Opinia, iulie 1897 (Anul 1, nr. 51-77)
1897-07-01 / nr. 51
Intrebuinţat-aţt dar şi Romînia în trecut acest mijloc de telegraf cu foc. Ţara noastră în trecut era acoperită cu imense păduri. Satele veneau aşezate ici colea în mici poene, curături, făcute de unii şi alţii din răzeşi sau boieri. Mal nu e sat, care să nu fi fost făcut pe o curătură, sau poiană ; de aici acele dese nume de Poieni : poiana Cîrnuluî, poiana lui Goman, etc. etc., care ne arată obîrşia satelor noastre. Drumurile erau foarte rele şi mai des mergeau prin păduri, prin codri ca codrii Romanului (Strunga), Herţel (Dorohoi), Bordea (Iaşi), etc. Cum însă ţara noastră a Moldovei e mai toată deahci roasă, se puteau găsi locuri ridicate pe piscurile dealurilor, pe unde să se vadă foarte departe. Azi dacă ne suim pe podişul Copoului vedem Ceahlăul şi dealurile Basarabiei. Sunt cunoscute azi mai toate aceste piscuri ridicate, de unde se poate vedea în depărtare. Din distanţă în distanţă, domnia în trecut, rînduise pe anumite locuri ridicate puncte strajă, de unde se putea veghea în văi. De la malurile albastre ale frumosului Nistru şi pînă în Carpaţi erau postate asemenea puncte, care puteai comunica unul cu altul prin focuri şi fumuri. Era o invazie de Tatari. Ei veneau despre Nistru, de la Crimera. Straja pusă la frontieră observa negreaţă de Tatari în văile Nistrului. Repede aprindea căpiţele de fin, unse poate cu smoală sau rîşină, şi în cel mai scurt timp straja, care postată pe înălţimele Chişineului văzînd semnalul dat aprindea şi ea căpiţele de fin; de la al doilea semnal aprindea al treilea în toate direcţiunile. Intr’o zi toate dealurile erau presărate de focuri ce împrăştiau în văzduh nouri groşi de fum ce purtaţi de vînt păreau pentru locuitorii din vale ca lungi sfere groase, sau groase aţe plutind în aer. Se ştie în ţară de toţi şi domnia de asemenea ştia că asemenea focuri erau semne de rezmeriţă. Care mal de care îşi căuta de ascuns prin gropi, ce avea de ascuns şi de sirg căuta să se bejenească la codri. Măreţ şi impunător spectacol, cînd în loc de a aştepta ca [azi telegramele agenţiei Havas sau Romíné, te uitai pe dealuri în toate părţile, doară nu-i vedea focuri date în ţară, dungi de sfere de fum întinse în văzduh, însoţite de vuete, de vaete, de ţipete, de mişcări de oameni în mase, de bucine pe dealuri şi văi, semne de... rezmeriţă. Era nesigură viaţa Romînului în trecut, îşi pusese plugul pe brazdă, ori îşi culegea via,sau îşi strîngea popuşul; trebuia să lese totul baltă şi s’o rupă de fugă, căci zăbavă nu se încăpea, să dăduse focuri în ţară, semnale de învasiuni de ale duşmanilor ; bucinele răsunară şi ele din toate părţile. Iar sfarei de fum a focurilor de pe coline era vestea, ce domnia dădea ţării să se apere. «Aman de noi, măi fraţilor, nu vedeţi colo pe deluri ce mai sfere de fum ! Veste rea însamă aceasta, vin Tatarii, să ne ascundem lucrurile şi pînea prin gropi, că acuşi ne calcă duşmanii. N’auziţi bucinele cum răsună a răzmeriţă?Doar nu de geaba s’a dat sfara în ţară, cu focurile de pe dealuri. Sfară’n ţară la străbunii noştri a fost semnalul cel mai lesnicios şi primitiv de înştiinţare la vreme de nelinişte. Azi cînd avem a da veşti în ţară facem publicaţii, dăm circulări, ordine circulare prin Monitorul