Neamul Românesc, mai 1938 (Anul 33, nr. 94-117)

1938-05-01 / nr. 94

Anul XXXIII Nr. 94 DIRECTOR POLITIC N. IORGA * J REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA KABKI,^Hlia Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 _________ 2 Lei Abonamente T. Sa. 155038/933. ’ Duminică 1 Mai 1938 C­S­I­B FI** P­ontală plătită la NEAMUL ROMÂNESC Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei In tara * ..... ........................... ...... Pentru autorități și instituțiuni, 1000 Lei In străinătate: Prețul dublu. DIRECTOR K. GEORGESCU Viața economică a Ba­­sarabiei in mările străinilor Printre provinciile care sunt invadate de străini, având co­merțul și industria robite, dim­preună cu întreaga viață eco­nomică, Basarabia a suferit mai mult, deoarece năvala e­­vreilor galițieni a cuprins încă de mult cele mai neînsemnate târgușoare, ajungând și pe la sate să speculeze avutul și să ruineze sănătatea locuitorilor. Mai cu seamă în Nordul Ba­sarabiei, tablourile statistice a­­rată cu cifre categorice, că nici doi la sută din comercianți și industriași nu sunt români. In județele Bălți și Hotin, județe cu foarte multe comune urbane în care se practică pe o scară intensă comerțul, fabricarea u­­leiului, a berei și în special in­dustria desvoltată a peilor de miei de astrahan, toate acestea sunt deținute numai de evrei și străini, tolerați îndelung și cru­țați de autoritățile noastre. Pe de altă parte viața econo­mică ca Basarabiei, ca de altfel și tuturor celorlalte provincii, tânjește din lipsa de pregătire a elementelor românești, care să se impute și să ia locul străi­­­­­nilor. Trebue ajutată din toată puterea acțiunea de formare și stimulare a acestor elemente spre a îmbrățișa comerțul și in­­­dustria, așa după cum, în chip­­ strălucit, s’a arătat prin lupta , întreprinsă de Liga Culturală de sub conducerea d-lui profe­sor N. Iorga. " Sprijinirea elementelor tinere­­ și viguroase în comerțul româ­­­nesc nu se face însă numai prin procurarea de capitaluri, care bineînțeles sunt indispensabile­­ pentru a porni la drum, dar , mai ales, ceeace e important și­ hotărîtor pentru izbânda defi­nitivă și permanentă a com­er­­­­ciantului, este concursul publi­­­­cului consumator. ^ _ 1 Aceasta trebue să-și înțeleagă datoria de a încuraja pe negus­torul român, printr’o solidari­­­­tate, care se impune în aceiaș­i măsură comercianților și in­­­­dustriașilor de acelaș sânge. Exemplul larg și luminos pe care îl dă acțiunea de desrobire­ economică desfășurată de Liga 1 Culturală, trebuie urmat în­­ toate colțurile țării și mai cur seamă trebuie susținut de ma­­­rele public conștient că de aju­­­torul lui depinde însăși consoli­­d­­darea economică și socială a neamului. SÎNTEM LIBERI SA SCHIMBAM CE VOIM. ȘI FACTORII POLI­TICI AI POPORULUI ROMÂN N'AU SA ÎNTREBE NICI LA CEI MAI BUNI PRIETENI CÎND AU DE LUAT O HOTARIRE PE CARE, CU CIT O VOM VEDEA CRITICATA, CU ATÎT SUNTEM DATORI SA O APARAM.> . N. IORGA PAGINI AGRARE ȘI SOCIALE Rolul unei reviste de îndrumare și informare agricolă, pentru specialiști, cât și pentru marele public este cu deosebire important. Revista „Pagini agrare și sociale“ ce apare sub direcția d-lui C. Fili­­pescu, împlinește în mare măsură acest rol, publicând un material variat și folositor, cu contribuția unui mănunchi de oameni inimoși și competenți. Ultimul număr, pe Martie, ne aduce următorul bogat și valoros cuprins : Studii și cercetări. C. Filipescu: Probleme agricole și agro­nomice; S. Grecu: Din moravurile noastre; A. D. Carabella: Agricul­tura în Algeria; dr. D. Manoliu­: Problema întrebuințării cărnii vite­lor noastre; A. D. Carabella: Manifestări