Neamul Românesc, iulie 1939 (Anul 34, nr. 141-165)
1939-07-22 / nr. 158
Anul XXXIV Nr. 158 FONDATOR ȘI PROPRIETAR N. IORGA * Taxa poștală plătită ta conform aprobării Dir. G-ra!« P. T. T. Nr. 29901/939. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA Strada SFT. IONICĂ No. 4 (etaj) BUCUREȘTI fl) Telefon 5.70.882 Lei Abonamente In țară: Sâmbătă 22 Iulie 1939 C ------------ -Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni, 1000 Lei In strainătate. Prețul dublu. DIRECTOR N. GEORGESCU AMINTIREA MARELUI REGE] o au împlinit doisprezece ani de când Regele Ferdinand a trecut în hotarele împărăției celei fără de sfârșit. Abia după două zile de la pioasa comemorare a Reginei I Maria, poporul ridică rugi pentru aceia care a fost Regele Ferdinand cel Loial. Regele întregitor de Neam a domnit în vremuri dintre cele mai grele. O domnie scurtă, dar glorioasă. O domnie la cea mai însemnată răscruce a Neamului, plină de încercări pe care le-a biruit. Prezența Lui, totdeauna în mijlocul armatei, dragostea fără de sfârșit față de popor și mai cu deosebire încrederea în destinele Neamului peste care domnea, încrederea în dreptatea cauzei pe care o apăra, iată factorii determinanți ai marei victorii, victor,la care a restaurat -o toate drepturile ei: Tata. Poporul nu poate uita, de aceea amintirea Regelui Ferdinand este totdeauna vie. Și cum pare ar putea fi uitat viteazul Rege care, în momentul solemn al încoronării Sale la Alba-lulia, spunea : „...Inceput-am cu binecuvântarea lui Dumnezeu, domnia Noastră, în zile grele de mari primejdii, dar și de mari nădejdi. „Cea dintâi grije a Noastră a fost ca Neamul în fruntea căruia s'a așezat pronia cerească, să nu piardă prilejul de a-și asigura dreptul de a trăi netrunchiat și de sine stătător. „Luptele, jertfele și toată truda generațiilor trecute, cari dealungul vremurilor au izbutit să înalțe treptat dar sigur, clădirea trainică a Statului nostru independent, Imi luminau zarea și Imi întăreau sufletul întru împlintirea datoriei Mele sfinte de Domn și Rege. „Cu încredere în Dumnezeu și în puterea de viață a Neamului, îndemnat de cuvântul întregului popor și ajutat de sfatul acelor cari cu credință, s'au închinat Țării și Tronului, am purtat războiul întregirii Neamului și biruind sentințele, am văzut înfăptuită unitatea națională de atâta vreme așteptată". Amintirea Regelui Ferdinand întregitorul de Neam va fi veșnică. NU SE ÎNȘELE DUȘMANII NOȘTRI. ACEASTA TARA E TARE TARE IN SUFLETUL EI. N. IORGA "■SM*** Budgetul Țârii ; D-lui Mitiță Constantinescu, pistrul finanțelor și guvernatotor al Băncii Naționale, i se cuvine laude din partea întregii opinii publice pentru excelenta administrare a veniturilor și cheltuielilor statului. Din expunerea pe care d-sa a făcut-o presei — ce bună măsură — reiese temeinica așezare a gospodăriei naționale. O scurtă comparație cu recentul nostru trecut financiar va evidenția, credem, și mai bine strălucitele rezultate obținute de d. ministru Constanti-TLESCU. Intr’adevăr, cu câțiva ani în urmă aveam excedente neexacte, mascate de ordonanțe de plată pentru materiale rămase neplătite și anulate la finele anului bugetar. Administrațiile financiare și percepțiile aveau un control cu totul sumar. Alegerile prea dese înghițeau sume enorme, iar demagogia electorală pustiia fondurile pe calea virimentelor nereale. Și mai grav. Cu toate că împrejurările interne și externe erau normale, s’au contractat mari împrumuturi în străinătate cu dobânzi extravagante—72%— care s’au răvășt în condițiuni deplorabile, zălogindu-se la străini