Opinia, mai 1898 (Anul 2, nr. 1-24)

1898-05-01 / nr. 1

* * AS ^atestarea Alegerea de la 9 Mai Candidatul partidului nservator pentru cole­ul al douilea de Senat, din Iaşi, este: D. GENERAL G. Nu partidul, ci.....? întocmai ca excrocii cu experienţă cari se ascund în dosul unui arti­col de procedură cînd nu pot pleda fondul procesului, colectiviştii se a­­dăpostesc după o subtilitate naivă pentru a scăpa de respundere în cri­ma de stat ce le imputăm. Am zis că partidul liberal, ne­răbdător de a lua puterea, s’a lăsat pînă într ’atîta orbit de pasiunea po­litică în cît nu’și a mai ales ar­mele­­ şi, profitînd de o măsură a ministrului conservator care indis­punea pe unii ofiţeri de cavalerie, a foni­eu­tat pronuneiamentul des­pre care se ocupa toate sferele po­litice. Presa liberală—multa, puţină, cîtă s­ -a tăgăduit faptul şi, în lipsă fie dovezi cari să’l facă evident, inci­dentul se închisese. Destăinuirile d-lui Costinescu, însă, au readus chestiunea la ordinea zilei şi măr­turisirea d-lui Cantacuzino, citaţiu­­nile din Voinţa Naţională şi scri­soarea căpitanului Buhlea, au înve­derat temeinicia acuzaţiunilor ce a­­dusesem colectivităţii. Faţă cu aceste nouă elemente de judecată, gazetele guvernului nu mai puteau nega cum că patronii lor au fost părtaşi la această nemernicie — dar, ca să nu mărturisească des­chis şi neted vinovăţia celor cari le comanditează, încearcă să ate­n­­uieze gravitatea faptului cu terti­puri mai mult neroade de­cît şirete. Declaraţia făcută de d. Costinescu în Cameră ,cum că unii dintre cei cari deţin puterea sunt autorii in­telectuali al pronunciamentului ofi­ţerilor de cavalerie , precum şi a­­firmarea, în Senat, a d-lui Lascar Catargi, cum că nu partidul liberal ci câte­va personalităţi cari îl diri­guiesc sunt respunzătoare de această ignominie — au făcut pe colectivişti să jubileze. K­. Ferechioi, de pe banca minis­terială, şi Voinţa Naţională, din spelunca unde se redactează, au ob­ştii, noroadelor această constatare — şi majorităţile au căzut în extaz cînd au auzit acest adevăr. — Va să zică, nu întreg partidul liberal a uneltit anarhia, a strigat, pe ton triumfător, ministrul de in­terne — ci numai cîte­va persona­lităţi. Acest adevĕr, care degajează responsabilitatea partidului, e ros­tit de d. Lascar Catargi, prin ur­mare treime crezut de opoziţie, a încheiat cu ifos logofătul de la in­terne, iar Voinţa, tîmpă cum se cade să fie o reptilă ignobilă, ia avere a­­sasine cînd scrie: — Şeful partidului conservator, autor al declaraţiei că «.­veni un gu­vern care s’a făcut vinovat de o crimă de stat, s’a pus în contra­dicţie cu el însuşi cînd a spus devorul că nu trebuiesc amestecate partidele în chestia pronunciamen­­tului, de­oare­ce nu partidului ci numai cîtor­va personalităţi ii se imputa nemernicia. Or, ce au zis şi şeful nostru, şi d. Costinescu şi iod­ oralTM­.* — » -Toţi au fost de acord asupra înche­iere! că partidul liberal a instigat pe ofiţerii de cavalerie, şi că ei au instigat ca să facă dificultăţi guver­nului conservator. Dar cum a pro­cedat part­iduin­ această tenebroasă lucrare ? întreg, ca un singur om? întrebarea, formulata aşa, e o pros­tie. Colectivitatea a operat prin şe­fii ei. Asupra punctului acestuia dis­­cuţiune nu se încape. Zecimile de mii de oameni cari compun un par­tid nu sunt nici o dată, direct şi personal, părtaşi la un act politic, care de regulă se hotărăşte în co­mitet intim, dar faptul că partidul împărtăşeşte în mod tacit măsura luată de statul major, îl face soli­dar cu cei cari l-au hotărît. Acesta e și cazul cu pronuncia­­mentul. D. Sturdza