Neamul Românesc, mai 1938 (Anul 33, nr. 94-117)
1938-05-01 / nr. 94
Anul XXXIII Nr. 94 DIRECTOR POLITIC N. IORGA * J REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA KABKI,^Hlia Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 _________ 2 Lei Abonamente T. Sa. 155038/933. ’ Duminică 1 Mai 1938 CSIB FI** Pontală plătită la NEAMUL ROMÂNESC Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei In tara * ..... ........................... ...... Pentru autorități și instituțiuni, 1000 Lei In străinătate: Prețul dublu. DIRECTOR K. GEORGESCU Viața economică a Basarabiei in mările străinilor Printre provinciile care sunt invadate de străini, având comerțul și industria robite, dimpreună cu întreaga viață economică, Basarabia a suferit mai mult, deoarece năvala evreilor galițieni a cuprins încă de mult cele mai neînsemnate târgușoare, ajungând și pe la sate să speculeze avutul și să ruineze sănătatea locuitorilor. Mai cu seamă în Nordul Basarabiei, tablourile statistice arată cu cifre categorice, că nici doi la sută din comercianți și industriași nu sunt români. In județele Bălți și Hotin, județe cu foarte multe comune urbane în care se practică pe o scară intensă comerțul, fabricarea uleiului, a berei și în special industria desvoltată a peilor de miei de astrahan, toate acestea sunt deținute numai de evrei și străini, tolerați îndelung și cruțați de autoritățile noastre. Pe de altă parte viața economică ca Basarabiei, ca de altfel și tuturor celorlalte provincii, tânjește din lipsa de pregătire a elementelor românești, care să se impute și să ia locul străinilor. Trebue ajutată din toată puterea acțiunea de formare și stimulare a acestor elemente spre a îmbrățișa comerțul și industria, așa după cum, în chip strălucit, s’a arătat prin lupta , întreprinsă de Liga Culturală de sub conducerea d-lui profesor N. Iorga. " Sprijinirea elementelor tinere și viguroase în comerțul românesc nu se face însă numai prin procurarea de capitaluri, care bineînțeles sunt indispensabile pentru a porni la drum, dar , mai ales, ceeace e important și hotărîtor pentru izbânda definitivă și permanentă a comerciantului, este concursul publicului consumator. ^ _ 1 Aceasta trebue să-și înțeleagă datoria de a încuraja pe negustorul român, printr’o solidaritate, care se impune în aceiași măsură comercianților și industriașilor de acelaș sânge. Exemplul larg și luminos pe care îl dă acțiunea de desrobire economică desfășurată de Liga 1 Culturală, trebuie urmat în toate colțurile țării și mai cur seamă trebuie susținut de marele public conștient că de ajutorul lui depinde însăși consoliddarea economică și socială a neamului. SÎNTEM LIBERI SA SCHIMBAM CE VOIM. ȘI FACTORII POLITICI AI POPORULUI ROMÂN N'AU SA ÎNTREBE NICI LA CEI MAI BUNI PRIETENI CÎND AU DE LUAT O HOTARIRE PE CARE, CU CIT O VOM VEDEA CRITICATA, CU ATÎT SUNTEM DATORI SA O APARAM.> . N. IORGA PAGINI AGRARE ȘI SOCIALE Rolul unei reviste de îndrumare și informare agricolă, pentru specialiști, cât și pentru marele public este cu deosebire important. Revista „Pagini agrare și sociale“ ce apare sub direcția d-lui C. Filipescu, împlinește în mare măsură acest rol, publicând un material variat și folositor, cu contribuția unui mănunchi de oameni inimoși și competenți. Ultimul număr, pe Martie, ne aduce următorul bogat și valoros cuprins : Studii și cercetări. C. Filipescu: Probleme agricole și agronomice; S. Grecu: Din moravurile noastre; A. D. Carabella: Agricultura în Algeria; dr. D. Manoliu: Problema întrebuințării cărnii vitelor noastre; A. D. Carabella: Manifestări agronomice la