Neamul Românesc, ianuarie 1939 (Anul 34, nr. 1-23)

1939-01-01 / nr. 1

Anul XXXIV Nr. î Tasa.O ftoș tală plătită în numerar conform aprobării Dir G­raJe P. T. T No 155030 U33 Duminică 1 Ianuarie 1939 C Onfet­CTOR POLITIC H. IORGAI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA I­I­I Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei I Strada BREZOIANU No. 25 (etaj) I «­g I Abonamente > In țară‘ Pentru autorități și instituțiuni, 1000 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU BUCUREȘTI (1) 1 I­n­­­ străinătate: Prețul dublu. I Prietenilor noștri cari ne întovără­șesc și ne sprijină în lupta pen­tru ridicarea românismului, le mulțumim și le urâm din toată inima. „LA MULȚI ANI“ 1959 , încheiem un an de bucurii și tristeți, de liniști și frământări, pentru că anul este frântură din viața cea veșnic sbuciumată. Din numărul frunzelor cu care Dumnezeu ne-a înzestrat pomul vieții, s'a mai scuturat una, îngălbenită, inutilă. Anii trec, copiii devin I bunici și bunicii se apropie de pragul cel mai greu. “ Viața e veselă și tristă, în acelaș timp. Noi însă încheiem un an care va rămâne în istoria țării. La­­ începutul său, în 24 Februar, România avea, din dorința M. S­­Regelui de a așeza pe temelii noui și solide, o nouă Constituție, un nou act fundamental. A fost un fapt pe care țara l-a primit cu entuziasm și de importanța căruia fiecare din noi și-a dat seama.­ Intr'un gest de măreție pe care cuvintele nu sunt în stare să o p­­­redea, țara a făcut zid în jurul M. S. Regelui Carol ll-lea și dru­m muri noui s'au deschis în viața României. In mai puțin de un an am cunoscut prefaceri la care nimeni nu îndrăsnea să se gândească. Pentru prima dată țara întreagă a fost mobilizată într'o uriașă campanie de muncă pentru binele obștesc. Pe toate tărâmurile s'a lucrat cu râvnă și realizările fe­ricite n'au întârziat să se arate. Ceva mai târziu, a urmat triumfala călătorie a Suveranului, peste hotare. Țara întreagă a urmărit cu legitimă mândrie isbân­­zile Regelui ei. Am trecut, datorită proeminentei personalități a Regelui, printre țările fruntașe. Aceste două fapte, sunt punctele de reazim ale anului pe care-l încheiem. Pretutindenea, dealungul țării, se lucrează intens pentru ri­dicarea noastră deasupra unui nivel la care ne-au menținut ani îndelungați o serie de fapte și o serie de oameni cari declanșau aceste fapte. Firește că timpul a fost mult prea scurt pentru a se putea înregistra realizări definitive. Cu pace în suflete, cu dragoste de țară, să pornim la drum în primele ceasuri ale anu­lui 1939. El să însemne isbânda definitivă a muncii românești, aci, pe pământ românesc. Telefon 3.70.88 _________| _______|___________ !....................................................................................................... § li|f....H|.AȚ»Af^|U.țMroi,imU| ibbiwhiiiibhmIiIHiiiiIiI , iniirîTrTrTP^nBinrglffWHWffTWliJfcMweMWfcaPMBMaji^Ma^ia wbm———— Prin selecție, nu prin confusie Păcatul cel mare al democrației a fost și este apelul la oricine pentru conducerea sau , și măcar pentru aprobarea politică. Ești om, te-au calificat cetățean, presantul și viitorul unei țări, al unui neam, la a cărui formare, păstrare și înaintare au lucrat atîtea generații, pe umerii , răi, fie și cît de debili, fie și cît de încovoiați din naștere, apasă. De­sigur o nație este un organism și valoarea, puterea ei e în legătură și cu cel din urmă , dintre cei cari o alcătuesc. Insă participarea la viața colectivă se face în rîndurile generale ale muncii productive, nu în cele, alese, ale oamenilor cari sînt în stare a conduce. Iar influența asupra afacerilor publice trebue să atîrne de ce a dovedit că dă fiecare țării, așa încît nu­­ poate fi vorba de o egalitate la sufragiu. Datoria regimurilor care răsping această democrație care se folosește de înșelarea și exploatarea naivilor ar fi să deie lumii altceva : aristocrația conducerii prin elemente cu în­­­grijire selecționate.