l-a conceput, d. Cantacuzino l-a executat, iar d-nii Sihleanu, Stolojan şi Paladi au­ dat, fie­care după puteri, slabul său con­curs. Ast­fel fiind lucrurile—şi aşa se petrec în­tot­deauna—afirmarea că partidul liberal este răspunzător de anarhia introdusă în oştire, este şi nu este exactă. Este exactă, dacă personalităţile cari au organizat ticăloşia repre­zintă partidul naţional-liberal; şi nu este exactă, dacă d-nii Sturdza, Can­­tacuzino, Pahun­, Sihleah­u şi istoleniii sunt numai nişte figuri fără relief, ale căror fapte nu angajează par­tidul. Dar şi într’un caz şi în celăl­alt, colectivitatea nu prea are motive să se simtă fericită. Fin­al­ că, ori persoanele înşirate mai sus sunt, cum spun disidenţii, streini de as­piraţiile şi programul partidului — şi atunci, e drept că partidul n’are răspundere în chestia pronuncia­­mentului, dar aceasta face dovada cum că nu ne guvernează liberalii ci o mînă de uzurpatori; sau d. Sturdza şi complicii săi sunt în­­tr’adevăr reprezentanţii oficial ai colectivităţii şi atunci e învederat că partidul e responsabil de in­famia şefilor. Din această dilemă nu e chip să ieşi. Faptul Că d-nul Tăcu, Tănase Gheorghiu sau alt căprar de la pe­riferie n’a fost consultat cînd s’a zămislit păcatul, nu schimbă nimic In situaţia vinovaţilor. *G. Rădulescu, cep la I şi II teac 1 In Iaşi judeţe ş­i stre Ju ân în ţarii lasft luni vNNSCRTS AD Jo 13. — Si 1 Bani ..VTEjt/fe' ....x î iute unî şi se plfi­EDIŢIA II-straţiei indfn­e poştale lăiate 40 lei 20 . Si NAPOIAZA­­ P J A • Jo —Wo. 13 ZIAR CONSERV i COTIDIAN ixixiniimi: In laşi şi judeţe se primase unimal ia Administraţie In st­răinătatt), direct la administraţie şi toate oficiile de |iubJi­:.ituto Anuthnurl la pag. IV .... 20 b. lenia „ » fii .... 4­0 „ „ Inserţiile şi reeluir­ele ... 50 . „ (In ii ■■ măr ver Ia iu SO haul REDACŢIA , v t . X«. 13— Nt.raila GoIiei-IX«­, 13 miM OAMENI ŞI LUCRURI Aniversare. Toate rubricele numeroase ale ziarului, după nume şi menire, vor înregistra astă­zi evenimentul primei aniversări a gazetei, eveniment într’adevâr vrednic, de serbat ca o consacrare a lucrului răsplătit şi victorios. De ce vei vorbi tu asta­zi, rubrică modestă şi anonimă, ascunsă par­că în umbra celei mai nevăzute slove, purtînd povoara grea a artico­lelor de fond, mlădiindu-te după împrejurări şi trebuinţe, supusă pururea spaţiului rămas liber­la capătul coloanei, îndurind fluctuaţiile şi ca­priciile tiparului zilnic ? ...Cu toate acestea nu mai puţin decit ori­care altul, titlul tău se mindreşte astă­zi de aniver­sarea festivă şi cu drept cuvint ţi se va recu­noaşte că nu te-ai abătut nici­odată de la da­torie, că te-a­i găsit zilnic cei torul la postul de datoria cătră el, înregistrând in limitele res­­trinse — fapte, comentând în taină—întîmplări, zugrăvind fără patimă—„oameni şi lucruri.“ Intre două violenţe politice, intre judecăţi severe, între execuţii sumari, adăposteai ade­seori reflecţia care iartă şi lămureşte, tonul care împacă, culoarea care atenuează urâtul le­gat atit de adesea de „oameni şi lucruri Şi rând pe rînd în prizma obiectivei judecăţi s’au resfrînt fenomenele zilnicului train, fatal izvor de neajunsuri, de încăierări, de scîrbă , s’au oglindit prin mai intense ori mai trecă­toare impresii—„oameni şi lucruri.