CA RE PROCEDEAZĂ ȘEFIA D-LUI MANIU. ELE NU SUNT COMPLECTE. Cuvintele acestea le-a rostit d. I. Mihalache în fața victime­lor gărzilor național-țărăniste de la alegerile din Topoloveni, und­e aceste gărzi au făcut uz de revolvere și bâte. Și d. Mihalache vrea să fie prim-ministru I Nu se redeschide cazinoul din Sinaia Ziarul ..Timpul T­az^nuntT c^edeseh din Sinaia și Constanța nu se va mai face.­­ Hotărîrea a fost comunicată de d. Gh. Tătărăs­cu, președin­tele consiliului de miniștri, care a arătat că o lege votată de una­nimitatea parlamentului și sancționată de M. S. Regele nu poate fi abolită. Congresul Ligii­­ Iași ( Urmare din pag. I-a ) de fete, biserica lui Petru Rareș, bi­serica Sf. Dumitru, biserica Sf. Gheorghe, clădită de Ștefan cel Mare și refăcută de Regele Carol I, ruinele palatului domnesc al lui Ște­fan cel Mare, schitul Zagovia. Aici s-a servit o gustare, oferită de pri­măria orașului. De la Hârlău, congresiștii au por­nit spre Cotnari. D. prof. Iorga și oaspeții au fost întâmpinați de o gardă de călăreți, formată din tineri flăcăi, îmbrăcați în pitorești costume naționale. La intrarea în comună era un im­punător arc de triumf, iar de jur împrejur se orânduiseră elevii și e­­levele școlilor mixte, tinerii premi­­litari și sătenii, îmbrăcați în haine de sărbătoare. Din partea prefecturii era de față d. av. Alex. Velciu, subprefect. D. Săvoaia, primarul comunei, a prezentat tava cu pâine și sare, u­­rând bun sosit. S’a servit apoi o masă câmpeneas­pri, d. a., la ora 4 jum., a fost la Teatrul Național, solemnitatea îm­părțirii premiilor oferite de comite­tul central al Ligii culturale, elevi­lor și elevelor dela liceele din Iași, cari s’au distins la limba română și istorie. Erau de față I. P. S. mitropolit Nicodem, d. prof. A. C. Cuza, pr. prof. Valeriu Iordăchescu, președin­tele asociației clerului din Moldova, d. prof. dir. Cornelia Șumuleanu. D. profesor IORGA a ținut cu a­­cest prilej o cuvântare pe care o vom publica în întregime, redând deocamdată ideile principale: „D-v. aveți să-mi cereți mie scuze pentru un lucru și eu pentru mai multe. N’ați venit să ascultați des­­baterile congresului Ligii culturale, ceea ce mi-a dat impresia că Iașii nu au locuitori creștini. Intre multele congrese ce le-a ținut Liga, acesta a fost cel mai pustiu. In ce privește participarea localnicilor, n’au fost nici profesori, nici armată, nici e­­levi, după cum s’ar fi cuvenit. Eu am destulă conștiință de planul ce-l are activitatea ce-o desfășor, încât absența multora nu mă poate îm­piedeca să-mi retrag gândurile bune ce le am pentru acest oraș și pe care am și început să le realizez. Prezen­tarea mea în fața dv. în acest cos­tum (de stradă) mă obligă de a vă cere scuze. Cred, că una din cauzele care ne-au adus în starea actuală este disprețul românilor față de for­mă. Formă este o disciplină și ajută la formarea caracterului. In Anglia, respectul formei este înăscut. Orice englez se consideră nefericit dacă nu are patru rânduri de haine pen­tru diverse solemnități. Ținuta mea de azi are o explicație. Am alergat pe toate meleagurile, spre a cerceta, la Sf. Sava, Bârnova, etc., lucrările începute de comisia monumentelor istorice, pe care o huliți atât, dar fără de care nu aț­ aveam nici o bi­serică veche bine păstrată. Țin să vă explic de ce am ajuns noi, comitetul central al Ligii cul­turale, la ideea premiilor școlare. Când am fost elev, am primit tot­deauna premii, dar am beneficiat și de favoarea de a fi dat afară de mai multe ori, fără dreptate. Și în cariera mea politică am pățit așa, că, pentru 350 congresiști, oferită de prefectură. Din partea proprietarilor viticul­tori a vorbit d. av. Ion Axente, fost prefect. A răspuns d. prof. Iorga. D. înv. I. Brizenchi, președintele cămi­nului cultural „Ștefan cel Mare“, a ținut o însuflețită cuvântare. A urmat o frumoasă producțiune a corului celor două școli primare mixte de sub conducerea d-lor în­vățători Zaharia și Ciobanu­. Această simplă excursie s’a trans­format într’o grandioasă manifesta­ție culturală și națională. Congresiștii au vizitat apoi biseri­ca zidită de Despot Vodă și împre­jurimile, după care s’au întors cu trenul la Iași. La oraTOBO, la teatrul Național, a fost o producțiune artistică dată de elevii școlii primare de misionare de la Vălenii