Oastea Domnului, 1946 (Anul 17, nr. 1-52)

1946-01-06 / nr. 1-2

Pag. 2 ОАІШйВ i’U Ям Сій її r Raport duhovnicesc din câmpul misionar fostu­ mi-a îngăduit de Dom­­nul ca, luna Noemvrie ce-a trecut s’o folosesc, în slujba Oaste і Sale. Primind binecuvântarea şi Ing­­duinţa D­r. Qh Secaş dela Centrul Oaste і Domnului, am plecat în ziua de 1 Nov. a. c. Intru cercetarea şi întârirea fraţilor ostaşi ai Domnu­lui de la fronturi. Voi căuta ca să spicnesc câteva din bucuriile ce le-am simţit în acest drum spre mângâierea şi întărirea noastră a tuturor pentru că la toţi ne este la inimă lucrul Oastei Domnului. Primul popas l-am făcut în mijlocul fraţilor din comuna Pianul de sus, jud. Alba, în mijocul cărora am petrecut o zi, bucurându ne şi întărindu-ne în cuvântul Domnului. Neştearsă îmi va fi aducerea a­­minte a acestor fraţi râvnitori, mai ales dr. Ştirban Vasile şi Patru Radu. Ne-am despărţit în lacrimi. De aici bucurii mai mari am avut la Petroşani şi pe toată Valea Jiului, în mijlocul cărora am pe­trecut mai bine de o săptămână, a­­duniindu-ne apoi în ziua de 18 Nov. a. c. cu toţi fraţii de pe aceste văi din 11 comune în biserica din Pe­troşani, unde sub povaţa plină de dragoste a păr. prof I. Duma, am petrecut până seara târziu, unde ne am întărit duhovniceşte. Fraţii din aceste părţi sunt la postul lor de adevăraţi ostaşi. Se nevoeşte mult în mijlocul lor fr. Drăgoescu P. din Aninoasa care ne-a aprins inimile cu cuvântul în. sale plin de dragoste. Am trecut apoi la fraţii din părţile Banatului, în mijlocul că­rora mi-am trăit copilăria duhovni­cească. Astfel am cercetat pe fraţii din corn. Glmboaca iar de aici m-am oprit la gr. Vizantia în corn. Obreja- Severin unde am avut fericirea să văd încă proaspete urmele fratelui nostru mai mare, I. Gr. Oprişan care a petrecut în mijlocul acestor fraţi în zile grele. Ţin să mărturisesc că gruparea Oastei Domnului de aici, merită să fie luată ca model pentru alte grupări, prin felul ei de a pe­trece, de a se ruga, păstrând în totul duhul ostăşiei întru Domnul pe calea sf. Biserici. Bucuria şi mulţumirea ce am simţit-o în mijlocul acestor fraţi a fost de nedescris. Fr. Vizan­­tie, veteran al Oastei Domnului, este tipul adevăratului ostaş, plin de dragoste şi foc pentru lucrul Domnului. „ Ultimul popas l-am făcut apoi în mijlocul fraţilor mei dragi din Timişoara. Aici se ostenesc mult fraţii Vâleanu, Lozici şi Andreşe sau cari sunt plini de râvnă pentru lu­crul Domnului. Sunt un număr mare de fraţi şi î­şi ţin adunările de zidire sufletească în cele trei cartiere ale oraşului: Fabric, Mehala şi Iosefin. Pretutindeni fraţii sunt plini de râvnă pentru Domnul şi aşteaptă cu mult drag îndrumări de la Centru şi cuvânt ziditor prin foile Lumina Satelor şi Oastea Domnului la care sunt abonaţi. Pot zice cu sf. Ap. Pavel: «Mulţumiri fie aduse lui Dum­nezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos (IV Cor. 2, 14). Fr. loanichif, Manevra duhovnicească din Valea Jiului înalt P. Sf. Stăpâne ! Mai rare ori se poate