agronomice la Chișinău; dr. D. Manoliu: Educația tineretului nostru agronomic și veterinar; A. D. Carabella: Rolul marii proprietăți de azi. Recenzii, etc. Deosebit de sugestive sunt reflecțiile pe care d. dr. D. Manoliu le face cu privire la educația tineretului nostru agronomic și veterinar, subliniind următoarele concludente realități:­­facultățile noastre creiază însă mai mulți oameni de birou, dispuși pentru meditație și comozi. Acești savanți sunt de neîntrebuințat în mediu rural. Facul­tățile noastre au scuza unui astfel de învățământ — lipsit de aplica­­țiuni practice — lipsa de mijloace. Lumea satelor, însă, nu vrea să știe de acest lucru. Ea așteaptă pe medicul veterinar și pe agronom, la salavatori. Ea cere de la ei rezultatul pipăibil acestor doi factori de lumină din satul lor, nu întreabă ce sarbede cuvinte conțin pro­ces­ele-verbale de inspecții. Bolile sting turmele și păsările, spun cres­cători, — pentru că medicul veterinar este departe, nu vine când este chemat, și dacă vine, nu are cu el, nici vaccinuri, nici instrumentar, nici­ medicamente. Pământul se lucrează astăzi ca acum două mii de anii pentru că agronomul nu poate interveni cu știința sa, servindu-se de­ un instrumentar potrivit scopului. Pentru că insâmănțările nu se la timp și cum trebuie, recolta este slabă și de proastă calitate. " Islazurile comunale sunt pline de scheți și burueni, în loc de iarbă, "pentru că eforiile comunale sunt politicianizate și banii destinați pen­tru întreținerea islazurilor sunt întrebuințați în altă parte. Viitori — medici veterinari și agronomi, — totuși sunt chemați să activeze în această situație. Ei trebuie deci, educați spre a între­buința cu folos aptitudinile ce au și cunoștințele ce au căpătat în Facultate, spre a nu ajunge să creadă că, așa au fost sortiți, fiolos fie­care scuză trândăvia și înclinările rele. Omul întreg dispune de el. Faptele îl definesc, nu vorbele. Munca înobilează și satisface sufletul“. Pentru Statuia lui Eminescu NAWA^AAAAAA^WWWWWWWWWWWWW SUMA DIN URMA 359.961 lei Colecta clasei a III-a A, a liceului Mircea­ Constanța, de­­ la elevii : Apostolescu Horia, Apos­tol­iu D­ tru, Ban­­du Costel, Bandii Ion, Baubec Sucic, Birnfeld David, Bondoc Ion, Boțârleanu, Constantinidis Gh., Cons­­stantinidis H., Constantinidis K., Cruceru Ștefan, Economu Manole, Bălăceanu Ion, Filip Aurel, Cazi­­bar Livius, Gârbă Gheorghe, Grigore Strahl, Grigoriu Eji, Jipa Radu­ Nicu, Limbă Ion, Martinescu M., Meili P. Petre, Mihăescu Florea, Niculescu Ion, Nichita Dumitru, Olaru Claudiu, Petre Zamfir, Pe­­trescu Stelian, Pincovici Livius, Stancu Nicolae, Stenike Wilhelm, Tudor Constantin, Topor Emil, Teodoru Marcel, Tsaquilis Achilles, Vasiliu Con­­dril, Valeu Aurel, Vișoianu Traian, Vlăsceanu Vasi­le, Popescu Gheorghe. 111 lei Total general 360.072 lei •*r — -ii--- r*r~~~ I*“ * f*r*~T‘ * fh Ui —i‘y r*t—i*"r ~ njV.i 1 ă. O EXPLICAȚIE Mai multe persoane mă onorează zilnic cu un vraf de scrisori, grămădind asupri mea toate blăstămele pănă în „a noua generație“, dorindu-mi toate bolile și un sfîrși groaznic la care se oferă a colabora „creștinește", ca de sărbătorile Paștilor. Pentru acești anonimi, de un mare curaj, eu sunt distrugătorul unei religii și numa prin profetul ei se putea scăpa o țară care altfel se duce de rîpă. Nu datoresc nicio explicație unor oameni tulburați sau vrăjiți, cărora logica li e la ni­velul ortografiei. Dar pentru lumea cealaltă, iată în două cuvinte de ce e vorba. Se încearcă prin conspirație dictatura unor copii ori unor interesați. Eu însă, trebuind să admit, în astfel de împrejurări, o trecătoare dictatură a puteri­lor constituite, sunt