de Munte. S’a jucat piesa „O JERTFA SIMPLA“, de d. prof. Iorga, g-ral­ion Dumitrescu, directorul li­ceelor militare din țară și Trandafi­­rescu, comandantul brigăzii de ca­valerie, precum și un public foarte numeros, alcătuit din profesori, ofi­țeri, studenți, elevi și eleve de școli, cu părinții. Serbarea s’a deschis cu imnul re­gal, executat de corul mitropoliei condus de d. prof. A. Ciolan, după care s’au cântat imnuri religioase și câteva cântece populare, tot fără dreptate, ca să vină unul mai prost ca mine. Din clasa Vil-a premiul meu a trecut asupra lui Liciu, prietenul meu drag, fără ca eu să mă supăr. E o lecție dată ace­lora cari se mănâncă pentru că prie­tenul i-a luat-o înainte, îmi plac așa de mult premiile în­cât sunt în stare să spun aci că premii am luat an de an. De aceea, eu sunt pentru premii, fiindcă ele sunt un act de dreptate. Nădufurile pe care le-a înghițit elevul în tim­pul anului reclamă această satisfac­ție. Am constatat, că pentru partea aceasta, generația actuală e mult inferioară față de cele de mai îna­inte. La universități, era altfel: îmi aduc aminte de un lucru admirabil, când noi studenții aveam provizii de flori, ce le puneam pe catedră la aniversarea numelui vreunui profe­sor. Astăzi, profesorii sunt obișnuiți cu cadouri, dar de altă natură mai costisitoare, sarcină ce cade pe u­­merii părinților. Lucrurile au dege­nerat clar în negustorie. Ca minis­tru, am inspectat multe școli. Sunt unele profesoare numai zâmbet, bu­ne ca pâinea cea caldă, și cărora le sângerează inima pentru elevi. Pe acestea însă nu le-am văzut. La școlile secundare, am văzut două categorii de ființe omenești care speriau copii: profesoare care înțeleg că au datoria să apară tot­deauna cu aerul cel mai fericit, fără grijă de îmbrăcăminte și pieptănă­tură și un preot, profesor de religie, care întreba fetele când s’a ținut Si­nodul de la Cartagena, în loc de a le insufla elevelor fapte din viețile sfinților, din cinstea creștinilor și probleme morale creștine, spre a pleca la casele lor cu sufletele lega­te și înălțate către Dumnezeu. După toate patimile școli din timpul a­nului, trebue să fie un moment de bucurie. Toată viața noastră publi­că se sprijină pe tăgăduirea dreptă­ții, cei răi luând locul celor buni, deoarece societatea nu cunoaște meritele reale. Mai este un motiv: eu am îngăduit premiile universita­re. Cred că la universitatea dv. nu se petrece așa ceva și nici altunde­va. Când eram eu, împărțeam, pre­mii la studenți, obiecte de îmbrăcă­minte, încălțăminte și cărți, căci trebue să știți că sunt foarte mulți săraci cari nu cer. Am văzut înduio­șați părinți cari plecau de la univer­sitate cu premiile copiilor lor în bra­țe și lăcrămați de bucurie. Și așa, eu împart premii elevilor mei cari au nota mai mare ca șapte. Se duc sin­guri la librăriile mele de­și aleg căr­țile pe care le doresc. LUPTA ÎMPOTRIVA LITERATURII PORNOGRAFICE Ultimul motiv: nu se știe în so­cietatea noastră care este cartea care trebue citită. Nu e vorba nu­mai de cartea pornografică, a cărei autor ar trebui scuturat de urechi, dar sunt printre aceștia și mulți de viță românească, cărora nu le-ar strica câteva zile de închisoare. Unii își schimbă numele după a­­ceea. Zilele acestea am citit analiza unui oarecare Simion Stolnicu, care este un tânăr de 22 ani pe care îl cheamă Botez și care asemuește poezia lui cu cea franceză din e­­vul mediu. In ce privește poezia, cei mai proști bacalaureați, au devenit cei mai străluciți poeți. Singura carte bună este aceea care, după ce ai citit-o îți înalță sufletul, și-ți în­frumusețează viața. D. Lovinescu nu are niciun talent și adorându-se pe sine, se exaltează de toate elu­cubrațiile tuturor porcilor stupizi. Eu, la Văleni, cresc porci de cea mai bună rasă și nu-mi vine nici­odată vreunul cu manuscriptul în gură, căci l-aș fi tăiat înainte de vreme. Ce este mai trist este că la bacalaureat a trebuit să se facă clasificarea tuturor scriitorilor după acest domn. Este un păcat să înfățișezi istoria poporului tău fără sentimente de frumusețe și moralitate. In felul cum înfățișăm noi istoria, ea ser­vește la întărirea și biruința nației, fiindcă marele răsboi a fost sensul istoriei românești intrate în sufle­tul oamenilor de cultură. Aceste cărți ce le împărțim nu sunt dela minister, ci dela Liga Culturală, care are o pungă nesecată și do­vadă sunt așezămintele mele, care stau în picioare și până acum. Nu uitați, Liga va face de acum îna­inte, la Iași, ceea ce am făcut noi acum cu banii centrului, iar restul dându-i noi, deoarece doresc ca po­porul meu să nu fie o adunătură de oameni fără de voință și suflet, ei să fie reprezentantul unei rase sigure de sine, mergând la biruință cu sufletul întreg și cu voința tare“.