Opinia, mai 1897 (Anul 1, nr. 1-26)

1897-05-01 / nr. 1

MUL I, No. 1 JDam«# ^Lucruri tAiSI '2Taruîuî Apariția, în ţara românească, a unei gazete în condiţii accidentale este o problemă a cărei soluţie reprezintă pururea rezultatul unor lungi şi interesante desbateri în sinul comitetului diriguitor. Un organ de publicitate trebue să aibă un program—dacă nu vrea să li se zică Voinţa Naţională—, un personal de redacţie pregătit pentru această sarcină covîrşitoare, şi acel nervos remin cu care se încălzeşte până şi inima de ghiaţă a împetritului cămătar. Dar dificultatea de căpetenie într’o asemenea întreprindere este de a găsi, pentru noul născut, un titlu care să întrunească condiţia de a fi sugestiv şi de a nu impieta, in acelaş timp, asupra drepturilor câştigate de confraţii iului mari în vârstă şi mai ales de iluştrii reposaţi. Faci o lista cu toate vocabulele cu ajutorul cărora se poate rezuma o direcţie, o idee sau un scop, şi când te apuci să eliminezi pe cele întrebuinţate deja—şi adesea luate in deşert - te pomeneşti cu lista albă. Ite prezint.i, spre pilda, ideile dominante ale timpului in care te naşti—dar nu te poţi boteza cu numele-ţi propriu, pentru motivul foarte simplu că această idee a fost deja utilizată. Te naşti in epoca frământărilor cari pun prăpăstii între diferitele triburi ale mozaicului înpotriva căruia eşti menit să te resboieşti—şi nu-ţi poţi zice pe nume, din pricină că confraţi valoroşi au avut spiritul să se nască înaintea ta. Apari în nişte împrejurări Câini datoria elementară de a spune adeveriţi asupra mersului robilor publice e socotită ca o virtute capitala— dar degeaba, căci evenimentul nu e nou şi alţii, mai inspiraţi decât tine, ţi-au luat-o înainte De vrei, fire cinstită şi generoasă, să ceri dreptatea care se tăgădueşte românului cum se tăgâdueşte voinţei naţionale pătrunderea şi inteli- I I e Zadarnic, căci, călător întârziat, si a- ■ după ''e :- 1 rî(' s au .ingajat cu această ingram este. cur.; vedeţi, aşa . . mart perplexitatea [ — 'ilff 3 —l / Numărul 10 Bani AHO.\A18»..VIi:i.K ncep la 1 și 15 ale fie căreî Inul și se plăteau tot d’tt-una înainte In laşi l;i Casa Ati ni in ■ -1 raliei u Judeţe şi streinitate prin inauilate poştale Un au in tarii 30 lui, în streinălale 40 lei Şase luni 15 „ . . dll „ iIANUSCRISELE NU SE INAl'OIAZA ADMINISTRATIA X« 43. — Strada Goliei \p. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Primul cuvint Este necontestat di ]politica actuală nu mai consistă în discuţiuni academice sau dogmatice, în speculaţiuni transcendeniale şi discursuri filosofice, ci în desbaterea unor puncte precise şi practice, în studiul chestiunilor cari frămîntă astăzi societatea, şi de la a cărora soluţiune atîrnă viitorul ţărei şi al urmaşilor noştri. De aice rezultă că o mare parte de politician au amuţit cu totul, sau îşi culeg ultimele succese efemere inter pocula, în cafenelele şi berăriele cari au fost în toate timpurile şi suit toate latitudinele, prielnice şi roditoare demagogiei însetate. Nu era, în adevăr, o carieră mai plăcuta, mai uşoară, şi mai mănoasă decit a politicianului; ca să fii doctor, băcan sau chiar potcovar, aveai nevoe de o diplomă, de învăţătură — adeseori îndelungata—trebuia să faci jertfe de bani şi de timp, pe cînd ceva palavre şi ceva mai mult intrigă alcătuiau formula teehnică a tipului acestei specie de paraziţi, care se află actualul iute în procesul ei de descompunere şi pe punctul de a dispare. Magistratura, armata, teşgheaua, toate erau părăsite pentru politica, şi cu drept cuvînit, căci de «ce ar fi mucezit cingva lu nodurile armatei, pe scaunul ^jopritie al judecătorului sau în dosul teşghelei, aşteptîml o înaintare anevoioasă sau un cîştig problematic, pe cînd cu formula sus arătată, nu era nici o raţiune ca să nu devie, acel cineva, ministru sau cel puţin trimis la vr-o curte orientală. Astăzi ne putem da samă de evoluţiunea poporului nostru, pe calea progresului intelectual şi cultural, constatând că educaţiunea lui civică şi morală a ajuns la o desvoltare suficienta pentru ca politica demagogilor să