Oastea Domnului, 1932 (Anul 3, nr. 1-52)

1932-01-03 / nr. 1

Pag. 4 OASTEA DOMNULUI Războiul cel sfânt ce se dă pentru cucerirea unui suflet. După prima ciocnire între Oa­stea lui Emanuil cu armata lui Dia­vol (pe care am dat-o în numărul trecut), diavolul spăimântat şi îngri­jorat s’a retras în cetăţuia dinlăntru a oraşului Suflet (inima). Emanuil deasemenea s’a reîn­tors în lagăr, şi din ambele părţi s’au început pregătirile pentru lupta cea mare. Satana băgând de seamă că nu poate păstra prada în mâinile sale de ciudă s’a hotărât să facă tot răul ce і-l poate face lui Emanuil şi în­suşi oraşului. El a poruncit coman­danţilor săi, când se vor convinge că orice apărare este zadarnică, imediat să înceapă a jăfui şi devasta oraşul Suflet. »Fiindcă, zicea el, mai bine să dărâmăm oraşul decât să-l lăsăm pentru adăpost Fiului Împă­ratului«. Emanuil, ştiind, că această ul­timă luptă, trebue să se termine cu luarea oraşului din partea Lui, a poruncit conducătorilor şi supuşilor săi a fi barbari cu Satana şi slu­gile lui, dar nici de cum să aducă vre-o stricăciune locuitorilor ora­şului, ci să se poarte faţă de ei cu dragoste şi prietenie. Când a venit numita zi, Emanuil a dat comanda şi oştirea Lui, luând armele s’a aruncat cu putere contra porţilor Auzul şi Văzul. Parola de data aceasta a fost »Sufletul mântuit«. Aşa s’a început asediul. Satana, din partea sa, cu puterile lui se lupta în lăuntrul oraşului şi coman­danţii lui aşişderea se luptau cu în­verşunare contra oştirei lui Emanuil. După două, trei atacuri puter­nice, poarta Auzul n’a putut să re­ziste puterii. Lăcăţele şi zăvoarele cu cari­era încuiată s’au spart în mii de bucăţi. Gorniştii lui Emanuil împără­teşte au suflat, armata s’a ridicat cu strigăte de bucurie, oraşul s’a cu­tremurat, iar Satan s’a îndepărtat înlăuntrul cetăţii. Când poarta a fost deschisă larg, însuşi Fiul împăratului a trecut prin ea şi imediat a poruncit să­ i se zidească acolo tron. El a dat ordin ca steagul Lui să fie înfipt de nou pe o colină. Deluşorul ace­sta s’a numit. Ascultă bine. Continuarea luptei urmează în numărul viitor. Explicaţie. Mersul alegoric (în icoane) al acestei lupte, cred că cetitorii noştri îl înţeleg. E vorba despre lupta cea mare ce se dă pentru cucerirea şi mântuirea unui suflet. In lupta aceasta, a întrat acum şi Emanuil. Primul atac îl dă şi Emanuil la poarta »Auzul«. Omului і se ve­steşte mai întâi mântuirea. Poarta »Auzul« este »clătinată« când omul începe a asculta cuvântul lui Dum­nezeu. Urechile noastre încep în sfârşit să asculte cuvântul lui Dum­nezeu. »Lăcăţele« şi »Zăvoarele« se desfac. Aceasta e cea dântâi luptă. Vine apoi vestea cea bună. Isus intră în cetatea sufletului nostru. Dar El este încă numai la poartă. El nu este încă înlăuntru oraşului. In ce­­tăţuia oraşului (inima omului) e dia­volul. Ţinta atacului este inima o­­mului. Până când steagul lui Ema­nuil nu este înfipt pe cetăţuia din­lăuntru, adecă până când nu i-am predat încă inima noastră în chip desăvârşit — satan încă ne stăpâ­neşte. »Proştiile« şi »săgeţile« ar­matei lui Emanuil înseamnă că cu­vântul lui Dumnezeu răneşte mai întâi inimile şi apoi le vindecă. »Săgeţile« aceste sunt totdeauna muiate în dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. După această explicaţie, în nu­mărul viitor vom continua cu de­sfăşurarea luptei. (Va urma). O, ticălosul de eu... O, ticălosul de eu Care zac în păcat greu, Cine mă va scoate iar Din acest păcat amar? Cine mă va ridica Sus, spre ’mpărăţia Ta, Ca să sorb de-acolo eu Veşnicule Dumnezeu, Apă vie din izvor Ce se chiamă adevăr? Cine, cine, mă va scoate Din mari şi grele păcate? Doamne, Tu eşti stânca mea De care m’oi rezema, Şi cu Tine-am să dărâm Pe satan de p’ăst tărâm. Tu mă scoţi din păcat greu, Şi mă ’nalţi spre cerul Tău. Mă faci să privesc în sus, Jertfa Sfânta lui Isus. O, ticălosul de eu, Am găsit pe Dumnezeu. Am găsit al meu izvor, Care-i Domnul tuturor. Şi-acum lupt cu Domnul meu împotriva celui rău, împotriva dracului, Care-i domnul veacului. Lupt de patimă arzândă Pentru ’mpărăţia sfântă. Lupt cu Domnul împreună Căci cu El e lupta bună. Deslegarea gâcitorilor 51. Cine sunt acei oameni, cari trăesc cu toate că sunt morţi? Apocalips 3, 1. 