însemnate avuții naționale. La începutul anului financiar în curs, față de apăsarea împrejurărilor din afară, ministrul finanțelor a trebuit să facă față problemei capitale a înarmării masive și accelerate. In alte țări, în acest scop, s’a făcut apel la împrumuturi interne și străine, s’au urcat impozitele atingând la maximum avuta și producția națională, s’au pus și impozite pe capital, ex-officio, la depozite înregistrate la bănci, s’au imobilizat cassetele, s’au confiscat averile unei anumite minorități, s’a devalorizat moneda, întrebuințând aurul metal și devizele rezultate din aceste operații, pentru achiziționarea de materii prime, etc., etc. Deși numai în primul semestru financiar, d. ministru al înzestrării Victor Slăvescu a mărturisit afectarea a 25 miliarde pentru armată, totuși România n’a făcut împrumuturi, n’a impus capitalul, n’a confiscat averi particulare, n’a devalorizat moneda, tipărind hârtie de bancă și exportând stocul de aur, care se află în simțitoare creștere. Comparând, deci, în al doilea loc finanțele noastre actuale cu prezentul financiar din străinătate, se vede că România este în stare să facă față celor mai aspre nevoi fără să zălogească avuțiile publice, să facă împrumuturi forțate, și alte expediente ale disperării. O prea ușoară urcare a impozitelor generale trece neobservată, iar buna recoltă ce ne hrănește Cel Prea Milostiv și târgul plugarilor români va acoperi totul, dându-ne și însemnate devize pentru plățile din afară. La această operă admirabilă de ministru de finanțe Mitiță Constantinescu este ajutat de colegii săi din guvern, de competența osebită a organelor sale de toate categoriile de la Finanțe și de colaboratorii săi de la Banca Națională, oameni cu o vastă experiență tehnică, dar atât de modești, încât nu îndrăsnesc să-i pomenesc aici. Totul, bine-înțeles, sub neadormita privighere a președintelui de consiliu, d. Armand Călinescu. Iată minunatele rezultate ale unei administrații fără hipoteca ruinătoare și rușinoasă a politicianismului! De aci putem să întrevedem la ce mare prosperitate va ajunge România când, dispărând împrejurările externe actuale, cooperația va lua în mână întreaga producție și desfacere națională, reformându-se impozitele, desființându-se regiile autonome și eliberând comerțul de constrângerile de față. N. N. Leirguceanu Aceia cari s’a cerut acasă Atîtea ne leagă de amintirea scumpă a Reginei Maria încît e o greutate să se înceapă cu una din aceste legături. Istoria, cînd va avea perspectiva și mijloacele de informație care nouă nu lipsesc încă, va rosti o judecată mai sigură și mai deplină decît aceia care e astăzi cu totul copleșită de covîrșitorul nostru sentiment de iubire și de admirație față de acela care a fost Doamna noastră. , Dar în acest sentiment e o notă care pentru cine judecă drept întrece pe celelalte. Nota iubirii de această țară a noastră pe care, peste atîtea amintiri strălucite, și-a făcut-o a ea, cu totul a ei, singura în adevăr a ei. Iubitoare de multe ceruri, peregrină până departe în Orient și uneori revenită la locurile copilăriei și primei sale tinerețe, ea s'a simțit necontenit chemată înapoi aici, acasă. La capătul vieții, în mijlocul marilor suferințe, a revoltei ființei mărețe contra acestei fatalități, în mijlocul scîrbei față de profanarea morții, ea atîta și-a cerut, ca suprema mîngîiere și mijlocul sigur al înseninării rîvnite , acasă ! Și de aceia noi, cei de acasă am văzut-o așa de mult între noi la trecerea unui an încheiat de cînd a fost răpită vederii noastre. AN. IDEGA *1 1 i*ii—iViv . ..........