Opinia, iunie 1897 (Anul 1, nr. 27-50)

1897-06-11 / nr. 34

2 lume . Logica copilului e mai presus de­cit ori­ce la dînsul şi noi ne găsim de multe ori in imposibilitate de a-i da un răspuns satisfăcător. Faza treia. Cînd a ajuns copilul să ştie bine a vorbi, începe şi aşa zisa e­­ducaţie. Aceasta are două moduri spe­ciale de procedare: Unul tare admite că copilul se naşte înzestrat cu instinc­tul potrivit pentru rolul lui în viaţă, al­tul care susţine că poate ajunge la ori­ce, prin întrebuinţarea nimerită a mijloa­celor. Şi ast­fel se formează caractere deosebite, unii, lăsînd copiii în voia lor, alţii constrîngîndu-i de a se supune, în toate, regulelor lor de educaţie. După Sully, copilul nu se naşte nici rău­ nici bun, şi n’ar trebui nici să-l lăsăm în voia lui. „eu atîta mai puţin să-l con­st­rîngem in­ calităţile sale. Sunt copii răsvrătiţi, cari ne sunt im­posibil de stăpânit şi cari după un timp se schimbă de la sine, şi aşa evoluţia se face într’o direcţiune ori alta, fără oare­care educaţiune, a cărei menire ar tre­bui să fie de a înlesni această evoluţie, oprind-o de a lua o direcţiune rea. Mulţi copii se opun pedagogiei de azi, care probabil este opusă evoluţiei lor naturale. Urmările acestei procedări, cari constrîng pe copii de a lucra­ con­tra lor însăși, duce la urmări dezastroa­­se.­­Copilul devine minciunos, căci de frică de a fi pedepsit, asigură pe peda­gog că a executat ordinele sale, fără să le fi făcut. Apoi constrîngerea acea­sta, devenind nesuferită de copil, îi tre­zeşte dorinţa de a deveni mare, de a se elibera de dînsa. In aşa hal copilul şo­­văeşte între binele şi răul fără a şti un­de să se oprească. A înlesni, într’un mod nesimţitor, alegerea între bine şi rău, este datoria pedagogiei. Metoadele de procedări în educaţie sunt foarte diferite şi s’ar putea zice: cite mame atîtea obiceiuri. Una singură e relevată de Sully ca fiind foarte efica­ce ; este un fel de metodă, care are multă asemănare cu procedarea hipnotisatoru­­lui cu mediul. Mama zice copilului, cînd acesta să arată rău, obraznic ori neas­cultător : eşti un altul acuma, un rem­e în title, şi îndată copilul se pune pe gîn­­durî ca să afle adevărul, care fiind în a­­cest caz suggestiv, copilul se schimbă într’adevăr. Din exemplele enumărăte pînă aici putem vedea că simţul practic şi instinc­tul natural conduc de multe ori mai bine educaţia de­cît toate sistemele şi ştiin­ţele pedagogiei. Şi de aceia are dreptate Sully, cînd pune în fruntea volumului său următoare frază : Bărbaţii dispreţuiesc ca şi copiii lucrurile neînsemnate şi ar tre­bui să treacă secole de educaţii pînă să ajungă a înţelege prin femeile culte ca­racterul fermecător al copilului. Vom mai adăuga la acest principiu, un altul, care este poate cel mai principal, anume: Mama să fie tot­deauna capa­bilă de o bună creştere, adica să fie: cultă, inteligentă şi bu­nă. Am. La acest pas mă îndeamnă o ştire a­­părută într’o gazetă de la Bucureşti. Febra aftoasă bîntuie cu atîta furie la Iaşi, în cît femeile nu mai voiesc să mulgă vacile. A­­tragem atenţiunea primarului, care, până acum, n’a luat nici o măsură... Care ,va să zică , cînd omul­­e bun, harnic şi cu tragere de inimă, Românul îşi bate joc de el. Căci confratele bucu­­reştean, nici una, nici două, îndeamnă pe primar să meargă la muls vacile fe­meilor, ca să dee lapte—element prin­cipal de hrană în ori­ce familie. Ar fi o indelicateţă întrebarea dacă primăriul a îndeplinit sau nu pretenţia exagerată a confratelui, dar constatat este că, pe cînd unul îi cere diurne, ce­lalalt se mînie, al