Opinia, mai 1898 (Anul 2, nr. 1-24)
1898-05-01 / nr. 1
* * AS ^atestarea Alegerea de la 9 Mai Candidatul partidului nservator pentru coleul al douilea de Senat, din Iaşi, este: D. GENERAL G. Nu partidul, ci.....? întocmai ca excrocii cu experienţă cari se ascund în dosul unui articol de procedură cînd nu pot pleda fondul procesului, colectiviştii se adăpostesc după o subtilitate naivă pentru a scăpa de respundere în crima de stat ce le imputăm. Am zis că partidul liberal, nerăbdător de a lua puterea, s’a lăsat pînă într ’atîta orbit de pasiunea politică în cît nu’și a mai ales armele şi, profitînd de o măsură a ministrului conservator care indispunea pe unii ofiţeri de cavalerie, a fonieutat pronuneiamentul despre care se ocupa toate sferele politice. Presa liberală—multa, puţină, cîtă s -a tăgăduit faptul şi, în lipsă fie dovezi cari să’l facă evident, incidentul se închisese. Destăinuirile d-lui Costinescu, însă, au readus chestiunea la ordinea zilei şi mărturisirea d-lui Cantacuzino, citaţiunile din Voinţa Naţională şi scrisoarea căpitanului Buhlea, au învederat temeinicia acuzaţiunilor ce adusesem colectivităţii. Faţă cu aceste nouă elemente de judecată, gazetele guvernului nu mai puteau nega cum că patronii lor au fost părtaşi la această nemernicie — dar, ca să nu mărturisească deschis şi neted vinovăţia celor cari le comanditează, încearcă să atenuieze gravitatea faptului cu tertipuri mai mult neroade decît şirete. Declaraţia făcută de d. Costinescu în Cameră ,cum că unii dintre cei cari deţin puterea sunt autorii intelectuali al pronunciamentului ofiţerilor de cavalerie , precum şi afirmarea, în Senat, a d-lui Lascar Catargi, cum că nu partidul liberal ci câteva personalităţi cari îl diriguiesc sunt respunzătoare de această ignominie — au făcut pe colectivişti să jubileze. K. Ferechioi, de pe banca ministerială, şi Voinţa Naţională, din spelunca unde se redactează, au obştii, noroadelor această constatare — şi majorităţile au căzut în extaz cînd au auzit acest adevăr. — Va să zică, nu întreg partidul liberal a uneltit anarhia, a strigat, pe ton triumfător, ministrul de interne — ci numai cîteva personalităţi. Acest adevĕr, care degajează responsabilitatea partidului, e rostit de d. Lascar Catargi, prin urmare treime crezut de opoziţie, a încheiat cu ifos logofătul de la interne, iar Voinţa, tîmpă cum se cade să fie o reptilă ignobilă, ia avere asasine cînd scrie: — Şeful partidului conservator, autor al declaraţiei că «.veni un guvern care s’a făcut vinovat de o crimă de stat, s’a pus în contradicţie cu el însuşi cînd a spus devorul că nu trebuiesc amestecate partidele în chestia pronunciamentului, deoarece nu partidului ci numai cîtorva personalităţi ii se imputa nemernicia. Or, ce au zis şi şeful nostru, şi d. Costinescu şi iod oralTM.* — » -Toţi au fost de acord asupra încheiere! că partidul liberal a instigat pe ofiţerii de cavalerie, şi că ei au instigat ca să facă dificultăţi guvernului conservator. Dar cum a procedat partiduin această tenebroasă lucrare ? întreg, ca un singur om? întrebarea, formulata aşa, e o prostie. Colectivitatea a operat prin şefii ei. Asupra punctului acestuia discuţiune nu se încape. Zecimile de mii de oameni cari compun un partid nu sunt nici o dată, direct şi personal, părtaşi la un act politic, care de regulă se hotărăşte în comitet intim, dar faptul că partidul împărtăşeşte în mod tacit măsura luată de statul major, îl face solidar cu cei cari l-au hotărît. Acesta e și cazul cu pronunciamentul. D. Sturdza l-a