—ny v j—m—iípvr no—f»—iWn'iifi»—nil—>*"i‘ f*r* wv Pentru statuia lui Eminescu WSAWWWVSAA/WWWWWWAWWWWW/W/W TOTAL GENERAL 978.414 lei Donat Comitetului pentru Cassa, Crângul și Biserica lui Eminescu din comuna Ipitești, județul Botoșani 400.000 „ Suma sub^isi până acum pentru monumentul lui Mihail Eminescu ce se va ridica în Capitală 577.664 „ Publicăm numele nouilor subscriitori: Colecta învățătorilor de la Școala de băieți surdo-muți din București : Ion Ciorănescu 500 Ecaterina Barbu 200 Radu Andrei 50 750 „ Total 578.414 lei » • ’ * • Râzboaele și revoluțiile sunt recoltele poporului jidovesc. Au apărut; N. IORGA: Istoria Românilor întregitorii, Volumul X. N. IORGA: MEMORII,vol.vii. N. IORGA: Neamul Românesc in Ardeal și țara Ungurească la 1906. N. IORGA: Despre Regele Carol I. — Se găsesc de vânzare în toate librăriile - Cuvântarea d-lui Petre Andrei, AAAA ministrul Educa AAV la deschiderea cursurilor de la Vălenii de Munte Domnule Profesor, Doamnelor și Domnilor, cu o regularitate impresionantă și cu o conștiinciozitate și dragoste care cucerește de atâta vreme d. Profesor Nicolae Iorga deschide regulat în luna iulie cursurile de la Vălenii de Munte. Odinioară, când granițele actuale ale Statului nostru erau numai visate de noi și dorite cu ardoare, se adunau aici oameni, frați de ai noștri, din toate provinciile românești, treceau toate obstacolele pe care le aveau și cu sacrificii veneau să trăiască adevărate clipe de românism în această cetate de lumină și cultură generală, care se găsește la Vălenii de Munte. (Vii aplauze și strigăte de bravo). Aici căpătau forțe noui și de aici plecau cu sentimentul de rezistență și de conservare națională întărit. Aici se întâlneau Români din toate provinciile și cu bucurie își dădeau sama că toți sunt una, iar dorința lor de a se găsi cu toții laolaltă devenea mai arzătoare, lată pentru trecut, pentru a nu mă opri decât asupra acestui fapt, ce ror aveau aceste cursuri de la Vălenii de Munte. Mai târziu, când granițele — nu artificiale, pentru că erau așa de puternici și mari Carpații noștri — dar granițele pe care Sparta le stabilise pentru România veche, granițele acestea au dispărut și ne-am găsit cu toții în țara noastră de astăzi, au venit aici din toate părțile țării, alături de băștinași, au venit minoritarii cari sunt sortiți să-și împletească viața cu a noastră, au venit minoritari ca să se topească, pe cât posibil, cu sufletul românesc, ca să cunoască și să respecte cultura pe care o avem. (Aplauze prelungite) . Și cred că acesta a fost după războiu unul din meritele cele mai mari și mai importante ale Universității populare de la Vălenii de Munte. S’a făcut astfel o încercare din cele mai fericite și mai strălucite pentru a se stabili o înțelegere românească, o înțelegere atât de necesară între toți acei care trebue să trăiască împreună cu noi pe pământul nostru strămoșesc: Iată, domnilor, cum văd eu două dintre tendințele cele mai importante și mai folositoare pentru viața poporului Român, care sunt legate de această Universitate populară de la Vălenii de Munte. Dar în afară de aceasta, văzând așezămintele culturale care sunt legate în mod firesc de Universitatea de la Vălenii de Munte, am constatat un fapt care pentru mine, în calitatea temporară pe care o dețin de Ministru al Educației Naționale, a fost o adevărată mângâere sufletească și o speranță dintre cele mai mari. Am văzut aici școala de misionare pe care a întemeiat-o d. Profesor Iorga și dela început m’a izbit titulatura școalei. — școala de misionare ! Aceasta