treilea pierde dosariul, altul îl pofteşte la înmormîntarea goni­­toarei şi altul la muls vacile. Faptul îmi aminteşte conţinutul unei firme ridicole, pe care era scris : Etla Silberberg, moaşă cu toate examenele, dă sfaturi amicale, face partide de că­sătorie, repară albituri descusute, face dulceaţă de trandafiri de anul acesta, brodează monograme chiar de trei li­tere, gazdă pentru elevi, prepară de sfînta biblie". Făcea, dregea şi cosea de toate nu­mai la moşii nu se pricepea, cu toate că era moaşă cu toate examenele- Putem îndrăzni să facem o compara­ţie între moaşă şi primar ? ! CRONICA Potop fle­atritotu­i Ywann a insistat asupra unui fapt la care nimeni nu se aştepta. Acest cro­nicar al Opiniei, bătînd în retragere, a arătat că primarul care este atacat pe tema că nu face nici o ispravă, în rea­litate de omul cel mai activ, dovadă că un comisar l’a poftit în Păcurari să facă oficiu de veterinar şi oficiu de cioclu, să constate moartea unei vite şi, după aceea, s’o înmormânteze. Am plăcuta ocazie ca, alături cu Iwann, să depui şi tributul meu de admiraţie pentru activitatea primarului Iaşilor. FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ ORFANI! PARTEA I-a CELE DOUĂ SURORI — A, îmi vorbeşti de uitare!.... de iertare ’mi vorbeşti!... strigă ea cu pu­tere şi cu un gest atît de violent îneît el se dădu îndărăt. A­.. astă-zî mă rogi să şterg trecutul, să uit laşitatea şi tră­darea d-tale! Eşti nebun?... Cum poţi crede una ca asta?... Nu vezi că tre­mur de indignare cînd redeştept în mi­ne, fără voie, toate acele amintiri care mă zdrobesc, mă omoară !... „Să uit!... să iert!... Dar, d-ta, îmi vei reda oare bucuria, fericirea, viitorul ce mi-aî răpit !... Dar, d-ta, putea-vei să mă faci să-mi iert mie însă­mi şi să-mi împac cugetul?... Putea-vei să ştergi cri­ma pe care am săvîrşit-o faţă cu copila mea, înebunită de desperare şi de mi­zerie ? „Da, adu-ţi aminte şi d-ta... adu-ţî a­­minte ! adăugă ea înferbintîndu-se din ce în ce. Adu-ţî aminte cît de încrezătoare eram şi d-ta cît de mizerabil. „Eram o copilă de 16 anî, învăţătoa­re a unei surori a d-tale, cîştigîndu-mi cu munca pînea pentru mine şi ai mei.. D-ta erai bogat, foarte bogat. Tînăr, din familie nobilă!... Tinereţea mea, sără­cia mea, viaţa mea în familia d-tale­ ar fi trebuit să mă apere de d-ta. „Dar nu, nu-ţî păsa de nimic, nu sim­­ţiai nimic!... Erai dintre acei ticăloşi pen­tru care o fată săracă nu va să zică nimic... Iî poţi sfîrşia inima, îţi poţi fu­ra cinstea, îi poţi zdrobi viaţa.... Ne­mernic şi tînăr, fecior de bani gata !.... Şi într’o zi... Dar se opri, îşi ascunse capul în mînî, apoi cu glasul stîns. — Intr’o zi am fugit din casa un­de crezusem că am găsit un azil... Din casa unde lăsam în urma mea fiinţi ca­re mă iubiau... dar unde trebuia să as­cund tuturor ruşinea. Restul îl ştii d-ta, nu-i aşa că-l ştii domnule ? Şi în timp ce eu înduram sărăcia grea d-ta huzurat, banii îţi curgeau din bel­şug, risipiau aur... fără cea mai mică remuşcare că ai aruncat pe drum vic­tima infamiei d-tale. A, nu-mi vorbi de iertare, căci sunt crime care nu se iartă! Fernand tăcea, neîndrăznind să crîcnească. De­odată ți­pă îngrozitor. Fața ei era albă de tot... trupul îi șovăi in timp ce-șî puse mîna la inimă. Abia avu timp s’o susție. — Clotilda, ce ai? strigă el înspăi­­mînat. Clotilda ! Dar ea se înădușea, devinea tot mai vînătă și-și apăsa mîna pe inima. — Acolo... la inimă... mi-e rău... șop­ti ea cu vo­cea slabă. Și căzu ca o masă înlemnită. Fernand voi să ceară ajutor, dar ea ’1 opri: — Nu, nu, nu speria