Neamul Românesc, iulie 1939 (Anul 34, nr. 141-165)

1939-07-01 / nr. 141

Anul XXXIV Nr. 141 FONDATOR Sä PROPRIETAR M. lORGA I • ftra po-ytaW pa«« In nntncraf conform aprobXrrt Dir. G-mL* F. T. T. Nr. 29901/93!’. REUÂC. jíA și ADMINISTRAȚIA Sâmbătă 1 Iulie 1939 C 8 / Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei Strada SFT. IONICĂ No. 4 (etaj) g­p| I Abonamente In țară , autorități și instituțiuni, 1000 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU f­UCUREȘTI O) * )In străinătate; Prețul dublu. Cuvântarea Majestații Sale Regelui Carol al ll-lea la inaugurarea Monumentului Eroilor A^wwwwwsy (WWVVWWWWN­W WWWWNAA­W-WWVW din Batalionul I „ Vânători de Munte” WWWWWWWAAW Privesc cu mândrie și cu drag acest monument, care aminteș­te vremurile pline de griji, dar și de entuziasm tineresc, cari au prezidat la alcătuirea pri­mului Batalion de „Vânătorii de Munte". Aici, în Târgul Neamț, unde plutea încă amintirea pildeșilor lui Ștefan cel Mare, s'a făurit a­­cest admirabil instrument de luptă : „Vânătorii de Munte". Toată lumea a rămas uimită de acțiunea pe care au desfă­șurat-o la Târgul Ocna. Aceia dintre noii, cari cunoaștem mai de aproape secretul pregătirii lor, nu am rămas uimiți, dar am tras învățământ, care și astăzi cântărește greu în organizarea unei oștiri. Minunea s'a săvârșit din cau­za unei pregătiri temeinice, cum nu cred că a mai fost în oș­tirea noastră , și cum din trecut trebue tras totdeauna un învă­țământ pentru viitor — și mai ales pentru tinerii ofițeri ai oș­­tirei noastre — să se știe că pregătirea din timp de pace, cu cât este mai desăvârșită până în cele mai mici amănun­te, cu atât posibilitățile de reu­șită pe câmpul de luptă sunt mai sigure Dar această minune nu s'a putut îndeplinii mulțumită nu­mai pregătirii militare, ci și fap­tului că în acest corp de trupă a domnit o camaraderie și un suflet cum rar am mai văzut. Sunt mândru că am fost Eu ace­la care am luat inițiativa creerii trupelor de munte Și astăzi, în calitate de Cap al oștirii, sunt mândru de a ve­dea, că din sufletul acela care s'a plămădit aci la Neamț, a pornit o renaștere și o reorga­nizare a întregei Mele armate. Inchinându-Mă, cu pioasă a­­mintire, acelora cari au căzut și s'au jertfit în acele glorioase zile de la Cureșoaia și Coșna. Mă gândesc la acei cari, atunci când țara va avea nevoe, vor ști să fie la înălțimea înainta­șilor lor. Cu această speranță — mai bine ziss, cu această absolută siguranță — strig din tot sufle­tul , să trăiască primul Batalion de Vânători de Munte ! Ura ! (Urale și ovații puter­nice). M. S. REGELE CAROL II Telefon 5.7Q.S8 1 -------—— Ce se cere unui Patriarh al României Locul de Patriarh al României va trebui ocupat printr'unul din Vlădicii țării, și ne gîn­­dim serios cu toții, în acest moment premergător hotărîrii, la însușirile ce trebuie să aibă alesul. Aceasta cu atît mai mult, cu cît Patriarhul Miron s'a încunjurat, fiilndcă așa au vrut îm­prejurările, și de alt prestigiu decît cel bisericesc, fiind, pe rînd membru al Regenței și pre­ședinte de Consiliu în momentul schimbării Statutului politic al României. Pentru o astfel de moștenire se cere, fără nicio impunere, ca alesul să fie : Un om de viață cu totul curată; Un cărturar cunoscut și respectat; Un om cu cultură modernă care să nu poată represinta Biserica față de orice străin, și Un creator de așezăminte. Gândească-se bine alegătorii ! * Cine votează pentru alte motive, contribuie la scăderea unei Biserici care și așa își are suferințille ei.