­­ In loc de aceasta, dictatorii și instrumentele totalitarismului nu fac decît să convoace­­ periodic aceleași mase, cu o deosebire, care e o inferioritate : în loc să le cheme individual i la birourile de vot, le chiamă colectiv la manifestările de întruniri, la aplauzele de piață­ și,­­ în loc de a face alegerea celor mai înzestrați, mai harnici și mai morali, aruncă, nu undița la­­ fiecare, ci plasa largă și vulgară pentru a prinde laolaltă și bun și rău. Iar virtutea personală­­ și civică e înlocuită cu desăvârșita dispoziție de a servi, în toate formele și la orișire. Nu, alcătuirea cea bună a societăților politice n'au găsit-o acești înoitori. N. IORGA I Harun al Rașid de Longfellow Harun al Rașid recetea încet Versetele ilustrului poet: — „Unde sunt craii și-a lor gloată „Ce-au stăpânit odată lumea toată? „De mult s'au dus cu fața lor, frățâne, „Și drumul lor al tău va fi cu mâne. "­­ — „O tu, ce pare c'ai venit anume „Să guști ce-i bun și ce-i frumos pe lume, „la tot ce'ți dă frumos și bun pământul, „Dar nu uita. La capăt e mormântul!"... Și, fruntea înclinându-șî într'o parte. Plângea Harun al Rașid peste carte... I. U. SORICU “ * f“|-*r----1- T n---«tv r>~ Wr fț»g~irifn» j^ i MESAGIUL P-LUI MINISTRU IONESCU-ȘIȘEȘTI CĂTRE PLUGARII ROMÂNI Iubiți plugari. Anul 1938 a fost un an de greutăți și primejdii pe care Dumnezeu ne-a ajutat să le biruim prin înțelepciunea Majestății Sale Regelui Carol al II-lea. A fost un an de mari prefaceri, cari s'au dovedit binefăcătoare pentru neamul românesc. Aceste prefaceri au fost prielnice agriculturii, căci muncitorii brazdei au putut în liniște să-și vadă de ogoarele lor. Dumnezeu a răsplătit ostenelile plugarilor și a binecuvântat râvna și sufletul lor curat. Recoltele au fost bune pe cea mai mare parte a întinderii țării. Mai cu osebire recolta de grâu a fost cea mai mare și cea mai frumoasă de la război încoace. Toată cinstirea se cuvine agricultorilor cari au trudit pentru ei și pentru țară! Să mergem pe această cale mai departe! Să facem in anul ce începe, cea mai mare și cea mai frumoasă recoltă de porumb din câte au fost la noi. Ministerul agriculturii, autoritățile și plugarii, să ne străduim, mână in mână, în acest scop. Ministerul Agriculturii este chemat să apere, să îndemne și să ajute pe plugari. A făcut aceasta în trecut și o va face și în viitor, cu toată iubirea. Urez agricultorilor din toată țara, pentru anul nou ce vine, să­nătate lor și familiilor lor, timp prielnic, holde bogate, belșug și voe bună. Ministrul Agriculturii și Domeniilor Gh. Ionescu-Șișești Pentru statuia lui Eminescu WWWWWWWvWWW­ARA/WWw­WWWVSAA/V TOTAL GENERAL 798.918 lei Donat. Comitetului pentru Casa, Crângul și Biserica lui Eminescu din comuna Ipătești, județul Bo­toșani 400.000 „ Suma subscrisă până acum pentru monumentul lui Mihail Eminescu ce se va ridica în Capitală 398.574 „ Publicăm­i numele noilor sule scriitori: Colecta clasei VII-a A. și l­a B. Liceul Mihai Viteazu, București : Ghiulamila, Grimberg, Lascăr, Rive­­man, Klepper, Mohr, Dumitrescu, Călinescu, Budis, Niculae D­ tru, Stănescu, Frunzescu L. Gheorghe, Netta Nicolae, Odăgescu Seb., Stanciu Nicol­a­e, Serer Nanu, Ruru Mircea, Stănescu Marcel, Ionesc­u Valentin, Ruse Gheorghe, Po­­pescu Constantin. Prezente losif 344 Total 398.918 lei Kogălniceanu —----­AAA/W^WAAA și „Dacia literară" In preajma anului 1840, in­fluența apusului în cultura noas­tră începuse să se precizeze să adâncească. Când Mihail Kogăl­­niceanu se întoarce din Germa­nia — unde studiase la Luné­­ville, apoi la Berlin, — el are pu­tința să-și continue activitatea li­terară începută acolo, prin „Al­bina românească“ a lui Gh. Asa­­chi. La Berlin el avusese un