copilul!.... Cu ochii rătăciți, cu trăsăturile des­compuse, abia răsuflînd, ea părea că tră­gea de moarte. — Năcazurile mă ucid !... vorbi ea cu greu. Sunt bolnavă de inimă.. Știu c’am să mor într’o zi... Dar vreu să fiu fe­ricită încă.... pînă voia cădea trăsnită.... N’aș vrea să mor acum cînd mi-am re­găsit copila... Lacrimi mari îi curgeau pe obrajii albi, apoi zise cu gemăt: Căci, biata, ce o să se facă iară mine, singură în lume ?... Ce-o să-i folosească averea?... — Fernand tresari. — Milioanele chiar... — Milioane !... șopti el uimit. — Căci n’o am decît pe dînsa... Ce-o să facă cu averea ei colosală și neaș­teptată?... Un fulger scăpără în ochiul lui Fer­nand de Prades. — Oare avisează?.... Adevărat să fie?... își zise el în gînd. — Dar va fi singură... tot nenoroci­tă... tot orfană... adăugă Clotilda cu un glas dureros... N’aș vrea să mor tocmai din pricina asta. Dar Fernand nu mai auzia. Gînditor și intrigat, repeta mereu : — Milioane !... Milioane!.... Și uitîndu-se la dînsa, se înfiora fără voie. Clotilda era în picioare, criza trecuse şi ea-1 privea ţintă, cu un nou zîmbet de dispreţ ca şi cum ar fi ghicit gîndul lui, ca şi cum i-ar fi cetit pe faţă tul­burarea ce-1 urmărea. — Adio !... zise ea cu grabă. Şi sper că pentru tot­deauna îţi zic adio !... — Cine știe?... gîndi el cu un fulger în priviri. Ea dispăruse în camera Suzanei pe cînd el stătea încă nemișcat in loc, foar­­te palid încă și aiurit. Era să se retragă, cînd, de­odată se opri. Prin păretele subțire care-1 despărția de camera fetiţei el auzea glasul aces­teia; Mi se părea că vorbeşte de dînsul. ____________________________(va urma) 14 Vacanţa ideală Şcolarii în Danemarca.— Orăşeni şi săteni. „Trenurî-vacanţă“ şi ,,Copiî-vacanţă‘­ Ţaranii daneji.—Cum petrec copiii. Statul şi cetăţenii.— Un ideal. De prin Iulie pînă’n Septembrie întîlneşti pretutindeni în Danemarca, în capitală ca şi la ţară, copii numeroşi, veseli, zglobii, feri­ciţi, rotofei şi zgomotoşi, copii blonzi, cu o­­chii albaştri scînteind de mulţămire , îl întîl­neşti cutrierînd cîmpiile, rîzînd pe străzile capitalei ori îi zăreşti în vagoanele trenuri­lor pe toate liniile Iutlandei, Seelandei şi Fi­­oritei. Sunt aşa zisele „trenuri-vacanţă“ care transportă copiii, făcînd un schimb între ca­pitală, sate şi oraşele mici. In adevăr, în mica ţărişoară de la nord co­piii de şcoală duc un train ideal şi lor li se consacră cea mai mare atenţiune atît din partea părinţilor cît şi din acea a autorităţi­lor şcolare şi oficiale. Şcolarii din Copenhaga — capitala regatu­lui— vor fi transportaţi cu toţii la ţară; din potrivă copiii săteni vor fi aduşi cu toţii să petreacă şi să admire capitala. Schimbul a­­cesta de mediu şi de train sunt plăcerile li­nei vieţi comode, iată toată filozofia sănă­toasă a vacanţei ideale. Topografia Danemarcei e foarte bizară. U­­nica peninsulă e întretăiată de canaluri, de fiorduri, de lacuri. De aceia drumul se face şi pe apă şi pe uscat. Intervenţia Statului, cu privire la vacanţele şcolare constă numai în aceea că oferă mijloacele de transport „copiilor-vacanţa“. In colo, totul priveşte pe locuitorii daneji care se ocupă din toată inima să îndulcească traiul lunilor de vară copiilor de ambe sexe. Se face un schimb de copil , prin inter­mediul direcţiilor de şcoli. La Copenhaga un comitet central primeşte cereri. Aci se în­scriu persoanele care vor să găzduiască în vacanţă copiii de la ţară, arătînd numărul şi sexul. Se pare că fetele sunt în genere preferate. Locuitorii de la sate înştiinţează de-a dreptul pe directorii de şcoli de numărul