Olteanul, 1914 (Anul 6, nr. 1-52)
1914-06-29 / nr. 26
Pag. 4, rânduri, ceea ce totuşi arată, că mâni omeneşti le-au sădit şi nu le-au sămănat vântul sau pasările. Dar în câteva zile se schimbă toate. Iarba e cosită, acăţării sunt curăţiţi, buruiana e săpată. Unde a crescut până acum iarba cea multă, se văd, spre uimirea privitorului merişori pădureţi. Uitându-ne mai cu băgare de seamă pe lângă tufele de acăţări nerăsădite am aflat şi mai mulţi pădureţi, cari altoiţi şi îngrijiţi ar putea fi deja plantaţi. M’am interesat de antecedente şi-am aflat, că sârguinciosul comite suprem cetind scrisoarea mai sus pomenită a cercetat grădina şi a dispus, că dacă e tablă să fie şi şcoală de pomi. Am aflat şi aceea că grădinarul neîngrijind şcoala oraşul s’a văzut silit să ceară mai mulţi pădureţi dela stat, pe cari primindu- i-a plantat în grădină, odată paremisă i-a şi săpat in anul trecut şi o parte din ei după cum se spune, şi în primăvara acestui an. Dar fiindcă lucrătorii necontrolaţi de nime n’au lucrat cu grija recerută, iarba in timpurile principase a crescut de nou din abundanţă. Grădinarul a cosit iarba şi împreună cu ea şi o parte din pădureţi. Astfel au rămas 50 de rânduri cu câte 60 de bucăţi. Prin cosirea ierbii s’au prăpădit mulţi şi dintre aceştia. Crescând mare iarba i-a umbrit iar rădăcinile piersecilor le-au tras sucul de aceea s’au pustiit mulţi şi din pricina asta. Oare cine e dătător de seamă pentru toate acestea ? Ce economie să face pe cheltuiala oraşulului ? Cât a cheltuit oraşul pentru şcoala asta ? Câţi bani a scos din cultivarea pomişorilor ? Întrebările acestea şi le pune fără voie oricare cetăţean, care plăteşte dare. În ce deosebit e faptul, că şi în atari lucruri numai la zorirea comitelui suprem se face câte ceva. Cremene, cui păcate te plătesc ei făr’a fi singuri vinovaţi ? E greu, când îţi ia Dumnezeu lumina ochilor ! Ştiu că supăr oamenii cu nevolnicia mea; dar e păcat să-ţi osândeşt sufletul cu chinul foamei". — N’ai pe nime, mătuşă ? o întrebă copilul. — Nu, maică. Şuvoiii au venit nenorocirile şi mi i*au luat pe toţi. Am rămas eu să-i plâng pân’ ce mi*au secat lăcrămiie şi mi s’au stins vederile. O fi săvârşit cineva păcate grele. Şi e bine că te plătesc eu aicea, de cât pe ceea lume. — Incotr’o ai pornit-o ? — Merg la biserica sfântului Spiridon Oamenii buni miluesc o oarbă nenorocită ca mine. — Apoi nimerești singură? — Ce să fac ? — Hai . Vrei să te duc eu de mână ? — Numai dacă nu te-or ocărî acasă. — Le spun eu c'am avut de lucru la școală. Băiatul luă pe bătrână de mână și porni apucând drumul cel mai scurt. — Hai făr’ de grijă. Acuși ajungem la trotuar. — Să-ţi dea Dumnezeu noroc şi să te ferească de cele trei cumpene mari ale vieţei Când au ajuns la banca dela poarta bisericei, îi zise: — Ascultă mătuşă, domnia-ta să stai aicea pănă la cinci, când es dela şcoală. — Suflet de înger! O să vii? — Vezi bine! Dar ce mare lucru ?Te duc frumuşel păn’ acasă. Auzi ? Nu cumva să pleci singură ! La şcoală Bunea îşi împlini datoria de monitor; ascultă băeţii în ceasul intâiu, când profesorul lipsi; ceasul al doilea i se păru cam lung. Se gândia la biata oarbă: nu cumva să plece singură, pierzându-şi răbdarea. Când auzi clopotul sunând, par’că i se lua o piatră de pe inimă. îndată ce se isprăvi rugăciunea, o tuli repede înainte. Un tovarăș strigă : — Ei, Bunea, hai să batem mingea. Am una nouă. Copilul se făcu surd gândindu-se: „Da ! Să bat mingea / Și cine să ducă pe biata oarbă acasă? Doamne, rău e fără de vedere! Aşa cum e noaptea, când e intunerec beznă. Să nu văd faţa mamei, nici pe Lizica zâmbind , nici pe tata, când intră pe portiţă şi zice: «Ghiciţi ce v’am adus» ? Tot mergând priveşte cerul inbujorat supt care să răsfaţă dealuri verzi cu cetăţui falnice şi gândurile lui, mici ca şi el, mergeau mereu : „Sărmana oarbă ! ea nu vede nimic din toate acestea! Nici soare, nici cer, nici câmpie, nici flori, nimic ! Ce grozav e! Sărmana oarbă ! Pentru dânsa nu mai e nimic frumos: tot noapte şi iar noapte! «Aşa gândind ajunse la banca unde-o lăsase. Apucând’o de mână, zise cu glas de-o bunătate copilărească: — Credeai că te-am uitat ? Ai căpă* tat ceva ? De câte ori ai vrea să vii, te*aduc