Chișinău; dr. D. Manoliu: Educația tineretului nostru agronomic și veterinar; A. D. Carabella: Rolul marii proprietăți de azi. Recenzii, etc. Deosebit de sugestive sunt reflecțiile pe care d. dr. D. Manoliu le face cu privire la educația tineretului nostru agronomic și veterinar, subliniind următoarele concludente realități:facultățile noastre creiază însă mai mulți oameni de birou, dispuși pentru meditație și comozi. Acești savanți sunt de neîntrebuințat în mediu rural. Facultățile noastre au scuza unui astfel de învățământ — lipsit de aplicațiuni practice — lipsa de mijloace. Lumea satelor, însă, nu vrea să știe de acest lucru. Ea așteaptă pe medicul veterinar și pe agronom, la salavatori. Ea cere de la ei rezultatul pipăibil acestor doi factori de lumină din satul lor, nu întreabă ce sarbede cuvinte conțin procesele-verbale de inspecții. Bolile sting turmele și păsările, spun crescători, — pentru că medicul veterinar este departe, nu vine când este chemat, și dacă vine, nu are cu el, nici vaccinuri, nici instrumentar, nici medicamente. Pământul se lucrează astăzi ca acum două mii de anii pentru că agronomul nu poate interveni cu știința sa, servindu-se de un instrumentar potrivit scopului. Pentru că insâmănțările nu se la timp și cum trebuie, recolta este slabă și de proastă calitate. " Islazurile comunale sunt pline de scheți și burueni, în loc de iarbă, "pentru că eforiile comunale sunt politicianizate și banii destinați pentru întreținerea islazurilor sunt întrebuințați în altă parte. Viitori — medici veterinari și agronomi, — totuși sunt chemați să activeze în această situație. Ei trebuie deci, educați spre a întrebuința cu folos aptitudinile ce au și cunoștințele ce au căpătat în Facultate, spre a nu ajunge să creadă că, așa au fost sortiți, fiolos fiecare scuză trândăvia și înclinările rele. Omul întreg dispune de el. Faptele îl definesc, nu vorbele. Munca înobilează și satisface sufletul“. Pentru Statuia lui Eminescu NAWA^AAAAAA^WWWWWWWWWWWWW SUMA DIN URMA 359.961 lei Colecta clasei a III-a A, a liceului Mircea Constanța, de la elevii : Apostolescu Horia, Apostoliu D tru, Bandu Costel, Bandii Ion, Baubec Sucic, Birnfeld David, Bondoc Ion, Boțârleanu, Constantinidis Gh., Consstantinidis H., Constantinidis K., Cruceru Ștefan, Economu Manole, Bălăceanu Ion, Filip Aurel, Cazibar Livius, Gârbă Gheorghe, Grigore Strahl, Grigoriu Eji, Jipa Radu Nicu, Limbă Ion, Martinescu M., Meili P. Petre, Mihăescu Florea, Niculescu Ion, Nichita Dumitru, Olaru Claudiu, Petre Zamfir, Petrescu Stelian, Pincovici Livius, Stancu Nicolae, Stenike Wilhelm, Tudor Constantin, Topor Emil, Teodoru Marcel, Tsaquilis Achilles, Vasiliu Condril, Valeu Aurel, Vișoianu Traian, Vlăsceanu Vasile, Popescu Gheorghe. 111 lei Total general 360.072 lei •*r — -ii--- r*r~~~ I*“ * f*r*~T‘ * fh Ui —i‘y r*t—i*"r ~ njV.i 1 ă. O EXPLICAȚIE Mai multe persoane mă onorează zilnic cu un vraf de scrisori, grămădind asupri mea toate blăstămele pănă în „a noua generație“, dorindu-mi toate bolile și un sfîrși groaznic la care se oferă a colabora „creștinește", ca de sărbătorile Paștilor. Pentru acești anonimi, de un mare curaj, eu sunt distrugătorul unei religii și numa prin profetul ei se putea scăpa o țară care altfel se duce de rîpă. Nu datoresc nicio explicație unor oameni tulburați sau vrăjiți, cărora logica li e la nivelul ortografiei. Dar pentru lumea cealaltă, iată în două cuvinte de ce e vorba. Se încearcă prin conspirație dictatura unor copii ori unor interesați. Eu însă, trebuind să admit, în astfel de împrejurări, o trecătoare dictatură a puterilor constituite, sunt contra