Opinia, octombrie 1898 (Anul 2, nr. 121-145)

1898-10-01 / nr. 121

1­­­4 * Palmele primite de d. Sturdza In vederea apropiatelor alegeri co­munale, toţi domnii membri al clu­bului conservator sunt rugaţi să bi­­nevoiască a se întruni în fie­care Mercuri şi Simbătă, orele 8 sara, In saloanele clubului. COMITETUL CONCENTRAREA Sunt aproape două luni de zile, de cînd atenţia publică e atrasă, nu fără oare­care interes pentru ocul­tişti, de vestea de el răsplndită, că se face concentrarea tuturor forţe­lor liberale pentru scaparea lui Sturdza. S’a dat atîta importanţa acestei chestiuni a concentrărei ca şi cum acest fapt ar avea alt interes de­cit a­­cela de a prelungi, dacă posibil va fi, încă pe cit­va timp agonia unui par­tid compromis moraliceşte şi poli­ticeşte de la cap pînă la picioare, în întreaga lui acţiune de guver­nământ atît în chestiunile interne cît şi în acele externe Concentrarea liberalilor, însă, nu poate fi de­cît indiferentă pentru ori­ce om cu judecata sănătoasă şi ea nu poate produce alt efect de­cît acela al asociere­ dintre doi in­solvent, cari caută să dea nnoi spe­ranţe, creditorilor deja pîcîliţi, spe­ranţe, pe a cărora valoare de alt fel nici el însuşi nu comptează cu nimic. Liberalii cred că aceşti trei ani de zile, cît au stat la putere, s’au strecurat aşa în vînt, fără ca alegă­torii să fi cercetat şi capacitatea u­­nora şi destoinicia altora, dintre cele două tabere în duşmănie, ca să ştie de mai înainte, cari vor fi resulta­­tele ce vor putea da uniţi la un loc, sub aceiaşi firmă falită şi cu aceiaşi oameni dovediţi de incapabili şi ne­­destoinici a guverna o ţară setoasă de progres şi desvoltare. Ţara nu are a se bucura de con­centrarea liberalilor, pe cît se scîr­­beşte de greşala făcută în 1895, cînd le-au dat frînele în mînă şi pe cît e de nerăbdătoare să vadă mai curînd prăbuşindu-se putrigaiul ne­rod şi lupav aflat la cîrmă, pus pe comis prostii fără samăn şi pe că­pătuiala fără friu. Pe zi ce trece, apar tot mai mult la suprafaţă nelegiuirile unor con­ducători avînd cîlţi în loc de crieri şi minciuna ca sistem de guvernare pentru a acoperi crime politice co­mise de el cu ştiinţă şi fără remuş­­care de cuget. Se înşală liberalii dacă cred că prin concentrare se vor şterge pă­catele de cari s’au făcut culpabili şi că ţara va erta cu uşurinţă ac­tele de trădare săvîrşite, spre ru­şinea neamului, de un om, ocupînd o poziţie atît de înalta. Se înşală liberalii ocultişti dacă cred că concentrarea va distrage atenţia alegătorilor judecători de la faptele lor, după cum se înşală li­beralii Drapelişti, dacă cred că păr­taşii lor cu actele ocultei va scapa pe vinovaţi de respunderea grea a­­sumată asupra capului lor. Concentrarea nu va avea alt e­­fect de­cît acela de a creşte încă mai mult numărul, deja destul de mare, al culpeşilor şi va dovedi ţărei că partidul liberal, nu numai împărţit în fracţiuni dar chiar în totalitatea lui, e incapabil de fapte romîneşti şi naţionale tot pe atît pe cît e in­capabil de a guverna ţara cu pri­cepere şi destoinicie. Luptele produse în sînul partidu­lui liberal, de la început şi pînă as­tă­zi, adică de la desagregarea lui şi pînă acum cînd se caută con­centrarea elementelor răsleţite, au dovedit cu prisos şi ori­cui, că a­­cest partid sufere mai cu samă de două rele mai principale: 1) nu are oameni de valoare ca capacitate de guvernare şi conducătoare şi al 2-lea­ că are prea mulţi oameni de mîna întăi la căpătuială şi îmbogă­ţire. Dacă ar fi vorba de principii şi moralitate publică, nici vorbă nu ar putea fi de împăcare între naţionaliştii drapelişti şi Sturdza trădătorul de neam, nici între Sturza, alungat de la cîrmă pentru fără —de­legea săvîrşită cu afacerea Ghena­­die şi Aurelian succesorul, venit să dreagă ceea ce Sturdza stricase. Inţălegem concentrare între ele­mente răsleţite pe deosebiri de ve­deri, concernînd sistema de