con­tact strâns mai mult cu cercu­rile științifice. De aceea și pri­mele lui încercări au acest carac­ter: încă de la Lunéville, el inten­ționa să scrie când „va avea vre­me“ o istorie a Moldovei. Apoi, planul acesta se lărgește, întin­­zându-se asupra întregei vieți a Românilor, pe care avea s-o ilus­treze prin faptele, așezămintele, cultura și datinile lor. Se gândește chiar să alcătuias­că o colecție de cântece moldo­venești și de profesor N. Iorga afirmă că acest gând al lui Ko­­gălniceanu este anterior preocu­părilor folklorice ale lui Vitc Ca­­ragici. Intr’adevăr, în Germania era, în vremea aceea, un puternic curent de recunoaștere a valorii producțiunilor populare. Frații Grimm, celebrii folkloriști ger­mani și Herder, inițiaseră și susțineau acest curent printr-o la­borioasă activitate folcloristică. Kogalniceanu, desigur, a cunoscut îndeaproape această mișcare și interesul său pentru cântecele pe care în copilărie le auzise in Moldova, la lăutarii țigani, devi­ne mai mare. El își dă seama aici că versurile lăutarilor erau stri­cate în bună parte și, mai mult, începe chiar să facă deosebire între versul curat popular și im­provizația lăutărească, ceea ce de­notă că Încă de atunci își forma­se o frumoasă cultură și conștiin­­ță folklorică. In scrisorile pe care le trimite din Germania surori­lor sale, se repetă cu insistență rugămintea de a i se expedia acolo cântece populare, atât mu­zica cât și versul. El cerea acestea cu scopul de a le folosi în lucră­rile sale științifice, dar și pentru a face cunoscută, străinilor co­moara­­ neprețuită a literaturii noastre populare, întru nimic mai prejos de aceea a altor po­poare. In 1837, răspunzând vestitului filolog Eichhoff, care afirmase într’o lucrare a sa că limba noas­tră este „incultă și de puțin inte­res“, Kogălniceanu alcătuuește o „călduroasă apărare a culturii ro­mânești unice“ cum observă d. Iorga, pe care o publică în „Ma­gazin für die Literatur des Aus­landes“ al lui Lehmann. Această apărare este de o importanță ca­pitală pentru cunoașterea con­științei literare a lui Kogalni­ceanu. Trecând peste datele istorice pe care el își întemeiază răspunsul și mărginindu-se numai la consi­derațiile literare făcute pe mar­ginea operelor de seamă ale li­teraturii noastre de până atunci, descoperim la el o singură intuiție a valorilor literare și o judecată lucidă, care sin­gure vestesc covârșitoarea in­fluență pe care o va exercita­­ mai târziu în mișcarea noastră lite­rară. Printre altele, Kogălniceanu face în acest răspuns o caracte­rizare a poeziei populare, împru­­n anul care a trecut ochii tu­turor s’au deschis mari în fața dureroasei probleme a mortali­tății copiilor. „Mor copiii țării“ a fost stri­gătul de alarmă, care a străbă­tut țara de la un capăt la altul, răscolind atâtea inimi și con­științe și deslegând ca prin mi­nune bunăvoința adesea împie­trită a multora. Ca din pământ au răsărit mii de oameni de bine cari, pătrunși până în suflet de grija pentru viitorul acestui neam, și-au ofe­rit fără ezitări și fără socoteli demagogice, obolul lor. Și această întoarcere către nevoile copilăriei, constitue una din cele mai frumoase fapte ca­re s’au înscris pe răbojul anului 1938. Dar ceea ce s’a făcut până as­tăzi nu e decât un început; un început foarte îmbucurător, e mutând și deja un călător ger­man din 1832, Schneidewind, câ­teva aprecieri pline de admirație pentru aceste producțiuni. In 1838, Kogălniceanu, de-abia G. C. (Urmare nn paie, 3-a) drept, dar care poate să rămână fără rezultat dacă odată cu tre­cerea în alt an și atenția noa­stră se concentrează asupra al­tor preocupări. De aceea, se impune ca in a­­nul care vine, grija noastră să rămână nedeslipită de viața și durerile copiilor țării. Să ne aducem aminte în fie­care clipă că în satele noastre copiii nu au copilărie, că anii