oricării dictaturi. De aceia am combătut o încercare și periculoasă și ridiculă. Mi s'a răspuns, cînd făceam parte din guvern, printr'o scrisoare copilărească, trimeas, prin om anume de dictatorul in spe, în care, cu articole falsificate și circulări oficiale inventate, eram făcut responsabil de închiderea unor restaurante politice și eram decreta „necinstit". Am restituit scrisoarea și am dat în judecată pe acest insultător ca pe toți ceilalți Era datoria mea. Mai tîrziu văzînd declarațiile pîrîtului, de o manifestă slăbiciune de spirit, am înștiințat chiar că nu vin la proces și părăsesc însăși acțiunea. Tribunalul militar a judecat cum a vrut. Iar eu am avut o parte : chiar după ce mi s'au arătat dosare de o perfectă autenticitate am stăruit ca acestui „om politic" în admirare față de sine, să i se dea la închisoare un tratament potrivit nu greșelilor lui, stropite cu sînge, ci clasei sociale căreiaaparține și responsabilității lui. Și, cu aceasta, priesc creștineștile blăstăme de Paști, pănă la al noulea neam. N. IORGA W avea operă din construcție Intr’un recent consiliu de miniștri s’a hotărât începerea unei campanii de construcții de șosele — campanie în stil mare, în măsură a înzestra țara cu necesarele artere de comunicații, executate cu toate progresele tehnicei moderne. Astfel ceia ce s’a dat părăsirei și uitării de defunctul regim al partidelor politice cu tot luxul nostru de budgete și imprumuturi, cari nu au înzestrat decât politiciani, va fi reparat spre cea mai mare utilitate a contribuabilului și a funcțiunilor economice ale Statului și țării. Una din marile puteri ale imperiului roman — chiar pe acele vremuri cari nu cunoșteau viteză — au fost drumurile bine construite și bine îngrijite, din care unele porneau din Roma, pentru a ajunge pe meleagurile ce le locuim noi astăzi, până în Dacia Felix. Aceste drumuri au fost vehiculele forței de expansiune și civilizație a imperiului roman. Drumurile țării noastre, în această vreme caracterizată de continuitatea pe viteza circulației, însemnând nu numai o importantă de ordin practic,o importanță de natură comercială, ci și o mare valoare strategică, de apărare națională, au fost până astăzi, sub regimul partidelor politice, lăsate într’o stare jalnică. Aveam șosele — naționale, județene, comunale — dar nu era decât pretexte de risipă bugetară și de îmbogățire a partizanilor politici. Se găseau într’o așa stare, incât țăranul își crea pârtii lăturalnice pentru a se duce și a se întoarce de la oraș. Nu mai vorbim de insuficiența de ordin stralegiv ce o înfățișau asemenea drumuri. Maiestatea Sa Regele Carol nu odată și-a manifestat în mod public grija pentru drumurile țării noastre. A subliniat deseori în cuvântări importanța problemei, a îndemnat și a dat sfaturi în această direcție. Și totuși... • Noul regim sub care ne găsim, care nu ascultă de imperativul electoralului, cari nu e la discreția partidului și partizanilor, suntem convinși că pomină la lucru, cum s’a anunțat, în această direcție va înzestra țara noastră cu trebuitoarele artere de circulație, așa cum a făcut-o Mussolini pentru Italia, țară cu avuție și bugete, mult mai reduse, proporțional cu țara noastră. Din acest punct de vedere, Italia de astăzi e vrednică și egală cu Italia imperiului roman. Așa să fim și noi —- așa vom fi, fiindcă inspirația și înfăptuirea politicei și gospodăriei Ro Ttmâniei de astăzi pornesc și sunt vegheate de spiritul de lumină, inițiativă și patriotism al M. Sale Regelui Carol II. O veche și AAAAAAAAAAAAAAA alianță în Europa de MUREL GEORGE STWO De câteva secole