Opinia, mai 1897 (Anul 1, nr. 1-26)

1897-05-01 / nr. 1

torie încît ţăranca chiar .» sta de-a binele pe iar­­ta de biata moşie“. Aşa f , ' î " ;• . ; * v , : r. o in rău cată a lua aceas­cul poeticului şi inspi- , vii anul român începe a-şi î. aton pe . aia cu rachiu, băutură alcoolică îndobr­ocitoare şi distrugătoare a celor mai vitale elemente din om. Beţia care se face la­­ Mafii cu ra­chiu/­e~Incă unul din multele prilejuri de întrire''~a­ moravurilor noastre, în contra căr­ora n’avem în deajuns cuvin­te pentru a protesta şi ori cît de poetic să fi tabloul pâlcurilor din lume, ce se aşază prin livezi, serbarea ist­­oceşte ca­racterul prin urcioarele pline toate cu rachiu. §'_ Nefericitul poet N. Beldiceanu ne-a căutat în versuri admirabile un asemenea arminden în care, de­şi prin ulcioare e rachiu, dar prin pahare se toarnă vin p­entru ? , nu se uita obiceiul din stră­­ini. Truna toar­elor iubite o primiţi voios cu vin.­— Iar de­ vr 'd­un poloboace să nu prindă vinul floarea. Faceţi cum făceau străbunii Isi Armindeni beţi pelin. Gl­. Gh­ilmnescu NOUTĂŢI SULTANUL Puţină istorie — Intre fraţi — Din via­ţa la Ildiz-Kiosc — Din tainele Con­­stantinopolei — Turcia barbară — Dom­nia alcoolului. Mulţi cetitori cred încă, negreşit, că e o simplă modă de a se vorbi de Tur­cia selbatecă, de barbara semi-lună şi altele. Adevărul însă e că în adevăr e­­xistă în Europa de azi un stat care pre­­sintă contrastul unei mari bogăţii şi ve­chimi cu cea mai înapoiată cultură şi civilisaţie. Şi statul acesta, care astă­zi serbează un nou triumf înscriind o nouă victorie în bogata sa istorie este impe­nd musulman. Abdul daruid II, sultanul actual, este nenarc al le care se vorbește mai mult a de ori­care. Ca figură istorică este de un oare­care interes. Al doil­ea fiu al lui Abdul-Medjid a­mplinit 4 de ani în Semptembre tre­cut; a urmat la tron fratelui său, Me­­remet Murad­i, mai mare cu doi ani și­nchis, după trei luni de domnie, învi­­nuit de nebunie, la 1876. Mama Sultanului a murit în timpul rasierei acestuia: era atinsă de oftigă. Actuala Validé-sultana este doica lui Ab­­rrrbu­luiîn.- - -Urmaş la tron va fi Mehemet Rechad­­trfendi, frate mai mic, astă­zi izolat şi maltratat. Educţia ce capătă un viitor sultan e din cele mai nule. Pînă la 12 ani prin­ţul e lăsat cu desăvîrşire pe mina scla­vilor, eunucilor şi circasienilor, în harem ; la 13 ani e dat pe mina concubinelor," crescut în aceiaşi ignoranţă. Nimic din ce priveşte cunoştinţa afacerilor politice "­ se îngădue, ba îl se ascunde totul; ' nu are nicî-o noţiune de stat. 'ului Sultan, Selim, îl se în­şiră, cu toate aptitudi­­de ani. e voinic, din palatul im­­lege, prins di.. bun ..o c». d ■' AL te furie ,ir . / J - ■ & y. Uri. Uri .'/U ■ hu... t-! îffe: : ritate cu fiul eroului de la Plevna, Gazi- Osman Pasa. Moștenitorul Rechad-Effendi e cu totul izolat* păzit de spioni pretutindeni. In oraș nici un musulman nu îndrăznește să-l salută, de teamă să nu se ivească bănueli.... Suirea pe tron a unui sultan e un iz­vor de intrigi, pîri, duşmănii; o luptă neauzită de josnicii, linguşiri, între eunuci, femei, viziri, şambelani, favoriţi; fie­care caută «partea slabă» de exploatat. Cu Abdul-Hamid II lucrul a fost uşor: frica i-a fost nutrită şi cultivată cu de­nunţări, bănuieli şi pîrî continue. Era om vesel, sănătos: la 24 de ani firea i se schimbă subit: deveni singura­tic, mizantrop, cumpătat, pios; se devo­ta numai femeei sale, Bac-Hanoun şi co­piilor. Urcat pre tron în mijlocul unor tra­gedii, crime şi intrigi care înebunise pe Murad şi-i dăduse tronul lui Abdul, lu­crul e uşor de înţeles. Dar Murad e în adevăr nebun? Nimeni nu ştie adevărul. Puterile europene