­­¥• IORGA Cuvântarea Majestații Sale Regelui WWWWNAA/WWS.WWVV' WVWVW­SN/'V'V'SN/VW< rostită la banchetul WSAAAAA«WWWWW»AWt de la Băile Oglinzi AAWVWWWWWWWS Opera aceasta de organiza­re izvorâtă di­ntr'o tinerească energie și dragostea de patrie a două unități ale oștirei noa­stre, liceul Mănăstirea Dealu și primul Batalion al Vânătorilor de Munte — căci de fapt ei sunt părinții sufleteștii ai ace­stor batalioane de munte — a întruchipat și a fost mărită prin sufletul plin de energie al ace­stui Batalion. Astăzi — cum a spus d. gene­ral Rădulescu — aceasta a de­venit o legendă. Dar această legendă a devenit o realitate prin sufletul și radiațiiunea pe care a împrăștiat-o în întreaga oștire. Iată una din cauzele pentru care, atunci când Fiul Meu a fost înălțat la gradul de ofițer, am ținut ca prima tresă să o pu­nă pe e­polet­ul de sublocote­nent al acestui falnic Batalion. Pentru Mine este un prilej de adâncă mângâere și emoțio­nante clipe acelea pe care le petrec în mijlocul vostru și gân­­dindu-Mă la toată fala trecutu­lui, din tot sufletul și din toată dragostea, ridic paharul Meu întru sănătatea Batalionului I al Vânătorilor de Munte și al trupelor de munte, pe care ie consider ca o școală a oștirii româneștii (Urale puternice și ovați prelungite). Corp al unyc­ui vjc­­ii­ware­­~ -J- ■ ---- - Iubiți Camarazi. Ca în orice zi de adunare camaraderească, datoria noa­stră este să ne amintim înainte de toate de acei cari nu mai sunt în mijlocul nostru și primul nostru pahar, în tăcere și recu­legere, să-l închinăm întru a­­mintirea eroilor noștri, pieriți, cu entuziasm și avânt tineresc, care i-a dat întâiul Batalion de Munte, în luptele dela Târgul Ocna. (Asistența în picioare pă­strează câteva clipe de tăcere). Camarazi. Sunt fericit că serbarea de astăzi coincide cu împlinirea a 25 de ani de la întemeierea a­­cestui falnic batalion. Istoria îșii are înlănțuirea ei fatală. Opera, care grație unui gând îndelungat și ajutorului, atât de pricepător, al unor oa­meni de bine, am putut s'o în­deplinim, a început aici, căci metoda de camaraderie, a unui singur gând și a unei singure credințe, metoda de muncă, a început în mijlocul vostru, iată un fapt mai mult care să lea­gă de acest batalion. Înainte de război a fost la noi o armă care ținea sus drapelul și fața armatei, au fost Vână­torii. Tradiția a fost perpetuată, după război, întâi de către Ba­talionul I și pe urmă de întregul corp al trupelor de munte PEMIliilE INVALIZILOR PE RĂZBOI VOR PI MĂRITE Ministerul Apărării Naționale aduce la cunoștința invalizilor de război grade inferioare, revizuiți și clasați cu un procentaj de 60%, 40% și 20% invaliditate conform legii pensii I. O. V. din 10 Octombrie 1932 că de la data de 1 Iulie 1939 li se majorează pen­siile la cotele stabilite de art. 6 și 7 din legea din 1932. Casa generală de Pensiuni prin ordinul circular No. 22924 din 19 iunie 1939 a dat dispozițiuni direct tuturor Administrațiilor Financiare din țară de a li se plăti pensiile astfel majorate de la data arătată mai sus pe baza mențiunii făcută pe fiecare titlu de pensie de către Serviciul Pensiilor Militare din Ministerul Apără­rii Naționale. Pentru statuia lui Eminescu VWSA/VW^^ ^ lei Donat Comitetului