guver­­nămînt şi aplicarea principiilor cari pot deveni comune tuturor, dar nu înţălegem concentrare între ele­mente duşmăneşte separate sub a­­cuzărî de incapacitate, rea adminis­trare şi acuma la urmă tradare na­ţională, afară doară, că toate aceste elemente se contopesc la un loc în unul şi acelaşi corp pentru a că­dea împreuna sub oprobriul public ca nişte răi făcători şi încă de cea mai ordinară speţă. Concentrarea va dovedi că la li­berali toţi şi totul este croit din a­­ceeaşi stofă şi prin ur­mare ţara nu se poate aştepta de­cît la reluarea firului început la 1895, rupt pe a­­tîta timp cît nevoia i-a împins pe unii cătră alţii, silindu-i a se prinde în braţe, cuprinşi de acelaşi interes şi dor. Pentru noi lucrul e cert şi lim­pede. Impacarea nu ne va surprinde de loc, după cum nu ne vor sur­prinde nici resultatele ce va da a­­ceasta împăcare. Partidul şi partizanii lui, vor a­­vea de cîştigat pe urma împăcărei, ţara, însă, va avea totul de perdut. Vom avea aceeaşi stărpiciune în legi şi reforme folositoare, dar o mai mare aliotă de căpătuială. Iată roadele ce va da concentrarea. Augur. ANUL II No. 121 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE încep la 1 şi 15 ale fie­cărei luni şi se plu­tesc tot­d’a­una înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţi şi streinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ * * 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No 48. — Strada Goliei —No. 48 EDIŢIA DE SEARA ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN LAŞI - JOI 1 OCTOMBRIE 1898. In mini 1 10 Bani ANUN­TIURIX13 in Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV .... 20 b. lin­a * „ „ HI .... 40 „ „ Inserţiile şi reclamele . . . 50 „ „ Un număr vech­in 30 bani REDACŢIA____ No. 43— Strada Golici —No. 48- OAMENI ŞI LUCRURI Un testament.—Zilele acestea a murit ul­timul membru al faimoasei asociaţii ruseşti „Na­­rodnaia Volia“—Voinţa poporului,—celebră prin energia fără seamăn cu care odinioară ţinea în spaimă continuă lumea aristocraţiei ruse. Maria Polonsky, care a murit la Paris şi des­pre care e vorba aci, făcuse parte din comite­tul executiv al teribilei societăţi, astăzi uitată în liniştea relativă ce s’a aşternut pe lumea ni­hilistă,­cu totul deosebită de anarhia modernă a Europei apusane. Găsim în ziare testamentul acestei figuri re­voluţionare . „Dorind să las prietenilor mei amintirea unei fiinţe iar nu a unui cadavru şi crezînd totodată că așa zisele „onoruri din urmă“ ce s’ar crede datori unia să arăte corpului meu­ ar fi o ab­surditate zadarnică, îl rog să dea pace trupului mort și să nu vie nici la patul meu de moarte nici la’ înmormîntare. Aceasta trebuie să se facă în chipul cel mai simplu : un convoiu de ultima clasă, o groapă comună. Mi-ar plăcea încă şi mai mult să fiu arsă după moarte, dar cu condiţia ca să mi se risipească cenuşa, iar nu să se păstreze. Nici discursuri, nici covoare, nici invitaţii, nici biografia—nimic. E nevoe să mai adaog că voia fi îngropată civil ?“ Iar într’un post-scriptum aceste observaţii: „In locuinţa mea se vor găsi cite­va albituri şi rochii, care rog să fie dăruite gardiancelor cari m’au îngrijit la spital. Cît despre manus­crise şi scrisori, de multă vreme am obiceiul de a le ţine la loc foarte sigur ca să nu dau slugarnicului consul plăcerea de a intra în stă­­pînirea lor. Sper că domnul consul şi agenţii domniei sale îmi vor fi recunoscători că am luat această precauţiune ca să-l cruţ de un pro­ces ruşinos, cum au mai avut în afacerea Sa­­vvitzky... etc.