poată fi demascată cu succes, suficientă pentru ca legenda pseudo-liberal,ciuruită de săgeţile otrăvitoare ale lui Panu să se înece în călămarea lui Caragiale. Lăsînd, deci, monopolul declamaţiunilor goale şi al programelor bombastice pe seama partidului liberal, care, mai cu deosebire din aceasta cauză se află astăzi în complectă descompunere, ziarul nostru, ca organ al partidului conservator, se va ocupa numai cu interesele imediate ale ţarei şi în deosebi ale Iaşilor, şi ne va sluji ca se concretizam în anumite lucrări ideile caii sunt raţiunea mastră de a fi. Nu este destul, în ale văr, a căuta dn linişte şi în tăcere soluţiunile cele * * * jmai prielnice ale chestiunelor la ordinea zilei, sau de a le împărtăşi muuial unul cenaclu de partizani, ci vom căuta să vulgaâzăm aceste soluţiuni, făcînd împrejurul lor o propagamii permanenti şi activă—căci astfel vom reuşiţi de o parte a complini educaţiumji civică şi sociala a concetăţenii«' noştri, cară pe «le altă parte îl von îndruma pe calea cea largă a unu conservatism intransigent asupra principiilor sale fundamentale, _ dar pătruns de spiritul nou al democrației si fie avîntul înălțător al solidari«v‘i sociale, HÎuâ pi r ’ după fmnr o-'ei-ari .vgin. ar».1»* ph'eri oaa. de -• ’ em asupra diferitelor cnestim, cari tre* Uur ocupe «e totl act ce se îndeletnîcesc cu inima o aLe ce credeau că lua pre zentarea minorităţilor Parlamentul nostru va înceta de a fi o minciunită constituţională, şi ne va putea da maximul rezultatelor ce-l poate produce pentru binele obştesc , cari sunt vederile noastre asupra quotei aferente fiecărui cetăţean în repartizarea actuală a impozitelor, şi de ce credem că această quota este neraţională şi neechitabilă , întrucît, cu deosebire, desvoltînd şi propagînd, în toate păturile noastre sociale, principiile de asociaţie şi de cooperaţie, vom dobîndi o unealtă puternică pentru a lupta cu celelalte popoare pe calea economică, şi totodată se va putea statornici, fără comoţiune primejdioasă, o cumpănă dreaptă între interesele obştiei şi interesele individualităţilor prea puternice. Voiu sfirşi aceste cîteva rînduri asupra năzuinţelor noastre, observaţii că pentru deslegarea acestor chestiuni sociale, superioritatea partidului conservator asupra tuturor celorlalte partide provine chiar din esenţa big- căci pe lângă oviliturile şi revendicările democratice, a ştiut să păstreze cultul tradiţiunelor, şi din cunoştinţa fenomenelor istorice cari alcătuesc puterea acumulata a geniului şi a lirei neamului nostru, am căpătat criteriul cel mai sigur pentru a nu depăşi mărginele adevăratelor noastre nevoi. Numai cu acest îndreptar se poate feri o ţară de încercări pripite sau irealisabile, şi se pot crea instituţiuni priinciose şi trainice. Cu drept cuvînt scria Napoleon lui Georges Sand, pe cînd se alia încă în închisoarea din fortul Ham : „La science des limites est la veritable science du genre fiu main“. De altfel, cu mult înainte de Napoleon şi de Kant, care asemenea făcuse din această ştiinţă temelia puternică a Criticei sale, divinul Horaţiu căutase: „Est modus in rebus". P reclaim celui care caută o formula proprie pentru a-şi exprima opinia, în cât e silit uneori sâ treacă graniţa—şi adesea sa coliliile continentele până in lumea nouă spre a gresi cuventul care să'i rezume intenţiunea şi, in acelaş timp, să nu poată fi revendicată de înainte mergătorii toi. De altfel, sarcina de a-i împrăştia opinia în public n’a fost nici o dată uşoară—din potriva. GRECIA PRIMEŞTE PACEA EDiţii DE 5^EARA UŞIJ?N 1 MAI, 1897 Milioanele se duc Cîml, acum aproape doi ani, colectiviştii au luat in administraţia lor trebile comunei Iaşi, au moştenit de la conservatori mai multe îmbunătăţiri, precum teatrul, abatorul, clădirea băilor populare, şi o zestre de şease milioane şi jumătate înscrisuri de stat, depuse la casa de consecuraţie. Clădirile odată terminate, revimneau milioanele, destinate a servi la alimentarea prâţUiei cu apă şi la ecleraj, să îndeplinească scopul pentru care erau votate. Colectiviştii, Insă, cari se pare că nu s’au înţeles