pentru Cassa, Crângul și Biserica lui Eminescu din comuna Ipătești, județul Bo­toșani 400.000 » Suma subscrisă până acum pentru monumentul lui Mihail Eminescu ce se va ridica în Capita­lă 567.564 „ Publicăm numele nouilor su­bscriitori: Colecta d-nei Ioana St. Pop, profesoară, liceul „Regina Maria“ București 7.100 „ . Sf. S. Protopop N. Condoratu, Tecuci 200 „ D. Neagoe Nicol ae, Cal. Plevnei No. 2, Loco 300 „ Au apărut: N. IORCA: Istoria Românilor întregitorii, Volumul x. N. IORCA: MEMORII,vol.vii. N. IORCA: Neamul Românesc in Ardeal și țara Un­gurească la 1906. N. IORGA: Despre Regele Carol I. — Se găsesc de vânzare în toate librăriile — Discursul d-lui prof. N. Ior­ga xtcd = în ședința de Miercuri a Senatului — Definiția nomei stări In cadrul discuției generale asupra Adresei de Răspuns la Mesajul Tronului, d. prof. N. IORGA a rostit în ședința de Miercuri 28 cor. a Senatului, următorul discurs: D. PROF. N. IORGA : Dom­nule Președinte, domnilor se­natori, cum ați putut vedea, am ascultat dela un capăt până la altul cuvântările care s'au ținut în jurul Răspunsului la Mesaj. Nu cred că vreunul dintre vor­bitori s'a putut plânge de lipsa mea de atenție. Cred chiar că sunt singurei care am ascultat dela început până la sfârșit cu un deosebit interes, aș a­­dăugi, cu o deosebită impar­țialitate, toate lucrurile care s’au spus. Intenția mea era, înainte de toate, să-mi dau samă de at­mosfera aceasta nouă, de ceia ce constitue elementul comun între acei cam deosebiți în ce privește originea politică. Unii sunt vechii senatori de drept, alții reprezintă banca prelaților sau sunt senatori numiți de Majestatea Sa, alții sunt senatori cari își dato­­resc situația lor unei alegeri pe o basă nouă, care este basa corpora­tivă, prin urmare sunt represin­­tanți ai breslelor. Fiind așa de deosebiți în ce privește originea lor, precum și în ce privește vârsta, pentru că sunt alți oameni de o vârstă foarte înaintată, de o expe­riență foarte bogată, care nu­­ ar trebui niciodată să fie nesocotită, și sunt oameni relativ tineri și cari își arată tinereța lor — poate m’am resimțit și eu într’un anume mo­­­ment de această tinerețe, — cari se entuziasmează, dar care au ajuns după două zile a-și părăsi entusi­as­m­ul, atunci deci când compunerea Senatului este așa de deosebită în ce privește originea senatorilor, competența și vârsta lor, este foarte interesant și pentru oamenii poli­tici — și speța oamenilor politici n’a perit, căci n'ar fi foarte ușor să dis­pară toți oamenii politici și să vină la Guvern toți oamenii nepolitici sau incapabili de a fi politici, ceia ce ar fi un mare rău, este foarte intere­sant din punct de vedere politic dar și din punct de vedere național, aș spune, și din punctul de vedere al oamenilor cari își aduc aminte, din punctul de vedere al oamenilor cari văd ceea ce este și cari nu se în­șeală de cuvinte și de atitudini, și din punctul de vedere al oameni­lor cari prevăd viitorul, pentru că nu toți văd așa de departe viitorul, și sunt foarte prețioși oamenii cari sunt deprinși a căuta să vadă în viitor consecințele lucrurilor care se fac și la care participă in pre­sent, din toate aceste puncte de vedere este interesant să se dea o definiție. Definiția acestei noi stări de lucruri, definiția Senatului răsă­rit în starea nouă de lucruri, acea­stă definiție am așteptat-o și nu-mi închipuiam