copiilor ce pot găzdui. Fireşte copiii aparţin de comun familiilor lucrătoare. Odată cu închiderea şcolilor încep con­­voiurile, — băieţi şi fete la­olaltă, călătorind singuri, supraveghiaţi în drum de conduc­torii de tren şi spre recunoaştere avînd fie­care la pept o tăbliţă cu însămnarea locu­lui de origine şi de destinaţie, vrîsteî, nu­melui etc. Ordinea perfectă domneşte puru­rea. La diferite staţii trăsurile aşteaptă pe micii călători, şi — de aci pornesc să se bucure în deplină libertate de priveliştea co­drilor, cîmpiilor, fiordurilor, lacurilor, în să­nătoasele ferme de la ţară, în mijlocul vi­telor şi florilor, în miros şi răcoare. Săptămînile aceste de viaţă liberă şi scu­tită de ori­ce grijă sădesc cea mai vie bu­curie în sufletele de copil, le umflă pieptu­rile de aer curat, le întăresc sănătatea şi le oţelesc muşchii. La întoarcere vor avea fe­ţele rumene, ochii scînteetori, părul blond plin de aroma finului cosit, privirile pline de razele soarelui cald. Ba mulţi aduc încă şi haine, colţuri de lună, femeile au­ pregătit din sălile de iarnă — daruri pentru micii oaspeţi. Aceasta la ţară, la capitală copiii sunt întruniţi sub îngri­jirea unor institutori: aci li se arată oraşul bizar şi pitoresc în acelaş timp, portul, mu­zeele, teatrele, circurile; se fac escursiuni ca să se întîlnească copiii de sat şi de oraş, să se înfrăţească sub cerul cald al cîmpiilor libere. De toate aceste îngrijeşte comitetul de or­ganizare a vacanţelor şcolare. Ideea aceasta generoasă şi ingenioasă a fost concepută de o femee, o institutoare la Copenhaga; de 7 ani, peste zece mii de co­pii sunt trimişi în toate colţurile Danemar­cei, dintr’un sat în altul, de la ţară la oraş, din provincie în capitală. Numai de doi ani Copenhaga s’a asociat la mişcarea aceasta în favoarea şcolarilor. Căci în viaţa publică a Danemarcei ţăranii reprezintă elementul cel mai energic, cel mai militant. Ţaran­ii da­neji au presa­tor, societăţile şi întrunirile lor, teatrele lor, oratorii şi reprezentanţii lor în parlament, nici un singur analfabet. Despre ei a zis Bjoernson că: „Ţaranul danez e cel mai luminat din toată lumea“. Şi de aceea ţăranii au aclamat iniţiativa a­­ceasta şi îndeplinesc cu evlavie sacrificii chiar pentru tinerii şcolari şi pentru şco­lăriţe. Cu drept cuvlnt dar putem zice că Dane­marca prezintă pentru copii vacanţa ideală şi cu mîhnire să reflectăm cît suntem noi de departe de idealul acesta, noi care pri­vim copiii săraci tînjind în lunile de vară, sleindu-şi fragedele organisme în toropeala căldurilor nesuferite, după un an de muncă excesivă şi înaintea altor ani tot atît de co­pleşitori. Cîte sute şi mii din copiii noştri, harnici, buni şi plăpînzi, nu vor zări nici o dată un colţ de pădure, o privelişte de munţi, un orizont de apă. Şi totuşi acestea nu ne lipsesc. BLAG. OPINIA Note literare Marii literaţi o duc rău­ şi aiurea. Din New-York se anunţă că Mark­ Twain tră­­eşte in cea mai m­­are mizerie, ceea ce nu împiedecă pe marele umorist de a lucra la o nouă operă. Ziarul New-York Herald a deschis o listă de subscripţie pentru a veni în a­­jutorul lui Twain. Ziarul a subscris 1000 dolari (5000 lei) şi face apel la toţi acei Americani, care au petrecut ceasuri delicioase, adorând proza genialului u­­morist. *y. In Anglia nu se vorbeşte de­cît de jubileul reginei Victoria. In Revista me­dicală The Prădioner, numărul din iu­nie, toate articolele sunt relative la a­­cest eveniment. Progresele medicinei sub domnia reginei Victoria; Boalele ner­voase sub domnia reginei Victoria. Ur­mează apoi,în raport