Noul Observator, 2001 (Anul 2, nr. 1-8)

2001-01-05 / nr. 1

EVENEMENT ОВБЕПА [UNK]ТО [UNK] ♦ nr. 1 (12) ♦ 5-11 ianuarie 2001 marcel TDLCEa Noroc, sănătate și muncă plătită! (urmare din pagina 1) a scăzut dramatic, unele statistici indicând câteva zeci de grame de mezeluri pe măsea de român! Să mai adăugăm impozitele imense, ba chiar dubla impozitare, diverse taxe care nu se regăsesc atunci când se calculează cuantumul pensiei. Și atunci, cum să nu exclami “cine muncește cinstit e un prost? ! ”, cu varianta “de ce să dau bani la stat?” Cum se mai poate vorbi despre cultul muncii cinstite, atunci când, încă din grădiniță, copiii resimt pe pielea lor ce înseamnă diferența dintre un angajat la stat și un întreprinzător privat. Să fiu bine înțeles: problema nu este că un întreprinzător are un alt standard, ci că un om care este angajatul statului este aproape un cerșetor! Sau ce mai este de spus despre munca cinstită atunci când poți câștiga făcând trafic cu benzină în Iugoslavia? S-a afirmat de atâtea ori că românului nu-i place munca, s-a spus chiar că nu este asemenea unui occidental care trage de dimineața până seara. Eu cred că avem de-a face cu o minciună gogonată. Că românul nu este leneș o dovedește faptul că, atunci când este bine plătit, el trage mai abitir decât oricine. Numai că din nou am o întrebare cu privire la munca lui. De ce, de pildă, unele firme private își vând produsele în străinătate la prețurile de acolo, iar muncitorii sunt plătiți la salariile de aici? De ce, de fapt, noi muncim pe bani românești, iar prețurile sunt calculate în mărci sau dolari?! Poate că și PDSR-ul ar trebui să mediteze la asemenea ciudățenii. (urmare din pagina 1) Am început de la un cap al orașului, de la Riviera, până la Otter. Sperăm că la anu’ veți reuși să vă hotărâți mai ușor unde și cu cine să petreceți revelionul, indiferent de prețurile (nici chiar așa!) care vor fi, pentru că o dată în an toți merită o distracție pe cinste alături de cei dragi. La Riviera, dl. patron Ventonică Usturoi a avut amabilitatea de a-și face timp să răspundă întrebărilor noastre și astfel am aflat că invitații dumnealui au fost “ridicați” de la masă în ritmul muzicii clasice. Jocuri de societate nu au fost, deoarece s-a dorit ca fiecare invitat să se desfașoare după placul inimii sale, iar un meniu în care punctul forte a fost ceva specific sârbesc a făcut seara mult mai plăcută. Tot la Riviera, un domn din Timișoara, împreună cu un grup de prieteni, a ținut a-și exprima bucuria de a petrece revelionul în acel local. Astfel, după spusele dumnealui, a sărbătorit patru ani la rând revelionul în Jimbolia și asta datorită atmosferei. Casa de Cultură - Vechiul “Cămin cultural” a fost și în acest an gazda a foarte multe perechi, lume bună, lucru care la un moment dat a cam încins spiritele de acolo. Astfel, unele perechi n-au fost pe aceeași lungime de undă în ceea “reclamarea” prezenței noastre domnului Gheorghe Saftencu, organizatorul acelei seri. Ne-am tot gândit și am ajuns la concluzia că acele persoane nu au dorit să fie fotografiate din pricina aspectului fizic, dar ne-am amintit că nu văzusem pe nimeni fără ținută de fast. Mai este o posibilitate: să fi fost niște VIP-uri sătule de urmărirea “paparazzilor”, iar noi să fi fost picătura din urmă din paharul lor? Muzica live nu a lipsit, iar dl Saftencu a reușit să-i ridice de la mese pe cei prezenți cu muzică vie, disco, în ceea ce privește felul cel mai apreciat din meniu a fost diferit de la o persoană la alta. “Perechea mileniului” nu a putut fi stabilită de către dl. Saftencu, din cauza numeroaselor perechi care, fiecare la rândul ei, ar fi putut deține acest titlu, dar, remarcată de alte persoane prezente, familia Denisa și Marcel Băban pare că a urcat cu ușurință în vârful topului. Despre revelionul de la Casa de