să mi-o dea numai unul singur dintre mulții vorbitori, cari au citit sau au vorbit aici, și acei cari au citit au adus resultatul unei îndelungate cugetări și critici de sine. Da, credeam că din cele spuse de unul sau altul va ieși definiția aceasta, care este necesară. Este necesară pentru noi ca să știm ce este noua ordine de lucruri, este in­teresantă pentru țară, este intere­santă pentru străinătate, pentru străinătatea care ni-a fost prietenă și care trebue să se întrebe dacă mai este siguranță în prietenia noastră, pentru străinătatea care nu ne-a fost prietenă, prin pute­rea împrejurărilor, a conflictelor de interese pe care nimeni nu le poate opri, și care, îmbiindu-se spre noi, trebue să știe ce o așteaptă dela noi. Prin urmare, din toate aceste puncte de vedere se simțea necesi­tatea acestei lămuriri. Lămurirea n'a venit. O să încerc eu pe baza cunoștinților cate le-am putut adu­na, pe baza unei foarte lungi expe­riențe politice, pe care n’o socot încheiată, pentru că văd cum se des­fășoară lucrurile, și în acelaș timp, și pe baza învățăturilor istorice pe care mi le dă profesiunea mea, chemarea mea, pentru care n’am nici un merit. Prin urmare, rostul acestei cu­vântări, care țin să nu vă răpească peste măsură timpul,—pentru că am propus mărginirea cuvântărilor dvs­­și dvs. ați dat de două ori mai mult, dar poate să trec peste ceea ce vo­iam să acord, vorbitorilor și de a­­ceia să-mi dați voe să mă folosesc, până la un oarecare punct, de lati­tudinea pe care ne-a dat-o exce­lentul dvs. regulament, rostul ace­stei cuvântări, care nu va fi lungă,— este de a mă întreba pe mine, de a întreba cunoștințele mele, experien­ța mea, puterea mea de a preve­dea, de a mă întreba dacă, — să zi­cem —, credința dvs.,— nu vreau să zic pentru unii, iluziile dvs., deși există și acelea, foarte onorabile, foarte nobile, care mi-au încălzit i­­nima și m’au făcut să capăt încre­dere în țara mea, pentru că poporul în care există iluzii este un popor care are înaintea sa un drum larg, nu tot așa de sigur cât este de largi—rostul acestei cuvântări este, prin urmare, să mă întreb pe mine și să întreb cele ce am auzit de la dvs., ca să înțeleg dacă părerea pe care ați exprimat-o este părerea la care aș putea subscrie în întregi­me, fără rezerve. Ce bine ar fi dacă am putea crede toți în ceva fără re­zervă, pentru că este un moment în care într'adevăr ar trebui să ne strângem cu toții, dar nu in jurul unor cuvinte și al unor forme, ci să ne strângem în jurul Regelui care întrupează Națiunea, pe care tre­bue să-L ajutăm și să-L sfătuim și să luăm asupra noastră tot ceea ce în mersul împrejurărilor ar fi nesa­­tisfâcător și să arătăm M. S. Regelui omagiul nostru, al tuturor, în tot ceea ce este folositor pentru țară. Ar fi bine, prin urmare, ca toți exact să avem aceiași părere , n’ar fi nevoe s’o exprimăm exact în ace­iași formă, destul că ne presintăm în același costum, care și costu­mul acesta, în materie de disciplină, poate să aibă foloasele sale. Dar iată, ascultându-vă pe dvs., mi s'a părut, întâi, că din competen­țele acestea foarte variate și foarte serioase se pot trage anumite învă­țături. Căci cine nu este bucuros să învețe agricultură dela d. Ses­­cioreanu sau dela d. Garoflid, cine n'are ceva de câștigat dela ceea ce spune d. Marinescu, care, în mate­rie de învățământ și de îngrijire în domeniul