conceput, d. Cantacuzino l-a executat, iar d-nii Sihleanu, Stolojan şi Paladi au dat, fiecare după puteri, slabul său concurs. Astfel fiind lucrurile—şi aşa se petrec întotdeauna—afirmarea că partidul liberal este răspunzător de anarhia introdusă în oştire, este şi nu este exactă. Este exactă, dacă personalităţile cari au organizat ticăloşia reprezintă partidul naţional-liberal; şi nu este exactă, dacă d-nii Sturdza, Cantacuzino, Pahun, Sihleahu şi istoleniii sunt numai nişte figuri fără relief, ale căror fapte nu angajează partidul. Dar şi într’un caz şi în celălalt, colectivitatea nu prea are motive să se simtă fericită. Final că, ori persoanele înşirate mai sus sunt, cum spun disidenţii, streini de aspiraţiile şi programul partidului — şi atunci, e drept că partidul n’are răspundere în chestia pronunciamentului, dar aceasta face dovada cum că nu ne guvernează liberalii ci o mînă de uzurpatori; sau d. Sturdza şi complicii săi sunt într’adevăr reprezentanţii oficial ai colectivităţii şi atunci e învederat că partidul e responsabil de infamia şefilor. Din această dilemă nu e chip să ieşi. Faptul Că d-nul Tăcu, Tănase Gheorghiu sau alt căprar de la periferie n’a fost consultat cînd s’a zămislit păcatul, nu schimbă nimic In situaţia vinovaţilor. *G. Rădulescu, cep la I şi II teac 1 In Iaşi judeţe şi stre Ju ân în ţarii lasft luni vNNSCRTS AD Jo 13. — Si 1 Bani ..VTEjt/fe' ....x î iute unî şi se plfiEDIŢIA II-straţiei indfne poştale lăiate 40 lei 20 . Si NAPOIAZA P J A • Jo —Wo. 13 ZIAR CONSERV i COTIDIAN ixixiniimi: In laşi şi judeţe se primase unimal ia Administraţie In străinătatt), direct la administraţie şi toate oficiile de |iubJi:.ituto Anuthnurl la pag. IV .... 20 b. lenia „ » fii .... 40 „ „ Inserţiile şi reeluirele ... 50 . „ (In ii ■■ măr ver Ia iu SO haul REDACŢIA , v t . X«. 13— Nt.raila GoIiei-IX«, 13 miM OAMENI ŞI LUCRURI Aniversare. Toate rubricele numeroase ale ziarului, după nume şi menire, vor înregistra astăzi evenimentul primei aniversări a gazetei, eveniment într’adevâr vrednic, de serbat ca o consacrare a lucrului răsplătit şi victorios. De ce vei vorbi tu astazi, rubrică modestă şi anonimă, ascunsă parcă în umbra celei mai nevăzute slove, purtînd povoara grea a articolelor de fond, mlădiindu-te după împrejurări şi trebuinţe, supusă pururea spaţiului rămas liberla capătul coloanei, îndurind fluctuaţiile şi capriciile tiparului zilnic ? ...Cu toate acestea nu mai puţin decit oricare altul, titlul tău se mindreşte astăzi de aniversarea festivă şi cu drept cuvint ţi se va recunoaşte că nu te-ai abătut niciodată de la datorie, că te-ai găsit zilnic cei torul la postul de datoria cătră el, înregistrând in limitele restrinse — fapte, comentând în taină—întîmplări, zugrăvind fără patimă—„oameni şi lucruri.“ Intre două violenţe politice, intre judecăţi severe, între execuţii sumari, adăposteai adeseori reflecţia care iartă şi lămureşte, tonul care împacă, culoarea care atenuează urâtul legat atit de adesea de „oameni şi lucruri Şi rând pe rînd în prizma obiectivei judecăţi s’au resfrînt fenomenele zilnicului train, fatal izvor de neajunsuri, de încăierări, de scîrbă , s’au oglindit prin mai intense ori mai trecătoare impresii—„oameni şi lucruri.