încă deplin Intre el cui să se acorde concesia apei din care, ca din toate, voesc de sigur să facă o trebusoară pur liberalnaţională, aruncă praf in ochii publicului numind comisiuni, cheltuind cu tot felul de studii inutile, aducînd hidraulici din streinătate, plătind periodic călătoria la Paris, Viena, berlin etc. pentru oamenii tui aşa numiţi speciali, şi sfârşind prin a pisa biata apă In piuă, fără să 'i dea drumul să iasă la suprafaţă. In aşteptare, oraşul sufere greu. Nenorocitul nostru Iaşi a fos şi este bântuit de o sumă de epidemii, can seceră populaţia din cauza lipsei de apă. Totuşi, milioanele s. cheltuesc pe nesimte şi ’iii;-*, bunii !" ' a. ' *‘i teci" s: fără apă şi f'ărâ parale. Astfel, am văzut zilele trecute cum consiliul comunal a votat o sumă de D0 mii lei care să se ia din fondul milioanelor pentru a se cheltui pe pavele şi reparare de străzi, ceea ce nu permite legea prin care s’au dat oraşului milioanele in chestiune. Cu sistemul acesta, dacă colectiviştii vor mai sta cel puţin un an sau doi în fruntea trebilor noastre orăşăneşti, comuna Iaşi e ameninţată să remăie fără milioanele de la casa de consemnaţie, ba încă şi datoare, căci este vorba, şi se negociază deja, un mare împrumut liberal- naţional-comunal pentru crearea unor îmbunătăţiri care de bună seamă, nu vor vedea niciodată lumina soarelui. Subt raportul acesta, guvernanţii de azi au un punct comun cu Huşii de odinioară : clădesc ca să se îmbogăţească—nu ca să clădească. SFÎRŞITUL RĂZBOIULUI - Norocul Grecilor — Forţele risipite — Diplomaţia triumfă Soarta războiului greco-turc, la al cărui sfărşit asistăm, ai fost dinainte hotărâta. fie-o parte excelenţi strategi, mari forţe numerice şi soldaţi fanalizaţi şi răsboinici; de alta, o armată neînsemnată, cu un stat-major ignorant, bizuindu-se numai pe entusiazm şi curaj, pe locuri de retragere şi poziţiuni „invincibile" . Turcii au emerit toată Tesalia, străbătind hotarul iei nordic prin Nezero, Meluna, Rapsani, Maţi etc.; au urcat şi vîrfurile, de 1,001 metri, ale munţilor Othrys spre a se scoboră la Pharsale. Planurile lui Edhem-Paşa nu s’au mărginit, însă, numai la atâta. Mareşid turcesc voise în ambele mari lupte conjure armata dialocului spr termina. Nu i-a reuşit picigerea pripită de la La luptelor de la Matti, a tăia oară de a-şi n-t legic. Repeziciunea ei sa opereze divizia tiu lestino; mersul grecii dar mai cu seamă replită a prinţului moşi sala a fost a doua p Grecilor au fost sună matei greceşti a fost Grecia mai poate fag o ultimă și desperată mokos. Forţe un mimuţ în "chim . 'A ifcliWitUVHHI 'TU /in a N a truse si risipite insaA- A". Smolenski a fost triunchiată. Retragerea ei spre Halmyros nu s-a făcut în ordine. O parte a fost nevoită chiar, să renunţe a-şi urma—pe uscat — drumul spre Domokos şi s-a îmbarcat pe corăbiile greceşti aflătoare în golful Volo. Ilusiile ce-şi fac Grecii despre noua linie de apărare „invincibilă“ de la Domokos, par a fi tot edit de deşerte ca şiasigurările date despre Larissa şi invincibila Pharsale. Entusiasmul e stins, numărul armatei rămase se reduce la cel mult 15.000 şi statul major turc cunoaşte mai bine terenul de luptă — am putea zice, de cit cel grecesc. Dacă luptele continuă, armata turcească îşi va continua mersul ei biruitor. Diplomaţia priuitită împrejurările sunt, însă, mai puternice decît voinţa. Ele au răpus entusiasmul poporului şi răpim astăzi prefăcuta îndărătnicie a diplomaţilor greci. Ameninţarea deşartă, că „mai bine un răsboi de exterminare, decît rechemarea trupelor din Creta“ , în urma infringerilor suferite, are aerul unei îndărătnicii copilăreşti. Un popor epuizat şi descurajat zădarnic mai cearcă să opne rezistenţă diplomaţiei triumfătoare. Grecia a avut cu dînsa toată dreptatea, I-a lipsit forţa şi i-a mai lipsit şi cuminţenia. Diplomaţia europeana a uitat ruşinea suferită în Creta. Ea vede azi cu satisfacţie că năzuinţele sale se vor împlini. Activitatea diplomatică începe din nou. Grecia cedează. Trupele din Creta sunt retrase — treptat, bine înţeles. Viitorul Volapük Unul dintre succesele