Oficial, iar gazetele reproducîndu-le împrăştie vestea pănă în cele mai îndepărtate unghere ale ţării. Intr’o di-două ştie toată ţara. Şi în trecut erau oamenii expeditivi, dar circulările lor erau pe dealuri prin focurile cu sfori întinse şi mari. Noi strănepoţii dăm circulărî; străbunii noştri, dădeau afară în ţară. Obiceiul a dispărut, dar vorba a rămas ca martoră vie de ce a fost o dată în trecut la noi. FOIŢA ZIARULUI „OPINIA" 28 ORFANI! PARTEA I-a CELE DOUĂ SURORI „Adevărul e că contele, care ’şî bătuse joc, care despreţuise dragostea fusese în sfirşit biruit dînsa! „Adevărul e că contele, care nu simţise nici o dată inima bătîndu-î, era acum îndrăgostit nebun, în veci! — O vorbă ! întrerupse de Guérande. Şi care era frumuseţea care făcuse minunea asta? — Era tocmai să vorbesc despre asta. — Doresc grozav s’o știu. — O să fi descepționat atunci, căci mi-e cu neputință să’țî satisfac curiozitatea. N’a știut-o nimeni nici o dată, n’a ghicit nimeni care era femeea care avuse atîta putere asupra contele de Belleroche... Dar ceea ce-i sigur, e că trebuia să fie foarte frumoasă şi de cea maî mare nobleţă... Şi ceea ce pare încă sigur, e că nu trebuie să fie liberă fiindcă contele e şi acu flacon. „Aşteaptă să isprăvesc. „Cîţîva ani trecuse la mijloc, şi contele care părea să fi căpătat un gust deosebit pentru singurătate, vizită din ce în ce maî puţin pe prietenii săi şi mergea din ce în ce maî rar în lumea mare, pînă cînd într’o bună dimineaţă dispăru cu totul şi nimăruî nu i-a maî fost cu putinţă să ştie ce se făcuse. „Trecură luni, săptămînî şi despre dînsul nu s’a maî aflat nimic. „Atunci cum lumea căutând să’şi explice toate, ajunse să crează că e mort şi T uită. „Dar nu era mort, murise ea ! — Femeea pe care o iubia? — Da, femeea pe care o iubia şi a cărei perdere i-a făcut o rană aşa de adîncă că nu e încă vindecată. „Şi din ziua aceea, datează contele de Belleroche pe care T cunoaşte... marele senior a cărui avere nemăsurată a devenit patrimoniul săracilor... filantropul care pare că caută cu bucurie toate prilejurile să facă bine în jurul lui.... omul ciudat, în sfirşit, care după ce a minunat Parisul cu viaţa lui fastuoasă , uimeşte astăzi prin generositatea sa, prin admirabilul şi superbul sau devotament către toţi suferinzii... către toţi pe cari aurul său, averea sa nemăsurată, care pare că nu-i mai aparţine, poate vindeca, mîngăie, sau mîntui... — Işî dă aere! rîngi de Guérande. — Aere ? Nu, dragul meu, ripostă cu vioiciune Fernand; eu cred că maî curînd că numai din dragostea către ea... în amintirea eî se arată contele aşa de darnic nenorociților... Şi dovadă că nu mă ’nşel e faptul că n’a uitat-o, cu toate că au trecut atiţia ani de cînd a avut nenorocirea să fie despărțit de dînsa... — De unde știi ? — Mă așteptam la întrebarea asta! — Da, de unde poţi şti ce se petrece în inima contelui? — De sigur, confidente nu mi-a făcut, dar dacă n’ar fi păstrat atît de vie amintirea femeeî sale adorate, cum ai explica tu peleringiul ce’l face în fiecare săptămînă la cimitirul din Montparnage? „Căci în fiecare săptămînă, trebue s’o știi, fără a lipsi vr’o dată, contele de Belleroche merge de îngenunchie pe mormîntul ei. „E o întîlnire de dragoste, par’că, la care se duce... O întîlnire ce-o are acolo