Opinia, iunie 1897 (Anul 1, nr. 27-50)
1897-06-11 / nr. 34
2 lume . Logica copilului e mai presus decit orice la dînsul şi noi ne găsim de multe ori in imposibilitate de a-i da un răspuns satisfăcător. Faza treia. Cînd a ajuns copilul să ştie bine a vorbi, începe şi aşa zisa educaţie. Aceasta are două moduri speciale de procedare: Unul tare admite că copilul se naşte înzestrat cu instinctul potrivit pentru rolul lui în viaţă, altul care susţine că poate ajunge la orice, prin întrebuinţarea nimerită a mijloacelor. Şi astfel se formează caractere deosebite, unii, lăsînd copiii în voia lor, alţii constrîngîndu-i de a se supune, în toate, regulelor lor de educaţie. După Sully, copilul nu se naşte nici rău nici bun, şi n’ar trebui nici să-l lăsăm în voia lui. „eu atîta mai puţin să-l constrîngem in calităţile sale. Sunt copii răsvrătiţi, cari ne sunt imposibil de stăpânit şi cari după un timp se schimbă de la sine, şi aşa evoluţia se face într’o direcţiune ori alta, fără oarecare educaţiune, a cărei menire ar trebui să fie de a înlesni această evoluţie, oprind-o de a lua o direcţiune rea. Mulţi copii se opun pedagogiei de azi, care probabil este opusă evoluţiei lor naturale. Urmările acestei procedări, cari constrîng pe copii de a lucra contra lor însăși, duce la urmări dezastroase.Copilul devine minciunos, căci de frică de a fi pedepsit, asigură pe pedagog că a executat ordinele sale, fără să le fi făcut. Apoi constrîngerea aceasta, devenind nesuferită de copil, îi trezeşte dorinţa de a deveni mare, de a se elibera de dînsa. In aşa hal copilul şovăeşte între binele şi răul fără a şti unde să se oprească. A înlesni, într’un mod nesimţitor, alegerea între bine şi rău, este datoria pedagogiei. Metoadele de procedări în educaţie sunt foarte diferite şi s’ar putea zice: cite mame atîtea obiceiuri. Una singură e relevată de Sully ca fiind foarte eficace ; este un fel de metodă, care are multă asemănare cu procedarea hipnotisatorului cu mediul. Mama zice copilului, cînd acesta să arată rău, obraznic ori neascultător : eşti un altul acuma, un reme în title, şi îndată copilul se pune pe gîndurî ca să afle adevărul, care fiind în acest caz suggestiv, copilul se schimbă într’adevăr. Din exemplele enumărăte pînă aici putem vedea că simţul practic şi instinctul natural conduc de multe ori mai bine educaţia decît toate sistemele şi ştiinţele pedagogiei. Şi de aceia are dreptate Sully, cînd pune în fruntea volumului său următoare frază : Bărbaţii dispreţuiesc ca şi copiii lucrurile neînsemnate şi ar trebui să treacă secole de educaţii pînă să ajungă a înţelege prin femeile culte caracterul fermecător al copilului. Vom mai adăuga la acest principiu, un altul, care este poate cel mai principal, anume: Mama să fie totdeauna capabilă de o bună creştere, adica să fie: cultă, inteligentă şi bună. Am. La acest pas mă îndeamnă o ştire apărută într’o gazetă de la Bucureşti. Febra aftoasă bîntuie cu atîta furie la Iaşi, în cît femeile nu mai voiesc să mulgă vacile. Atragem atenţiunea primarului, care, până acum, n’a luat nici o măsură... Care ,va să zică , cînd omule bun, harnic şi cu tragere de inimă, Românul îşi bate joc de el. Căci confratele bucureştean, nici una, nici două, îndeamnă pe primar să meargă la muls vacile femeilor, ca să dee lapte—element principal de hrană în orice familie. Ar fi o indelicateţă întrebarea dacă primăriul a îndeplinit sau nu pretenţia exagerată a confratelui, dar constatat este că, pe cînd unul îi cere diurne, celalalt se mînie, al treilea