s-au mulţămit cu un certificat medical afir­mând că Sultanul detronat suferă de o boală «incurabilă». Frica este boala teribilă de care su­feră sultanul, — şi aici e cheea tuturor greşelilor şi crimelor ce s’au comis sub domnia lui. Izolat în palatul său de la Ildiz-Kiosc încunjurat de ziduri formidabile, coline, fortăreţe şi garnizoane fără număr—trei­zeci de batalioane, Sultanul nu se arată nici­odată liunei. Din ce în ce mai temă­tor, înmulţeşte paza şi clădirile împrejur precum şi numărul spionilor plătiţi. Ha­lucinat, urmărit de prorocia ţigancei din Scutari care i-a prezis o moarte violentă, Sultanul ca şi toată lumea oficială se preocupă numai de viaţa sa, necunoscut de popor şi urât de pătura cugetătoare a imperului, doritoare de cultură şi li­bertate. De teama unui atac a renunţat de a asista la serbările religioase; numai o dată pe an se arată un Constantinopole escortat de negri uriaşi, înconjurat de familie, de femee, de fii şi de fiice, tre­­murînd însă în fundul trăsurii în mijlocul nenumăraţilor păzitori şi soldaţi care strigă: Padişahîni d­okyaha! Viaţă lun­gă Sultanului) Ce ironie! Inteligent el însuşi, Sultanul domneşte în complicitate cu cea mai conruptă curte, plină de intrigi, lacomă, lipsită de inte­ligenţă, cultură şi patriotism. Puţinele instituţii de progres au dispărut în ma­rea venalitate, în hoţie şi funcţionalism. Veniturile statului se confundă cu ale­­Sultanului şi ale camarilei , armata bine organizată de germani şi avînd un glo­rios trecut, fanatizată şi credincioasă e vecinie neplătită, palatul înghite a vor­ba imperiului, birurile sunt desfiinţate prin mituirea sistematizată. Denunţările înfloresc ca în vremea in­chiziţiei, spionagiul e o instituţie de stat, închisorile se deschid în adîncul mării şi din ele dispare pe vecie ori­cine nu convine Sultanului şi linguşitorilor care exploatează pe bolnav. Stăpînit şi chinuit de boală, Abdul Hamid, născut dintru un alcoolic şi un of­­tigos, e urmărit de vedenia sîngelui şi ast­fel se explică toleranţa lui pentru a­­tîtea măceluri şi cruzimi, duşmănia­­lui pentru tot ce e mai îndrăzneţ în gîndire. Domnia lui e spaima tinerituluî cult şi cea mal mare sudare a civilizaţiei. Cu toate aceste bolnavul acesta stâ­rneşte 22 de milioane de oameni — a­­de tributari — şi conduce omorul a mii de oameni, nepedepsit de • -’N­ »lag. ~ ^ -----------­ Atuncea 'rile din rim­ I. tl care însurăţeii zic „mă prind". Totuşi îi trimit la spaţii, pe domnii pretendenţi, cu toate că mă gîndesc că anii trec, că toate prietenele să mărită ... Au deci­reptate bătrînii mei. In Ianuar voi fi măritată, viitorul meu ? Nu ştiu nici aici dacă e frumos sau k­ost ■­ ant. Eu nu pot ale­. . * •aur*’ alţii să se ocu-1: d. ■ . a : -ar.t - că părinții, “ cît mai gfbdesc și m dt la |||p.| • car v ’a b­ate, tre tîe la ps viisvU dacă s-ar vâri în sufletul meu, m’ar face să vărs. Declar însă, sus și tare, că sunt alţii cari nu mi-ar displăcea. Cam greu să zic, am să scriu vederile mele în ches­tia aceasta. Dar ce faci şi ce se întâm­plă, odată în tovărăşia soţului ? Nu prea ştiu. îmi închipuesc totuşi că treaba nu se isprăveşte numai cu sărutatul şi par­că aşi putea spune ce e în joc. Şi pe Urmă—bastă. Habar n’am cum se face şi cum afacerea se fineşte prin a avea cocote. Acum să spun drept: cînd mă gîndesc că eu, Julia, despre care nici un bărbat n-ar putea spune că mi-a văzut gîtul sau genunchiul—cînd mă gîndesc că, la sfat­­ul lui Decembre, un domn oare care mi descopere toate aceste fanta­­rii le ignorez—faptul nu mă m­­­­ă de fel! ce? Fiind­că sunt lucruri, cari, că trebue să se întâmple. Dacă­­va e că pudoarea mea, la care treb­a, nu ţin tare mult, va fi­­ aşa de