cu moarta. „ Stai ! Adăugi cu vioiciune de Prades, eu care ’țî vorbesc îmi amintesc a-i cum tocmai că întîmplarea m’a făcut să’l întîlnesc într’o zi în una din aceste. „Era toamna trecută și nu mă ’ntorceam de la înmormîntarea unui prieten. „Rămăsesem singur șî mă plimbam de curiositate printre morminte cînd, deodată, la cotitura unei cărări, un om trecu pe lingă mine. „Spre marea mea mirare recunoscui pe contele. „Dar era cu mintea aşa de departe de tot ce’l înconjura şi era aşa de adînc cufundat în gîndurile sale, că nici nu mă zări măcar... „Ştiam deja istoria lui, şi par’că ceva mă supusă numai de cît să’l urmăresc. „Era deci în sfirşit să ştiu numele acestei femei pe care o iubise atîta... a acestei femei pe care o învăluia, pentru toţi, o taină aşa de nepătruns ! „Cu capul plecat, contele îşi vedea de drum încet şi eu îl urmăream de departe, ferindu-mă pe cît era cu putinţă să nu auză sgomotul paşilor mei. „După cîteva minute contele ocoli brusc şi intră într’o alee lungă mărginită de fiecare parte de monumente măreţe.... (va urma) Grh. Ghibănescu CRONICA Neîncrezătorii Suntem rugaţi a da acestor information reci. Acest final tipic, nu este extras cumva din scrisoarea vre-unuî necunoscut, scrisoare cu conţinut dubios pentru redacţie, ci este comentariul Voinţei Naţionale la cele 16 sau 15 rîndurî — prin cari cea maî oficioasă din gazetele guvernului, apără criticele nenumărate pe cari ziarele opoziţiunel locale, le aduc administraţiunel d-luî Nicu Gane. Că primarul celei de a doua capitale, s’a rugat la redactorii Voinţei Naţionale —ie lucru cert. Şi de pentru prima oră, poate, de cînd nu vedem minciuna şi reaua credinţă la baza unei ştiri a gazetei liberale. Luat în antrepriză fără milă şi fără de răgaz, d. Gane, după ce a constatat nerodnicia pronosticurilor crndăriţei,se hotărî la o polemică de gazetă. Peste tot locul a fost primit cu răceală, aşa că proza sa mirosea, cale de o poştă, stilul vestitei rubrici „Inserţiuni şi reclame". A bătut la . . . uşa Boului Moldovei. Gazeta obscură î-a primit proza, pe care pentru lămurirea lectorului, a aşezat-o, rîn în rînd, cu 2 publicaţiunî de ale primăriei. Neîncrederea aceasta pe care lumea o arată primului părinte al Urbei Iaşi, a reîmprospătat în memoria noastră, o hazlie anecdotă, vizitînd pe Siuxindieni, celebrul general american, Philipp Sheridan, dorea să ştie cam ce impresie va face asupra lor, povestirea marilor invenţiuni ale veacului. — Să li spui, zise generalul translatorului, că avem dumuri de fier, graţie cărora poţi face lungi călătorii. Translatorul traduse zisele generalului și apoi zise : — Ați zis să vă spun că nu vă cred — Ia să li spui, reluă generalul, că, cu autorul vapoarelor, poți călători pe apă. Transatorul comunică și aceasta indienilor și, la răspunsul acestora, zise generaluluî : — Nici aceasta n’o cred. — Să li maî comunici, continuă generalul, că, graţie telefonului, un om poate vorbi cu altul la distanţă de sute de metri. — Apoi aceasta, n’o mai traduc, zise translatorul, fiindcă nici eu nu o cred, nie!