sănătății, nu poate să fie bucuros că a auzit pe d. profesor Iacobovici și, în ce privește dorin­ța de a avea o oaste puternică, —• dorința aceasta a fost totdeauna în inima omului care a luptat în cea­surile cele mai grele ale marelui războiu și care este alături de noi, ca o mândrie a Senatului, prietenul maieu și foarte depărtata mea rudă d. Miclescu. Am făcut rezerve în ce privește alt discurs privitor la ar­mată, care își avea rostul poate în ședință secretă, dar nu înaintea u­­rechilor dușmanilor cari prind din ceea ce spunem noi, tot ce poate folosi scopurilor lor. Cuvântările acestea, ca informa­ție, au fost foarte bune, ca ones­titate și dovezi de devotament sunt admirabile. Ca lepădare de trecut, însă, este uimitor că oamenii pe cari îi cunosc din viața partidelor vizită in Anglia­,­­ care la un set.Datoreș­te ceva din­­ acest trecut atat de criticat, au ve­nit la această tribună și au spus că acest trecut trebue condamnat în bloc. Apoi alții au căutat să salveze câteva personalități.S'a început o listă, pe care din bănci a comple­­­­tat-o câte unul, întăi d. Ștefan Ion in ceea ce privește pe loan Brătianu. Fiindcă au dispărut partidele, cel care vorbea își aducea aminte de sfinții lui, din bancă se ridica însă altul, care avea și el sfântul lui și venea cu el in brațe, pentru ca lista aceasta să fie cât mai desăvârșită. Fără îndoială, este foarte frumos să vezi oameni cari se osândesc pe sine, osândind diversele adunări din care au făcut parte și osândind o­­pera pe care au făcut-o, împreună cu ele și a căror răspundere, ori­­­cât ar vrea s'o înlăture, este scrisă în analele istoriei (aprobări). Poate să vină cineva să vorbea­scă oricât de călduros de războiul desrobirii, dar eu nu pot să fiu îm­piedecat să văd fantoma lui Stere și atitudinea lui în timpul războiu­lui; poate cineva să vorbească de ideologie democratică, vrednică de toate blestemele, dar de pe aceleași buze a răsunat și proslăvirea ori­­­cărei democrații; poate iarăși să se ridice cineva împotriva partidelor care au guvernat, dar eu văd pe băncile Senatului și mai ales pe ale Camerei aceleași persoane care se ridică la tribună pentru a exprima această părere. Este foarte frumos să auzi ase­­­menea lucruri. Pe drumul Damascu­lui a căzut Saul și s'a ridicat Saul, și a început o credință nouă. Dacă noi vom avea un grup întreg de foști Sauli cari vor să fie numai Pauli, cu atât mai bine pentru această țară. Dar orice se poate distruge, numai amintirea nu, amintirea noastră cari am văzut și amintirea multora cari au pătimit, cari aceștia au o memorie și mai bună decât aceia cari au văzut numai, și cari s'au găsit în tovărășie cu acești condamnați la moarte, izgoniți din toate analele poporului nostru. Da, lucrurile acestea au fost foarte bune, pentru că aduc o i­nnformație de primul rang, o le­pădare de sine sfântă, dar, pe lângă aceasta, ar fi fost ceva de dorit. Pentru că noi uităm că este și o țară în urma noastră, care pentru moment trebue să tacă, și poate este foarte bine că nu se vorbește prea mult, dar condamnarea la o tăcere eternă, aceasta ar fi omorîrea sufletului național. Noi nu pu­tem fi călăii sufletului nostru nici măcar pentru respectarea ideili de ordine. Oamenii a­­ceștia așteaptă să vadă pe ce lume trăim și cari sunt acești deputați și senatori cari vor­besc în numele lor; ei cari nu ascultă supt controlul