­­ După aceasta, s’au împărțit pre­miile în cărți, îmbrăcăminte și în­călțăminte, la peste o sută de elevi și eleve de la liceele din orașul no­stru. La ora 7 lum., solemnitatea s'a sfârșit. ★ Cu trenul de seara, d. profesor N. Iorga, împreună cu toți congresiștii, a părăsit orașul. ■OAR* __ * Ziua 111-a. Solemnitatea împărțirei­ premiilor Cuvântarea d-lui profesor A. Iorga Tipografia Ziarului „UNIVERSUL” Str. Brezoianu Nr. 23-25 Bucureșt* Noi măsuri pentru în­frânarea speculei Pentru o mai sigură aplicare a măsurilor luate de guvern in legătură cu înfrânarea speculei, d. V. P. Sassu, ministrul justi­ției a hotărît ca raziile la brutării și măcelării să fie făcute de d-nii procurori. In acest scop, toți­­ [UNK] nii procurori desemnați pen­tru controlul prețurilor au primit dispoziția să încheie personal procesele-verbale de contravenție. Dilema d-lui Madgearu Ghinionul d-lui Madgearu de a nu fi putut alege un consi­lier național-țărănist în­tius în consiliul județului Ilfov pare să să-i fie fatal. Fiind paritate în consiliu d. Madgearu va putea fi președinte numai dacă sorții îl vor indica. Ori cum potrivnic, la sorți, fiind d. D. R. loanițescu, ghinionul d-lui Madgearu e aproape sigur. Nu-și poate nimeni închipui în ce dilemă a pus „succesul dela Ilfov" pe d. Madgearu. Declarând că nu admite sorții cu d. D. R. loanițescu d-lui Madgearu nuri rămâne altceva decât să absenteze dela tragerea la sorți. Iar dacă absentează, majoritatea o are d. D. R. Ioaniî­­țescu. Ceea ce ar însemna atunci că rivalul d-sale s'a ales, nu că a eșit la sorți, cum în cazul cel mai bun ar fi d. Madgearu, dacă s'ar prezenta la alegere și n'ar avea ghinion.... O declarație a d-lui ministru Vic­tor­ Antonescu Varșovia, 30 (Radof). — D. Victor Antonescu, ministrul A­verilor străine, a făcut­­ presei următoarea declarație: „Alianța polono-română este rezultatul logic al perfectei co­cordanțe a intereselor existente între cele două țări. Adâncimea și forța sentime­ntelor populare pe care ea se spr­jină au căpătat o strălucită ilustrare în cursul acestor zile neuitat, in care avem sentimentul, într’adevăr, cum cele de popoare devin unul singur prin inimă“. ­milit­a­r din Parc^C^d­^eteg^H armatei belgiene în fruntite cu d. general Willias au schimbat drapele cu delegații armatei române in frunte cu d. general Ata­­nasescu, comandantul diviziei de cavalerie, înainte de ceremonie, în prezența membrilor legației belgiene în frunte cu baronul Guillaumme, delegația belgiană a depus o coroană pe mormântul Eroului Necunoscut. Eri au avut loc alegeri județene la Brașov, Neamț, Tighina și Severin. La Neamț au obținut: Liberalii 9821;­­Țărăniștii 9728; Naț.» Creștinii 4797; Vaidiștii 5989; Georgiștii 3311; La Tighina: Liberalii 6087; Țărăniștii 4943; Național-Crești­­nii 15­ 968; Georgiștii 3101 și Vaidiștii 1607. La Brașov. Liberalii au luat toate mandatele. depline note puteri Paris, 30 (Rador). —" Senatul s'a întrunit azi dimineață la ora 9 și 5, pentru a lua imediat în desbatere proectul de lege prin care guvernul cere depline puteri în materie financiară. După luarea în considerare a proectului votat de Cameră, Senatul și-a suspendat ședința până după amiază. Se crede că Senatul va adopta proectul cu unele modificări, încă în cursul nopții de Miercrcuri spre Toi.. Până la ora 2 — Paris, 30 (Rador). — Ziarele franceze de azi dimineață se ocupă de intenția guvernului de a opera o devalorizare a fran­cului. — Paris, 30 (Rador). — Camera a votat legea deplinelor pu­teri cu 380 voturi contra 228. — Berlin, 30 (Rador). — Crucișătorul german „Leipzig“ a sosit la miezul nopții în portul său de origină Kiel. — Londra, 30 (Rador). — Actuala criză din Franța este ur­mărită cu un deosebit interes de presa engleză. In general, se așteaptă o scădere a cursului francului până la vreo 125 franci pentru o liră sterlină.

Next