“ e extras din broşura ce va apărea,în curînd în „Biblioteca de Popularizare“. * * * Peste cîteva zile va apărea un volum de versuri de Anna-Conta-Chernbach. Vom face la timp o dare de samă critică. ** * Ziarele germane au lansat ştirea despre un angajament semnat de Sarah Bernhard pentru un turneu în Germania. Ilustra artistă a dezminţit telegrafic din Londra ştirea aceasta. ** * înainte de a plecă din Paris marea tragediană italiană Duse a fost onorată cu un mare banchet oferit de artiştii „Comediei Franceze“. Au luat parte toate ilustraţiile scenei franceze. ** * Pentru viitoarea noastră stagiune teatrală comitetul teatral va angaja un sufleor special destinat rolurilor — sau răgetelor mai bine zis — excelentului Manolachi, boul Moldovei. Teatru-Muzică- Arte Pentru fericitul eveniment al însănătoşirii Prinţului Ferdinand, revista „Lumea ilustrată“ din capitală va apărea într’un număr special a cărui vînzare va alcătui un fond de ajutor pen tru inundaţi.* * * La Paris va avea foc zilele aceste un proces intentat de Sarah Bernhard cunoscutului impresariu Schurman care a afirmat prin ziarul „La Presse“ că marea tragediană ar fi tras foloase materiale din representaţia dată pentru statuia lui Alexandru Dumas fils. * * * Fragmentul din poema „Vrăjitoarea“ de Carmen Sylva publicat în numărul trecut al „Opt NOPŢI DE VARĂ II De ce-mi cazi tu, frunte, pe piept? Şi plînsul ce’nsamnă, privire? De ce mi te’ntunecî, simţire, In umbră de gînd înţelept ? O suflete, nu mi-aî jurat Mîhnirii s’opuî cu tărie Nu plînsete de elegie — Ci graiul de om revoltat! Şi totuşi cum tremuri şi gemi In suflet, durere nebună ! Şi’n magica noapte cu lună In golul tăcerii mă chemi. Purtatu-te-am în depărtări, Ca să mi te’ntorci oţelită. Dar, inimă, iar ieşii robită Aceleiaşi mari întristări. O clipă, o clipă aşi vrea Din farmecul tau, răzvrătire! — Mîndrie stăpînă pe fire, Stăpînă pe dragostea mea. O clipă să simt că mă’nalţî O suflet, mai sus de durere,— Maî sus de iubiri efemere, De oamenii toţi ceialalţî. Şi’n urmă—de-o fi să suspini, Eugi-vom în ochiu de pădure. Pleca-vem departe—aiure Să plîngem pe-ascuns, în străini. Tristis, acesta obicinuitele eî victime. Pe ziua de Sîmbătă avem de înregistrat două înecăciunî. Aşa un copil de vre-o 10 ani a casapului Marcu Klein, scăldîndu-se în Bistriţa, în dreptul morel, s’a înecat. Cadavrul nu s’a găsit încă. Tot în aceiaşi zi s’a maî înecat în Bistriţa un soldat din regimentul 12 de artilerie. Ieran în număr de 100 soldaţii cari s’au pornit la scăldat, nu s’au întors însă de cît 99, lăsînd pe un nenorocit camarad pradă valurilor. Soldatul înecat, a cărui nume nu l’am putut afla încă, e originar din Botoşani. * * * Sub-locotenentul Titus Niculescu, fost sergent major timp de 12 ani, vrea cu orice preţ să dovedească că ofiţerii eşiţi din sinul sub-ofiţerilor se deosebesc prin sălbătăcia lor, de cei eşiţi din şcoala militară. Domnul ofiţer nu pierde nici o ocazie spre a stăbi în bătaie pe subalternii săi. Scenele de bătaie sunt cu atît mai dese, cu cît acest sub-locotenent, din dragoste pentru soldaţi, îşi petrece mai tot timpul zilei în lagăr.