Oastea Domnului, 1940 (Anul 11, nr. 1-52)

1940-01-01 / nr. 1

Nr 1 Ni se aduce la cunoştinţă­­de către unii prieteni că „Fa­milia noastră“ — titlul colecţiei care apare, la Crăciun şi la Paşti, în fiecare an, sub îngrijirea fra­ţilor de la Bucureşti — nu vor­beşte nimic „ostaşilor“, că n’are nimic „care să-i atragă pe ei în chip osebit“. Datorăm, tuturor celor ce se întreabă, un răspuns răspicat. La Bucureşti există, de mulţi ani de zile, un nucleu de fraţi şi surori cari în frunte cu pă­storul lor, a alcătuit mai ales în vremea de „furtună“ a Oa­­stei, cheagul sufletesc care a strâns toate forţele reale ale mişcării, nu numai din Bucu­reşti, ci din toată ţara, în jurul ideii călăuzitoare: „Oastea — garda de onoare a Bisericii“. Acest „sâmbure duhovnicesc“ a determinat, în sufletele răvăşite,­­o limpede orientare. Şi anume era silit să atragă sufletele în jurul steagului care să asigure unitatea mişcării. Aceasta s’a văzut şi din colaborarea noastră la dragile foi cari ţin legătura­­îu fronturile şi din cartea „Pra­vila Oastei Domnului“ şi din „Cartea Biruinţelor“. Dar mai ales s’a văzut din lucrarea ca­racteristică a acestui „sâmbure duhovnicesc“ care a dat popo­rului „Vieţile Sfinţilor“ într-o tălmăcire aleasă, a dat cărtu­rarilor o bibliotecă literară du­hovnicească din care au apărut până azi „Flori creştine“, „Lu­minişuri“, „Tălmăciri alese din Sf. Ioan Gură de Aur“, „Sfânta Copilărie“ şi „Alte flori cre­ştine“. In chip osebit ne-am adresat însă fraţilor din „Oastea Domnului“ şi din afara acestei mişcări — fie că sunt oameni din popor fie că sunt cărturari — prin colecţia din biblioteca po­pulară creştină ortodoxă, Fa­milia Noastră, care este codul acestui „sâmbure duhovnicesc“ din Bucureşti. Pentru a adeveri că această­­ publicaţie priveşte deadreptul­­ sufletul lupătorilor duhovniceşti, atragem luarea aminte că Nr. 3, bunăoară, se ocupă numai cu „Patronul Oastei Domnului“: Sf. Ioan Gură de Aur; Nr. 4 se adresează în întregime tinere­­tului Domnului; Nr. 5 pri­veşte numai pe femeia creştină (în postul de mamă, soţie, fe­cioară, văduvă, sfântă). Orele 6 şi 7 privesc pe bărbatul creştin (funcţionar, profesor, învăţător, militar, pedagog, pensionar, stu­dent, judecător, advocat, ziarist, agricultor, tată, soţ etc.) pu­nând frumoasa problemă: „Ce-ar face Iisus în locul meu“ ? Nr. 8 care a apărut acum este închinat în întregime luptei contra beţiei, cuprinzând colaborări preţioase de preoţi, doctori, industriaşi, literaţi, cari demască, fără cru­ţare alcoolismul. Au nu sunt toate ace­stea, lucruri cari intere­sează pe nostariu in primul rând? Nu am crezut de nevoe să spunem chiar prin titlu acest lucru. Cine intră însă sub titlu, în casa noastră, în „Familia Noastră“, va vedea că acolo nu este „oaspete“ ci chiar de „al casei“. Atât am avut de spus celor ce ne întreabă. I. gr. Oprişan. Notă: Broșurile au fiecare 96 de pagini. Costă 10 Lei. Se găsesc la Redacţia foilor la Sibiu şi la Biserica Sf. Ecaterina Bucu­reşti. Ce este „Familia Noastră?