repede, într-o noapte f­i dorit ca să dureze septămănî, an chiar . . . Am chestionat, în privinţă, prietine măritate spre că poţi obţinea, de la bărbatul stfel de lentă concesiune, iele au rîs . . . CRONICA NOUĂ LIGĂ Ori­cît de îndreptăţit ar fi cine­va de a pro­testa în contra unui rău­ văzut de toată lumea şi ori­cit de fundate ar fi argumentele pe care le-ar aduce, osteneala ar fi zadarnică, dacă pro­testul mi s'ar face la locul lui. Casa nu se poa­te zidi pe un teren­ şubred, precum geaba te trudeşti a îndrepta năravurile colectivităţeî. Le­giuitorul şi-a făcut datoria îngreunînd rigorile pravilei şi mărind numărul puşcăriilor. Psichia­­tria, la rîndul ei, studiind fenomenul colectivist a făcut nici invenţiuni în arta de a locui pe nenorociţi. Trudă zadarnică --colectiviştii] re­­mîne cum e, sail nu rem­îne. " -„Liga Romînă pentru combaterea Alcoolismu­lui“ ne face acelaş efect. Nimene nu se îndoeşte că flagelul acesta es­te cauza scăderei morale, un isvor de nenoro­ciri petru familii. Dar nenorocirea pare mai mare cind te gîndeşte că leagănul societăţei de temperanţă a stat toctual în Iaşi. Singura împrejurare care mai atrage lumea în bătrîna capitală, care a făcut ca influenţa străinilor să nu CULT­E cu totul, este faptul că vinul nostru este într’adevăr sînge din sîngele lui Christos. Iaşul a ajuns un oraş al nectarului, precum oraşul Arches din Franţa,. Uill­ubach din Ger­mania est —sunt tîrgurî speciale ‘pentru fabrici. Şi precum nimeni n-ar îndrăzni să fie acestor oraşe fabricele, nimeni nu şi-ar fi­­închipuit că lupta în contra vinaţuluî va porni tocmai din Iaşi. Este peste putinţă să vizitezi Parisul fără să te abaţi la Tuilleries, să nu vezi vaticanul, ve­nind în oraşul etern, şi să nu te duci la una din numeroasele Boite­reci, când vizitezi Capi­tala Moldovei. Şi dacă vei veni într-o Duminică sau altă ser­­bătoare — şi probabil că aşa va fi—vei fi silit de poliţie să mergi la circiumă, nu doar din pricina vre­unui cartel ruşinos dintre gardişti şi cîrciumari, ci din cauza legei socialiste asu­pra odihnei de duminică, lege care a făcut din proprietarii stabilimentelor de băuturi alcoolice o nouă clasă privilegiată. Suntem cei mai convinşi vrăjmaşi ai alcoo­lismului, şi, prin urm­are, aderenţi ai societăţei de temperanţă. De aceea cerem strămutarea sediului societă­­ţei într’un oraş mai puţin vinicol. Teatru, Muzică, Arte D-na Aristiţa Romanescu îşi termină astă­zi seria representaţiunelor sale cu piesa „Dama cu Camelii“,i­dpina in 5 acte de Alex. Dumas fils. D-na Rmmmi­scm va juca rolul Margaretei Gau­tier, iar rolul lui Armand Duval, îl va ţine d. Napóleone Borelli, regisorul teatrului, care îşi face o plăcere de a da concursul sâfi doamnei . Peste cîte­va zile va sosi în Iaşi o trupă de operă italiană, compusă din 10 persoane. Se vor da şase representaţiuni de opere din reperto­riul modern.* * * D. Spini Haret, ministrul instrucţiunei publice, cu ocazia vizitării oraşului nostru a chiemat pe dl. Koschnitz, cunoscutul architect al teatrului naţional şi l-a însărcinat cu refacerea scenei şi a foyerului artiştilor de la teatrul naţional din Bucureşti. D. Koschnitz a plecat aseară la Bucureşti pen­tru a lua planul teatrului şi de acolo va merge la Baden, lingă Viena, unde se afla d. Fellner, pentru a-i cere avizul asupra acestei lucrări. *­­ * * Socotelile construcţiunei teatrului naţional S­ilit terminat zilele acestea. Clădirea, mobilie­rul sălii şi instalaţiunea electrică cu toate ac­cesoriile costă 1.200,­107 lei. * * * Alaltăeri a sosit la primărie o adresă din par­tea ministrului instrucţiunel, publice, prin care I­e cere avizul primarelor în privinţa unor re­­­­forme de introdus la cursurile