“ Se pare că în această afacere guvernul 1111 fusese condemnat la daune-interese în urma unor confiscări nedrepte. __________E X T E R N E La­stambul Două, trei zile încă—şi Sultanul Ab­dul Hamid va trebui sa dea un răspuns categoric somaţiunii celor patru Puteri dacă da sau nu se angajază ca pînă într’o lună de zile să evacueze Creta şi pînă în cinci­spre­zece zile să înceapă retragerea oştirilor otomane Răspunsul se cere neaparat. Ba, gu­vernul Rusiei, în vederea unui refuz e­­ventual, a şi chibzuit asupra modului cum va trebui să proceadă Puterile eu­ropene faţă de ambiţiosul sultan. Se va da ordin, pur şi simplu, amiralilor ca să grăbească pe toate căile, pe uscat şi pe apă, îmbarcarea şi repatriarea tru­pelor otomane, ceea ce va putea foarte lesne dă loc la complicaţii politice, mai cu seamă faţă cu prezenţa împăratului Wilhelm II în capitala Imperiului mu­sulman. Deja presa franceză atrage lu­area aminte a Suveranului aventurier că se poate să-i fie întreruptă vizita la Stambul prin neplăcute noutăţi. Adevărul e că sub această povaţă ge­neroasă se ascunde marea neplăcere pri­cinuită ţărilor catolice, Franţei îndeosebi, de călătoria împăratului, german şi pro­testant, în orient unde odată cu persoa­na monarcului înaintează şi se stabi­leşte influenţa bisericei protestante şi a politicei germane. O polemică violentă s’a stîrnit acum de curînd asupra pro­tectoratului european în Levant. Franţa pretindea pentru sine esclusiv protecto­ratul asupra catolicismului deşi după însăşi gazete inspirate de la Roma, e­­xistă în Ierusalim multe instituţii cato­lice germane, deşi mutit mai puţine de­cit franceze. Protestantismul e mai de mult şi mai cu tărie împlîntat în Orient şi va căpătă o deosebită extindere mul­­ţămită călătoriei lui Wilhelm II. Sunt diferite împrejurările cari pot pricinui dificultăţi politice în timpul că­lătoriei împăratului,—ca şi în jurul ori­cârii întîmplări. Nic­iri ca în diploma­ţie nu mai e des adeverit proverbul că —nu se ştie dincotro sare iepurele. T Jnde’î premierul! Aţi văzut gravuri car! se vînd cu einel bani bucata, şi cari conţin ea subiect, un bal, o vînătoare, un banchet ete. Apoi urmează le­genda, care tot­deauna se alcătueşte din: unde’I epurele? căutaţi pe hoţ! satt unde e banditul. In numărul el de azi, Voinţa face in proză una din asemine gravuri enigmatice in jo­sul căreia ne permitem să punem legenda: unde’i premierul ? Iată gravura: „Nu înţelegem pentru ce aceia cari dau „direcţia Drapelului, nu numai că refuză „pacea, dar încă caută să împedice, prin „ameninţări, pe cea mai mare parte din­­„tre ei ca să-şi reia locul în partid“. ACTUALITAT­E Contra anarhiei Toate guvernele Europei au primit din partea amiralului Canevaro o circulară privitoare la măsurile de apărare con­tra anarhiei internaţionale. Iată în scurt cuprinsul adresei ministrului afacerilor străine al Italiei: «De cîţi­va ani, guvernele se găsesc în faţa unui fapt de o excepţională gra­vitate care reclamă în gradul cel mai înalt atenţiunea lor, în datoria ce au de a ocroti siguranţa statului şi a cetă­ţenilor. In toate ţările, autorităţile semnalează existenţa unei clase, mai mult sau mai puţin numeroasă, de oameni cu principii perverse şi a căror agitaţii criminale au singurul scop de a nimici temelia actu­alei întocmiri sociale, răsturnînd-o cu desăvîrşire. Aceşti exaltaţi cari nu se dau Îndărăt de la nici un atentat, fie cît de îngrozitor şi cît de nebun, profesează nişte principii pe care le denumesc ei însuşi principii anarhiste şi pe care le duc în pelerinagiile lor prin toată Eu­ropa, ajutaţi într’aceasta de o presă clandestină care apelează la violenţe, care glorifică cele mai odioase crime şi le predică drept mijlocul cel mai potri­vit pentru a împlini războiul în potriva întregei societăţi. ...«Se pare că de-acuma înainte guver­nele au datoria solidarităţii în faţa duş­manului comun şi de a-şi da un ajutor reciproc stabilit pe baza unui sistem de apărare şi bine chibzuit. ...«Omorul îngrozitor făptuit la Geneva şi care dă măsura de ce sunt în stare­­ a săvîrşi acei mizerabili fără teamă, fără patrie, a hotărît pe guvernul regal al Ita­liei să iee iniţiativa unui schimb de ve­deri preliminarii pentru o înţelegere in­ternaţională în scopul indicat mai sus. ...