întâmpla pe aici, prin meleagurile acestor Vai a Jiului, să vină un trimis a Înalt Prea Sfinţiei Voastre. Un bun cuvântător, un bun descuizător şi încurajator a suflete­lor, care caută mântuirea prin poarta cea aleasă, sau mai bine zis, prin Biserică, prin sfintele taine, prin sfânta Cruce, aşa după cum o în­ţelegem noi creştinii, a sfintei Bi­serici Ortodoxe. Potrivit cu cuvân­tul evangheliei: »Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi evanghelia la orice făptură, ori­cine va crede se va boteza se va mântui, dar cine nu va crede se va osândi“ (Marcu 16,15-16). In ziua de 7 Noemvrie apare de prima dată în faţa protopopului apoi in faţa noastră a Oastei omnului, scumpul nostru fr. loan, cu îndemnurile sfintei evanghelii şi a Inait P. Sf. Voastre. In casa fra­ţilor Ostaşi Gheorghe şi Sabina Vul­tur, unde am petrecut în acea seară Noaptea Domnului în îndemnurile de încurajare şi în cântări de laudă lui Dumnezeu, până după miezul nopţii, încheind adunarea prin rugă­ciuni. A doua zi scumpul nostru frate misionar, a plecat în cerce­tarea fraţilor în Lonea şi Cimpa. Duminecă după masă ne-am a­­dunat din nou la biserică unde am lăudat pe Dumnezeu învăţându-ne, despre dragostea lui Dumnezeu, care o are către noi, şi tot­odată ne în­văţa să ţinem legătură cu centrul Oastei Domnului. Iar în săptămâna următoare îl, nostru Ioan, a cercetat comunele de prin prejur Lupeni şi Aninoasa iar Sâmbătă Ohaba, iar în aceeaş Sâm­bătă am avut noaptea Domnului. Duminecă dimineaţă ne-am adunat din nou (18 Noemvrie) la Sf. Litur­ghie, iar după terminarea slujbei la ora 2 d. m. am făcut adunarea generala a întregii Văi a Jiului în Catedrala din Petroşani unde s’au adunat fraţi din comunele urmă­toare: Petrila, Lonea, Cimpa, Maica, Livezeni, Vulcan, Paroşeni, Lupeni, Aninoasa, Dâlja Mare şi toţi fraţii din Petroşani. De prima dată a ţinut cuvânt de îmbărbătare Părintele Pro­topop Duma, apoi fr. Ioan la urmă, fraţii mei cu talent de vorbire. In­­sărbătorile şi bucuriile au fost foarte mari. întreaga Oaste a Domnului vă mulţumeşte şi vă dărueşte ani mulţi şi fericiţi, în păstoria oilor celor cuvântătoare şi va zicem cu toţii ca bunul Dumnezeu, să vă în­vrednicească de patria cerească, înalt P. Sf. Vă rugăm ca din când în când să ne mai trimeteţi, câte un soi de întărire. Apoi mulţumim şi îr. nostru loan de îndrumările ce ni 1-ea dat, adăpându-ne cu apa cea vie. Dumnezeu să* і facă parte de împărăţia cerurilor. A înalt P. Sf. Voastre fiu duhovnicesc fr. Ilie M. Rapoarte de la fraţi Din părţile Moldovei.­­. P. Sf. Stăpâne­l Cu­miiască supunere Vă raportăm că lupta Oastei Dom­nului prin părţile noastre răzbeşte şi­ înaintează frumos. Domnul ne dă ajutorul Său şi ne deschide dru­mul către biruinţă. La sf. Dumitru am avut adunarea anuală la Cos- teşti-Botoşani. Au venit fraţii şi surorile din împrejurimi şi de de­parte toţi cu inima plină de drago­stea lui Dumnezeu. Bucuria cea mare ne-a fost că pe lângă iubitul nostru părinte sufletesc Mina Gaş­­par a venit şi P. Є. protoereu