dăinuiește, neștirbită, alianța anglo-portugheză, considerabil întărită prin evoluția statului corporativ însuflețit de profesorul Salazar. Portugalia, așezată la o importantă răspântie de drumuri mondiale, își datorește independența — deși în apropierea unor vecini atât de puternici — rivalității națiunilor europene. In sec. 19, veac de totală decadență, nimeni nu mai vedea rolul acestei țări extrem-occidentale, ba încă nici rostul autonomiei sale naționale. Un stat care lâncezea, ruine fără prestigiu al unui glorios trecut. O singură activitate exterioară putea preocupa politica portugheză, vechea alianță cu Marea Britanie, alianță nu departe de faza protectoratului având în vedere lipsa de bani și stagnarea generală a statului. Odată cu redeșteptarea — opera incontestabilă a profesorului de la Coimbra, d. Oliveira Salazar — legături de cu Anglia capătă o altă valoare, fiind o problemă vitală pentru marele imperiu colonial al Albionului. Profesorul Salazar, într-un important discurs asupra „Portugaliei, alianța engleză și războiul din Spania“, declară că nu mai poate fi vorba de sfârșitul acestei legături decât dacă ar dispare Marea Britanie. însuși lordul Palmerston, în scrisorile din 9 August 1847 către J. Russell, fixează ce reprezintă Portugalia pentru siguranța Angliei. Dacă minunata poziție navală a Tagului cade în alte mâini decât cele portugheze, ar fi periclitate cele mai vitale interese politice navale și militare ale Regatului unit. Deci, Portugalia trebuie ajutată și susținută pentru a stăpâni gurile Tagului. Condițiunile de astăzi sunt cu totul schimbate, dar necesitatea Angliei pentru apărarea drumurilor sale maritime se găsește încă mai agravată. Portugalia europeană împreună cu posesiunile sale africane și asiatice, constituie însă un admirabil punct de sprijin pentru siguranța Angliei. Dacă minunata poziție navală a Tagului cade în alte mâni decât cele portugheze, ar fi periclitate cele mai vitale interese politice, navale și militare ale Regatului unit. Deci, Portugalia trebuie ajutată și susținută pentru a stăpâni gurile Tagului. Condițiunile de astăzi sunt cu totul schimbate, dar necesitatea Angliei pentru apărarea drumurilor sale maritime se găsește încă mai agravată. Gibraltarul, la mică distanță de coasta portugheză, se află astfel în raza unor ape amice, iar acel nod stâncos comandă drumurile Suezului. Deseori Marea Britanie avu să recunoască eficacitatea colaborării portugheze ; însuși amiralul Nelson, elogie contribuția escadrei marchizului de Niza, iar Wellington nu-și precupeți laudele la adresa soldaților luzitani luptând contra lui Napoleon. Astăzi,peste un secol de la epopeicele întâmplări ale haosului Europei napoleonene, politica engleză vine iarăși să recunoastră interesul politic, de capitală importanță, a întărirei Portugaliei în toate domeniile. Portugalia lui Salazar devine o aliată efectivă, prețuită la justa ei valoare de formidabila putere engleză, care își găsește totuși câteva puncte de echilibru la gura Tagului, puncte fără care acest echilibru n’ar mai fi cu putință. Mulțumită refacerii sale naționale, Portugalia a devenit un element de prim ordin al politicei continentului, iar alianța cu Anglia se găsește, mai mult ca oricând, imperativ geografic și istoric al celor două națiuni. Au fost clipe când această seculară prietenie părea că se clatină. Atitudinea unor partide politice britanice, favorabile rușilor, cereau o politică cu totul contrarie intereselor portugheze. Guvernul portughez luă o fermă poziție contra fățărniciei neintervenției în Spania, pretinzând ca neamestecul să nu fie regulat