contra oricării dictaturi. De aceia am combătut o încercare și periculoasă și ridiculă. Mi s'a răspuns, cînd făceam parte din guvern, printr'o scrisoare copilărească, trimeas, prin om anume de dictatorul in spe, în care, cu articole falsificate și circulări oficiale in­ventate, eram făcut responsabil de închiderea unor restaurante politice și eram decreta „necinstit". Am restituit scrisoarea și am dat în judecată pe acest insultător ca pe toți ceilalți Era datoria mea. Mai tîrziu văzînd declarațiile pîrîtului, de o manifestă slăbiciune de spirit, am înștiin­țat chiar că nu vin la proces și părăsesc însăși acțiunea. Tribunalul militar a judecat cum a vrut. Iar eu am avut o parte : chiar după ce mi s'au arătat dosare de o perfectă autenti­citate am stăruit ca acestui „om politic" în admirare față de sine, să i se dea la închi­soare un tratament potrivit nu greșelilor lui, stropite cu sînge, ci clasei sociale căreia­­aparține și responsabilității lui. Și, cu aceasta, priesc creștineștile blăstăme de Paști, pănă la al noulea neam. N. IORGA W avea o­peră din construcție Intr’un recent consiliu de mi­niștri s’a hotărât începerea unei campanii de construcții de șosele — campanie în stil mare, în mă­sură a înzestra țara cu necesa­rele artere de comunicații, exe­cutate cu toate progresele tehni­­cei moderne. Ast­fel ceia ce s’a dat părăsi­­rei și uitării de defunctul regim al partidelor politice cu tot luxul nostru de budgete și im­­prumuturi, cari nu au înzestrat de­cât politiciani, va fi reparat spre cea mai mare utilitate a contribuabilului și a funcțiuni­lor economice ale Statului și țării. Una din marile puteri ale im­periului roman — chiar pe acele vremuri cari nu cunoșteau vi­teză — au fost drumurile bine construite și bine îngrijite, din care unele porneau din Roma,­­ pentru a ajunge pe meleagurile ce le locuim noi astăzi, până în Dacia Felix. Aceste drumuri au fost vehicu­­lele forței de expansiune și civi­lizație a imperiului roman. Drumurile țării noastre, în a­­ceastă vreme caracterizată de continuitatea pe viteza circula­ției, însemnând nu numai o im­portantă de­ ordin practic,o impor­tanță de natură comercială, ci și o mare valoare strategică, de apărare națională, au fost până astăzi, sub regimul partidelor po­litice, lăsate într’o stare jalnică. Aveam șosele — naționale, ju­­dețene, comunale — dar nu era de­cât pretexte de risipă buge­tară și de îmbogățire a partiza­nilor politici. Se găseau într’o așa stare, in­cât țăranul își crea pârtii lăturalnice pentru a se duce și a se întoarce de la oraș. Nu mai vorbim de insuficiența de ordin stralegiv ce o înfățișau asemenea drumuri. Maiestatea Sa Regele Carol nu odată și-a manifestat în mod public grija pentru drumurile țării noastre. A subliniat dese­ori în cuvân­tări importanța problemei, a în­demnat și a dat sfaturi în aceas­tă direcție. Și totuși... • Noul regim sub care ne găsim, care nu ascultă de imperativul electoralului, cari nu e la discre­ția partidului și partizanilor, suntem convinși că pomină la lucru, cum s’a anunțat, în această direcție va înzestra țara noastră cu trebuitoarele artere de circu­lație, așa cum a făcut-o Mussoli­ni pentru Italia, țară cu avuție și bugete, mult mai reduse, pro­porțional cu­ țara noastră. Din acest punct de vedere, Italia de astăzi e vrednică și egală cu Ita­lia imperiului roman. Așa să fim și noi —- așa vom fi, fiind­că inspirația și înfăptu­irea politicei și gospodăriei Ro­ Ttmâniei de astăzi pornesc și sunt vegheate de spiritul de lumină, inițiativă și patriotism al M. Sale Regelui Carol II. O veche și AAAAAAAAAAAAAAA alianță în Europa de MUREL GEORGE STWO De câteva secole