mi-a arătat prisma prin care privește d. lorga pe dascălul român. La Vălenii de Munte se pregătesc misionare. Noi, dascălii, nu avem o profesie, cum au toți ceilalți — Romanii făceau deosebire între ocupatio și vocatio — dascălul n’are o profesie, cum are orice funcționar care are nevoe de ane numite mijloace de trai și care trebue să fie recunoscut de Stat, ci Există ocupații foarte lucrative ur care totuși nu sunt recunoscute ca de stat și de lege, cum ar fi : jud«cătorul de cărți, traficantul de n’ carne vie, hoțul chiar — pot fi or deci ocupații rentabile, dar nimeni al nu le recunoaște. De aceea ele ni nu sunt profesiuni. Profesia este și o îndeletnicire din care-și trage în cineva sursa de trai și care serâlvește binelui colectiv. Dar noi te dascălii avem ceva mai mult deca cât o profesiune, avem o misiunire, pe care trebue să o îndeplinim. Profesia nu este decât aspectul exterior al unei chemări interioare. Pentru noi, pentru dascăli, misiunea este pe primul plan, vocația, conștiința unei valori superioare, pe care suntem chemați să o realizăm, înfruntând toate greutățile, trecând peste orice piedici, jertfind ființa și viața noastră. Această ideie de misiune este fundamentală pentru formarea dascălului. Și atunci când am văzut că la Vălenii de Munte se face și se continuă cu asiduitate această pregătire a misionarului, a dascălului, care trebue să ducă această conștiință și această ideie interioară cât mai departe, pentru luminarea poporului, am înțeles într’adevăr concepția înaltă prin care privește d. lorga pe învățător, pe dascălul român. Iată, domnilor, în câteva cuvinte aceste trei tendinți, pe care eu le-am considerat drept esențiale pentru întreaga activitate ce se desfășoară la Vălenii de Munte. Domnule Profesor Iorga, Ministrul Educației Naționale trebue să utilizeze orice experiență bună, din toate părțile și cred că trebue să-și adune sugestiile, în misiunea pe care o are, de la toți oamenii cari gândesc și doresc binele acestui popor. (Vii aplauze). Pentru a încheia aceste câteva cuvinte, să-mi îngăduiți să vă urez viață îndelungată și ani buni, ca să puteți duce mai departe opera titanică de istoric, pe care n’ați părăsit-o nici un moment, în orice împrejurări v’ați aflat și în al doilea rând această operă culturală, pe care, cu tot sufletul și puterea dvs. de muncă, o puneți în serviciul Țării, al Neamului și al Regelui. S’o îndepliniți cu toate roadele pe care le doriți și pe care țara le așteaptă. (Aplauze D. PETRI ANDREI Ministrul Educației Naționale IU CE STA FARMECUL LUI EMINESCU ? Pot să se trudească oricît, „științificul literaturii", aplicîndu-și metodele garantat „sigure" pentru a desluși în ce stă farmecul lui Eminescu, și tot nu vor ajunge la rezultatul pe care cu atîta încredere îl scrutează. Căci, ca orice mare scriitor, Eminescu este o taină. Dar și tâinele își au cheia lor ce ști ea nu poate fi desemnată de orice belfer pe orice capăt de hîrtie. La el această cheie e graiul lui. Pare așa de firesc, așa de ușor; răspunde așa de bine la tot ce avem în inimile noastre înseși, dar nu putem rosti ca dînsul. Și totușii, fără ca el să-și fi făcut un program pe care să-l execute cu credință față de teorie, el s'a achitat ,fără trudă, printr'o zvîcnire de instinct, după atîta pregătire. Pe la Botoșanii noștri se știe românește, și de aceia noi rîdem de toți cosmopoliții bucureșteni cari cred că vorbesc și ei ca noi, ba poate că ar fi în stare să ne întreacă. Dar româneasca lui Eminescu nu e numai moldoveneasca de la noi. Ea vine din atîtea locuri, răsunet al