lor cei mai frumoși, dacă ajung până la ei, și-i petrec fără vreo bucurie, în atmosfera înăbuși­toare a unei vieți aspre de mun­că și mizerie; că sufletul lor­ nu primește niciodată lumina vie a unei jucării, a unei cărți fru­moase sau cel puțin a unei vor­be bune; iar trupul lor se luptă din greu cu boli nemiloase, pen­tru care nu are cine-i căuta și cine-i îngriji. Și să ne mai amintim că în mahalalele orașelor, mii de copii se pierd zilnic în bestia cea mai amară care-i poate fi dată unui om s’o trăiască; că, lăsați la voia întâmplării, acești copii cresc cu sufletul strâmb, într’o atmosfe­ră de crimă și de imoralitate, pentru că mai târziu să alimen­teze rândurile răufăcătorilor, iar cei care reușesc să se smulgă din această neprielnică ambian­ță, își macină copilăria într'o muncă istovitoare prin fabrici nesănătoase și la patroni abu­­sivi. Pentru aceștia să ne ținem mereu deschisă inima și să-i a­­jutăm, fiecare cât putem, ca cel puțin din anul pe care-l începem și soarta lor să fie mai bună, mai omenoasă. Din nou an pentru copiii feri. ■ [UNK] ■ f*-—--uv,- jp,,— ry- ,- fp—i­uVi.r jJmr-u~ni Peisaj Se plimbă rece, triumfală ceața. Prin Dârste, spre Azuga și Băicoi Un impiegat de la Cantonul 2 Inaugurează vesel dimineața. Cuprinsă 'n enigmaticul scenariu O cioară stă înfiptă într'un par Și Crivățul tot șueră hoinar Gonind pe vastul lui itinerariu. Cioncanui își încearcă aparatul Proptit pe­ im­ portativ de telegraf învăluit de-al negurelor praf S'avântă 'n defileu acceleratul. FILOLOGUL ALF LOMBARD — Un emerit amic suedez — Despre activitatea d-lui Alf Lombard, distinsul și laboriosul filolog suedez, am mai avut plăcerea de a vorbi prin coloanele „Neamului Românesc“. Datorim d-lui prof. Lombard toată pro­paganda românească în frumoasa Suedie, mulțumită prietenie­ d-sale graiul nostru a răsunat de pe o catedră a Facultății de Li­tere din Uppsala, apoi la Lund, unde profesează actualmente. Cursurile de Română ale filologului suedez, însuflețite de toată simpatia ce ne o arată, se bucură de o frecvență apreciabilă, cu atât mai îmbucurătoare cu cât acest studiu nu poate aduce au­ditorilor avantaje în afară de cel de specialitate. Nimeni n’a obli­gat pe cei câțiva zeci de studenți auditori ai cursului românesc, gestul lor trebue interpretat ca un omagiu adus țării și graiului nostru, gest la care profesorul Lombard a răspuns nu numai în ca­litate de filolog, ci ca sincer prieten îndrăgostit de o Românie ce o cunoaște și o prețuiește. Guvernul suedez a știut să-i consacre multipla activitate și de curând l-a numit titularul catedrei de Filologie romană de la­ Fa­cultatea de Litere a Universității din Lund, catedră care a fost ilu­strată de un Frederik Wulff și Emanuel Walberg, acesta din urmă îndeplinind acum limita de vârstă. D. E. Walberg este unul din cei mai apreciați romaniști ai Europei, astfel că noul titular pri­mește o glorioasă moștenire ce nu ne putem îndoi că va fi păs­trată și urmată conform tradiției. Un grup de filologi suedezi au publicat cu ocazia retragerii savantului profesor Walberg un vo­lum omagial, remis oficial sărbătoritului la Stockholm. Activitatea desfășurată de prof. Lombard în Suedia este pro­vidențială pentru noi, făcându-ne cunoscuți în această țară de cultură și înaltă distincție. Apoi, scopul urmărit de d-sa este în primul rând să arate că limba română este absolut indispensabilă. Pentru studiul comparat al limbilor romanice România va pu­tea să intre acum, drept obiect de licență în Filologia romană la Universitatea din Lund. Odată cu noua titularizare la Catedra de Filologie romană, studiile române vor lua, desigur, un deosebit a­­vânt la Universitatea din Lund, fapt pentru care datorim o ne­mărginită recunoștință valorosului interpret suedez al graiului ro­mânesc. La Lund, casa d-lui prof. Lombard amintește