ce se predau la conservatorul de muzică şi declam­aţiunî. Prietina Septembre Aproape nimeni n’a maî rămas aicea şi veţi conveni că nu ie prea amuzant să stai în Septembre pe ţărmul măreţ. Totuşi mi-e groază cînd mă gîndesc la acel Paris undi înfloresc pretendenţii şi eu am de gînd să amîn pe maî târziu a face cunoştinţa pretendentului meu. Părinţii au consimţit la prelungirea şe­dere! mele aice­. Li-am dat de leac. Li zic: „în ghenare voi fi măritată“ şi pe urmă fac ce pofesc. ....Pe jumătate pustiu, orăşelul ie maî încântător încă. “A maî rămas aicea mi­cul nostru fraţ de parisienî şi două sau trei familii tirene. D’intre acestea eu nu cunosc de cît o fată tînără — o ameri­cană. Făcurăm cunoştinţă prin un amic comun — la începutul sesonuluî; după a­­ceia ne întărirâm­ de mai multe ori pe zi. Pepita — acesta ie numele America­nei — ie harte frumoasă: părul ei ie a­­proape totant , frumos ca ai’iucu. .3 maî puțin in. Insă ochii ei sunt cu drept cuvînt ca ie catifea neagră, o talie a­­dorabilă, un bust fermecător... Toată lu­mea a convenit c­i Pepita şi eu suntem cele mai drepte vizitatoare ale sezonului. Va urma !­ II. 3 INFORMAŢII leii a început la Bucureşti examenul oral pentru concursul de directori de scoale primare. In urma probelor scrise următorii in­stitutori din Iași au fost admişi la pro­bele orale: C. Andriescu, G. Buţureanu, Ştefănescu, Sachelarescu şi D-ra Gavrilescu. Primul procuror a făcut în persoană ancheta de la Institutul Grigorian în pri­vinţa denunţului vînzărei unei fete năs­cute în acel institut, de către mama fetei, în convinenţă cu moaşa şi portarul. Se pare că din această anchetă va re­­sulta că denunţarea e o invenţiune a unui oare­care­­Mădărjan care a voit să-şi răzbune contra unora din persona­lul institutului. Ancheta făcută de d. Prim-procuror va fi totuşi continuată, conform art. 45 de judecătorul Drăghici. Din urmele fostului judecător de in­­­­strucţie Monăstireanu , Curtea de apel secţia I în unanimitate în şedinţa de la 28 Aprilie curent, a achitat pe l­a Zingher Bucureşteanu de delictul de bancrută frauduloasă. Deţinerea în a­­rest preventiv a inculpatei n’a durat mai puţin de 10 luni. Şi Tribunalul Iaşi secţia I o achitase, în majoritate compusă din d-nul Ghica şi Iamandi. D. Prim Präsident M. Vidraşcu făcuse opinie separată pentru condem­­nare. Se ştie că Zingh­er era un mare co­merciant de băcălie şi avea o filială in­tre altele în strada Ştefan cel Mare, lîngă magasinul Schiler. La un moment dat Zinglier lasă afa­cerea pe mina soţiei sale h­a şi gineri­­cul Leon Filerman. Din această gestiune a eşit un faliment cu un activ de 24.000 lei şi un pasiv de 96.000. Judecătorul de instrucţie a dat in ju­decată pe h­a pentru bancrută frauduloasă, dar pe soţ şi ginere ca complice. In a­­cest sens s’au făcut exclusiv cercetările. Tribunalul şi Curtea a achitat pe l­a Zingl­er pentru motivul că ea nu era co­merciantă—nici propusă în­­comerţul so­ţului, în sensul legei comerciale. Natural că complicii au fost achitaţi de delictul de bancrută frauduloasă fără să se prezinte macar în instanţă, de­oa­re­ce ei au trebuit să urmeze soarta au­torului principal. Se zice că parchetul c are intenţiunea a găsi­t noua formu­­t de drept pentru es­crocherie sau abuz de încredere. Astă­zi începe la Universitate concur­sul pentru catedra de pedagogie de la şcoala normală din Bîrlad. Comisiunea este compusă din domnii: Coco Dim­itrescu preşedinte, I. Găvănes­­cu şi C. Leonardescu membri. Candidează domnii: Patriciu, actual suplinitor al ca­tedrei, Longhinescu şi Velculescu, revi­zor şcolar în judeţul Ilfov. Asară a plecat din Iaşi Dl Ministru Haret. D-sa a fost dus la gară după cum şi