“ Şi concretizate astfel ca ca să încapă mai lesne în’făgaşul analişti, intim­plările devin instruc­tive luminătoare. Cernute cu amănunţime clară, heirate în mici slove de negru tipar — se degajează din totalitatea lui învăţătură că ce-a fost o să mai fie ; că după nenumărate şi neiîisămnate schimbări vom trăi de­ a pururi Ia acelaşi discmtani — _______E X T K \ ?; ______ Capitala Filipin ordinea zilei, este un oraş a treia parte de biserici ş­i, străbă­tută de străzi şi al­psite de farmec. Fortificaţii i , oraşul, dar sunt cu totul i u actu­alele explozibile. Ai clădiri oficiale cu înfăţoşar că, sunt tot case de lemn de . natul e călduros şi regiune g­uşă cu­tre­murilor de pătmi­­­uite nu se văd nicăirî; s’e un adevăr prea mult şi catul­arna ca o sabie a l­ui Da­tru e de jos, locul, cit de neînse unde cu o iuţeală fulgeratoa mnăriei de preste tot. E ușa­n, ă bom­bardarea Manillei în pi­cioare de cit cele cî le zidi. Manilla—orașul d dia­mantelor—e locuit ■ -nai de străini, germani și t ■ . '. samă. Chinejii formează o’t •o mare parte din clasa corn Tipul locuitorilor te acel malez : coloare bronz e urîtă, nasul enorm. Costur­­­di sa­mănă în genere cu­­ea pi­loteascâ; acele femei de va­riate şi alese­ Nicăi atîtea procesiuni religioase ca pe arm, şi ca­tolicismul de paradă din ce în ce mai prigonit în Europa şi-a­ găsit în pose­siuni refugiul de pe urmă. Sunt cu de­osebire bizare descrierile defileurilor noc­turne luminate de o groază de lumină multicoloare; droaia de credincioşi în wowrm/ ov» vi-«31/v., j* j C ¥"j_ jjj rochii albe, risipind fiori preste tot stră­bat oraşul iluminat, purtînd bandiere brodate cu culori aurite şi făcind es­corte madonelor admirabile încadrate în briliante şi împodobite cu diademe­, sta­tuielor sfinte purtate de penitenţi cu fi­gurile înfăşurate până la ochi. Coruri, tobe şi fanfare însoţesc cere­moniile acestea care impresionează mul­ţimea şi cultivă sufletele întru credinţa lui Christ. MAINI.­­ ____A­CTUALITAT­E Un an fecund în spaţiul scurt de un an—fiindcă e astăzi anul de cînd Opinia a intrat în rîndul organelor de publicitate—două războaie dintre care unul nu se ştie cînd va fi sfîrşit! Acum un an lumea era setoasă de avea ştiri despre mersul lucrurilor în Balcani. Războiul greco-turc era în toiul său, şi operaţiile militare se îndeplineau şi pe mare şi pe uscat, aproape ca şi astăzi—de şi nu în aceiaşi proporţie Dar ca şi atunci avem o luptă între două puteri neegale ca putere armată şi ca putere bănească. Grecia într’o res­trişte cumplită faţă cu Turcia înarmată şi bogată; Spania săcătuită—faţă cu republica floridă a Statelor­ Unite. Ca şi atunci, în fine, războiul e provocat din cauza unei insule cu o populaţie răs­culată. Două războaie într’un singur an, pe la sfîrşitul unui veac în care se părea că dezarmarea va fi realizată spre bi­nele tuturor! Aici odată situaţia n’a fost mai viu încordată, nici odată oş­tirile n’au trebuit mai de aproape su­­praveghiate, atenţia mai trezită catră hotare şi dincolo de ele. Mult cîntatul „concert“ al popoarelor e o strună în vibrare nervoasă, gata să plesnească. Şi de fapt un războia, între două naţiuni însamnă pe jumătate un războiu general. Căci puterile se mă­soară, se pîndesc, se provoacă şi se re­cunoaşte odată mai mult—ca în discur­sul recent al lordului Salisbury de pil­dă—inevitabila trebuinţă de înverşunări viitoare. Dacă mai adăugăm încă războiul e­­conomic, fatal legat de împrejurări ca acestea, vedem că în realitate războiul e general- Chestiunea scumpetei griului, de care am vorbit ieri devină tot mai dureroasă şi după firile înşirate ieri, avem astăzi din Rusia cele mai îngri­jitoare temeri de foamete. Sunt localităţi unde griul lipseşte cu desevîrşire şi lo­cuitorii rămas* «\o n­ MIŞEII ŞI LIGA. Trepăduşii colectivităţii au primit ordin să facă In, răspântii rechizito­rul colonelului Tol.