«Acest modus procedendi fiind pe deplin în armonie cu vederile guvernu­lui M. S. Regelui, reprezentanţii noştri sunt rugaţi a aduce la cunoştinţa minis­trului afacerilor străine a guvernului pe lingă care sunt acreditaţi şi de a-i da copie de pe această telegramă comuni­­cîndu-i propunerea formală ce avem o­­noarea a-l adresa, pentru ca să bine­­voiască a adera la conferinţa interna­ţională ce se va convoca în scopul u­­nei înţelegeri pentru apararea socială, înţelegere practică, permanentă în vede­rea putinţei de a combate cu succes a­­narhia şi pe adepţii ei. -----------------------------------------------­ „Naţionala“ şi d-nul Gane Eram eu nedumerit şi înainte asupra multiplelor slujbe pe cari le îndeplineşte primarul oraşului nostru—dar acum, în urma unei întâmplări ciudate, mi-am per­dut cu desăvîrşire socotelile. Ducînd grijă că mi se poate întîmpla cine ştie ce la alegerile viitoare, m’am hotărît să mă asigur la Naţionala pen­tru ca, dacă voia cădea sub loviturile convingătoare ale agenţilor liberali, cel puţin nevasta şi copiii să nu-mî rămîie pe drumuri. In scopul acesta am consultat o pan­cartă pe care o răspîndeşte d. Gane prin toate localurile publice, ca să-mî dau seama de condiţiile acestei operaţiuni. Cercetarea aceasta, însă, în loc să mă lămurească, m’a încurcat aşa în­cît ar putea trece două perioade de alegeri şi eu tot nu m’aşî dumeri cum, şi mai vîr­­tos unde să mă duc ca să îndeplinesc formalităţile pentru asigurare. Judecaţi şi d-voastre. Pe pancartă scrie că sunt agenţii în toate oraşele ţăreî, prin urmare şi în Iaşi—iar de desupt zice că reprezentanţa generală se află la d. Nicu Gane. Cum vedeţi, e aci o contradicţie : dacă sunt agenţii în toate oraşele ţăreî, tot agenţie trebue să fie şi la Iaşi, sau, dacă la Iaşi e reprezentanţă generală, tot re­prezentanţe de acestea trebue să fie pre­tutindeni, de­oare­ce pancarta Naţiona­lei nu spune că biurourile acestea, ins­talate în toate oraşele ţăreî, se numesc într’un fel la unele oraşe şi în altfel la altele. Dar contradicţia nu se sfîrşeşte aci. Imediat după înştiinţarea că reprezentanţa generală din judeţul Iaşi e la d. Nicu Gane, urmează indicaţia : casa Neuschotz, strada Ştefan cel Mare No. 2. Eu, vezi, aci m’am încurcat eu de tot: d. Gane şade în strada Butu, şi cu toate astea d. Gane e acasă la d-sa în casa Neuschotz ! Culmea nedumerire! mele, însă, e alt­unde­va. Ceea ce cetirăţi aci nu e scris pe pancarta Naţionalei ci pe un petec de hirtie albă, lipit de d. Gane în josul acestei răbdătoare pancarte. Şi eu, cu­rios din fire, m’am apucat de am ras hîrtia lipită de primar—şi ştiţi ce am gă­sit dedesubt ? In litere cît pumnul era tipărit: «Agent pentru judeţul Iaşi, d. Nicu Gane». Acum, ca să pricepeţi de ce sunt eu nedumerit, iată situaţia mea : Plec de acasă ca să mă asigur la Na­ţionala, întreb de agent, şi mi se răs­punde că agent nu e, dar că e reprezen­tant general. Cercetez despre numele reprezentantului, şi mi se spune că e agentul Nicu Gane. Mă duc la d. Gane, în strada Butu, şi mă trimite la casa Neuschotz. Plec la Neuschotz şi întreb de d. Gane—dar sunt îndreptat la pri­mărie. Aci mi se spune că d. Gane e la Senat, de unde aflu că e la Fălticeni, pentru procesul vechiletului. Acuma, de găsit l-aşi găsi eu pe d. Gane , dacă nu la casa proprie, la casa Neuschotz—şi de nu acolo, apoi la clu­bul liberal, căci la Senat şi la primărie nu se prea duce. Dar e altă dificultate: cu ce titlu mă asigură d. Gane ? Căci titlul de pe hîrtia albă nu e recunoscut de societate, şi titlul societăţeî nu-l re­cunoaşte d-sa. Numai într’un caz s’ar putea înlătura dificultatea—iscălind : reprezentant-gene­­ral agent Nicu Gane. Dar cu atîta bătaie de cap te lipseşti de asigurare. Un cetăţean. British Museum Cari din noi n’a auzit vorbindu-i-se ori­cetindu-i-se despre British Museum, ca ceva din poveste. Această vastă bi­bliotecă