numai contra naționaliștilor, barieră providențială între civilizația mizilană și comunism. Rezultatul acestei atitudini a fost atentatul organizat de bolșevici contra d-lui Salazar, în 1987, din nefericire neizbutit. Portughezii și-au dat seama de grozăvia primejdiei comuniste, de lângă casa lor, chestiune superficial cunoscută Londrei, astfel că și-au luat libertatea de acțiune cu riscul de a nu fi plăcuți anumitor cercuri engleze. Era în joc interesul vital al statului abia refăcut, iar Oliveira Salazar nu voia să confunde soarta țării sale cu simpatia anumitor parlamentari sau sindicate englezești. Totuși aceste trecătoare neînțelegeri n’au vătămat câtuși de puțin această veche alianță, mult întărită astăzi prin categorice manifestațiuni de simpatie reciprocă. Politica externă a d-lui Salazar este, mai înainte de toate, națională și a demnității. Era necesară o despoliticianizare a țării, fiindcă politica, în forma decăzută a politicianismului, — fiecare venind cu grupul său, căruia totul i se cuvine, „ai noștri" de cari vorbia, în tinerețea sa, d. A. C. Cuza —, ajunsese a acoperi, a copleși, a conrupe și a degrada totul. N. IORGA PRIN ACEASTA NOUA CONSTITUȚIE SE PROCLAMA HOTĂRÎTOR ÎNTÂIETATEA NAȚIUNII ROMANE CARE PRIN JERTFELE . CREDINȚA SA A CREIAT STATUL NOSTRU NAȚIONAL. M. S. REGELE CAROL II IAR A PAȚIT-O „MAESTRUL” D. Șerban Cioculescu iar a pățit-o , în definitiv așa sună și Î o zicală veche de care va fi auzit și d-sa cu toate că e ruginită rău și inestetică la culme. Nu degeaba spun românii: capul face capul trage... I ! Magistrul critic (ai cărui discipoli estetici rup pământul într’o goană așa de puțin estetică) putea să fie ponderat în jurdecată și măsurat în scris. A ales din întâmplare atitudinea domnului teribil care eticheta pe Porcofonie ca geniu, — unicul geniu al scrisului nostru de la Eminescu încoace... Pe lângă blândul și duiosul Arghezi din Icoanele pe care le-a spurcat cu o rară frenezie poetică, colcăiau serii de sub-genii oarecum pestriței ■ Improșcau laolaltă frumosul cu abjecția hibridă și indescifrabilă, ba, unii mai îndrăsnesc să se producă, — așa cum o face domnul Liviu Deleanu, în poeme delirante și scabroase pe care, cu rezervele obligatorii, le dau ca probe nenumărate ale inconștienții literatorilor depravați. j . D. Șerban Cioculescu s’a ales cu ceea ce merita pentru temerara d-sale încercare să scoată pe Porcofonie din ceea ce a scris urât mirositor și să ni-l prezinte ca pe un scriitor profund, e greu de înțeles, dar de valoare indiscutabilă... Urmărind această grea misiune, d. Șerban Cioculescu a amestecat într’o serie de foiletoane pe regretatul Taine cu d. Acterian și analizând opera lui Shakespeare ajunge la concluzia că și Hamlet vorbea alan*dala... Croiset e intercalat și el în polemica cioculească căreia, cum voi dovedi, îi lipsește linia de sinceritate obligatorie unei discuții serioase... Dar Hamlet simula nebunia, într’un scop anumit; s’ar putea spune că pe alocurea prințul aluneca dincolo de simulație. Așa l-a voit dramaturgul genial, — desigur! Dar dacă Hamlet a fost confuz și genialul dramaturg Ta voit astfel: d. Șerban Cioculescu inventiv și surprinzător, pune alături de Shakespeare pe... Tudor Arghezi. Apropie vocabularul prințului nebun de subtilele discuții ale lui Mitahkur călugărul cu Foloștoacă, frate de monahie. Poezia inexprimabilă a scenelor din Cimitirul în care a colectat întreaga supurație a estetismului local, se așează în misterul hamletian, ca să convingă pe cititorii „Dreptăței“ — câți au curaj să-l urmărească, — de valoarea colosală a poemelor infestate, valoare