52. Care e cea mai minunată făgăduinţă în Noul Testament? Apocalips 3, 21. »Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie«... Şi Luca 12, 37. »Ferice de robii pe cari Stăpânul îi va afla priveghind la venirea Lui. Adevăr vă spun că El îi va pune la masă şi se va apropia să le slujască*. 53. Cine şi-a dorit moartea, pen­tru că-l durea capul? Iona cap. 4, 8. 54. Cine a făcut într’o zi trei jurăminte şi n’a ţinut nici unul? Saul. 1 Samuil 14, 24. 39—44. 55. Pentru­ ce n’a redobândit Iov şi numărul copiilor îndoit, după cum a dobândit numărul turmelor sale? Pentrucă pe copii nu-i perduse, ci îi avea în cer, biblice din anul 50. 56. Cine e cel mai vechiu profet despre care ştim noi? Enoch. Epistola Iuda, vers 14. 57. Care e cea mai veche ce­tate din Biblie? Cetatea Enoch. 1 Moise 4, 17. 58. In care războiu din Biblie, cavaleria şi-a mâncat toţi caii afară de cinci? 2 Regi 7, 13. 59. Unde se aminteşte în Biblie mai întâi şi mai pe urmă cuvântul »Mântuitor«? 1 Moise 28, 19 şi 1 Samuil 13, 5. 60. Sunt două locuri în Biblie unde într’un singur verset sunt a­­mintiţi împreună iudeii, creştinii şi păgânii. Cam­ sunt acele două locuri ? Faptele Ap. 14, 2 şi 1 Cor. 10, 32. Nr. 1 Ce poate face duhul diavolului: alcoholul. Trenul îi taie piciorul şi mâna, iar beatul strigă: ce-mi pasă? Capul să-mi trăiască. Ce lucruri grozave poate face diavolul cu ajutorul alcoholului. Zia­rele sunt pline cu astfel de ştiri grozave. Iată spre pildă una mai jos: Un mecanic de la C. Ferate, Nicolae Muntean, din Bucureşti, om de 43 ani cu 4 copii având zi liberă, s’a încurcat prin cârciumi şi până seara s’a îmbătat turtă. Plecând beat, împletecindu-se peste liniile ferate, a fost izbit de o locomotivă care i-a tăiat piciorul şi mâna stângă. Un cumnat căutându-l şi aflân­­du-1, îl întreabă: tu eşti mă? — Се-ţi pasă ţie, răspunse beatul care nu simţia încă durerile sub influ­enţa alcoholului. Dar uite, trenul ţi-a tăiat mâna şi piciorul ? Се-ţi pasă ţie ? Capul să-mi trăiască. Ce am făcut am făcut. Acum de sigur s’a trezit, dar e prea târziu, e prea târziu. Rapoarte. La Topliţa­ română, Prea Cucernice Părinte! înscris în oaste de trei luni cunosc lup­tele ce se duc contra binefăcătoarei societăţi. Sunt mulţi hulitori cu regret, chiar şi din feţele bisericeşti. Nu ţin seamă de însemnă­tatea — ei — şi misiunea ce o are în viaţa bisericească, creştinească şi naţională. Se poate constata ori când, mediul ce s’a creeat în această localitate, Topliţa-rom, locul natal al Sanctităţei Sale Patriarhului nostru, cât s’a schimbat moravurile popo­rului de când s’a înfiinţat, societatea Oastea Domnului. Biserica nu mai este goală. Acum biserica este cercetată şi slujba este înfrumseţată prin cântarea liturghiei de corul format de Oastea Domnului şi elevii Şcoa­­lelor. După fiecare liturghie, Dumineca după masă în localul Şcoalei Primare se ţin a­­dunări unde participă sute de oameni cari vin de prin satele vecine, să ia parte la pro­gramele formate din declamări, lecturi cu învăţături morale şi din biblie, precum şi conferinţe religioase culturale. Dumineca trecută cu ocazia serbărei de Crăciun şi înpărţirea darurilor copiilor să­raci de la şcoalele primare din Topliţa, oastea bunilor creştini, au contribuit fiecare cu ce au putut şi împreună cu elevii şcoalei s’a executat un bogat program de Crăciun. In această zi s’au înscris în Oastea Domnului: Sbanca Dumitru, Truţa Loader, Brak Ioana, Teslovan Trăian, Teslovan Alexandru, Vodă Victoria, Sbanca Ilie, Chindea Niculae, Pui Gheorghe, Antal Do­chi­ţa, Pui Maria, Mareş Alex., Mareş Maria, Antal Dumitru, Paşcan Emilia, Bucur Du­mitru, Antal Grigore, Antal Ileana, Negrea Petrea, Negrea Maria, Văd. Duşa Ileana, învăţătoarea Cecilia Oprea, Toşa Ion, Fodor Ion, Ciobotă Toader, Iuga Ilie, Iuga Floare, Mânzat Ion, Mânzat Maria, Pui Viorica, Antal Maria, Coşarcă Vasile, Ciobotă Const.­­. Chirilă şi soţia sa. Toate acestea se fec prin munca de buni ostaşi a fraţilor: C. Bobric, Gr. Vodă, Gheorghe Vodă, Gh. Negrea, D. Antal, N. Ciobotă şi alţi vrednici ostaşi a Domnului Isus Hristos. Pentru o temeinică organizare şi bună prosperare a »Oastei Domnului«, Vă tri­mitem acestea, împreună cu Procesul Verbal primul din registrul oastei din Topliţa-rom. Ostaş V. Oprea, directorul şcoalei primare şi şcoalei de ucenici. Tipografia »Oastea Domnului«, Sibiu.

Next