cu aceiași dată, Medicina psihologică; tratamentul plă­gilor; progresul obstetricei şi ginecolo­giei ; istoria pathologiei ; istoria bacte­riologiei ; progresele terapeuticei; pro­filaxia şi în sfîrşit...infirmierii sub dom­nia reginei Victoria. .. * D. Armand Perester şi-a susţinut la Paris teza de doctorat în medicină. Ju­riul prezidat de Brouardel a adresat fe­licitări candidatului care a tratat cu multă pătrundere Despre crimă şi res­ponsabilitate. Tinărul Ferester e cunoscutul autor al articolelor de «medicină humoristică» publicate odinioară în Lupta şi Revista Nouă. INFORMAŢII Iată ce poate deveni o institu­ţie pe mina colectiviştilor. I­. Tache Aceea îşi are moşia sa din judeţul Bacău ipotecată la creditul fonciar pentru 100.000 de lei. Peste credit mai are şi alte ipoteci la d. I­. Zamfirescu, la Mielici Băniei şi încă un creditor. B. Leca neplătind dobânzile, cre­ditorii ipotecari ’i au scos moşia în vânzare. S’a am­ănat urmărirea timp de trei ani sul» fel de fel de motive. O dată, fiind iarnă, s’au­ aprins luminările în sala de şe­dinţă la ora 4 şi s’a cerut amâ­narea pentru că „oarele sunt în­­naintate“. Acum o septămănă d. Zam­fi­­rescu a primit o scrisoare anoni­mă care îi făcea cunoscut că Cre­ditul a scos moşia în vânzare şi a şi cu­mpărat-o la mezat cu preţ de 100,000 lei. Planul era ca prin această cumpărătură la mezat, să se nimicească toate cele­l­alte ipoteci după care Creditul era să treacă acea moşie, tot cu preţul de 100,000 lei, unei persoane in­terpusă a d-lui Ceea. B. Zamfirescu a ajuns la timp pentru a lua parte la supralici­tare. Creditul, văzănd că tot planul cade în baltă, a declarat că nu stărue în urmărire şi ast­fel vân­zarea s’a amănat. Pogonat cu Harnagea înaintea Casa­ţiei. ■ Curtea de Casaţie a respins recursul făcut de Stat contra sentinţei Tribuna­lului s. r, prin care se apărau Pogonat, Harnagea şi alţi funcţionari a sft. Spi­ridon de amenda de 4011 lei, la care fu­seseră condemnaţi de inspectorul finan­ciar pentru că au neglijat de a face să se plătească taxă de înregistrare pentru o antrepriză de la băile Slănic. Curtea a admis scutirea de amendă pe baza că condemnaţii la amendă nu sunt funcţionari publici. D. Leon Sachelarie, deputat de Bacău, a fost victima unui furt. Venind ori cu trenul de 11 la Paşcani, d-sa a a­­dormit în vagon. Sosind în gara Iaşi, deputatul observă lipsa banilor. A în­ştiinţat imediat autorităţile poliţieneşti, precum şi ale căilor ferate. S’au arestat vr’o doî funcţionari cari erau în acelaş tren şi cari umblaseră necontenit pe acolo. Până acuma, însă, nu s’a descoperit nimică. Se spune că suma furată d-lui Sachelarie se urcă la 1980 lei. S. SCHILLER Mag­a-Sin. de Ma.nnAfa.ct­u.rsi Str. Stefan cel Mare 49 % IVCare Soldare Sezonul fiind sfirşit şi din causa mu­­tărei magasinului meu, vînd toate măr­furile sezonului de vară ca: lănagiuri simple şi fantasie, mătăsuri, postavuri şi stofe pentru haine bărteştî cu reduceri de 25, 35 şi 50 la sută din preţurile lor. Tot timpul soldăreî vînd şi celelalte mărfuri ca : hasaie, madapolauturi olan­deze pentru cămeşi şi prostii, docurî, pentru haine, atlas de matasă şi satin de lănă pentru plapom­e, mătăsuri negre simple şi broşate, catifele, pluşiul de ma­tasă, stofe şi pluşuri pentru mobile, per­dele, covoare etc., cu o scădere însem­nată asupra preţurilor lor. G. S. CONSTANTINESCU AVOCAV #* Focşani Pledează înaintea instanţelor de Putna şi a circumscripţiei Curţei de Galaţi—Reprezintă pe creditori în falimente prin simplu gir sau pro­­cmnă.