Cultură, d-na Man Ciprrescu a spus că “e un revelion frumos”, unde atât ea, cât și alții se simt bine, iar în ceea ce privește organizarea a constatat că “e mai bună ca în alți ani”. Denis Cu toate că acest local are o existență mai îndelungată, e prima oară când se organizează și aici un “revel”. Atmosfera a fost creată de muzica veche, precum și de persoanele prezente. Se pare că acest local, după spusele d-lui Emil Bogojel, a oferit invitaților săi mult râvnitele jocuri de societate, fiind singurii cu această “ofertă”. Umorul și sinceritatea d-lui Bogojel s-au dovedit prin autoproclamarea dumnealui și a soției ca “pereche a mileniului”. (continuare în pagina 4) Revelionul mileniului ce privește distracția, iscându-se unele divergențe. Un lucru straniu a fost părăsirea sălii de către unele persoane și iile dintr-o istorie a Banatului (continuare din numărul trecut) Ocupația preponderentă pare a fi creșterea animalelor, urmată de agricultură și meșteșuguri. La sfârșitul Hallstatt-ului (cumpăna dintre mileniile II-I î. Hr.) se pot observa primele elemente ale culturii proprii geto-dacice, care se va definitiva în secolele următoare. Latene-ul începe în Banat în cursul secolelor VII - VI î. Hr., așezări importante găsindu-se la Timișoara, Oravița, Caransebeș, Gătaia, cartierul arădean Gai. Sporul demografic este tot mai mare, ca urmare a îmbunătățirii calității vieții. Uneltele, armele, podoabele sunt similare din vremurile anterioare, însă producția crește, ca urmare a unor legături comerciale tot mai strânse cu lumea greco-macedonă. Primele monede (de argint) cunoscute, în Banat sunt din vremea regelui Macedoniei, Filip al II-lea (359-336 î.Hr.), tatăl lui Alexandru Macedon, în cursul secolului IV î. Hr. se așază în Transilvania celții. Aceștia se vor afla în raporturi mai strânse sau mai încordate cu triburile băștinașe, pentru câteva secole, după care vor pleca sau vor fi asimilați, în Banat, descoperirile de factură celtică sunt puține, concentrându-se în zona văii Mureșului. Credințele religioase în nemurirea sufletului și practica incinerării ca rit de înmormântare se păstrează. Resturile incinerate se introduceau într-o groapă simplă sau într-o urnă din lut ce era îngropată în pământ. Alături sau în interiorul urnei se așezau urme, unelte, podoabe, piese de vestimentație. Toate acestea sunt dovezi ale credințelor într-o viață viitoare. Pe obiectele de podoabă apar reprezentate animale ca șarpele, lupul, mistrețul, ursul, cerbul etc., care ar putea fi legate de totemurile unor clanuri. Practic, cu subepoca Latene se termină preistoria Banatului. De acum înainte, informațiile scrise despre daci cresc ca număr și amploare, mai ales pentru că republica Romei se va apropia prin cuceririle sale de acest spațiu. De asemenea, cuceririle lui Burebista din secolul I î. Hr. au atras atenția lumii civilizate antice asupra regiunilor din nordul Dunării. Dar despre toate acestea, în numerele viitoare. Pentru detalii suplimentare: L. Mărghitan - Banatul în lumina arheologiei, vol. I, Timișoara, 1979 * * * - Dicționar de istorie veche a României (paleolitic - sec. X), București, 1976 D. Berciu - Zonele istoriei în Carpați și la Dunăre, București, 1966 D. Berciu-Arta traco-getică, București, 1969 (va urma) Olivian DULEA Vas de aur de la Bila Vas de aur din Bihor Pumnal cu antene de tip Peschiera, găsit în Gorj Director: Dorina INDRIEȘ Echipa redacțională: Doru TIMOFTE, Delia BUGARSCHI, Ștefan MLEȘNIȚĂ, BORBELY Ludovic, Radu STOICA, Hildegard ZAPPE, SZEKERES György, Ionel NEGOȚ, Sorina RÎPĂ. Colaboratori: Daniel VIGHI și Marcel TOLCEA. Editor: S.C. FAGI S.R.L. Jimbolia, str. Spre Nord nr. 1 Tel. 093546720 S.C. AUTOCOM S.R.L. Timișoara, Aleea Studenților nr. 17 Tehnoredactare computerizată realizată de: Liana Manea, Laura Cornea Tipar: WEST TIPO INTERNATIONAL TIMIȘOARA