fusese adus de aceeaşi membri ai cor­pului didactic care duc şi aduc pe toţi miniştri de instrucţie. Se pare că, cu schimbările aceste dese de­­miniştri hai­nele de paradă ale acestor domni se cam rosese, de aceia un oare­care negustor de haine gata din strada Golia se laudă că în aceste 3 zile a vîndut 10 părechi de haine negre şi a dat cu chirie vr’o 5. In ce priveşte şcolile Dl Haret a vi­zitat numai localurile. La Universitate s’a convins că noul local nu va pute ser­vi aşa de curînd, de­oare­ce are nevoe de cel puţin 200 metri cubi de apă, a­­dică 400 sccăii mari de apă pe zi. Toa­tă inteligenţa primului ajutor a edilită­­ţei noastre Dl Gh. Tăcu va fi incapabilă de a organiza o atare procesiune de şa­cali. La Liceul internat a asistat intr’uri cerc foarte restrîns de savanţi — şi de unde s’ar găsi mai larg la Iaşi — la ex­perienţele d-lui director Hurmuzescu cu razele Roentgen şi altele. Se pare că de dată aceasta s’au găsit tuburi Geisler mai solide. Dl Hurmuzescu se zice că a fost chiar foarte plăcut impresionat, văzînd că ex­perienţele fizice interesează mult mai mult pe Dl Haret de cit pe predecesorul sac la care dl Hurmuzescu se oferise în za­dar de repetate ori cu ast­fel de expe­rienţe. La otel Traian în camera d-lui Minis­tru s’au consumat în 2 săli, vr’o 30 de c­aruri şi s’a discutat foarte mult, dar tot cam o parte, fie­care invitat avînd cîte ceva de cerut, altă dată chiar con­tra unul coinvitat. Unul i-a vorbit de so­ra scoasă pe nedrept din profesorat, al­tul că dl Mărzescu a făcut o mare gre­­șală însărcinînd pe profesorul de este­tică cu picturile de la Universitate etc. înainte de a se delecta cu razele Roen­tgen dl Haret a fost nevoit să cedeze stăruinţelor d-lor T. Burada şi Muzices­­cu şi să înghită o bucată de­­ muzică la conservatorul din Iaşi. De ce-i omul Ministru! La plecare d-l Ministru n’a avut înfă­­ţoşarea că ar voi să se reîntoarcă cu­­rînd în Iaşi. Curtea de Apel s. II a judecat ori a­­pelul făcut de executorii testamentelor defunctului episcop Melchisedeck contra sentinţei Trib. Roman care admitea pe baza cererea surorei defunctului seches­tru judiciar pe toată averea de succe­siune. Curtea a confirmat sentinţa, numind conservator pe d-1 Măndinescu. A pledat pentru intimata d-1 Gh. Pa­­nu,­eară pentru executorii testamentari d-1 P. Missir. In lumea tribunalelor se vorbeşte des­pre oare­care schimbări in parchetul de Iaşi. Se zice ca fostul supleant de la Trib. comercial D-1 Gh. Crupenschi înlocuit, se ştie, de d-l Şendrea va fi numit procuror in locul D-lui Lefter Dim­itrescu, care tre­ce şef de parchet la un tribunal din pro­vincie. Se vorbeşte, şi de reintegrarea D-lui Costică Grigoriu, care a şi plecat alaltă­eri la Bucureşti pentru a se întoarce cu decretul d­e reintregrare. I . -­I Halfer, ministrul şcoalelor, a vi­-Ci'.'s O-au Ui ci i*"­soţii de dd. I/ Fintănariu, membru in comitetul teatral si C. R. Penescu, pre­fectul poliţiei. Mai tîrziu ministrul a vizitat şcoala normala «Vasile Lupu» împreună cu dd. P. Rîşcanu, inspector general al înv. secundar şi Dim­itrescu, şeful serviciului technic al ministerului de instrucţie. D-l Haret a promis a face toate îm­bunătăţirile de care clădirea şcoalei are neapărată nevoie. S-a aprobat de ministerul de interne, proiectul consiliului sanitar al comunei de a se construi în Iaşi două crematorii, necesare la arderea gunoaelor. Aceste crematorii vor costa 180.000 lei. Astă­zi, vineri, începe la ministerul şcoalelor oraturi cu seria a treia a insti­tutorilor, și institutoarelor, cari candi­­didează pentru directorat. D-l doctor Anibal Bălăceanu a fost nu­mit definitiv medic secondar al spitalu­lui Pașcanu din localitate.

Next