şi colecţiune de tot ce e mai rar şi curios în lume a atras şi atrage pe tot călătorul spre Londra. In adevăr, in scurta mea şedere în Londra, [am crezut că-mi satisfac unei cerinţi de om, vizitînd acest muzeu. întors pe la 1 p. m. de la Greenwich cu vaporul pe Tamisa, luai grija a de­juna la otelul, unde trăsesem, şi unde se vorbea franţuzeşte şi menu-ul era francez, căci de alt­fel cu Room grill al Inglezului rămîi pîcîlit. Pe la 2 eram gata; chem un birjar. In Londra sunt peste 20,000 trăsuri, din care cea mai mare parte sunt cu două roate, și se numesc de Engleji hansom. Să ne închipuim un cupeu tăiat în două, partea pusă pe roatele de dinapoi. Pa­sagerul să sue pe o scară așezată di­­napoia calului. Odată așezat în hansom, două uşiţe te închid in lăuntru ca la landourile noastre. Birjarul are ca­pra sus de­asupra hansomului in partea dindărăt. Odată suit în hansom nu mai poţi comunica cu birjarul; de aceia trebuie să-i spui lămurit unde vrei să mergi, căci la din contra te duce unde crede el. Din Leicester Square am apucat pe Charing Gross road, apoi pe Shaftes­bury avenue, pe Nerv Oxford street şi după o mică cotitură pe stradela Mu­seum iată-mă ajuns in faţa palatului mu­zeului. Aspectul negr­icios al palatului, ca al tuturor clădirilor din Londra­ din causa fumului de cărbuni ce pluteşte veşnic în atmosferă—îţi impune o tăcere, înal­tul grilaj, ce încunjură clădirea dinspre strada Great Rusell street, cum şi ma­rile porţi cu lei îţi fac şi mai impună­toare clădirea. Faţada are 113 m. lun­gime şi numără 44 coloane în stil ionic, înalte de 13 m. O scară cu 12 trepte și largă de 33 m., dă loc intrării în ves­tibul. Cum intri in vestibul îl îndreaptă statuia lui Shakespeare, sculptată de Roubillac, şi dăruită muzeului de acto­rul Garrick. Statuea e mică și ne arată supt forme plastice figura meditativă a marelui dramaturg englez. In fundul vestibulului al sala de in­scripţii grece şi romane; apoi In fund de tot vasta sală de lectură, a cărei in­trare nu e liberă. La drepta al sala ma­­­­nuscriptelor şi a bibliotecelor, vaste săli în care tot ce e raritate se găseşte, iar cărţile stau îngrămădite în dulapuri cît păreţii de mari. In faţa acestui nămol de cărţi rămîi ca trăsnit de munca omenească,’ ce s’a depus în cursul timpurilor, muncă ce e imposibil fie­cărui de scrutat cel puţin în infima sa parte. Lungimea rafturilor de cărţi ni se spune în bedekerul nos­tru ar fi de 64 km. Inchipuiţi-vă din Iaşi la Vaslui aşeza­te cărţile una lîngă alta şi încă de-abia vă veţi face idee de bogăţia salelor de cărţi din biblioteca regelui! Am perindat vasta sală a manuscrip­telor, singură cea mai interesantă pentru progresul scrierii din vechi. Cele mai curioase şi rarisime exemplare scrise cu toate alfabetele şi în toate limbele. A­­colo zace şi textul Evangheliarului din Londra, manuscript scris de Radu Gră­măticul din Măineşti pentru aventurie­rul domn Petru Cercel. E greu să te dai dus din această sa­lă. Trec din nou prin vestibul şi rădic scările în stingă. Cele mai variate pe­tre îţi arată că acolo ai satele cu anti­chităţi. Cum intri dai în sala etruscă, sala pietrelor preţioase şi a monedelor, de aici ţi se deschide vederea în un vast salon, despărţit în 4 camere, ce dau din una în alta, bronzuri şi antichităţi gre­­co-romane. In fund ţi se deschide 2 rîn­­duri de săli paralele: sala egipteană şi asiriană, unde al momii, o colecţie ce’a mai bogată după cea din Egipt.’ Tot ceea ce a produs geniul omenesc de veacuri în toate colţurile lumel e a­­dunat acolo, că tu simplu turist rămîi buimăcit de varietatea lucrurilor exprese. In aripa din dreapta ai galeria etno­grafică, cea mai bogată din lume, căci găsim acolo representate toate costume­le şi uneltele de viaţă din toată lumea de unde vaporul englez a dus puterea şi stăpînirea englezască, ai să găseşti ti­purile reprezentate în galeria etnografi­

Next