dăinuiește, ne­știrbită, alianța anglo-portugheză, considerabil întărită prin evoluția statului corporativ însuflețit de profesorul Salazar. Portugalia, așezată la o impor­tantă răspântie de drumuri mon­­diale, își datorește independența — deși în apropierea unor vecini atât de puternici — rivalității națiunilor europene. In sec. 19, veac de totală decadență, nimeni nu mai vedea rolul acestei țări extrem-occidenta­­le, ba încă nici rostul autonomiei sale naționale. Un stat care lânce­zea, ruine fără prestigiu al unui glorios trecut. O singură activitate exterioară putea preocupa politica portugheză, vechea alianță cu Ma­­rea Britanie, alianță nu departe de faza protectoratului având în ve­dere lipsa de bani și stagnarea ge­nerală a statului. Odată cu redeșteptarea — opera incontestabilă a profesorului de la Coimbra, d. Oliveira Salazar — legă­­turi de cu Anglia capătă o altă va­­loare, fiind o problemă vitală pen­tru marele imperiu colonial al Al­­bionului. Profesorul Salazar, într-un important discurs asupra „Portu­galiei, alianța engleză și războiul din Spania“, declară că nu mai poate fi vorba de sfârșitul acestei legături decât dacă ar dispare Ma­rea Britanie. însuși lordul Palmer­ston, în scrisorile din 9 August 1847 către J. Russell, fixează ce repre­zintă Portugalia pentru siguranța Angliei. Dacă minunata poziție na­vală a Tagului cade în alte mâini decât cele portugheze, ar fi pericli­tate cele mai vitale interese poli­tice navale și militare ale Regatu­lui unit. Deci, Portugalia trebuie ajutată și susținută pentru a stă­pâni gurile Tagului. Condițiunile de astăzi sunt cu totul schimbate, dar necesitatea Angliei pentru apărarea drumurilor sale maritime se găseș­­te în­că mai agravată. Portugalia europeană împreună cu posesiunile­­ sale africane și asiatice, constituie însă un admirabil punct de sprijin pentru siguranța Angliei. Dacă mi­nunata poziție navală a Tagului cade în alte mâni decât cele portu­­gheze, ar fi periclitate cele mai vi­tale interese politice, navale și mili­tare ale Regatului unit. Deci, Por­tugalia trebuie ajutată și susținută­­ pentru a stăpâni gurile Tagului.­­ Condițiunile de astăzi sunt cu totul­­ schimbate, dar necesitatea Angliei­­ pentru apărarea drumurilor sale maritime se găsește încă mai agra­­vată. Gibraltarul, la mică distanță de coasta portugheză, se află astfel în raza unor ape amice, iar acel nod stâncos comandă drumurile Suez­­ului. Deseori Marea Britanie avu să re­cunoască eficacitatea colaborării portugheze ; însuși amiralul Nelson, elogie contribuția escadrei marchi­zului de Niza, iar Wellington nu-și precupeți laudele la adresa soldați­lor luzitani luptând contra lui Na­poleon. Astăzi,­peste un secol de la epopeicele întâmplări ale haosului Europei napoleonene, politica engle­ză vine iarăși să recunoastră inte­resul politic, de capitală importan­­ță, a întărirei Portugaliei în toate domeniile. Portugalia lui Salazar de­vine o aliată efectivă, prețuită la justa ei valoare de formidabila pu­tere engleză, care își găsește totuși câteva puncte de echilibru la gura Tagului, puncte fără care acest e­­chilibru n’ar mai fi cu putință. Mulțumită refacerii sale naționa­le, Portugalia a devenit un element de prim ordin al politicei continen­tului, iar alianța cu Anglia se găse­ște, mai mult ca oricând, impera­tiv geografic și istoric al celor două națiuni. Au fost clipe când această secu­­lară prietenie părea că se clatină. Atitudinea unor partide politice bri­­tanice, favorabile rușilor, cereau o politică cu totul contrarie interese­lor portugheze. Guvernul portu­ghez luă o fermă poziție contra fă­­țărniciei neintervenției în Spania, pretinzând