Olteanul, 1916 (Anul 8, nr. 1-32)
1916-07-24 / nr. 30
n CONGRESUL NATIONAL BISERICESC. Duminecă, în 30 Iulie st. n. s’a făcut deschiderea Congresului naţional bisericesc in sesiunea lui ordinară cu mare solemnitate. — S’a săvârşit întâi serviciul divin — sfânta liturgie şi invocarea Duhului Sfânt — prin P. S. Sa Ioan I. Papp, episcopul Aradului, asistat de Prea Cuvioşiile Lor, arhimandriţii Filaret Musta, Vasile Mangra, şi Dr. Eusebiu Roşca, de Cuvioşiile Lor, protosincelii Dr. Iosif T. Bădescu şi Roman R. Ciorocariu, de protopr. Dr. Ioan Stroia, diaconii Dr. Oct. Costea şi loan Ciora. Răspunsurile au fost date de un cor improvisat, sub conducerea d-lui Ionel Crişan. După terminarea serviciului divin, deputaţii congresuali, întruniţi în Ca-tedrală, invită, conform unui as con- sacrat, printr’o delegaţiune alcătuită din domnii deputaţi Vasile Damian protopresbiter, Alexandru Belle vicecomite în Făgăraş, Roman R. Ciorogariu, protosincer în Arad şi Patriciu Drăgolinoi, preşedintele comunităţii de avere Caransebeş pe P. S. Sa Ioan I.Papp, episcopul Aradului, la deschiderea Congresului, însoţit, pe lângă dnii membrii ai delegaţiunii, şi de P. S. Sa Dr. E. Miron Cristea, episcopul Caran-sebeşului, P. S. Sa Ioan, al Aradului, sosind în catedrală, ocupă locul presidial, ca cel mai bătrân dintre actualii episcopi ai bisericii ortodoxe, având la dreapta sa pe P. S. Sa Dr. E. Miron Cristea, iar la stânga pe I. P. C. S. arhimandritul Dr. Ilarion Puşcariu, rostind în faţa deputaţilor congresuali şi a publicului asistent vorbirea ocazională, prin care a făcut istoricul actualului congres, întrunit între împrejurări extraordinare, parentează pe fericitul mitropolit Ioan Meţianu, imploară binecuvântarea cerească asupra lucrărilor congresuale, declară de deschisă sesiunea ordinară a Congresului naţional bisericesc. Preşedintele numeşte notari interimari pe domnii deputaţi: din arhidieceză, Lazar Triteanu din cler, Dr. Nicolae Balan şi Dr. Pavel Roşea dintre mireni; din dieceza Aradului: Mihaiu Polcăţianu din cler, Dr. Aurel Ciobanu şi Dr. Sever Ispravnic dintre mireni; din dieceza Caisebeşului: Dr. Cornel Cornean din c, Dr. Iuliu Costea şi Dr. Nicolae Povici dintre mireni. Făcându-se apel nominal, răspund 83 de deputa presentându-şi credenţionalele. Se instată, că sunt prezenţi destui depuţi, pentru ca congresul să-şi înceapă activitatea şi să poată aduce hotărâri valide. In vederea verificării deputaţi congresuali congresul se împarte a trei secţiuni. Deputaţii din arhidieeză verifică alegerile din dieceza Ardului, deputaţii din dieceza Aradului erifică alegerile din dieceza Caransebşului, iar cei din dieceza aceasta verifiă alegerile deputaţilor din arhidiecez. Anunţându-se seinţa proximă pe Luni (31 iulie) la parte 10 a. m. în sala comitatului, şedinţa primă de deschidere se încheie la cele 12 şi 45 m. După şedinţă domii deputaţi congresuali s’au presinat în corpore la PP. SS. Lor episcopi Aradului şi Caransebeşului, cari loctesc în reşedinţa mitropolitană, şi au făcut vizita de curtoazie, salutându-i prin rostul I. P. C. Sale vicarului arhepiscopesc Dr. Ilarion Puşcariu. Ambii episcopi au răspuns afabil, punân