Oastea Domnului, 1945 (Anul 16, nr. 3-50)

1945-01-28 / nr. 5

Supliment religios la „Lumina Satelor“. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului“ Sunt puţini creştinii cari cit­­esc legătura sfântă ce o fac cu­­vntele: Slăvit să fie Domnul între ei cari poartă frumosul nume de staşi ai Domnului ! întâmplarea ce voi povesti va duce o rază de lumină întru înţe­­lgerea acestor cuvinte: Intr’un tren încărcat cu refu­laţi din zona frontului de luptă un ăeţaş de vre’o 7—8 ani rătăcit de părinţii lui, în loc să se plângă de зате, ca un alt băeţaş de seama ei, şi care se găsea aci laolaltă cu ărinţii amândoi, el cânta o melo­­ie duioasă şi sfântă. Cruce sfântă părăsită, lângă mar­gine de drum soperişul tău se strică, lângă cre­ştinii de acum“. Lumea buimăcită de frică ! Iar renul care abia se mişca, întâr­­nase înadins, ascuns de avioane prin păduri în care timp călătorii erm­inaserâ cele de trebuinţă pen­­ru hrană. Băeţaşului, cu părinţii Ingă el, îi veni sfârşeală de foame ar mama lui leşină de durere t Tată-său în culmea desnădejdii a is băiatului rătăcit, să înceteze dată cu gălăgia, fiindcă şi lui o­ă-i vină timpul să se sfârşească de foame şi o să se usuce ca lemnul rucii din marginea drumului, pe are îl cântă el fără folos. Dar băeţaşul puse mâna la gâ­­ul său şi і arată că chiar poartă­­ el o cruciuliţă care îi va ajuta ă nu se sfârşească de foame. Apoi ,când şi-a scos capul pe fereastră і chiar atunci a văzut strecurân­­du-se pe lângă vagon un bărbat să­­ăcăcios îmbrăcat, cu o traistă sub­­ioară şi o cruciuliţă atârnată de iarnă în dreptul pieptului. Era un ostaş al Domnului. Copilul zise : »Slăvit să fie Domnul“ ! Omul se opri din mers, se în­senină la faţă şi uitându-se la băe­­ţaş, răspunse : — Da ! Slăvit să fie Domnu care îmi scoase în cale un frate ostaş, apoi adaugă: Frăţiorule, vei fi şi tu flămând şi setos ca toţi de aici ? — Da, răspunse băeţaşul şi sunt şi rătăcit de părinţii mei ! — »Fă-ţi curaj frate, ostaş al Domnului, de acum vom merge în tovărăşie. Şi băiatul meu laolaltă cu soţia mea s'a rătăcit de mine, dar am credinţa, că-і voi întâlni. Până una alta, ia o îmbucătură de mămăligă rece şi cu un bulgăraş de brânză“. De vei mai avea nevoie de mine, eu sunt aici deasupra ta, pe acoperişul vagonului. Băeţaşul luă cele două bucă­ţele — de mămăligă şi brânză, — dar în loc să le mănânce, îşi retrase capul din fereastră, scutură puţin de umeri pe băeţaşul cu părinţii şi-i dete lui mămăliga cu brânză, zi­­cându-i: ,ia frate să-ţi treacă de foame“... Ii mai dete şi puţină apă din sticla fratelui de-afară şi s’a în­viorat copilul. Mama lui, care între timp îşi venise un fire din leşin, oftă adânc apoi întinzând mâinile, îmbrăţişe şi sărută duios pe micul ostaş al Dom­nului ; dar pe când se pregătea să vorbească, bărbatul ei se adresă fra­telui ostaş din afara vagonului: Cine eşti tu ? şi cum te chiamă? Deasemenea spune-mi şi numele a­­cestui băeţaş ca să vă notez nu­mele în carnetul meu, fiindcă doresc să vă răsplătesc atunci când mă voi reîntoarce acasă. Eu sunt om înstărit şi fruntaş în oraşul meu... —­­Nu te mai osteni, Dom­nule, răspunse cel de-afară, fiindcă noi suntem ostaşii Domnului şi nu putem primi răsplata unei faceri de bine, aceste lucrări sunt în obice­iurile vieţii noastre de toate zilele“. — Bărbate — se amestecă şi nevasta lui în vorbă — nu-ţi pierde timpul cu vorbe goale, mai bine ajută-l să intre şi el pe fereastră în vagon, ca să călătorim împreună, tu nu vezi că aceşti fraţi creştini sunt prieteni cu Dumnezeu ? Lasă mândria de om de frunte, uită bo­găţia care ai lăsat-o altora, uită tot fiindcă în toate cele ce am crezut noi până acum, sunt deşertăciunii Să ne apropiem şi noi de Dum­nezeu prin aceşti fraţi creştini, o­­staşi ai Domnului ! Oare ceea ce se întâmplă sub ochii noştri nu este sorocit de Dumnezeu, ca să ne des­chidă ochii minţii noastre, că numai credinţa în Atotputernicia Lui, e puterea de viaţă, celelalte, sunt fum şi vânt trecător! Bărbatul ajută pe ostaşul Dom­nului să intre pe fereastră şi toţi cinci, ba încă şi ceilalţi călători din vagon, atraşi de duioşia înfiripării acestei prietenii născută din drago­ste frăţească, porniră a cânta du­ioasa şi frumoasa rugăciune: »Cu noi este