** * In lagărul de la Sărata zice-se—şi dăm ştirea sub rezervă — s’ar fi ivit cîteva cazuri de anghină. Aceasta a şi împedecat, concediarea pe rînd, pe cîte 15, 30 şi 45 zile, conform noueî dispoziţiunî, a maî multor soldaţi. *** Vremea p’aci ploioasă. Pe ziua de Sîmbătă a ploat mereu pănă tirziu noaptea , ceia ce a şi cauzat amînarea reprezentaţiuneî din grădina publică, aranjată de pirotechnistul A. Finkelstain în asociaţie cu tînărul artist Gr. Saul. De la Betea Din Bacău (Corespondenţă specială a „Opiniei“) Iarmarocul—Febra aftoasă—Inundaţiile— Doi înecaţi—Bataie în armată—Anghina difterică—Vremea. Iarmarocul anual, din oraşul nostru, s’a deschis în ăst an sub cele maî proaste auspicii. Negustori n’au venit nici pe jumătate ca în anii trecuţi. Termenul care a avut loc, ieri 29, ziua Sfinţilor Petru şi Pavel n’a fost maî de loc animat. Efectele inundaţiilor se văd cît de colo. Ceia ce a stricat şi mai mult iarmarocului din anul acesta, a fost febra aftoasă, care bîntuind prin împrejurimi, a împiedecat aproape complectamente negoţul cu vite mari. De almintrelea, dacă cîteva panorame şi cîţiva acrobaţi nu şi-ar fi rădicat bărătcile în plin centru al tîrguluî şi n’ar fi făcut obicinuitul tămbălăU cu ale lor caterince, nici nu s’ar fi ştiut că este iarmaroc.* * * Bistriţa şi-a înghiţit din vreme anul INFORMAŢII Iesuiţii de la biserica catolică au comis ieri un act revoltător de neomenos. Au alungat de la uşa Bisenceî catolice pe o doamnă care se aşezase acolo cu o cutie „ bani pentru inundaţi“ sub pretext că au şi ei nevoeşii lor. N’ar trebui onorabilii părinţi să uite că să află în ţara românească şi că ne datoresc multă recunoştinţă pentru felul civilizat cum i-am tratat pănă acuma. Premiaţii de ieri au contribuit în 2 feluri la ajutorarea inundaţilor. Pe de o parte au renunţat la banii cu care trebuia să li se cumpere premii, iar pe de altă parte serbarea lor au dat ocazie d-nelor Elena şi Eugenia Petit să facă o foarte bună reţetă cu «5 bani pentru inundaţi». Amiad nostru, d. avocat C. D. M. Miclescu, va rămînea în oraş, pe tot timpul vacanţei. Incendiul unui tîrg Mulţumită faptului că serviciul telegrafic în ţară la noi se face încă halandala, n’am putut da lectorilor detalii maî amănunţite asupra incendiului tîrguluî Ştefăneştî. * O telegramă care ne-a fost transmisă din Ştefăneşti sâmbătă, la ora 11 şi care ne-a fost remisă nouă la ora 1, conţinea detalii groaznice asupra incendiului. Focul a izbucnit la 2 ore noaptea, de la pitaria Nargnlies din strada Principală. Flăcările au surprins oamenii doinind şi tabloul înfiorător se vede de aci. O femeie şi doi copii cari dormeau în pivniţă, au ars, iar alţi doî copii au fost striviţi de 1111 zid. 500 familii au rămas pe drumuri. Pagubele se evaluează la 1111 milion. * Cu un tren ele marfă, sâmbătă la 3 ore, au plecat la Ştefăneştî, 30 de pompieri sub comanda d-luî locotenent Botez. Ei s’au Întors ieri, dumi necă.* Spre a avea toate informaţiunele în privinţa incendiului, linul din reporterii noştri a plecat ieri dimineaţă la Ştefăneşti prin Truşeşti. Reporterul se întoarce astăzî la ora 11.30 dimineaţa, aşa că lectorii vor găsi toate amănuntele dezastrului, la ediţia de seară. H y ni e n Ieri oraşul a fost în nuntă. De pe la oara 2 nu mai întrlneai pe stradă de cu cupele şi trăsuri cu cal Incordelaţi. La ora 4 la sf. Spiridon, a avut loc celebrarea căsătoriei religioase a d-rei Mărioara Maxim, cu d. D. Călugăreanu. Mireasa era cu căutătura tot atît de dulce şi tot atît de radioasă ca in zilele cînd apărea la serbări cu vr'o creaţiune în care îşi punea mare speranţă. Nuni au fost d.