­ ­­ ŞCOLARE Elevii Teodorescu Neculai şi Ciupercă Constantin, din clasa V-a a Şcoalei Nor­male „Vasile Lupu" Iaşi, au luat unul premiul I, celă’alt, al doilea, la concur­sul de lucru manual pe care l-a ţinut societatea „Tinerimea Romînă" în Mai trecut.* Teza de pedagogie la şcoalele de în­văţători, pentru diploma de capacitate a fost „Basedow şi sistemul lui". * D. C. Meissner, a fost însărcinat să supraveghieze tezele de matematici la şcoala normală de institutori din Iaşi. Ordinul acesta a fost transmis d-lui Meissner prin d. Dobrescu, şef de birou. Faptul dovedeşte că ministrul Haret îşi dă ordinele prin şefii de birou, iar nu prin inspectori. D. Cherneux, actual subprefect în ju­deţul Roman, a fost numit ieri subpre­fect al plăşei Turia-Copou. Numirea aceasta noi am anunţat-o în numărul de duminică. Mercuri 12 iunie, se va ţinea licitaţie în localul Primăriei din localitate, pen­tru furnizarea de bolovani, pietriş şi ni­­sip necesar repararea stradelor Iaşului. Mai mulţi locuitori evrei din partea de sus a oraşului, cari se aprovizio­nează cu carne de la piaţa sf. Spiridon, ni se plîng că sunt exploataţi într’un mod neruşinos de singurul trunchier cu­şer, care pe lîngă că are carne foarte prostă mai dă şi lipsă şi cu un preţ necontro­lat de nimeni. Cine a autorizat acest monopol? Co­misarul comunal ce face ? Nu s’ar putea să se mai înfiinţeze încă vr’o două trunchiuri cu­şer ? Accident.—Voiajorul fabrice! fraţi­lor Ortoni, Natan Ornix, voind să îm­puşte ieri nişte păserî, din curtea fabri­ce!, a nimerit în mîna dreaptă a copi­lului unui lucrător. Imediat s’a adus un medic care a scos haliciurile din braţul copilului,care se află în afară de ori­ce pericol. Am anunţat ieri că doi. doctori Pas­­tia şi Negrescu au cerut suplinirea ca­tedrei de Patologie internă de la facul­tatea locală, catedră rămasă vacantă prind decesul doctorului Cerne. Informaţiunea trebue rectificată în sen­­sul că d. doctor Negrescu mai concu­rase pentru această catedră, acum 1 ani, iar nu 12 ani, cum s’a zis din eroare. Relaţiunele între dd. Haret, ministru şi V. Burlă, inspector şcolar, s’au înă­sprit. Ministrul dăduse votul seu de blam inspectorului, atunci cînd schimbă lista de delegaţi, presintată de d-sa pentru exa­menele particulare. D. V. Burlă, s’a presintat la liceu, unde ie profesor de limbă greacă, supli­nit actualmente, şi a cerut secretarului să-i dee statele să le iscălească. D. Burlă voia, aşa­dar, să-şi relce catedra fără a fi demisionat de la mi­­mînister. S’a resgîndit, însă, şi a spus secreta­­ruluî că va pleca la Bucureşti pentru a-şi înainta demisia.* Inspectorul şcoalelor private, d. Leon, va încasa 6000 leî de la examenele aces­tor şcoli, d. Burlă va încasa vre-o 2000 în Iaşi. Nenorocitul Ioan Helban, fostul sub­­casier al creditului urban din localitate, atins actualminte de paralizie generală şi internat, de cîte­va zile, în spitalul sf. Spiridon, secţiunea doctorului Negel, a încercat să se sinucidă, ieri la 3 ore, într’un acces de manie de persecuţiune. A sărit de pe o fereastră şi, ca prin minune, nu s’a ales cu nici o leziune. * In urma acestora s’a ordonat o exper­tiză medicală. Doctorii Negel şi Stihi, în asistenţa procurorului Teodoreanu, au atestat că Heiban e atins de paralizie şi s’a dispus internarea lui în Mănăstirea Neamţului.* Nenorocitul, care nu se va mai în­toarce în Iaşi, au jucat, altă dată, un rol oare­care în societatea noastră. In lumea petrecerilor şi a femeilor u­­şoare, Huiban era bine cunoscut, prin banii pe cari i cheltuia. In panamaua de la creditul Urban, care provocase un mare Krach şi sinuciderea f­a

Next