pierde dosariul, altul îl pofteşte la înmormîntarea gonitoarei şi altul la muls vacile. Faptul îmi aminteşte conţinutul unei firme ridicole, pe care era scris : Etla Silberberg, moaşă cu toate examenele, dă sfaturi amicale, face partide de căsătorie, repară albituri descusute, face dulceaţă de trandafiri de anul acesta, brodează monograme chiar de trei litere, gazdă pentru elevi, prepară de sfînta biblie". Făcea, dregea şi cosea de toate numai la moşii nu se pricepea, cu toate că era moaşă cu toate examenele- Putem îndrăzni să facem o comparaţie între moaşă şi primar ? ! CRONICA Potop fleatritotui Ywann a insistat asupra unui fapt la care nimeni nu se aştepta. Acest cronicar al Opiniei, bătînd în retragere, a arătat că primarul care este atacat pe tema că nu face nici o ispravă, în realitate de omul cel mai activ, dovadă că un comisar l’a poftit în Păcurari să facă oficiu de veterinar şi oficiu de cioclu, să constate moartea unei vite şi, după aceea, s’o înmormânteze. Am plăcuta ocazie ca, alături cu Iwann, să depui şi tributul meu de admiraţie pentru activitatea primarului Iaşilor. FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ ORFANI! PARTEA I-a CELE DOUĂ SURORI — A, îmi vorbeşti de uitare!.... de iertare ’mi vorbeşti!... strigă ea cu putere şi cu un gest atît de violent îneît el se dădu îndărăt. A.. astă-zî mă rogi să şterg trecutul, să uit laşitatea şi trădarea d-tale! Eşti nebun?... Cum poţi crede una ca asta?... Nu vezi că tremur de indignare cînd redeştept în mine, fără voie, toate acele amintiri care mă zdrobesc, mă omoară !... „Să uit!... să iert!... Dar, d-ta, îmi vei reda oare bucuria, fericirea, viitorul ce mi-aî răpit !... Dar, d-ta, putea-vei să mă faci să-mi iert mie însămi şi să-mi împac cugetul?... Putea-vei să ştergi crima pe care am săvîrşit-o faţă cu copila mea, înebunită de desperare şi de mizerie ? „Da, adu-ţi aminte şi d-ta... adu-ţî aminte ! adăugă ea înferbintîndu-se din ce în ce. Adu-ţî aminte cît de încrezătoare eram şi d-ta cît de mizerabil. „Eram o copilă de 16 anî, învăţătoare a unei surori a d-tale, cîştigîndu-mi cu munca pînea pentru mine şi ai mei.. D-ta erai bogat, foarte bogat. Tînăr, din familie nobilă!... Tinereţea mea, sărăcia mea, viaţa mea în familia d-tale ar fi trebuit să mă apere de d-ta. „Dar nu, nu-ţî păsa de nimic, nu simţiai nimic!... Erai dintre acei ticăloşi pentru care o fată săracă nu va să zică nimic... Iî poţi sfîrşia inima, îţi poţi fura cinstea, îi poţi zdrobi viaţa.... Nemernic şi tînăr, fecior de bani gata !.... Şi într’o zi... Dar se opri, îşi ascunse capul în mînî, apoi cu glasul stîns. — Intr’o zi am fugit din casa unde crezusem că am găsit un azil... Din casa unde lăsam în urma mea fiinţi care mă iubiau... dar unde trebuia să ascund tuturor ruşinea. Restul îl ştii d-ta, nu-i aşa că-l ştii domnule ? Şi în timp ce eu înduram sărăcia grea d-ta huzurat, banii îţi curgeau din belşug, risipiau aur... fără cea mai mică remuşcare că ai aruncat pe drum victima infamiei d-tale. A, nu-mi vorbi de iertare, căci sunt crime care nu se iartă! Fernand tăcea, neîndrăznind să crîcnească. Deodată țipă îngrozitor. Fața ei era albă de tot... trupul îi șovăi in timp ce-șî puse mîna la inimă. Abia avu timp s’o susție. — Clotilda, ce ai? strigă el înspăimînat. Clotilda ! Dar ea se înădușea, devinea tot mai vînătă și-și apăsa mîna pe inima. — Acolo... la inimă... mi-e rău... șopti ea cu vocea slabă. Și căzu ca o masă înlemnită. Fernand voi să ceară ajutor, dar ea ’1 opri: — Nu, nu, nu speria copilul!.... Cu