ţiMiu. Anume, pen­tru a descuraja pe membrii Ligei de la acţiunea bărbătească pe care au­ hotărit s’o întreprindă, crainicii po­liţieneşti împrăştie svonul că guver­nul a trebuit să se ticăloşească faţă cu vice-con­sulatul unguresc pentru motivul că colonelul Teişanu a e­şit pe scenă in uniformă. Şi avocaţii d-lui Sturdza mint. Acum patru ani, la Slănie, genera­lul Itcugescu, colonel pe atunci, a cetit, in uniformă, pe scena cazin­u­­lui local, o piesă naţională, la o re­prezentaţie dată in folosul Ingei. Şi guvernul conservator, patriot şi în­ţelept, nici n’a gindit să oprească spectacolul — necum să pedepsească pe ofiţer. Iar min­istrul unguresc, in­format despre reprezentaţia de la Slănie, n’a cerut nicî-o satisfacţie fiind­că ile la conservatori ştia că n’o poate căpăta. Mai mult. Acelaşi colonel Teişanu a reprezentat, la 1891, in Roman, şi la Severi­, acelaş tablou­ naţional. Rolurile principale din piesă au fost jucate de către copilele ofiţerilor din garni­zoană—şi ministrul conservator nici n’a visat să pedepsească pe autorul presei. Toate aceste fapte dovedesc că co­lonelul Teişanu n’a comis nici o gre­­şală şi că guvernul, lins şi păcătos, l’a pedepsit numuai ca să’şi indeplin­eas­căiQ»' soSí£íÍj«tIfi£‘eir*,ifc* act a ss Terrec către Unguri şi de a desfiinţa Liga culturală. Ch­iveruu­l d-luî Sturdza e mai pre­jos de dispreţul nostru. Aşa haită nu se combate ci se Îneacă un scuipat. N­aţional -Liberal Suntem pe punctul de a asista la grave evenimente în tribul colectivist. Incidentele din urmă au lămurit cu desăvîrşire situaţia. Destăinuirile din Ca­meră, declaraţia d-lui Catargiu, interpe­lările anunţate şi mai vîrtos poziţia falsă pe care a luat-o Voinţa Naţională In chestia crimei de stat, care face încon­­jurul presei — anunţă că se vor desfă­şura In curlnd evenimente cari să pră­­buşască şandramaua liberală. Revelaţiunile din ultimele zile au pus chiar pe Suveran intr’o poziţie delicată. Fiind­că, după cele descoperite, Regele nu mal poate rămine In afară de lupta partidelor , ori continuă a fi părtaş fă­ţiş al d-luî Sturdza, şi atunci îşi va in­­strSina sentimentele naţiune!; sau se va arăta gelos de interesele superioare ale ţărel, şi In cazul acesta trebue să tri­mită colectivitatea la plimbare. Fină atunci — pînă cînd şeful statului va găsi formula pentru a deslega pro­blema spinoasă ce’i se pune înainte, o­­poziţia face sforţări uriaşe în sensul de a-i înlesni situaţia. Conservatorii au în­treprins o serie de întruniri publice in ţară ; disidenţii au angajat, cu gazetele guvernamentale, o polemică sîngeroasă; — însăşi d. Stătescu, sfinxul bolnav, a părăsit senatoriul de unde diriguia po­litica partidului liberal şi s’a coborit in arenă pentru a repeta, cu autoritatea pe care ’i-o dă misteriosul său fel de viaţă, sfatul pe care se zice că l-a dat şi altă dată colectivităţii: ,,retrage-te de la pis­tere, sau alt­fel te faci pentru tot­d’auna nedemn de putere.“ Şi ast­fel d. Sturdza, generalisim ieri al regiuinilor naţional-liberale, a rămas azi izolat în cortul său, unde ’l consolă d. Gane din partea Moldovei şi Diman­­cea din partea Munteniei. Acest sfîrşit trist nu’l împedecă, însă, de a se socoti, în mijlocul pustiului care ’l înconjoară, şef al partidului naţional­­liberal , naţional, fiind­că naţiunea ’l exe­­crează— şi liberal, pentru că are pe toţi liberalii în potriva sa. Sic transit... ION. IAŞI— TINERI 1 MAI, 1898, ani 1­­ După un an Acum cînd se inchee şe­f al Opi­niei,­­, bine a recapitula. Ce am scris fu acest răstimp in col acestei ga­zete, nu de afla dar s mi cită ne-a fost munca rodnică ir 365 