vieții lui întregi, al vieții lui de cetire și a vieții lui de rătăcire. Fecunda lui vagabondare și prin cărțile, tipărite și manuscripte, cele mai grele de găsit prin locurile unde nu se abate savanta lume subțire, i-au dat marele dar victorios. Acela de a putea vorbi prin el neamul nostru însuși de totdeauna și de pretutindeni. „ N. IORGA I pontice“. i 1 REVISTELE Pe încetul, câteva din vechile reviste revin la un nivel apreciabil. Altele, mai mari, mult mai noui încearcă, uneori cu succes, să statornicească în câteva orașe de provincie o mișcare literară. Printre acestea din urmă se află „Pontice“ revista care apare Inconstanța, sprijinită de d. N. Ottescu, rezidentul regal al Ținutului Marea, pontice, împlinește în provincia dela Sud o lipsă care a fost multă vreme simțită. Și e necesar să arătăm că, din pricini pe care nu este aci locul să le discutăm „Dobrogea a avut un rol cu totul șters în mișcarea literară din ultimele decenii! Numărul 6—7 (Iunie—Iulie“) aduce un însemnat articol al d-lui N. Iorga „In ce stă farmecul lui Eminescu“; mai colaborează : Elena Văcărescu (întoarcere la Eminescu), vice-amiral I. Balănescu (Un erou al gândirii), Valerian Petrescu (Eminescu și Marea), G. L. Trancu-Iași (Actualitatea lui Eminescu), Eug. Boureanul (In împărăția apelor), D. Stoicescu (Muzeul regional al Dobrogei), dr. Pompei Samarian (Din istoria orașului Călărași), etc. O bogată „Cronică măruntă“ completează fericit acest număr al revistei dobrogene care se desemnează cu fiece apariție ca una din publicațiile de seamă. La Turda apare de șase ani revista „Pagini literare“, și ea o publicație cu rost statornicit acolo .„Pagini literare“ și-a creat un cerc de literați și publiciști recrutați dintre tinerii valoroși, cerc care-i permite o aparițe regulată și aproape egal de bună. Versuri, poate prea multe versuri. Le reținem totuși pe cele semnate în acest număr — 6 — de d. Emil Giurgiuca. Poeziile semnate de d-ra Yvonne Rossignon, dezolant de slabe. De la un timp, d-sa ține parcă să năruie toate convingerile și toate speranțele puse în talentul pe care i-l bănuim mulți. Un studiu deosebit de interesant despre „Concepția etnografică asupra culurii, semnează d. Gh. Pavelescu. In restul numărului, numele d-lor: Grigore Popa, Vasile Rusu, Vintilă Horia, Ion Codrin, M. Beniuc, Romulus Demetrescu, Bucur Țincu, Octavian Vuia, Theodor Murășanu, etc. In general, un număr bine susținut. In sfârșit, într’o revistă săptămânală cineva încearcă să arate că „Amintirile“ lui Iancu Brezeanu constituie cea mai proastă carte Clanului. Alături, pe aceiași pagină, altcineva se trudește să ne convingă că ultimul volum de... poesie al d-lui Camil Baltazar e cea mai bună carte a secolului. Ați înțeles doi evrei. • 1 î ; •1 > ; „CUGET CLAR" A apărut an. IV nr. 2 din revista „Cuget Clar“ (Noul „Sămânător“) de sub conducerea d-lui N. Iorga cu următorul cuprins : Venera Cantemir: Prinos iubirii mele (versuri). N. IORGA :I Harold, Temperley: Aurel George Stino : Mir nu-i... N. IORGA : Miahii Eminescu și ca factor unitar național (conferință). Nicolae Massim : Represintația la „Liga Culturală“ a piesei „Lais“ de Emile Augier, tradusă de Eminescu. Paul I. Papadopol: Reviste românești — spicuiri. VERSURI de N. IORGA, Stelian Cucu, Lucia Scurtu, /. Const.Delabaia și Adelina I. Cârdei. CRONICA de N IORGA. ! Când am plecat de la Filton, sediul imenselor uzine de aviație, de unde pornesc săptămânal în zbor, cel puțin șase zeci bombardiere bimotoare, ne-am spus: — Iată, englezii nu glumesc. Și ceva mai mult: nu ascund proporțiile în