ca neamestecul să nu fie regulat numai contra naționaliști­lor, barieră providențială între ci­vilizația mizilană și comunism. Re­zultatul acestei atitudini a fost a­­tentatul organizat de bolșevici con­tra d-lui Salazar, în 1987, din ne­fericire neizbutit. Portughezii și-au dat seama de grozăvia primejdiei comuniste, de lângă casa lor, ches­tiune superficial cunoscută Londrei, astfel că și-au luat libertatea de acțiune cu riscul de a nu fi plăcuți anumitor cercuri engleze. Era în joc interesul vital al statului abia refă­cut, iar Oliveira Salazar nu voia să confunde soarta țării sale cu sim­­patia anumitor parlamentari sau sindicate englezești. Totuși aceste trecătoare neînțelegeri n’au vătămat câtuși de puțin această veche alian­ță, mult întărită astăzi prin catego­rice manifestațiuni de simpatie re­ciprocă. Politica externă a d-lui Salazar este, mai înainte de toate, națională și a demnității. Era necesară o despoliticianizare a țării, fiindcă politica, în forma decăzută a politicianismului, — fiecare venind cu grupul său, căruia totul i se cuvine, „ai noștri" de cari vorbia, în tine­rețea sa, d. A. C. Cuza —, ajunsese a acoperi, a copleși, a con­­rupe și a degrada totul. N. IORGA PRIN ACEASTA NOUA CONSTITUȚIE SE PROCLAMA HOTĂRέ­TOR ÎNTÂIETATEA NAȚIUNII ROMANE CARE PRIN JERTFELE . CREDINȚA SA A CREIAT STATUL NOSTRU NAȚIONAL. M. S. REGELE CAROL II IAR A PAȚIT-O „MAESTRUL” D. Șerban Cioculescu iar a pățit-o , în definitiv așa sună și Î o zicală veche de care va fi auzit și d-sa cu toate că e ruginită rău și inestetică la culme. Nu de­geaba spun românii: capul face capul trage... I ! Magistrul critic (ai cărui discipoli estetici rup pământul într’o goană așa de puțin estetică) putea să fie ponderat în jur­­decată și măsurat în scris. A ales din întâmplare atitudinea domn­u­lui teribil care eticheta pe Porcofonie ca geniu, — unicul geniu al scrisului nostru de la Eminescu încoace... Pe lângă blân­­­dul și duiosul Arghezi din Icoanele pe care le-a spurcat cu o rară frenezie poetică, colcăiau serii de sub-genii oarecum pestriței ■ Improșcau laolaltă frumosul cu abjecția hibridă și indescifra­­bilă, ba, unii mai îndrăsnesc să se producă, — așa cum o face domnul Liviu Deleanu, în poeme delirante și scabroase pe care, cu rezervele obligatorii, le dau ca probe nenumărate ale incon­știenții literatorilor depravați. j­­ . D. Șerban Cioculescu s’a ales cu ceea ce merita pentru te­­­merara d-sale încercare să scoată pe Porcofonie din ceea ce a scris urât mirositor și să ni-l prezinte ca pe un scriitor profund, e greu de înțeles, dar de valoare indiscutabilă... Urmărind această grea misiune, d. Șerban Cioculescu a amestecat într’o serie de foiletoane pe regretatul Taine cu d. Acterian și analizând opera lui Shakespeare ajunge la concluzia că și Hamlet vorbea alan­­*dala... Croiset e intercalat și el în polemica cioculească căreia, cum voi dovedi, îi lipsește linia de sinceritate obligatorie unei discuții serioase... Dar Hamlet simula nebunia, într’un scop anumit; s’ar pu­tea spune că pe alocurea prințul aluneca dincolo de simulație. Așa l-a voit dramaturgul genial, — de­sigur! Dar dacă Hamlet a fost confuz și genialul dramaturg Ta­ voit astfel: d. Șerban Cioculescu inventiv și surprinzător, pune alături de Shakespeare pe... Tudor Arghezi. Apropie vocabula­rul prințului nebun de subtilele discuții ale lui Mitahkur călu­gărul cu Foloștoacă, frate de monahie. Poezia inexprimabilă a scenelor din Cimitirul în care a colectat întreaga supurație a estetismului local, se așează în misterul hamletian, ca să con­vingă pe cititorii „Dreptăței“ — câți au curaj să-l urmărească, — de valoarea colosală