ochii rătăciți, cu trăsăturile descompuse, abia răsuflînd, ea părea că trăgea de moarte. — Năcazurile mă ucid !... vorbi ea cu greu. Sunt bolnavă de inimă.. Știu c’am să mor într’o zi... Dar vreu să fiu fericită încă.... pînă voia cădea trăsnită.... N’aș vrea să mor acum cînd mi-am regăsit copila... Lacrimi mari îi curgeau pe obrajii albi, apoi zise cu gemăt: Căci, biata, ce o să se facă iară mine, singură în lume ?... Ce-o să-i folosească averea?... — Fernand tresari. — Milioanele chiar... — Milioane !... șopti el uimit. — Căci n’o am decît pe dînsa... Ce-o să facă cu averea ei colosală și neașteptată?... Un fulger scăpără în ochiul lui Fernand de Prades. — Oare avisează?.... Adevărat să fie?... își zise el în gînd. — Dar va fi singură... tot nenorocită... tot orfană... adăugă Clotilda cu un glas dureros... N’aș vrea să mor tocmai din pricina asta. Dar Fernand nu mai auzia. Gînditor și intrigat, repeta mereu : — Milioane !... Milioane!.... Și uitîndu-se la dînsa, se înfiora fără voie. Clotilda era în picioare, criza trecuse şi ea-1 privea ţintă, cu un nou zîmbet de dispreţ ca şi cum ar fi ghicit gîndul lui, ca şi cum i-ar fi cetit pe faţă tulburarea ce-1 urmărea. — Adio !... zise ea cu grabă. Şi sper că pentru totdeauna îţi zic adio !... — Cine știe?... gîndi el cu un fulger în priviri. Ea dispăruse în camera Suzanei pe cînd el stătea încă nemișcat in loc, foarte palid încă și aiurit. Era să se retragă, cînd, deodată se opri. Prin păretele subțire care-1 despărția de camera fetiţei el auzea glasul acesteia; Mi se părea că vorbeşte de dînsul. ____________________________(va urma) 14 Vacanţa ideală Şcolarii în Danemarca.— Orăşeni şi săteni. „Trenurî-vacanţă“ şi ,,Copiî-vacanţă‘ Ţaranii daneji.—Cum petrec copiii. Statul şi cetăţenii.— Un ideal. De prin Iulie pînă’n Septembrie întîlneşti pretutindeni în Danemarca, în capitală ca şi la ţară, copii numeroşi, veseli, zglobii, fericiţi, rotofei şi zgomotoşi, copii blonzi, cu ochii albaştri scînteind de mulţămire , îl întîlneşti cutrierînd cîmpiile, rîzînd pe străzile capitalei ori îi zăreşti în vagoanele trenurilor pe toate liniile Iutlandei, Seelandei şi Fioritei. Sunt aşa zisele „trenuri-vacanţă“ care transportă copiii, făcînd un schimb între capitală, sate şi oraşele mici. In adevăr, în mica ţărişoară de la nord copiii de şcoală duc un train ideal şi lor li se consacră cea mai mare atenţiune atît din partea părinţilor cît şi din acea a autorităţilor şcolare şi oficiale. Şcolarii din Copenhaga — capitala regatului— vor fi transportaţi cu toţii la ţară; din potrivă copiii săteni vor fi aduşi cu toţii să petreacă şi să admire capitala. Schimbul acesta de mediu şi de train sunt plăcerile linei vieţi comode, iată toată filozofia sănătoasă a vacanţei ideale. Topografia Danemarcei e foarte bizară. Unica peninsulă e întretăiată de canaluri, de fiorduri, de lacuri. De aceia drumul se face şi pe apă şi pe uscat. Intervenţia Statului, cu privire la vacanţele şcolare constă numai în aceea că oferă mijloacele de transport „copiilor-vacanţa“. In colo, totul priveşte pe locuitorii daneji care se ocupă din toată inima să îndulcească traiul lunilor de vară copiilor de ambe sexe. Se face un schimb de copil , prin intermediul direcţiilor de şcoli. La Copenhaga un comitet central primeşte cereri. Aci se înscriu persoanele care vor să găzduiască în vacanţă copiii de la ţară, arătînd numărul şi sexul. Se pare că fetele sunt în genere preferate. Locuitorii de la sate înştiinţează de-a dreptul pe directorii de şcoli de