“ OASTEA DOMNULUI Pag. 5 Nu ştiu pentru cine-aş plânge Nu ştiu pentru cine-aş plânge în aceste crude timpuri: Drumul lumii plin de ură, ce se schimbă ’n mii de chipuri, Sau pe mine care veşnic sunt lovit de mâini vrăjmaşă Pentrucă nu-mi plec genunchii desfătării pătimaşa. Lume, ticăloasă, care te socoţi a fi pe „cale“, Cât venin nebun de ură stă în degetele tale, Ce tot caută „poteca“ adevărului să frângă Şi luminile Scripturii într’o clipă să le stângă. Lume, ticăloasă lume, ai legat în lanţuri grele Toate inimile care s’a ’ncrezut numai în ele, Şi la poala ta murdară, ca ’ntro sfântă rugăciune, Ţi-au grăit, pătrunşi de fală, ţie lume, plecăciune. Lume scurtă de-o clipită, îţi zideşte fiecare Ine, ce e robit de tine, în căsuţa lui, altare; Lăsând calea luminoasă — a fericirilor eterne, El la vreme potrivită, la pământ ţi-se prosterne. Lume, се-ţi aduni copiii sub murdara ta aripă, De ce nu­ le spui odată că viaţa ta-i de-o clipă, Şi-apoi îi asvârli cu scârbă în prăpastia adâncă Unde diavolul şi moartea mii de suflete mănâncă. Astăzi greu se sbat în lipsă nevoiaşii lumii noastre Şi sdrobiţi înalţă braţul spre tăriile albastre Şi nădejdea şi-ajutorul dela Domnul îl aşteaptă, Căci El dă întotdeauna pâinea fericirii dreaptă, două milii care ’n picur suferinţa le alină, O aşteaptă să sosească în măsura ei deplină. SIMION PARA­SCHI­V, ZăvoiolOrbalia-Dimboviţa. Să înteţim lupta Oastei. Domnul IIsus ne chiama şl In anul acesta 1940, să ducem lupta Lut, să ne luăm crucea şl să urmăm Lut. El ne-a lăsat o pildă şi ne zice s& călcăm pe ur­­mele Lut (loan 13, 15). Să avem mereu tr­ez gândul aceeta care era şi în H­istos Ileus (Filipeni 2, 5) Dacă noi ne ferim de sufe­rinţe şi prigoane, nici să nu zicem că suntem pe drumul Crucii. Cine zice că rămâne un Iisus trebue să se trăiască cum a trăit Iisus (I­­oan 2, 6). Domnul zice: „Am pus pe­ste voi uliţe străjer!. Fi­i cu luare aminte la sunetul frămbiţel*. Dar el răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte* (Ieremia 6, 17). Fraţilor, să ascultăm de trâmbi­­ţaşii cert sună din avântul altor şi care chiamă la sânul lul Dumne­zeu şi la al Maicii noastre Bise­rica ortodoxă, tn care am fost chemaţi titâl şi tn care am rămas şi vom rămânea până la sfârşitu! vieţii noastre. Acum să ascultăm de mai marii noştri. Altă cale nu mal pri­mim decât cea pe care ne- o arată conducătorii Oastei Domnului, căci e calea Bisericii şl a Oastei cin­iei. Dacă vine cineva la noi şl ne aduce un cuvftnt de neascultare faţă de Biserici şl conducătorii el sl nu-l primim in casă şl sl nu-l zicem bun venit (II loan 10). Şi ne ferim de cei ce fac desbinări. De aceea cari au doar o formă de ostaşi (li Timotei, 3, 3) după Întâia şi a doua mustrare depăr­taţi-vă de el (Tit 3, 10-11). Acestea sunt câteva reguli pentru lupta noastră de ostaşi al Domnului. Să nu uităm aceste re­guli, căci orice luptă Işl are re­gulile şi rânduielile el. O luptă fără rânduială nu va aduce biru­inţa. Cei ce aţi făcut armata ştiţi că orce luptă Işl are rânduielile şi regulile el. De pildă orce soldat trebue să asculte de superiorul Iul. Dacă ar comanda fiecare sol­dat ce e’ar Întâmpla. Deci şi noi Ostaşii Domnu­lui cunoscând bine pe vrăjmaşul nostru precum şi regulile luptei celei sfinte, să înteţim lupta. Cu anul 1940 care ne începe acum să începem şi noi o nouă ofen­sivă împotriva slăbiciunilor şi Is­pitelor din noi şi împotriva Ispi­telor şi faptelor lumii acesteia. Să nu ne uităm că unii din­tre noi au căzut în mreeja păca­tului şi nu somnul plăcerilor lumii. Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obiceiu (Evrei 10, 25). Să nu ne uităm că suntem puţini şi că lumea ne pridoneşte. Ci să ne uităm numai înainte, cu ochii ţintă la Căpetenia desăvâr­şirii noastre (Evrei 12, 2) la Iisus cel răstignit El e tăria şi mân­tuirea noastră. Ostaş NICOLAE FANTANARD, corn. Chiţorani—Prahova.

Next