care sporește în proporție geometrică în măsura în care strofele simt mai de neînțeles.... Și d. Ș. C. a primit încă o lecție la vreme, de la d. profesor N. Iorga. S’ar putea ca domnul care duce idila prințului nebun în mlaștinele abatorului, să mai primească și altele. De altfel o și mărturisește într’un foileton pe care l’am citit, cu toată atenția. Păcat că nu îl pot reda pentru cititorii noștrii! ! Arareori am descoperit în pestelele criticastrului ingeniozitatea și finețea dialogate ale domnului Șerbacioc.... Rămâne să arăt că d. Ș. C. „localizează“ genialele d-sale foiletoane la o poezie alandala, de un abstract așa de relativ și de poetic „Mai mult pământ“. Ea aparține aceluiaș bard despre care delicatul Cincinat striga ofensat că umple pagini cu prea mulți păduchi de diverse dimensiuni, ca să se mai poată susține că ele conțin oarecum și literatură ! Dar eu m’am ocupat nu de un poem pământiu și anost, fie el cât de hermetisant sau de neinteligibil... Am ales cele mai sugestive aiureli parcofonice, — începând cu Duhovniceasca, și cu Bărăganul, — după indicațiile d-lui Cioculescu. Cercetându-le, sau parodiindu-le le-am redus la ce sunt în realitate, niște penibile aberații versificate. Am trecut apoi la mai toată opera în proză a răspopitului. Concluziile se cunosc..._ Invocând pe Hamlet și pe d. Acterian, reducând vasta noastră expediție în promitoarele domenii porcofonice la o poemă cu noroi purificat, magistratul domn Șerban Cioculescu se prezintă într’o formă profund regretabilă... In aceste condițiuni ne vom vedea siliți să nu-i mai citim foiletoanele. Și dacă va continua să își permită și mai departe luxul sofisticărilor suspecte, — ne întrebăm pe ce naiv sau ne care aderent estetic îl va putea convinge. N. G. Români la ura străinilor către voi, răspundeți cu dragostea voastră către negustorimea și breslașii de acelaș sânge și credință. Să vină iar Din Poesia Bună Răsai în largul zării, primăvară, Cu nimb de raze și veșmânt de flori, Să prindă glas, de seara până 'n zori, De supt nămeți, a undelor fanfară... S'au prin bozii cântece de vară, Să crească 'n codri umbra de astă vară Și 'n lunci să vină iar priveghetori.... Același dor de lumea fermecată, Cu-amurguri, basme, nopți de pribegire. Același dor, să-l mai trăiesc o dată... 1 Și iar să uit viața-mi de sihastru . Să mă 'ndrăgesc de-a fetelor privire Și de semnul cerului albastru... G. Tutoveanu țubit învierea Domnului sărbătorită la Tokio — Știri dintr’o sersoare a misionarului moldovean Anatolie Tihai — Se știe că unul din marii misionari ortodocși cari au răspândit creștinismul în Japonia a fost ieromonahul Anatolie Tihai, moldovean de baștină. El a fost cel dintâi care a tradus Evanghelia în l. japoneză, a convertit pe cel dintâi preot japonez , Pavel Satto și împreună cu fratele său Iacov Tihai, dragoman la legația rusă din Tokio, au fost prețioși colaboratori ai șefului misiunii rusești, episcopul Nicolai. Dintr’o recentă broșură a mea se știe, că ieromonahul Anatolie Tihai, serica la 1880, scrisori în d. română tocmai din Tochia, surorii sale Mărița din Chișcăreni jud. Bălți. O altă scrisoare, cu data de 12 Aprilie 1879, în l. rusă e adresată către o față arhierească. In ea descrie cum s’a serbat săptămâna Patimilor, Invirea Mântuitorului, dă vești despre începuturile răspândirea creștinismului în Japonia și roagă să fie ajutați la construcția catedralei din Tokio. Vomu înfățișa câteva fragmente : Am ajuns ,în capitala Japoniei în Sâmbăta lui Lazăr. La slujba de seară a Floriilor, toată capela noastră și coridoarele alăturate înfățișau un neîntrerupt