cele mai mari cu cari se va putea lăuda colectivitatea în faţa generaţiilor viitoare este, incontestabil, modificarea fundamentală ce a imprimat înţelesului cuvintelor româneşti. Nici îndelungata epocă de pruncie în care ne au ţinut generoşii protectori de pe vremuri; nici contactul cu barbarii, cărora adesea le am eşit înainte cu pâine şi cu sare; nici chiar influenţa apusului decadent n’au operat, asupra spiritului limbei româneşti, o prefacere aşa de radicală ca înmurirea negustorilor de palavre cari lucrează în comandita poeţilor de la 48. Din punctul acesta de vedere, limba vorbită azi între Dunăre şi Carpaţi e mai departe de graiul cinstit romînesc decît însăşi idiomul de care se slujesc Malgaşii. Citeva exemple vor edifica şi pe cei cărora le a scapat din vedere acest interesant fenomen lingvistic. Cuvintul „cetăţean" însemna, la obârşia neamului nostru, un privilegiu pe care nu-1 aveau decît cei aleşi dintre fiii patriei; — azi, de cînd vicisitudinile vieţei au indicat artificiul ca mijloc pentru corectarea norocului, „cetăţeanul" a devenit, după măsluitorii poliţiei, un „liberal“ care poartă în vîrful ciomagului inscripţia suggestivă: In hoc signo vine „Naţiunea" era, pe vremea Rom? colectivitatea aleşilor cărora recunoştea titlul de cetăţeniîn timpurile eroice ale isc cuvântul acesta desemr se recrutau invingăm azi, cuvintul „n-tura de ager' rărunchi - liziolo'’ sin Numărul io Bani AMXllltiLi., In Iaşi şi judeţe se primesc mimat la Administrati,, In slreinatate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Aminciuri la pae. IV . • • • 20 1». linia „ .. III ... . W .. Inserţiile şi reclamele .... 50 „ „ lin număr vechii* HO Imul REDACŢIA V Xo. 43 —Strania Guliei X«. 48 Armindenul Ziua de 1 Mai, e cunoscută la Românii din Dacia Traiană supt numele de Arminden, nume necunoscut Armînilor din Macedonia. Faptul acesta ne ar arăta la prima vedere că avem a face cu o datină pur slavă, de oarece nu e generală tuturor Românilor, lucru ce nu s’ar fi întîmplat, dacă ar fi fost de obîrșie Romană. De fapt, însă, numai numele de Arminden e slav, pe cînd caracterul serbărilor din ziua de 1 Maiu, cum şi origina, e curat romană. Strămoşii noştri aveau obiceiul de a sărbători în mod sgomotos fiecare început de lună nouă. Acest lucru nu l-a neglijat Biserica creştină, care s’a suplantat păgănismului, păstrând, însă, toate practicele vechi, nurjiau schimbândule destinaţia. Poporul român ştie şi ţine minte foarte bine mai pe toţi sfinţii de la zi Interna fiecărei luni. Aşa: ianuarie are pe Sf. Vasile şi phigiişorul. 1 Februar are pe Trip cu putere de a tămădui unele boale; 1 Mart are pe legendara baba Dochia, care nu e alta decît Evdokia-Maria Egipteancă una din sfiintele, cu viaţa cea mai agitată şi mai patetic scrisă; slavii rostind Odokia, Romînul a rupt pe O socotindu-l drept ărticul ca şi din dirakina, o strachină; şi a zis Dochia o Dodiie suprapunînd numele de Odohia la baba, ale cărei zile se, serbau in amintirea schimbării anotimpului; i Maia are pe Ironia Proorocul cel cu oiştea în gard. 1 August pe Macovei, cap de post; 1 Sept. pe Simion Stălpnicul; 1 Decembre pe Andrei, care a dat numele și jupei Decembre, zisă luna Andrea. D« celelalte lur.î .mi'ppiT’pomenesc. i Maia poartă numele de Arminden, în care găsim compusul slavon Jeremiin diin ziua lui Jeremia. Sufixul den' se găseşte ca radical în denie, serviciul de noapte din septămana paternilor, şi în beznă-bezdna, fără zi, țara lumină. Numele slavon nu ne arată altceva de cît că asupra romînilor s’a suprapus o cultură străină pe un fond latin. Nu proorocul Irimia, —al cărui nume incidental îl păstrează românul supt forma slavonă Armin din Ermin, a motivat aceste petreceri, ci supt acest nume nou Biserica creştină a păstrat o practică veche romană. Că Romanii petreceau aproape ca noi dacă nu şi mai zgomotos pe 1 Maiu, nu stă dovadă curioasa inscripţie, pestin Dacia, asupra unui popaţ de la 1 O ceartă de căţiva doi romani sigur nu făceau parte chete de temperanţă care serbeze pe 1 Main 166 denari. Din 18 denari pptru un pe iar pe-" nap !"