a poemelor infestate, valoare care spo­rește în proporție geometrică în măsura în care strofele simt mai de neînțeles.... Și d. Ș. C. a primit încă o lecție la vreme, de la d. profesor N. Iorga. S’ar putea ca domnul care duce idila prințului nebun în mlaștinele abatorului, să mai primească și altele. De altfel o și mărturisește într’un foileton pe care l’am citit, cu toată atenția. Păcat că nu îl pot reda pentru cititorii noștrii! ! Arareori am descoperit în pestelele criticastrului ingeniozitatea și finețea dialogate ale domnului Șerbacioc.... Rămâne să arăt că d. Ș. C. „localizează“ genialele d-sale foiletoane la o poezie alandala, de un abstract așa de relativ și de poetic „Mai mult pământ“. Ea aparține aceluiaș bard despre care delicatul Cincinat striga ofensat că umple pagini cu prea mulți păduchi de diverse dimensiuni, ca să se mai poată susține că ele conțin oarecum și literatură ! Dar eu m’am ocupat nu de un poem pământiu și anost, fie el cât de hermetisant sau de neinteligibil... Am ales cele mai sugestive aiureli parcofonice, — începând cu Duhovniceasca, și cu Bărăganul, — după indicațiile d-lui Cioculescu. Cerce­­tându-le, sau parodiindu-le le-am redus la ce sunt în realitate, niște penibile aberații versificate. Am trecut apoi la mai toată opera în proză a răspopitului. Concluziile se cunosc..._ Invocând pe Hamlet și pe d. Acterian, reducând vasta noa­stră expediție în promitoarele domenii porcofonice la o poemă cu noroi purificat, magistratul domn Șerban Cioculescu se pre­zintă într’o formă profund regretabilă... In aceste condițiuni ne vom vedea siliți să nu-i mai citim foiletoanele. Și dacă va con­tinua să își permită și mai departe luxul sofisticărilor suspecte, — ne întrebăm pe ce naiv sau ne care aderent estetic îl va pu­tea convinge. N. G. Români la ura străinilor către voi, răspundeți cu dragostea voastră către negustorimea și breslașii de acelaș sân­ge și credință. Să vină iar Din Poesia Bună Răsai în largul zării, primăvară, Cu nimb de raze și veșmânt de flori, Să prindă glas, de seara până 'n zori, De supt nămeți, a undelor fanfară... S'au prin bozii cântece de vară, Să crească 'n codri umbra de­ astă vară Și 'n lunci să vină iar priveghetori.... Același dor de lumea fermecată, Cu-amurguri, basme, nopți de pribegire. Același dor, să-l mai trăiesc o dată... 1 Și iar să uit viața-mi de sihastru . Să mă 'ndrăgesc de-a fetelor privire Și de sem­nul cerului albastru... G. Tutoveanu țubit învierea Domnului sărbătorită la Tok­io — Știri dintr’o ser­soare a misionarului moldovean Anatolie Tihai — Se știe că unul din marii mi­sionari ortodocși cari au răspân­dit creștinismul în Japonia a fost ieromonahul Anatolie Tihai, mol­dovean de baștină. El a fost cel dintâi care a tra­dus Evanghelia în l. japoneză, a convertit pe cel dintâi preot ja­ponez , Pavel Satto și împreună cu fratele său Iacov Tihai, dra­goman la legația rusă din Tok­io, au fost prețioși colaboratori ai șefului misiunii rusești, episcopul Nicolai. Dintr’o recentă broșură a mea se știe, că ieromonahul Anatolie Tihai, serica la 1880, scrisori în d. română tocmai din Tochia, surorii sale Mărița din Chișcă­­reni jud. Bălți. O altă scrisoare, cu data de 12 Aprilie 1879, în l. rusă e adresa­tă către o față arhierească. In ea descrie cum s’a serbat săptă­mâna Patimilor, Invirea Mântui­torului, dă vești despre începutu­rile răspândirea creștinismului în Japonia și roagă să fie ajutați la construcția catedralei din Tok­io. Vomu înfățișa câteva fragmen­te : Am ajuns ,în capitala Japoniei în Sâmbăta lui Lazăr. La slujba de seară a Floriilor, toată capela noastră și coridoarele alăturate înfățișau un neîntrerupt