“ Şi concretizate astfel ca ca să încapă mai lesne în’făgaşul analişti, intimplările devin instructive luminătoare. Cernute cu amănunţime clară, heirate în mici slove de negru tipar — se degajează din totalitatea lui învăţătură că ce-a fost o să mai fie ; că după nenumărate şi neiîisămnate schimbări vom trăi de a pururi Ia acelaşi discmtani — _______E X T K \ ?; ______ Capitala Filipin ordinea zilei, este un oraş a treia parte de biserici şi, străbătută de străzi şi alpsite de farmec. Fortificaţii i , oraşul, dar sunt cu totul i u actualele explozibile. Ai clădiri oficiale cu înfăţoşar că, sunt tot case de lemn de . natul e călduros şi regiune guşă cutremurilor de pătmiuite nu se văd nicăirî; s’e un adevăr prea mult şi catularna ca o sabie a lui Datru e de jos, locul, cit de neînse unde cu o iuţeală fulgeratoa mnăriei de preste tot. E ușan, ă bombardarea Manillei în picioare de cit cele cî le zidi. Manilla—orașul d diamantelor—e locuit ■ -nai de străini, germani și t ■ . '. samă. Chinejii formează o’t •o mare parte din clasa corn Tipul locuitorilor te acel malez : coloare bronz e urîtă, nasul enorm. Costurdi samănă în genere cuea piloteascâ; acele femei de variate şi alese Nicăi atîtea procesiuni religioase ca pe arm, şi catolicismul de paradă din ce în ce mai prigonit în Europa şi-a găsit în posesiuni refugiul de pe urmă. Sunt cu deosebire bizare descrierile defileurilor nocturne luminate de o groază de lumină multicoloare; droaia de credincioşi în wowrm/ ov» vi-«31/v., j* j C ¥"j_ jjj rochii albe, risipind fiori preste tot străbat oraşul iluminat, purtînd bandiere brodate cu culori aurite şi făcind escorte madonelor admirabile încadrate în briliante şi împodobite cu diademe, statuielor sfinte purtate de penitenţi cu figurile înfăşurate până la ochi. Coruri, tobe şi fanfare însoţesc ceremoniile acestea care impresionează mulţimea şi cultivă sufletele întru credinţa lui Christ. MAINI. ____ACTUALITATE Un an fecund în spaţiul scurt de un an—fiindcă e astăzi anul de cînd Opinia a intrat în rîndul organelor de publicitate—două războaie dintre care unul nu se ştie cînd va fi sfîrşit! Acum un an lumea era setoasă de avea ştiri despre mersul lucrurilor în Balcani. Războiul greco-turc era în toiul său, şi operaţiile militare se îndeplineau şi pe mare şi pe uscat, aproape ca şi astăzi—de şi nu în aceiaşi proporţie Dar ca şi atunci avem o luptă între două puteri neegale ca putere armată şi ca putere bănească. Grecia într’o restrişte cumplită faţă cu Turcia înarmată şi bogată; Spania săcătuită—faţă cu republica floridă a Statelor Unite. Ca şi atunci, în fine, războiul e provocat din cauza unei insule cu o populaţie răsculată. Două războaie într’un singur an, pe la sfîrşitul unui veac în care se părea că dezarmarea va fi realizată spre binele tuturor! Aici odată situaţia n’a fost mai viu încordată, nici odată oştirile n’au trebuit mai de aproape supraveghiate, atenţia mai trezită catră hotare şi dincolo de ele. Mult cîntatul „concert“ al popoarelor e o strună în vibrare nervoasă, gata să plesnească. Şi de fapt un războia, între două naţiuni însamnă pe jumătate un războiu general. Căci puterile se măsoară, se pîndesc, se provoacă şi se recunoaşte odată mai mult—ca în discursul recent al lordului Salisbury de pildă—inevitabila trebuinţă de înverşunări viitoare. Dacă mai adăugăm încă războiul economic, fatal legat de împrejurări ca acestea, vedem că în realitate războiul e general- Chestiunea scumpetei griului, de care am vorbit ieri devină tot mai dureroasă şi după firile înşirate ieri, avem astăzi din Rusia cele mai îngrijitoare temeri de foamete. Sunt localităţi unde griul lipseşte cu desevîrşire şi locuitorii rămas* «\o n MIŞEII ŞI LIGA. Trepăduşii colectivităţii au primit ordin să facă In, răspântii rechizitorul colonelului Tol.