buchet din splendide și aromate flori. Fiecare creștin ținea în mâinele lor, crengi ale copacilor multiticolori japonezi, cu frumuseța cărora nimic nu se poate compara în Europa, între ele înverzind și gingașe crenguțe ale veritabilelor palmiere japoneze. In biserică nu se vedea nimic din pricina stâlpărilor, nici capete omenești, nici păreții goi ai săracei și strâmtei noastre biserici, în care abia putea să Încapă până la 350 suflete, pe când creștini din Tochio s’au adunat în număr de peste 800. In biserică se află numai trei icoane, iconostasul lipsește, în schimb sonor și măreț se aude in ea predica păr. Nicolai în l. japoneză și de aci se răspândește în toată țara. Această simplicitate a vieții vii religioase completează frumosul cor al fetelor și băeților japonezi, cari sub conducerea lui Iacov Tihai melodic cântă pe patru voci slujba bisericească. In săptămâna Patimilor noi am botezat nouii convertiți și am miruit până la 92 suflete. Eu am fost naș la unul din fii majori al unui demnitar înalt de la Curte, care a luat numele Vasile. In Joia cea Mare s’au împărtășit 438 oameni. In noaptea învierii, casa și biserica noastră, cu stăruința creștinilor au fost iluminate. Crucea de aur deasupra bisericii și casa noastră au fost văzute celor 2 milioane locuitori ai Capitalei, întrucât noi stăm în centrul orașului, în locul cel mai ridicat. Biserica și casa erau arhipline de creștini. O parte ascultau cetirea din Faptele Apostolilor, alții ascultau cuvântările catiheților, alte grupuri la văpaea focurilor liniștite convorbeau despre sărbătoarea mântuirii. Cu multă umilință sufletească păr. Nicolai, eu și preotul japonez înconjuram aceste grupuri blagocestive. La ceasul 12, noi cu par. Pavel Safto ne-am Îmbrăcat in veșminte albe. Clopoțelul de clasă a școalei, in mâinele paracliserului, a binevestit învierea. Corul a cântat: „învierea ta Hristoase“. Abia noi am eșit din uși, cum masse de norod îndulzindu-se în camere și coridoare, s’a întâmplat o mare strâmtoare. In mijlociul acestei strașnice strâmtorări, s’a ridicat așa de mare sgomot, plânset și durere că abia îmi auzeam glasul. Cu durere în inimă gândeam de ce creștinii japonezi, cu toată sărăria lor — deși jertfesc pentru nevoile bisericești până la 3 mii ruble — nu au o catedrală măreață măcar în Capitală...... Un viitor măreț așteaptă biserica ortodoxă japoneză, dacă va fi susținută mai ales întru construcția catedralei. De aceia, interveniți vă rog pentru adunarea jertfelor pentru construcție, deoarece noi botezăm anual sute de japonezi. Din cele ce se întâmplă aci, pot să vă vestesc: invitația făcută de autoritățile Capitalei, catiheților noștri de a predica în cazarme și închisori, botezarea tuturor lucrătorilor fabricei de mătase și vizita făcută păr. Nicolai de o persoană însemnată dela conducere...... Nu de mult s’a promulgat de către împărat legea repaosului Duminical, de către toate instituțiile publice și școlare, legea monogamică, legea de abrogare a pedepselor corporale. Câțiva creștini au fost aleși de norod în parlamentul japonez. Chestiunea apropierii cu creștinismul progresează .Rugăm numai să ne ajutați în această vreme critică, de a ne construi catedrala...... Astfel pe acele foarte îndepărtate meleaguri streine, un suflet de misionar moldovean lupta pentru răspândirea și înălțarea creștinismului Și în această zi a învierii Domnului, când cunoaștem isbânda creștinismului ortodox în Japonia, unde s’au înălțat catedrale și s’au înființat episcopii, se cuvine a înălța un gând și a învăța un nume de apostol moldovean din Basarabia. Preot Paul Mihailovici