şi d-na Pandele Zamfirescu. Foarte mult tinerii în biserică, studenţi şi studente, profesori etc. Singur d. C. Lepadatu întrerupea această monotonie a tinereţe!, în schimb nu erau de cît 2 avocaţi de şi se mărita sora preşedintuluî tribunalului comercial. Cine n’a ştiut că s’au desfiinţat sindicii a putut’o remarca ori. Tînăra păreche a plecat cu acceleratul la Viena şi se zice că vor rămîne cîţiva ani în străinătate pentru a-şi complecta studiile. Aproape la aceeaş oră a avut loc la Mitropolie cununia d-lui colonel Ath. Paraschivescu cu d-ra Elena Varlam. Num erau d. şi d-na Dimitrie Grecianu. Biserica era plină de lume fracuri şi trese. Am remarcat în asistenţă pe d-nii general Iarca, colonel Botez, maior Benescu şi mai toţi ofiţerii superiori din localitate. Printre fracuri , d-nii Penescu, Cristescu, Lepadatu, Velciu, Bădărefi, Dabija, V. Castano, D. Mavrocordato.* Sexul frumos era covîrşitor. Am remarcat: d-na şi d-ra Mîrzescu, d-na şi d-soarele Leon Negruzzi, d-na şi d-ra Castano, d-na şi d-ra maior Bidescu, d-na Eugenia Badarea, d-na Dome, d-na D. Mavrocordato şi d-ra. După ceremonie în salonul cel mare a pensionului Warlam s’a toastat în sunetul muzicei militare cu şanpanie pentru noul căsătoriţi. Cu acceleratul, noii căsătoriţi au plecat la Sinaia unde îşi vor petrece o parte din luna de miere. Au început scandalurile cu tăerea dluî Tăcu. D-sa fixează cine dintre casa ei va tăie în fiecare zi şi cîte vite Pentru a sescoate ţitlule de astfel de autorizări, au apărut la Primărie stăruitorii a 5 lei. Eri, 29 iunie, patronul gardiştilor de oraş, un serviciu divin a fost oficiat, la care au luat parte: prefectul, directorul prefecture!, toţi comisarii şi comandantul gardiştilor. După săvârşirea serviciului divin, gardiştii s’au dus în ograda prefecturei— unde au fost fotografiaţi, în corpore, de fotograful Chaland. Elevul C. Botez din clasa 4 liceală, domiciliat în curtea bisericei Golia, a încercat să se otrăvească, bend o soluţiune de chibrituri, ferte în oţăt. Tînărul, care voia să moară din cauză că a rămas repetent, se află în afară de orice pericol. LA MAGASINUL Jean I Polingher Strada Golia 48, casele Paşcanii A sosit: încălţăminte, Galanterie, Parfumerie, lingerie, cravate, mănuşi, mantele şi pelerin de cauciuc. Preţuri moderate. D-rul GEORGE ANTONESCU s-a mutat în stradela „Şcoala de arte,, No. 14. Consultaţiuni de la 3—5 p. m. ssa| ORXIIAR 52 — str. Golia — 52 Iaşi Medalie de aur de Medalia de aur de la Academia Parisiană s la Exposition Nationale des inventurs 1891, • Suisse Geneva 1896, Intorcîndumă din Elveţia fac cunoscut onor, public şi onor. mei clienţi cum că m’am mutat din foasta mea magasie din str. Ştefan cel Mare No. 15 casele d-lui Neculai loan, pe care am ţinut-o în interval’de peste 20 de ani, mutăndu-mă în str. Golia No. 52 vis-a-vis de Fotografia Nestor Heck şi casele Neuschotz,— unde sunt la disposiţia onor. public şi onor. clienţi cu cele mai grele reparaţiuni de ornice şi comenzi, asigurîndu-i că vor fi pe deplin mulţumiţi ca şi în trecut. Tot cu această ocazie fac cunoscut că am adus un frumos asortiment de ornice de aur din Fabrica Patent Silberberg precum ornice de argint şi metal etc. vănzăndu-le cu preţuri foarte ieftine şi cu garanţie, cu deosebită stimă Nathan Silberberg ORNICAR 52 — str. Golia — 52 Iaşi