parfumul țării ce-o simte mereu aproape, în ciuda depărtării. Mulțimea de cărți, covoare și țesături din Muscel, icoane românești, apoi discurile cu melodii naționale, totul amintește pitorescul nostru, acolo, în mag­nificul peisaj al Scaniei, unde orașul Lund — fermecător și calm — se bucură de faima unei capitale intelectuale a regiunei, cu pleiada de savanți ai Universității locale, cu minunata-i catedrală romană și scaunul primului episcopat al Suediei. Pitoresc și duios amănunt, drăgălașele Adrienne și Yvonne Lombard, fetițele profesorului, cântă cu cea mai perfectă culoare locală. ... „Vin mândruță, vin pe potecuță, când o fi ascunsă luna___ Aurel George Stino Pentru o /S/S/S­/N/S/S­AAAAAA a Ligii Cutturale importantul rol pe care l-a jucat Liga Culturală în luptele pentru întregirea neamului este prea puțin cunoscut. Această simțită lacună ar trebui cât mai repede umplută, deoarece cu­noașterea cât mai amănunțită și în straturi cât mai largi a ac­tivității Ligii pe acest teren, este de dorit din mai multe puncte de vedere. In rândul în­tâi o istorie a Ligei culturale ar contribui într’o măsură de ne­bănuit la adâncirea și lărgirea unității sufletești a Românilor din diferitele provincii și în spe­cial a Ardelenilor și Bucovineni­lor. In rândul al doilea această istorie va constitui un impor­tant factor de educație națio­nală a tineretului școlar. Cred că pentru acest scop ar fi potri­vit ca în manualele de istoria și limba română pentru liceu, să figureze și capitole despre Liga Culturală. Și în cele din urmă cunoașterea trecutului Ligii ar fi un mijloc deosebit de potrivit pentru câștigarea de noui ade­renți și membri cari să-și însu­șească și să lupte pentru pro­gramul economic pe care și l-a dat Liga în congresul ținut în 1937 la Iași. Comitetul central al Ligii, suntem siguri că se va îngriji de scrierea și tipărirea acestei istorii a cărei lipsă este atât de simțită. Ea va trebui scrisă în­­tr’un stil ușor, pe înțelesul tu­turor și să fie desfăcută gratuit sau pe un preț accesibil și pen­­­­tru cele mai modeste bugete. Până atunci cred că ar fi bine­­ ca cei ce răsfoind cărți găsesc­­ date ce se referesc la­­ trecutul­­ Ligei să le publice în „Neamul­­ Românesc“ ca astfel să ușureze­­ munca istoricului ce va veni. Frunzărind „Die Vereinigten­­ Staaten von Grossösterreich“ a­­ regretatului A. C. Popovici la­­ pagina 196 am găsit răspunsul dat în ședința parlamentului maghiar din 24 Noembrie 1894 de Pazmandy Dionisie deputa­tului român dr. N. Șerban, care într’un discurs învinuise dualis­mul pentru toate plângerile na­ționalităților din Ungaria. Iată-1 act în traducere : „Este lucru cert, că Românii noștri n’ar fi putut începe ast­fel de agitațiuni, dacă nu ar fi obținut din străinătate — mai cu seamă din România — spri­jin moral și material. Se cunosc firele care leagă chestiunea a­­ceasta cu Regatul român. Noi știm, că acolo există o mare ligă națională, care sub masca cul­tivării (Sprachunterricht) lim­­bei, nu are alt scop decât unirea tuturor Românilor sub un sin­gur sceptru, lucru pe care dic­ționarul politic al zilelor de azi îl­ numește iredentism. Liga a­­ceasta numără în România sute de mii de membri cari au adus foarte mari jertfe pentru scopu­rile ligei. Se aduc bani aici, se trimet agenți, se subvenționea­ză presa, ba am ajuns până a­­colo, în­cât în țara noastră s’a creiat un fel de administrație secretă. Se pun stăruinți ca chestia să fie transpusă’n străinătate și încearcă cointeresarea diferite­lor națiuni latine. Din capul lo­cului noi trebue să protestăm cu toată energia împotriva ideei, că chestia aceasta ar aparține ori­cărei alte puteri europene. (Vii aplauze). Ea este o chestie ce ne privește exclusiv pe noi, nici o putere streină n’are dreptul să i se amestece’n ea. (Unanime a­­plauze). Dr. D. Gâldău '*

Next