în vedere tot sprijinul lor întru rezolvirea agendelor congresuale de la ordinea zilei. Agendele actualului congres au fost cuprinse în rapoartele consistorului mitropolitan către congres, și au fost făcute cunoscute publicului înainte de deschiderea congresului, fiind publicate îr «Telegraful Român», care e organul de publicitate al Mitropoliei din Sibiiu. Aceste agende se pertractează în desbaterile Congresului din întreaga săptămâna aceasta. Chestiunea cea mai însemnată însă din toate, care cad în sarcina actualului congres, e fără îndoială, din mai multe puncte de vedere, alegerea noului mitropolit. Probabil aceasta alegere se va ţinea Dumineca aceasta, după încheierea congresului ordinar. Despre decurgerea ei şi despre resultatul ei vom raporta în numărul următor al foaiei noastre. ANUL VIII. Făgăraş, Duminecă Iulie (6 August) 1916. Nr. 30. ABONAMENTUL: pentru Austro-Ungaria: Pe an cor. 5.60 Pe */, an c. 2.80 pentru Sraaila si strsiaatatt Pe an cor. 12.— VSm sur. 10 fill. — Foaie INSERTIUNI: se primesc cu preţuri reduse. Scrisori nefrancate se refuză: socială, culturală, educativă-insfictivă şi adecă pentru trebuinţele economilor, meseriaşilor şi cărtarilor de la sate şi oraşe. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Făgăraş, strada Csăky Nr. 3. Director: DRII Copiii__ De A, Melin, III. Sănătatea sufletească. (Urmare). Mircea Pan, cunoştinţa noastră din icoanele de mai sus, are o surioară de vre’un an şi nouă luni, o chiamă Octavia, Tuca. Ştie să zică tată, mamă şi mai vre-o două trei cuvinte. Şi cu mari cumpăneli merge dela vatră pănă la masă. Seara şi dimineaţa, când frăţiorul ei, îşi zice împreună cu mamă-sa Tatăl nostru şi Ingerelul, Tuca, dacă se întâmplă să fie trezită şi-i prin casă, se apropie cum poate de dunga patului, stă nemişcată ca o luminiţă şi se uită cu mare luare aminte la Pan. Celea două mărgeluţe negre, adânci, de sub fruntea mică lucesc aprins. Pentru ea nu mai este în casă nimeni nimic, decât frăţiorul care se roagă . . . De la o vreme începe şi Tuca: — «Tătuiu-tătuiu-tătuiu* . . . Zice şi ea »Tatăl nostru«, aşa după cum o îngăduie limbuţă ei, nedeprinsă încă cu vorba. . . . Am văzut în mai multe seri această scenă preagrăitoare şi m’am convins, că în sufleţelul Octaviei celei de un an şi nouă luni prinde a licări o schinteie nouă pentru dânsa, din care se va aprinde focul credinţei. .. Părinţii vor căuta, deci, să-şi împlinească totdeauna cu evlavie şi cu seriozitate datorinţele lor de creştini, fiind cu cea mai mare băgare de seamă la fiecare druce ce-o fac, sau rugăciune ce-o zic. Dimineaţa şi seara nu se va întâmpla niciodată să nu se roage! Şi se vor feri de obiceiul acela foarte rău şi stricăcios de a se ruga isprăvind în aceiaşi vreme vreun lucru oarecare. Am văzut bărbaţi, cari se rugau în timpul când prindeau boii la jug, sau femei când aruncau, dimineaţa, grăunţe la găini. Şi, rostind celea cinci porunci bisericeşti, se certau cu cocoşul prea obraznic, sau cu sluga prea leneşă. Asemenea lucru nu se cade, căci pe lângă că omul nu are nici un folos sufletesc din asemenea rugăciuni, arată copiiilor săi, că a vorbit cu Dumnezeu e un lucru de