ju­deţean Gh. Gheorghiu, care ne-a încurajat la luptă şi ne-a dat fru­moase învăţături din sf. Scriptură. Mulţămind lui Dumnezeu­­de toate Vă trimitem şi smeritele turări de Anul Nou. Intru mulţi ani stăpâne. Umil ostaş Petre Avădănoa­ei Din Merii-Dâmboviţa. .. P. Sf. Stăpâne! Vă comunicăm din părţile noastre multe şi mari bucurii. La chemarea sorei M. N. Stubulescu ne-am adunat fraţii cu muzica din Cosoba şi am pus satul în mişcare. Dom­nul Iisus Hristos a fost lăudat şi vestit prin vorbiri şi cântări sfinte. Mulţi ochi au lăcrămat şi multe suflete s-au trezit la viaţă. Slăvit să fie Domnul­ ostaş Z­aluri­a Constantin di­n G­ieşti Din părţile Banatului. 1 P. Sf. Stăpâne! Cu fiiască supunere Vă scriu acest mic raport. In nu­mele Domnului am cercetat fraţii din Cuptoare unde ne-am întâlnit cu cei dragi de pe Valea Almaju­­lui şi cu 4 preoţi ai lui Dumnezeu. De acolo am trecut la Cornereva, apoi la Bopăltin până la 8 Nov, când am încheiat cununa la ma­­rea sa adunare de la Luncaviţa-Se­­verin. Peste tot se simte cum cre­şte setea după cuvântul Domnului. Noi dăm slavă Domnului pentru toate. Ostaş misionar Tr. Mimteanu Asul 1? Nr. 1—2 — —-.... —. ,, і. . - Copiii pierdut! Desigur iubiţi cetitori că mulţi dintre Dvoastră aţi văzut vre­o dată şi nu fara durere şi milă co­pii rătăciţi pe stradă, lume multă împrejurul lor, şi cum nu se găsea nimeni în stare de a le opri plân­sul desnadăjduit. Ce aţi făcut atunci e lucru uşor de înţeles, neputând a că­păta un răspuns la întrebarea fă­cută cine sunt părinţii lor şi unde locuesc ? Din cauza suspinelor în­durerate ce ieşeau din pieptul lor, v-aţi alăturat mulţimei curioase din prejurul lor care îi întreba în fel şi chipuri. Dar iată că peste câtva timp, soseşte aici un călător care şi el se opreşte lângă copii şi cu totul în alt mod de cum făcuseră cei­lalţi îi mângâe, secate batista şi le şterge lacrimile, apoi îi sărută du­ios pe obrazi, scoate din buzunar o punguliţă cu bomboane, îi îmbie să ia câteva şi le spune blând: — Dragi copilaşi ! mergeţi cu mine ca să vă conduc la mama voa­stră duioasă şi la tatăl vostru cari cred că sunt ingrijaţi de soarta voastră. Eu îi cunosc şi-mi dau seama cât doresc întoarcerea voa­stră din calea rătăcirii pe care vă găsiţi acum. Copiii s’au înseninat la faţă au început să vorbească şi alâturân­­du-se acestui om bun s’a înapoiat iarăşi la casa părintească unde mama s-a primit cu braţele deschise, iar tatăl iertându-le greşala neascultă­rii de a părăsi curtea casei fără voe, le-a îngăduit să guste iarăşi fericirea alintării la sânul mamei duioase şi a petrece liberi prin casa şi curtea părintească. In ce priveşte pe binefăcăto­rul care 1-a întors de pe calea ră­tăcire­ şi care îi era cel mai cin­stit prieten, drept recunoştinţă 1-a asigurat de ajutorul şi prietenia sa pentru totdeauna. Dar oare cum de s’au rătăcit copiii aceia în locuri străine de casa lor părintească? Jucându-se fericiţi prin curtea casei părinteşti, la un moment dat au apărut pe stradă alţi copii cari