ţiMiu. Anume, pentru a descuraja pe membrii Ligei de la acţiunea bărbătească pe care au hotărit s’o întreprindă, crainicii poliţieneşti împrăştie svonul că guvernul a trebuit să se ticăloşească faţă cu vice-consulatul unguresc pentru motivul că colonelul Teişanu a eşit pe scenă in uniformă. Şi avocaţii d-lui Sturdza mint. Acum patru ani, la Slănie, generalul Itcugescu, colonel pe atunci, a cetit, in uniformă, pe scena cazinului local, o piesă naţională, la o reprezentaţie dată in folosul Ingei. Şi guvernul conservator, patriot şi înţelept, nici n’a gindit să oprească spectacolul — necum să pedepsească pe ofiţer. Iar ministrul unguresc, informat despre reprezentaţia de la Slănie, n’a cerut nicî-o satisfacţie fiindcă ile la conservatori ştia că n’o poate căpăta. Mai mult. Acelaşi colonel Teişanu a reprezentat, la 1891, in Roman, şi la Severi, acelaş tablou naţional. Rolurile principale din piesă au fost jucate de către copilele ofiţerilor din garnizoană—şi ministrul conservator nici n’a visat să pedepsească pe autorul presei. Toate aceste fapte dovedesc că colonelul Teişanu n’a comis nici o greşală şi că guvernul, lins şi păcătos, l’a pedepsit numuai ca să’şi indeplineascăiQ»' soSí£íÍj«tIfi£‘eir*,ifc* act a ss Terrec către Unguri şi de a desfiinţa Liga culturală. Chiveruul d-luî Sturdza e mai prejos de dispreţul nostru. Aşa haită nu se combate ci se Îneacă un scuipat. Naţional -Liberal Suntem pe punctul de a asista la grave evenimente în tribul colectivist. Incidentele din urmă au lămurit cu desăvîrşire situaţia. Destăinuirile din Cameră, declaraţia d-lui Catargiu, interpelările anunţate şi mai vîrtos poziţia falsă pe care a luat-o Voinţa Naţională In chestia crimei de stat, care face înconjurul presei — anunţă că se vor desfăşura In curlnd evenimente cari să prăbuşască şandramaua liberală. Revelaţiunile din ultimele zile au pus chiar pe Suveran intr’o poziţie delicată. Fiindcă, după cele descoperite, Regele nu mal poate rămine In afară de lupta partidelor , ori continuă a fi părtaş făţiş al d-luî Sturdza, şi atunci îşi va instrSina sentimentele naţiune!; sau se va arăta gelos de interesele superioare ale ţărel, şi In cazul acesta trebue să trimită colectivitatea la plimbare. Fină atunci — pînă cînd şeful statului va găsi formula pentru a deslega problema spinoasă ce’i se pune înainte, opoziţia face sforţări uriaşe în sensul de a-i înlesni situaţia. Conservatorii au întreprins o serie de întruniri publice in ţară ; disidenţii au angajat, cu gazetele guvernamentale, o polemică sîngeroasă; — însăşi d. Stătescu, sfinxul bolnav, a părăsit senatoriul de unde diriguia politica partidului liberal şi s’a coborit in arenă pentru a repeta, cu autoritatea pe care ’i-o dă misteriosul său fel de viaţă, sfatul pe care se zice că l-a dat şi altă dată colectivităţii: ,,retrage-te de la pistere, sau altfel te faci pentru totd’auna nedemn de putere.“ Şi astfel d. Sturdza, generalisim ieri al regiuinilor naţional-liberale, a rămas azi izolat în cortul său, unde ’l consolă d. Gane din partea Moldovei şi Dimancea din partea Munteniei. Acest sfîrşit trist nu’l împedecă, însă, de a se socoti, în mijlocul pustiului care ’l înconjoară, şef al partidului naţionalliberal , naţional, fiindcă naţiunea ’l execrează— şi liberal, pentru că are pe toţi liberalii în potriva sa. Sic transit... ION. IAŞI— TINERI 1 MAI, 1898, ani 1 După un an Acum cînd se inchee şef al Opiniei,, bine a recapitula. Ce am scris fu acest răstimp in col acestei gazete, nu de afla dar s mi cită ne-a fost munca rodnică ir 365 de