care se pregătesc ca să evite războiul... Și aci începe controversa pe care nu eu am calitatea să o închid ; discuția ei, e oricum liberă.... Un prieten care urmărește notele acestea din nori și de pe pământ, găsea că pregătirile militare ale Angliei, vădesc dorința ei să provoace... N’am avut mjloace precise de investigație , în măsura în care pot vedea și pot înțelege, resping hotărît părerea emisă. Marea Britanie nu vrea așa ceva. Politica ei are alt scop : să nu admite orice i-ar putea pune măcar în discuție, prestigiul pe care și-l păstrează cu mare și legitimă îndărătnicie. Fac aceste afirmații sprijinit și pe altceva decât pe impresii. Anglia se apără, prin urmare. Ea a devenit de mult putere continentală, și fără voe, suportă și avantagiile dar și ne- iplăcerile acestei fundamentale deplasări de meridiane. Contopită cu Europa, căci cu avionul, noi am trecut Canalul Mânecii în treizeci și cinci de minute ! — e firesc sa se intereseze de ce se poate întâmpla în vecinătăți pe care tehnica le apropie mereu.... Și apoi cine poate contesta opera civilizatoare a Marii Britanii pe tot întinsul globului, din al cărui pământ dirijează , și comandă o treime ? Urcăm iar în avion. Dar nu uit că Filton e și altceva decât un orășel, cu o uzină mare dăjdită de un lord ca să fabrice mijloace teribile de războiu, și de pace... Filton a fost și un poet de seamă... A scris poeme zguduitoare ; pe una din ele a tradus-o cândva, cam de mult, Iorga. NI rog să nu se supere dacă o încadrez în aceste rânduri — ca să le dea măcar prin prezența unor strofe sclipitoare și de adânc omenesc, o justificare decisivă... Un rege ’n Persia — acel Care scrisese pe inel Un gînd adinc și înțelept, Care-i dădea sfătul cel drept De la întâia întrebare, Un sfat bun pentru orișcare, In sunetu-i poruncitor“: „Și acest lucru-i trecător“. Cămilele din depărtare Ii aduceau pietrele rare, Mărgăritare nestimate Veniau pe vasele ’ncărcate, Dar el nimic nu socotia, Căci mintea-i veșnic învîrtia Acel cuvânt prevestitor: „Și acest lucru-i trecător“. La sărbători, în zile mari, In veseliile mai tari, Cînd oaspeții lui cei voioși Bateau din palme bucuroși, Intre smochine și ’ntre vin El li spunea cu glas senin : „Și acest lucru-i trecător“. In patima războiului Săgeata rupse scutul lui. Ostașii îl duceau plîngînd. La cort, cu trupul sîngerînd. Și, cum îi cuprinse plînsul, .,E greu să șuieri“, zicea dînsul. „Dar toate și au sorocul lor : „Și acest lucru-i trecător“. Domină în piață peste toți Statuia lui de zece coți Din piatră fără de sfîrșit, Iar regele s’a fost pitit. Să vadă strălucirea ei, Și el zicea : „Și faima ce-i ? Cu vremea o să mă cobor : „Și acest lucru-i trecător“. Era un biet bătrîn plăpînd. La porțile de aur stînd. Se întreba: „Am fost ce-am fost. Acum ce-o fi și-al morții fost ?“ Atunci o rază ’ncetinei Căzu din ceruri pe inel. El pricepu : „Acuma mor. Dar și acest lucru-i trecător!“ Aparatul ne saltă mereu, sus, cât mai sus. Jocul norilor deschide perspective noi, și printre ele, ferestre însorite. Departe, oceanul, pe ale cărui puternice talazuri au pornit mai din nordul Angliei cavalerii briganzi ai mărilor nordului, spre continentul Incașilor... Secole multe mai târziu, Columb îndrăznea aceeași performanță oceanică... Cu rezultate mai evidente și mai trainice, desigur decât Vikingii legendari, îndrăzneți deschizători de drummuri... . .,, N. Georgescu ! Note din zbor Avioane, ■ a/saaaaaaaaaaaaa și reminiscențe poetice — Pe drumul de valuri al cavalerilor briganzi... — Motorul „în stea“ al bombardierelor engleze Persens