i-au îmbiat cu diferite lucruri stră­lucitoare la vedere, bune de jucă­rii şi le-a făgăduit că nu cazul dacâ-i urmează pe stradă le oferă lor gratis, ba încă Ie va arăta jo­curi frumoase pe cari ei nu Ie cu­nosc şi câte alte vorbe linguşitoare. încrezători în aceste făgădueli deşarte copiii s’au furişat de pri­virea mamei şi au urmat pe acei copii, departându se fără să prindă cineva de veste. Acei copii însă i-au atras în­­tr’o stradă dosnică şi un timp s’a făcut că se joacă frumos dar pe când unii din ei îi momeau cu jo­cul alţii le-au luat din haine şi ju­căriile lor de preţ şi au fugit. După un timp s’au furişat şi cei­lalţi unul câte unul şi i-au lăsat singuri într’un­­loc pe care ei nu-l cunoşteau. Dându-şi seama că au fost jefuiţi şi s'au rătăcit s’au por­nit pe un plâns desnâdăjduit. Povestirea aceasta este plină de învăţătură pentru foarte mulţi cre­ştini. întocmai ca şi acei copiii ră­tăciţi şi amăgiţi dela casa părinţi­lor aşa am fost şi mulţi dintre noi momiţi de plăcerile lumeşti şi duşi departe pe căile rătăcirii şi ale pă­catului, departe de Tatăl nostru cel ceresc şi de Maica noastră bună: Biserica Domnului. Acolo am căzut în adâncă mâhnire şi întristare, ca fiul cel perdut din evanghelie, văzând cum de nicăeri nu ne vine vreo rază de mângăere sau vre­un ajutor mân­tuitor. Lumea aflătoare în jurul nostru nu este în stare cu puterea ei, să aline durerea sufletului căzut în păcat şi care doreşte mântuirea şi ertarea. Dar iată că în clipele cele mai grele când sufletul era mai zbuciumat şi mai îndurerat, un sol al Domnului, un prieten al Stăpânului Ceresc, s’a apropiat de noi şi cu blândeţe şi dragoste ne-a întrebat de ce ne sbu­­ciumăm, apoi ne-a mângâiat şi în­dulcit sufletul cu­­bonboane* ,mai dulci ca mierea pentru cerul gurii* dintr’o minunată­­pungă* numită .Cuvântul vieţii“ apoi cu­­Lumina Satelor* şi cu «Oastea Domnului“ şi alte minunate pungi. După aceasta ne-a luat de mână şi ne-a călăuzit înapoi la sânul „Maicii“ şi în bra­ţele Tatălui ceresc, unde ne-am găsit iar deplina fericire, după ce ne-am cerut cu căinţă ertare pentru neas­cultarea ce ne-a dus în сврсапа în­şelătorului viclean. Prin lucrarea „Oastei Domnu­lui*, mulţi „copiii rătăciţi* cari, au fost găsiţi pe drumurile lumii, într’o stare foarte jalnică, au fost aduşi »acasă* ,la ascultare* şi acum fe­riciţi cântă de bucurie, mărind pe Tatăl cel din Ceruri. La rândul lor aceşti fericiţi ostaşi copii ai lui Dum­nezeu, aleargă şi ei să caute alţi „copii rătăciţi* pe căile lumii şi sa-і aducă cu dragoste la sânul Bi­sericii Маїсе, folosind­­bomboanele* dulci ale făgăduinţelor biblice ca şi cârţile Oastei Domnului pentru mân­tuirea şi fericirea lor. De încheere voi aminti minu­nata făgăduinţă scrisă pentru copiii lui Dumnezeu ce vor asculta până la sfârşit de Domnul: .Lucruri pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s’au suit, aşa sunt lucrurile pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc“ (1 Corint. 2, 9). Căpitan pensionar D. Morcovescu Craiova

Next