zile. Era în preziua lui v j 1397 , hotărindu-se scoateia gaz g ful reda* ~ scrie ceva de ocazie, ca ptr. *cu colea a 5-a , am scris Armindenul. Tn de scriitori ne dădusem intilnirea .., monta zilnic coloana a 5-a cu matei ştiinţifică-literară şi artistică. Şedinţa numită se ţine, şi ca de obiceii, foar furtunoasă ; primul şi azi păstrează presul-verbal al acelea şedinţe, care a avut urmare reală. Aşa-i Românul: «cu greu se apucă o treabă, că de lăsat... lesne să iasă Intru cit se explică la mine acest pr verb stau dovadă cele scrise în răstin de un an. Nu eu am să-mi fac critica celor sese de mine ; negreşit toate cele seri au valoarea numai ca pentru o gazel Ştiu şi pot preţui prin mine valoarea unu studiu ca pentru o revistă faţă cu oi scrise in grabă ca pentru o gazetă. '1 tuşi aşa neadîncite unele chestiuni, ti tale altele pe improvizate, la cele n multe fraza copleşind fondul, sint covins că cetitorul sîrguineios al „Opinii a putut culege vrînd nevrînd şi pe simţite că din toate cele scrise ades fără unitate vădită,se întrevedea nici o idee fundamentală, şi pot zice chici pe calea originală. Îmi place a aminti în primul loc cele articole cu referinţă la explicări o vorbe, în care am căutat a aduce o nr . nouă—de şi pe ici pe colea fantasii —în explicarea unor vorbe istorice: învierea trecutului prin prizma lind Mină în mină cu articolele de lin am desvoltat fel de fel de chestii de torie și arheologie, care iar a făcu notă nouă mai ales în o gazetă polit. 1 Și aici cetitorul a observat că în ce mai multe articole de asemenea not a predominat totdeauna ceva nou, curios, sprijinit chiar pe documente idite din bogata mea colecţie. N’am uitat a nu aminti şi artico de pedagogie şi de şcoală, din care mai continui au fost cu referinţă la gea d-lui Haret supt pseudonimul profesor. Acel articol chiar i-am scîntîroşuri, şi cetitorul a observat abtivitatea cu care am discutat legea, special articolele de pedagogie au o soarta de a fi reproduse in diferit reviste pedagogice ca Şcoala Mode şi Revista din Piatra. Dacă vom adăuga articuli diverşi,tici literare, recensiuni de cărţi, sc literare, nuvelete, etc. etc. vom pub, Incheea şi zice că din 295 numere formează colecţia anului I al Opiniei scris chestii de limbă 31 numere ; cătni pedagogice 45; chestiuni este 30 numere; diverse 29 numere, in 135 numere. Şi cum memoria cetitorului e intucată de cele ce a cetit iscălite de nu voi reaminti titlurile după grupe: ’a) Articoli de limbă Armindenul; l’a făcut sprafea; II minca din gardu Răzoael ; se face mort mn popuşol; se face niznai; colac peste pupăză ; sfarâ în ţară; suilgil şi hidrologi ; salhana, abatoriu ; jupan-jupîn ; opt şi cu-a brînzei nouă; ac de cojoc; nu i-s boii acasă; îl vine apa la moară; are stupit la furcă; n’al nas ; i-a venit de hac; fapte de sementică; năuc, pedeapsă, năcaz, pricaz, buchisală ; tractiv catalresa ;evoluţia în limbă ; scarautski; rotaeismul; conăcărie; versuri vechi prima lecţie de stil; De pe natură; şi Badea Ion (schiţă literară). b) Articoli de istorie Copiii de casă; ocnă ; gropi de pîne-docuri; boeroaicele vecin şi luxul; Sămi vechi; ferîia ; politica ’veche ţarigrădeană ; curatură; kervasaraua ; poenisilişte-sat ; zile de soroc ; spiţe răzăşeşti cistă; un pensionar în 1820;’ notele istorice de la Odesa; Edilitate veche in Iaşi; Bucovina; Calimahi, Fanarioţii, Despot Vodă, etc. c) Articoli de pedagogie Metodica şcoalei primare; Caligrafia în şcoalele noastre; un nou alfabet musical ; Lehrerhaus ; chestiuni T --» -? i,-». *