buchet din splendide și aromate flori. Fiecare creștin ținea în mâinele lor, crengi ale copacilor multi­­ticolori japonezi, cu frumuseța cărora nimic nu se poate compara în Europa, între ele înverzind și gingașe crenguțe ale veritabile­lor palmiere japoneze. In biserică nu se vedea nimic din pricina stâlpărilor, nici capete omenești, nici păreții goi ai săracei și strâmtei noastre biserici, în care abia putea să Încapă până la 350 suflete, pe când creștini din To­chio s’au adunat în număr de peste 800. In biserică se află numai trei icoane, iconostasul lipsește, în schimb sonor și măreț se aude in ea predica păr. Nicolai în l. japo­neză și de aci se răspândește în toată țara. Această simplicitate a vieții vii religioase completează frumosul cor al fetelor și băeților japonezi, cari sub conducerea lui Iacov Ti­hai melodic cântă pe patru voci slujba bisericească. In săptămâna Patimilor noi am botezat nouii convertiți și am miruit până la 92 suflete. Eu am fost naș la unul din fii majori al unui demnitar înalt de la Curte, care a luat numele Vasile. In Joia cea Mare s’au împărtășit 438 oameni. In noaptea învierii, casa și bi­serica noastră, cu stăruința creș­tinilor au fost iluminate. Crucea de aur deasupra bisericii și casa noastră au fost văzute celor 2 milioane locuitori ai Capitalei, întrucât noi stăm în centrul ora­șului, în locul cel mai ridicat. Bi­serica și casa erau arhipline de creștini. O parte ascultau cetirea din Faptele Apostolilor, alții as­cultau cuvântările catiheților, alte grupuri la văpaea focurilor lini­știte convorbeau despre sărbă­toarea mântuirii. Cu multă umi­lință sufletească păr. Nicolai, eu și preotul japonez înconjuram aceste grupuri blagocestive. La ceasul 12, noi cu par. Pavel Safto ne-am Îmbrăcat in veșmin­te albe. Clopoțelul de clasă a școalei, in mâinele paracliserului, a binevestit învierea. Corul a cântat: „învierea ta Hristoase“. Abia noi am eșit din uși, cum masse de norod îndulzindu-se în camere și coridoare, s’a întâm­plat o mare strâmtoare. In mij­lociul acestei strașnice strâmto­rări, s’a ridicat așa de mare sgo­­mot, plânset și durere că abia îmi auzeam glasul. Cu durere în inimă gândeam de ce creștinii japonezi, cu toată sărăria lor — deși jert­fesc pentru nevoile bisericești până la 3 mii ruble — nu au o catedrală măreață măcar în Ca­pitală...... Un viitor măreț așteaptă bise­rica ortodoxă japoneză, dacă va fi susținută mai ales întru con­strucția catedralei. De aceia, in­terveniți vă rog pentru adunarea jertfelor pentru construcție, de­oarece noi botezăm anual sute de japonezi. Din cele ce se întâmplă aci, pot să vă vestesc: invitația făcută de autoritățile Capitalei, catiheților noștri de a predica în cazarme și închisori, botezarea tuturor lu­crătorilor fabricei de mătase și vizita făcută păr. Nicolai de o persoană însemnată dela condu­cere...... Nu de mult s’a promulgat de către împărat legea repaosului Duminical, de către toate institu­țiile publice și școlare, legea monogamică, legea de abrogare a pedepselor corporale. Câțiva creș­tini au fost aleși de norod în par­lamentul japonez. Chestiunea apropierii cu creș­tinismul progresează .Rugăm nu­mai să ne ajutați în această vre­me critică, de a ne construi­ ca­tedrala...... Astfel pe acele foarte îndepăr­tate meleaguri streine, un suflet de misionar moldovean lupta pen­tru răspândirea și înălțarea creș­tinismului Și în această zi a în­vierii Domnului, când cunoaștem isbânda creștinismului ortodox în Japonia, unde s’au înălțat cate­drale și s’au înființat episcopii, se cuvine a înălța un gând și a în­văța un nume de apostol moldo­­­vean din Basarabia. Preot Paul Mihailovici

Next