și te duc. — Da, îngerul maicăi, am cu ce trăi o săptămână. Nu te au probozit cum*va acasă? Mai bine să le spui că ai dus de mână pe biata oarbă. Să-mi iau o dublă de la piață. Imi ajunge o săptămână. — De ce să mănânci pâne veche ? ia mai puţină. O să-ţi cumpăr eu in fiecare zi, proaspătă. — Suflet îngeresc, cum o să te pot eu răsplăti ? — Ei cum? O să-mi spui câte-o poveste . Nu-i aşa că ştii poveşti frumoase ? — O să-mi aduc aminte, poveşti din bătrâni. — Tocmai acelea îmi plac şi mie. Albina. Sofia Nădejde. OLTEANUL NOUTĂŢI. — Parastas. Dumineca trecută în 22 Iunie (5 Iulie), s’a oficiat in Biserica greco-ortodoxă română din Făgăraş, după sfânta Liturgie, parastas solemn pentru odihna sufletului Arhiducelui Francisc Ferdinand şi a soţiei sale Sofia. A servit Prea On. Domn protopop Nicolae Borzea, asistat de preoţii Vincenţiu Grama din Râuşor şi Nicolae Aron din Galaţi. Răspunsurile şi cândtările de la strană au fost date respective îndeplinite de cantorul bisericii I. Oprescu. Cu toate că Prea înalţii defuncţi n’au fost de religia ortodoxă, sîfijba parastasuluui s’a în* deplinit, cu toată pompa, aducându-se şi sfinţindu se şi colivă şi vin. La aceasta solemnitate au asistat şi reprezentanţii tuturor diregătoriilor din oraşul Făgăraş, după ce au fost mai dinainte invitaţi să ia parte la ea. In fruntea funcţionarilor de la comitat a fost ilustr.ta domnul vicecomite Alexandru Belle, Primarul oraşului dl Herszényi József cu ceialalţi funcţionari. Căpitanul oraşului dl Kis Árpád. Judecătoria a fost reprezentată de dl Dr. Harmath Jenő, conducătorul judecătoriei, însoţiţi de ceilalţi amploiaţi. Din partea erariului au fost prezenţi dl Ruisz Antal, directorul bunurilor erariale cu amploiaţii dsale. Oficiul silvanal prin dl Aladics Emil protoinspector de păduri. Oficiul de dare prin dl Németh Idnos insoţit de ceialalţi oficianţi. Miliţia a fost reprezentată prin mai mulţi suboficeri, deoarece batalionul dislocat în Făgăraş de prezent e dus la exerciţii de arme. — Zbor cu aeroplanul în Făgăraş. Duminecă în 10 Iulie va veni aviatorul Ziegler la Făgăraş să facă mai multe sboruri. Dânsul s’a pregătit mai întâi pentru meseria de mecanic în oraşul nostru, a trecut apoi la Braşov unde s’a deprins in ale sburâtului şi acum vine iar in mijlocul nostru să ne arete ce poate face omul silitor şi cutezător. Anunţuri speciale se vor trimite la vremea lor. — Misiuni poporale din Veneţia inferioară, încolţind misiunile şi în părţile Făgăraşului ele prind rădăcini tot mai adânci nu numai în inima preoţilor olteni, ci chiar şi sufletele tari şi oarecum împietrite ale ţăranilor umblaţi prin ţările îndepărtate ale Nemţiei şi mai ales Americei. Le îndrăgesc cu toţii fără deosebire din ce în ce tot mai tare. Lucrul acesta se vede şi din împrejurarea, că după misiunile de la Paşti ţinute pentru locuitorii din Făgăraş în 6, 7, au urmat cele din Veneţia inferioară al căror sfârşit moral a fost destul de îmcurător. Luând in socotinţă, că e vremea lucrului şi că satele din părţile acestea nu sunt chiar aşa impopulate, mai ales, că sunt duşi mulţi la America, numărul de 300 de credincioşi, cari ascultau zi de zi, predică de predică trei zile dearândul e un ce foarte mângăetoare atât pentru tinerii, cari au as*cultat, câţi şi pentru preoţii, cari le au ţinut. Fireşte, că între ascultători au fost şi din comunele învecinate, mai ales cei din Comăna au venit în procesiune. Misionarii trimişi au fost Dr. Ioan Sâmpăleanu profesor de teologie şi Dr. Alexandru Nicolescu secretarul metropolitului Mihályi însoţit de vicarul Făgăraşului Iacob Popa şi vreo câţiva clerici. Pe lângă tot timpul schimbăcios misiunile au reuşit pe deplin. — Sosirea călugăriţelor la spitalul nostru din Făgăraş. Călugăriţele din Breslau, angajate la spitalul nostru în număr de zece au sosit Sâmbătă in 11 Iulie. De acum ele vor îngriji de bolnavi. — Azi mie mâne ţie. La rândul ei am adus şi noi ştirea, că nişte ciobani trecuseră puţin garniţa României şi ajunseră cu turmele pe pământulul Ungariei. Urmarea a fost că toate oile în număr de vreo 400 de oi au fost tăiate şi îngropate. In zilele acestea s’a petrecut lucrul întors. Mai multe vaci păşteau pe munţii din Nr. 26.