Dumnezeu*. Şi cu drept cuvânt Harul lui Dumnezeu s’a pogorât în ajutorul lor: băeţaşul şi-a găsit părinţii, os­taşul Domnului şi-a găsit soţia şi copilul şi cu toţi împreună n’au mai întâmpinat nici-o greutate în cale; iar astăzi, aşezate undeva cele trei familii, în fiecare zi nu uită aduna­rea întru Domnul şi nădejdea în zile mai bune şi din cugetul şi gura lor, nici-o clipă, nu lipsesc cuvintele: »Slăvit să fie Domnul“ ! Căpitan D. Marcovescu pensionar Craiova Lăudat să fie Domnul Întrebarea sf. Antonie despre moarte Sfântul pustnic Antonie cel Mare vroind a pătrunde adân­­nirile nepătrunse ale lucrurilor dumnezeeşti, puse într’o zi Dom­­nului următoarea întrebare: — Doamne, pentru ce unii nor tineri, pe când alţii ajung până la căruntă bătrâneţe ? — Antonie, îi răspunse dumnezeu, nu te ocupa decât le tine. Aceasta e judecata Mea. Rapoarte de la fraţi Din Mateiaş, Tr.­Mare, I. P. Sf. Stăpâne! După 8 ani de lucru în comuna noastră venim şi noi cu un smerit raport în care Vă comuni­căm numai bucurie. Am cunoscut oastea la Bucu­reşti sub îndrumarea părintelui Gaf­­tea, acum Prea Sfinţitul episcop Iosif al Argeşului, care ne-a crescut duhovniceşte la biserica sf. Ecate­­rina în timp de mai mulţi ani. Venind acasă, împreună cu fr. pe care ţie nu ţi se cade de a o cunoaşte. Şi Antonie îşi aduse pe dată aminte de cuvintele Dom­nului din Scriptură : „căile Mele nu sunt căile voastre şi judecă­ţile Mele nu sunt judecăţile voastre" şi se căi cu amar de îndrăsneala avută pentru între­bări nedemne de frământarea minţii sale. ai. .. cântăreţ Ştefan Boţoman, am găsit Oastea Domnului şi în satul nostru sub conducerea cucernicului părinte Brotea. Cu bucurie ne-am alăturat şi noi lângă cei de acasă şi ne-am strâns cu toţii sub steagul Domnului Iisus. De atunci ne hrănim din sf. Scriptură, Vieţile sfinţilor şi foile noastre dragi .Lumina Satelor“ cu­­Oastea Domnului“. Lucrarea s-a făcut după dreptarul credinţei noa­stre strămoşeşti şi am avut bună izbândă. Toţi cântăreţii bisericii vin împreună cu părintele la Oaste şi lucrează în fruntea ei. Acum de curând a venit şi ajutorul cântăreţ Ioan Sorea, un foarte bun lucrător şi purtător de cuvânt, care Vă şi roagă să bine­voiţi a­­ înscrie în dragă Oastea Domnului. Putem zice cu mulţămire că la noi „Oastea noastră creşte“. Slăvit să fie Domnul, umil ostaş Silvestru Surdilă De pe front. .. P. Sf. Stăpâne ! De aici de pe câmpiile Ungariei tri­mitem şi noi celor de acasă dragul şi frumosul salut. Slăvit să fie Domnul ! Fraţilor iubiţi, simţiţi-ne cum vă simţim şi noi în rugăciune şi rugaţi-vă necontenit să ne învred­nicească Domnul de a Lui sfântă bu­curie în Patria cerească, unde să ne întâlnim cu toţii. A Lui să fie slava în vecii vecilor Amin­ serg Ştefănică Ilie şi cap. Voicu Marin Din Ploeştior, Prahova. I. P. Sf. Stăpâne! Vin acum după ce vi­forele şi furtunile au trecut să aduc în faţa tuturor slavă lui Dumnezeu care ne-a cercat, dar care morţii nu ne-a dat. Stăteam sub ocrotirea crucii sale, în timpuri în care afară urgia zdrobea totul, făcând să zboare de la locul lor la mari depărtări ar­bori şi pomi mari, case cu tot ce era în ele, pământul se clătina ca o mărgea, iar aerul de vuetul gro­zav şi exploziile înfricoşate, spăr­geau geamurile, ba le smulgea cu tocuri cu tot, iar noi in Biserica sf. Vasile cântam cântări de slavă celui ce era în mijlocul nostru şi ne ocrotea şi ne apăra. Abea acum după ce au trecut toate şi privim in urmă, ne dăm seama ce mare dar ne este credinţa în Dumnezeu. Ce înţelept lucru este aşi pune omul nădejdea în atotputernicul Dumne­zeu şi ce înşelătoare este încrede­rea în averile cele pământeşti. Pen­tru toate acestea nu avem destulă pricepere ca să dăm slavă lui Dum­nezeu şi mulţumită Oastei Sale pă­mânteşti prin care am dobândit acest mare şi preţios bun: credinţa în Dumnezeu . Slăvit să fie Domnul pentru toate. Ostaş Simeon Sandu Din Seleuş. Arad. I. P. Sf. Stăpâne ! Bucurii sfinte am avut în timpul sărbătorilor trecute. Ne-a cer­cetat iubitul părinte ieromonah Vi­­sarion Sintescu, ostaşul Domnului de la schitul ,Sf. Gheorghe“ şi ne-a mângâiat sufletele. Am ţinut adu­nări ziua şi noaptea încât putem zice că am petrecut sărbătorile nu­mai în casa Domnului, Oastea din Seleuș

Next