Frontului, niciun fel de protest, d­iin partea acelora pe cari Frontul nu i-a admis pe listele de candida­turi. Foarte bucuros am fost când am auzit că miniștrii,—lucru foarte cu­rios — sunt lăudați în bloc, dar nu personal. Eu mă așteptam a fi auzi numele, fiindcă sunt oa­meni de merit, cari au făcut lucruri bune, — poate că s'au gră­bit să le facă fără noi, dar poate că, dacă le făceau cu noi, le făceau mai târziu, — în orice caz se pot face greșeli in masă, dar experiența spune că mai greu se pot face gre­șeli în masă decât individual. Prin urmare s'a lăudat regimul. Nu vreau să vorbesc de tot ce s'a adus înaintea Maiestății Sale, ceia ce nu este decât o datorie a noastră de elementară recunoștință pentru un Rege tânăr, de un curaj hotărît, care face parte din seria rară de Suverani, cari, în momentul decisiv, — să zicem, — aruncă sa­bia în cumpănă­ (Aplause puternice). Și sabia aceasta trage greu. Deci mulțumiri pentru regim, complimente foarte rare pen­­­tru aceia cari-1 represintă. Nu în­țeleg de ce. Iubirea pentru anonimat este ea așa de puternică, încât ori­ce să treacă fără nume ? Se poate. Atunci educația noastră în regimul totalitar, pe care nu-l vrea nimeni și pe care eu cred că nu-l avem de fapt, — deși unii vorbesc de dânsul cu ușurință, — educația noastră în regimul acesta a înaintat foarte mult. Odinioară se vorbea de masse e­­lectorale; acum ajungem la massele naționale. Massele electorale ni-au dat oamenii cari ne-au guvernat până ari, în ultimii ani. Massele na­ționale, — dacă poporul român se va reduce la o massă, — massele naționale nu vor da decât un singur lucru : o supunere necondiționată, din care nu va ieși nicio inițiativă, și se va distruge însăși putința noa­stră de a da prin invidualități înăl­țarea la care poporul nostru, cu în­sușirile sale, are dreptul. S'a spus că toate merg bine­ Și eu văd că merg mult mai bine decât odinioară și mai ales decât într’o „odinioară de oli", fiindcă a mai fost și o „odinioară de altă dată”, o „odinioară" care ni-a dat bărbați mari de Stat cu cari este bine să nu ne măsurăm. Dacă se va încerca a­­ceastă măsurătoare, este de reco­mandat să se introducă și la Senat și la Cameră un sistem antropo­­­metric, care să fie capabil să fixeze hotărît care este înălțimea genera­ției de astăzi, cu ce poate da, și care este înălțimea oamenilor mari cari mi-au dat țara, așa cum este astăzi în continuare, a eroilor de o­­dinioară, cari au ținut-o în spate și au primit în piept toate loviturile de care au scutit țara. Bune sunt toate lucrurile acestea. Mă bucur de el­e, de atmosfera a­­ceasta liniștită. A vorbit aici rabinul Niemerower care a cules aplauze. Ale mele nu erau. Dar n'au fost nici protestări (Continuare în pag. 2-a) de La Londra între parlamentari AAAA^^^A — Trei mese în onoarea delegației române de presă — Politica externă engleză este astăzi dominată de evenimentele grave din Orientul îndepărtat. Depeșile din Tien-Tsin acapa­rează întreaga atenție a opiniei publice londoneze ; toate cele­lalte evenimente internaționale au trecut și rămân pe al doilea plan, ceea ce de altfel este expli­cabil. Prestigiul englez mai mult de­cât interesele supușilor britanici de pe acel teatru de război, sunt oarecum ofensate de atitudinea vehementă și provocatoare a ja­ponezilor. Și bine­înțeles cercu­rile diriguitoare, cele ale parla­mentarilor și presa au redus