numărul copiilor ce pot găzdui. Fireşte copiii aparţin de comun familiilor lucrătoare. Odată cu închiderea şcolilor încep convoiurile, — băieţi şi fete laolaltă, călătorind singuri, supraveghiaţi în drum de conductorii de tren şi spre recunoaştere avînd fiecare la pept o tăbliţă cu însămnarea locului de origine şi de destinaţie, vrîsteî, numelui etc. Ordinea perfectă domneşte pururea. La diferite staţii trăsurile aşteaptă pe micii călători, şi — de aci pornesc să se bucure în deplină libertate de priveliştea codrilor, cîmpiilor, fiordurilor, lacurilor, în sănătoasele ferme de la ţară, în mijlocul vitelor şi florilor, în miros şi răcoare. Săptămînile aceste de viaţă liberă şi scutită de orice grijă sădesc cea mai vie bucurie în sufletele de copil, le umflă piepturile de aer curat, le întăresc sănătatea şi le oţelesc muşchii. La întoarcere vor avea feţele rumene, ochii scînteetori, părul blond plin de aroma finului cosit, privirile pline de razele soarelui cald. Ba mulţi aduc încă şi haine, colţuri de lună, femeile au pregătit din sălile de iarnă — daruri pentru micii oaspeţi. Aceasta la ţară, la capitală copiii sunt întruniţi sub îngrijirea unor institutori: aci li se arată oraşul bizar şi pitoresc în acelaş timp, portul, muzeele, teatrele, circurile; se fac escursiuni ca să se întîlnească copiii de sat şi de oraş, să se înfrăţească sub cerul cald al cîmpiilor libere. De toate aceste îngrijeşte comitetul de organizare a vacanţelor şcolare. Ideea aceasta generoasă şi ingenioasă a fost concepută de o femee, o institutoare la Copenhaga; de 7 ani, peste zece mii de copii sunt trimişi în toate colţurile Danemarcei, dintr’un sat în altul, de la ţară la oraş, din provincie în capitală. Numai de doi ani Copenhaga s’a asociat la mişcarea aceasta în favoarea şcolarilor. Căci în viaţa publică a Danemarcei ţăranii reprezintă elementul cel mai energic, cel mai militant. Ţaranii daneji au presator, societăţile şi întrunirile lor, teatrele lor, oratorii şi reprezentanţii lor în parlament, nici un singur analfabet. Despre ei a zis Bjoernson că: „Ţaranul danez e cel mai luminat din toată lumea“. Şi de aceea ţăranii au aclamat iniţiativa aceasta şi îndeplinesc cu evlavie sacrificii chiar pentru tinerii şcolari şi pentru şcolăriţe. Cu drept cuvlnt dar putem zice că Danemarca prezintă pentru copii vacanţa ideală şi cu mîhnire să reflectăm cît suntem noi de departe de idealul acesta, noi care privim copiii săraci tînjind în lunile de vară, sleindu-şi fragedele organisme în toropeala căldurilor nesuferite, după un an de muncă excesivă şi înaintea altor ani tot atît de copleşitori. Cîte sute şi mii din copiii noştri, harnici, buni şi plăpînzi, nu vor zări nici o dată un colţ de pădure, o privelişte de munţi, un orizont de apă. Şi totuşi acestea nu ne lipsesc. BLAG. OPINIA Note literare Marii literaţi o duc rău şi aiurea. Din New-York se anunţă că Mark Twain trăeşte in cea mai mare mizerie, ceea ce nu împiedecă pe marele umorist de a lucra la o nouă operă. Ziarul New-York Herald a deschis o listă de subscripţie pentru a veni în ajutorul lui Twain. Ziarul a subscris 1000 dolari (5000 lei) şi face apel la toţi acei Americani, care au petrecut ceasuri delicioase, adorând proza genialului umorist. *y. In Anglia nu se vorbeşte decît de jubileul reginei Victoria. In Revista medicală The Prădioner, numărul din iunie, toate articolele sunt relative la acest eveniment. Progresele medicinei sub domnia reginei Victoria; Boalele nervoase sub domnia reginei Victoria. Urmează apoi,în