de zile. Era în preziua lui v j 1397 , ho­­tărindu-se scoatei­­a gaz g ful reda* ~ scrie ceva de ocazie, ca ptr. *cu colea a 5-a , am scris Armindenul. Tn de scriitori ne dădusem intilnire­a .., monta zilnic coloana a 5-a cu matei ştiinţifică-literară şi artistică. Şedinţa numită se ţine, şi ca de obiceii, foar furtunoasă ; primul şi azi păstrează pr­­esul-verbal al acelea şedinţe, care a avut urmare reală. Aşa-i Românul: «cu greu se apucă o treabă, că de lăsat... lesne să iasă Intru cit se explică la mine acest pr verb stau dovadă cele scrise în răstin de un an. Nu eu am să-mi fac critica celor se­se de mine ; negreşit toate cele seri au valoarea numai ca pentru o gazel Ştiu şi pot preţui prin mine valoarea unu studiu ca pentru o revistă faţă cu oi scrise in grabă ca pentru o gazetă. '1 tuşi aşa neadîncite unele chestiuni, ti tale altele pe improvizate, la cele n multe fraza copleşind fondul, sint co­vins că cetitorul sîrguineios al „Opinii a putut culege vrînd nevrînd şi pe­­ simţite că din toate cele scrise ades fără unitate vădită,se întrevedea nici­ o idee fundamentală, şi pot zice ch­ici pe calea originală. Îmi place a aminti în primul loc cele articole cu referinţă la explicări o vorbe, în care am căutat a aduce o nr . nouă­—de şi pe ici pe colea fantasii —în explicarea unor vorbe istorice: învierea trecutului prin prizma lind Mină în mină cu articolele de lin am desvoltat fel de fel de chestii de torie și arheologie, care iar a făcu notă nouă mai ales în o gazetă polit. 1 Și aici cetitorul a observat că în ce mai multe articole de asemenea not a predominat tot­deauna ceva nou,­­ curios, sprijinit chiar pe documente i­dite din bogata mea colecţie. N’am uitat a nu aminti şi artico de pedagogie şi de şcoală, din care mai continui au fost cu referinţă la gea d-lui Haret supt pseudonimul profesor. Acel articol­ chiar i-am sc­întîroşuri, şi cetitorul a observat ab­tivitatea cu care am discutat legea, special articolele de pedagogie au o soarta de a fi reproduse in diferit reviste pedagogice ca Şcoala Mode şi Revista din Piatra. Dacă vom adăuga articuli diverşi,­tici literare, recensiuni de cărţi, sc literare, nuvelete, etc. etc. vom pub, Incheea şi zice că din 295 numere formează colecţia anului I al Opiniei scris chestii de limbă 31 numere ; c­ătni pedagogice 45; chestiuni este 30 numere; diverse 29 numere, in­­ 135 numere. Şi cum memoria cetitorului e int­u­cată de cele ce a cetit iscălite de n­u voi­ reaminti titlurile după grupe: ’a) Articoli de limbă Armindenul; l’a făcut sprafea; II min­­ca din gardu Răzoael ; se face mort mn popuşol; se face niznai; colac peste pu­păză ; sfarâ în ţară; suilgil şi hidrolo­gi ; salhana, abatoriu ; jupan-jupîn ; opt şi cu-a brînzei nouă; ac de cojoc; nu i-s boii acasă; îl vine apa la moară; are stupit la furcă; n’al nas ; i-a venit de hac; fapte de sementică; năuc, pe­deapsă, năcaz, pricaz, buchisală ; tractiv catal­resa ;­­evoluţia în limbă ; scaraut­­ski; rotaeismul; conăcărie; versuri vechi prima lecţie de stil; De pe natură; şi Badea Ion (schiţă literară). b) Articoli de istorie Copiii de casă; ocnă ; gropi de pîne-do­­curi; boeroaicele vecin şi luxul; Sămi vechi; ferîia ; politica ’veche ţarigră­­deană ; curatură; kervasaraua ; poeni­­silişte-sat ; zile de soroc ; spiţe răzăşeşti cistă; un pensionar în 1820;’ notele is­torice de la Odesa; Edilitate veche in Iaşi; Bucovina; Calimahi, Fanarioţii, Des­pot Vodă, etc. c) Articoli de pedagogie Metodica şcoalei primare; Caligrafia în şcoalele noastre; un nou alfabet mu­sical ; Lehrerhaus ; chestiuni T --» -? i,-». *

Next