su­biectele pasionale ale politicei, la unul. Nu intru în amănunte asupra conflictului din Extremul O­­rient. Ar fi să mă rătăcesc în conjuncturi și probabilități și să perd din vedere însuși rostul a­­cestor rânduri. Mă întorc așa­dar la primirea de la British Council, la invita­țiile cu care suntem copleșiți, la lumea aleasă și de mare autori­tate care ne arată simpatie, ține să ne cunoască și să ne apropie... Omul distins care e Lord Lloyd — președintele lui BRI­TISH COUNCIL ne-a invitat la sediul acestei instituții de renu­me și activitate mondială. Se aflau în jurul d-sase cola­boratori prețioși, mulți cari cu­nosc România, pe d. profesor Iorga, pe d. prof. Burbank, pe d. profesor Grimm, și pe multe dintre personalitățile de la noi. Sosise de la Paris unde a inau­gurat o Casă Engleză, cu câteva ore înainte. Ne-a vorbit mișcat de plăcerea de a ne vedea încu­­rajându-ne în dorințele noastre de a cunoaște viața britanică sub variatele și interesantele ei aspecte. D. VLADIMIR IONESCU, re­prezentând Direcția Presei a răs­puns mulțumind în numele nostru și asigurând că presa noastră Va continua să sprijine opera de apropiere și de înmul­țire a legăturilor spirituale și e­­conomice dintre noi și puterni­cul Albion. IN PARLAMENTUL ANGLIEI Ni s’a oferit Miercuri o masă de către membrii marcanți ai Parlamentului,­­ în frunte cu Lord Sempil, fost ministru vice­președinte al partidului liberal, Sir Archibald Sinclair, succesor al șefiei partidului liberal opo­zant, Lord Snell șef al partidu­lui laburist, Sir John Power din Trezoreria Angliei, Lt. Col. Char­les Bridge, Rey Leeper, A. V. A­­lexander, parlamentar, Sir Eu­gen Ramsden, deputatul Gra­ham White, fruntași din comi­tetul central al Council-ului bri­tanic, Tom Williams deputat travailist, d-nii O’Brien, Evans, C. Russel, colonel Clifton Brown și noi ziariștii români. Ni s’a făcut marea cinste de a ni se oferi un banchet în pa­latul unde lucrează Camera Co­munelor și Camera Lorzilor. Printre­ inițiatori se aflau re­­preentanții celor trei mari par­tide care diriguesc politica pu­ternicei Anglii. Sir Eugen Ramsden a toastat pentru Regele nostru,­­ și pen­tru Suveranul Marii Britanii. A vorbit apoi cu căldură și simpatie despre România și poporul românesc subliniind in­teresul pe care opinia engleză îl poartă țărei de ordine și de muncă pe care o conduce la prosperitate și o organizează cu temei, Regele Carol II. Am avut laolaltă impresia că toată această demonstrație a parlamentarilor englezi este în­că un inel care se adaugă la o­­pera de cunoaștere și de presti­giu, resultat al călătoriei Suve­ranului nostru în Anglia. Cu acest prilej îmi iau liber­tatea să adaug un fapt intere­sant : Lord Lloyd of Col­bran, președintele lui British Council aflând de la d. Dem. Dimănces­­cu de volumul meu „REGELE ROMÂNIEI LA LONDRA" mi-a făcut onoarea deosebită să mă asigure că societatea de înaltă autoritate culturală pe care o conduce va da o ediție în limba engleză a lucrărei mele — care va putea interesa într’o mare măsură publicul englez, — prin ceia ce cuprinde ea documen­tare și comentarii. Au urmat două scurte cuvân­tări, a eminentului deputat și prieten al României, Sir Eugeni Ramsden, și răspunsul meu în numele presei române. Apoi am plecat să asistăm la­ ședința, care ni se anunța in­teresantă, — și a fost, — a Ca­merei Comunelor. N. Georgescu j

Next