raport cu aceiași dată, Medicina psihologică; tratamentul plăgilor; progresul obstetricei şi ginecologiei ; istoria pathologiei ; istoria bacteriologiei ; progresele terapeuticei; profilaxia şi în sfîrşit...infirmierii sub domnia reginei Victoria. .. * D. Armand Perester şi-a susţinut la Paris teza de doctorat în medicină. Juriul prezidat de Brouardel a adresat felicitări candidatului care a tratat cu multă pătrundere Despre crimă şi responsabilitate. Tinărul Ferester e cunoscutul autor al articolelor de «medicină humoristică» publicate odinioară în Lupta şi Revista Nouă. INFORMAŢII Iată ce poate deveni o instituţie pe mina colectiviştilor. I. Tache Aceea îşi are moşia sa din judeţul Bacău ipotecată la creditul fonciar pentru 100.000 de lei. Peste credit mai are şi alte ipoteci la d. I. Zamfirescu, la Mielici Băniei şi încă un creditor. B. Leca neplătind dobânzile, creditorii ipotecari ’i au scos moşia în vânzare. S’a amănat urmărirea timp de trei ani sul» fel de fel de motive. O dată, fiind iarnă, s’au aprins luminările în sala de şedinţă la ora 4 şi s’a cerut amânarea pentru că „oarele sunt înnaintate“. Acum o septămănă d. Zamfirescu a primit o scrisoare anonimă care îi făcea cunoscut că Creditul a scos moşia în vânzare şi a şi cumpărat-o la mezat cu preţ de 100,000 lei. Planul era ca prin această cumpărătură la mezat, să se nimicească toate celelalte ipoteci după care Creditul era să treacă acea moşie, tot cu preţul de 100,000 lei, unei persoane interpusă a d-lui Ceea. B. Zamfirescu a ajuns la timp pentru a lua parte la supralicitare. Creditul, văzănd că tot planul cade în baltă, a declarat că nu stărue în urmărire şi astfel vânzarea s’a amănat. Pogonat cu Harnagea înaintea Casaţiei. ■ Curtea de Casaţie a respins recursul făcut de Stat contra sentinţei Tribunalului s. r, prin care se apărau Pogonat, Harnagea şi alţi funcţionari a sft. Spiridon de amenda de 4011 lei, la care fuseseră condemnaţi de inspectorul financiar pentru că au neglijat de a face să se plătească taxă de înregistrare pentru o antrepriză de la băile Slănic. Curtea a admis scutirea de amendă pe baza că condemnaţii la amendă nu sunt funcţionari publici. D. Leon Sachelarie, deputat de Bacău, a fost victima unui furt. Venind ori cu trenul de 11 la Paşcani, d-sa a adormit în vagon. Sosind în gara Iaşi, deputatul observă lipsa banilor. A înştiinţat imediat autorităţile poliţieneşti, precum şi ale căilor ferate. S’au arestat vr’o doî funcţionari cari erau în acelaş tren şi cari umblaseră necontenit pe acolo. Până acuma, însă, nu s’a descoperit nimică. Se spune că suma furată d-lui Sachelarie se urcă la 1980 lei. S. SCHILLER Maga-Sin. de Ma.nnAfa.ctu.rsi Str. Stefan cel Mare 49 % IVCare Soldare Sezonul fiind sfirşit şi din causa mutărei magasinului meu, vînd toate mărfurile sezonului de vară ca: lănagiuri simple şi fantasie, mătăsuri, postavuri şi stofe pentru haine bărteştî cu reduceri de 25, 35 şi 50 la sută din preţurile lor. Tot timpul soldăreî vînd şi celelalte mărfuri ca : hasaie, madapolauturi olandeze pentru cămeşi şi prostii, docurî, pentru haine, atlas de matasă şi satin de lănă pentru plapome, mătăsuri negre simple şi broşate, catifele, pluşiul de matasă, stofe şi pluşuri pentru mobile, perdele, covoare etc., cu o scădere însemnată asupra preţurilor lor. G. S. CONSTANTINESCU AVOCAV #* Focşani Pledează înaintea instanţelor de Putna şi a circumscripţiei Curţei de Galaţi—Reprezintă pe creditori în falimente prin simplu gir sau procmnă. ŞCOLARE Elevii Teodorescu Neculai şi Ciupercă Constantin, din clasa V-a a Şcoalei Normale „Vasile Lupu" Iaşi, au luat unul premiul I, celă’alt, al doilea, la concursul de lucru manual pe care l-a ţinut societatea „Tinerimea Romînă" în Mai trecut.* Teza de pedagogie la şcoalele de învăţători, pentru diploma de capacitate a fost „Basedow şi sistemul lui". * D. C. Meissner, a fost însărcinat să supraveghieze tezele de matematici la şcoala normală de institutori din Iaşi. Ordinul acesta a fost transmis d-lui Meissner prin d. Dobrescu, şef de birou. Faptul dovedeşte că ministrul Haret îşi dă ordinele prin şefii de birou, iar nu prin inspectori. D. Cherneux, actual subprefect în judeţul Roman, a fost numit ieri subprefect al plăşei Turia-Copou. Numirea aceasta noi am anunţat-o în numărul de duminică. Mercuri 12 iunie, se va ţinea licitaţie în localul Primăriei din localitate, pentru furnizarea de bolovani, pietriş şi nisip necesar repararea stradelor Iaşului. Mai mulţi locuitori evrei din partea de sus a oraşului, cari se aprovizionează cu carne de la piaţa sf. Spiridon, ni se plîng că sunt exploataţi într’un mod neruşinos de singurul trunchier cuşer, care pe lîngă că are carne foarte prostă mai dă şi lipsă şi cu un preţ necontrolat de nimeni. Cine a autorizat acest monopol? Comisarul comunal ce face ? Nu s’ar putea să se mai înfiinţeze încă vr’o două trunchiuri cuşer ? Accident.—Voiajorul fabrice! fraţilor Ortoni, Natan Ornix, voind să împuşte ieri nişte păserî, din curtea fabrice!, a nimerit în mîna dreaptă a copilului unui lucrător. Imediat s’a adus un medic care a scos haliciurile din braţul copilului,care se află în afară de orice pericol. Am anunţat ieri că doi. doctori Pastia şi Negrescu au cerut suplinirea catedrei de Patologie internă de la facultatea locală, catedră rămasă vacantă prind decesul doctorului Cerne. Informaţiunea trebue rectificată în sensul că d. doctor Negrescu mai concurase pentru această catedră, acum 1 ani, iar nu 12 ani, cum s’a zis din eroare. Relaţiunele între dd. Haret, ministru şi V. Burlă, inspector şcolar, s’au înăsprit. Ministrul dăduse votul seu de blam inspectorului, atunci cînd schimbă lista de delegaţi, presintată de d-sa pentru examenele particulare. D. V. Burlă, s’a presintat la liceu, unde ie profesor de limbă greacă, suplinit actualmente, şi a cerut secretarului să-i dee statele să le iscălească. D. Burlă voia, aşadar, să-şi relce catedra fără a fi demisionat de la mimînister. S’a resgîndit, însă, şi a spus secretaruluî că va pleca la Bucureşti pentru a-şi înainta demisia.* Inspectorul şcoalelor private, d. Leon, va încasa 6000 leî de la examenele acestor şcoli, d. Burlă va încasa vre-o 2000 în Iaşi. Nenorocitul Ioan Helban, fostul subcasier al creditului urban din localitate, atins actualminte de paralizie generală şi internat, de cîteva zile, în spitalul sf. Spiridon, secţiunea doctorului Negel, a încercat să se sinucidă, ieri la 3 ore, într’un acces de manie de persecuţiune. A sărit de pe o fereastră şi, ca prin minune, nu s’a ales cu nici o leziune. * In urma acestora s’a ordonat o expertiză medicală. Doctorii Negel şi Stihi, în asistenţa procurorului Teodoreanu, au atestat că Heiban e atins de paralizie şi s’a dispus internarea lui în Mănăstirea Neamţului.* Nenorocitul, care nu se va mai întoarce în Iaşi, au jucat, altă dată, un rol oarecare în societatea noastră. In lumea petrecerilor şi a femeilor uşoare, Huiban era bine cunoscut, prin banii pe cari i cheltuia. In panamaua de la creditul Urban, care provocase un mare Krach şi sinuciderea fa