Opinia, ianuarie 1899 (Anul 2, nr. 195-214)
1899-01-24 / nr. 208
4- ANUL II No. 208 EDIŢIA DE SEARA mmmmBaaatms limaiul 10 Bani ABONAMERTEIE încep la 1 şi 16 ale fie cărei luni şi nu plătesc: tot-d’aun& înainte In Iaşi la Casa A1 ministrăţie! şi străinătate prin mandata poştale Un an îti ţarii 30 lei, in streia&tate 40ie! Şase luni 15 „ USD „ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA No 13.—Strat!» Colici — Nr». 18 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN IAŞI — DUMINICA 24 IANUARIE 1899. Samarul 10 B a a I AN i'N€îi.'101.13 in Iaşi şi judeţe se primesc mimat la Administraţie In strtunitate, dirat la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anuaeruri la pag. IV . . . .. 30 b. loa . . II ... . *0 „ . Inserţiile şi reclamele ... 50 „ * din număr vechiu 30 bani REDACŢIA No. 43- Strada Goliel —Ro. 43 DESCOPERIREA INSTIGATORILOR Deşteptăm pe toţi concetăţenii noştri că alegerile generale pentru Cameră şi Senat, se vor face cu listele pe care le pregăteşte acum administraţia comunală. Nimeni să nu-şi neglijeze dreptul de a se putea pronunţa în viitoarea luptă. Cei care din lipsa de timp, nu pot să se înscrie singuri, sunt rugaţi să se adreseze la redacţia „ Opiniei“ unde vor găsi un comitet de persoane cunoscătoare a legei elec- torale, care le va da tot sprijinul. Au dreptul a fi înscrişi în : Colegiul I pentru deputaţi, toţi cei ce plătesc o dare fonciată neto de 54 lei pe an. Colegiul II pentru deputaţi, toţi acei cari plătesc o dare de 20 lei pe an, sau au cel puţin 4 clase primare. Colegiul I senat toţi ceî ce plătesc o dare fondată de 90 lei pe an sau au un titlu universitar şi 6 ani de practică. Colegiul II de senat toţi ceî ce plătesc o dare fondată de 36 lei pe an, sau au un titlu universitar sau sunt profesori secondarî în şcolile statului sau în şcolile particulare, sau institutori în şcolile statului. Contestaţiile precum şi cererile de înscrieri se pot face de la 17 Ianialie pina la 7 Februarie, la consiliul comunal. De la 7 la 11 Fevruarie autorităţile comunale au trei zile pentru a afişa listele definitive. De la 11 la 17 Februarie, numai în aceste zile se pot face apelurile la Tribunal. D-nul major Al. Jippa, administratorul ziarului nostru, este însărcinat cu primirea tuturor actelor relative la aceste liste electorale. Astăzi nu se mai poate nega, că mişcarea agrară este rezultatul acestei alianțe hibride, în care guvernul a devenit prizonierul socialiştilor. In neputinţa sa, d. Sturza a fost nevoit să încredinţeze în mînile „generoasei tinerimî“ (după cum II plăcea să-l numească) autorităţile publice, de unde bunii aliaţi au putut nu numai să ocrotească, dar să şi înlesnească acţiunea emisarilor lor. Ca dovadă că agenţii socialişti lucrau fără nici o jenă sub îngăduirea guvernului, este organizarea făţişe a cluburilor săteşti, despre care „Lumea Nouă“ da relaţiuni regulat. Un alt fapt şi mai eloquent, este discursul incendiar al d-lui Spiridon Popescu, profesor şi director al gimnasiului din Vaslui, discurs ţinut în prezenţa chiar a prefectului local, d. Neron Lupaşcu, fără ca acesta să protesteze, cu toate că ştia că profesorul Popescu în unire cu alt funcţionar public, institutorul M. Pastia, sunt agenţii făţişi al propagandei socialiste prin sate. Astăzi când efectele mişcărei socialiste încep a eşi la iveală, răspunderea nu o putem cere decit guvernului, care le-a prilejit, şi le-a ocrotit prin slăbiciunea, şi nechibzuirea sa. De altfel d. Sturza simte încurcătura situaţiei sale, și îngrozit de răspunderea morala, ce-i incumbă, caută să-și deschidă un drum de salvare din prăpastia, In care l’a trrit aliații sei. Căci iată ce scrie oficioasa „L’indépendance roumain“ din 22 Ianuar In articolul seu „Menées socialistes" din care extragem următorul pasagiu semnificativ : «Se ştie că pe timpul ultimelor alegeri comunale, socialiştii au dat voturile lor candidaţilor liberali. Noi am crezut, o mărturisim, la o capitulaţiune a socialiştilor, şi profesiunea de credinţă făcută de d. Stereo actualminte ajutor de primar la Iaşi, chiar în coloanele acestui ziar, ne-a confirmat în opiniunea noastră. Dar ultimele lor lucrări pe la ţară sunt de natură a deslega ochii şi al acelor mai optimişti. Din partea socialiştilor este un joc dublu. Şefii primesc situaţii oficiale, dar nu încetează de a fi afiliaţii asociaţiunel. Ne puţind obţinea totul, ei să mulţămesc cu maî puţin—cu atita, cit pot căpăta. Dacă au aerul de a da înapoi, asta o fac numai pentru a se prepara ca să sară mai bine. Dacă acest joc poate să convină tovarăşilor d-lui Nădejde; dacă ei se mulţămesc să mînînce din toate blidurile, noi ne întrebăm, dacă este permis partidului nostru de guvernămînt, să se preteze la așa ceva, pentru avantagiul îndoelnic al unei colaborări momentan utile, dar foarte primejdioase, in princip. Politica partidelor noastre, este adeseori prea oportunistă. Ea vizează un in- teres imediat, şi nu are nici un scrupul de princip, care se reziste la o exigenţă electorală. Ea se acomodează, la nevoie, cu un compromis cu socialiştii, cu toate că profesează o oroare pentru teoriele lor. Acest oportunism se apropie de o laşitate ; el este cu desăvârşire deplorabil, şi sperăm că această tristă experienţă, va învăţa pe liberali de a nu mai căuta niciodată concursul electoral în contigentul socialist, căci drept vorbind, prea scump să plăteşte regretul unei promiscuităţi compromiţătoare. Din cele scrise de foaia franceză, vedem că pentru prima oară Opinia s’a găsit In deplin acord cu acest ziar, clnd am scris articolul nostru „Un pericol care ne ameninţă. Atît Opinia cît şi l’Inpépendance insistă a constata consecinţele funeste, cari au decurs din alianţa făcută de guvern cu socialiştii, cu ocazia alegerilor comunale. Oare cum să ne explicăm noi această schimbare de front a oficioasei „Indépendance“ ? — Nu pot fi decit două hipoteze. Ori că d. Sturza vede orizontul politicei sale întunecat de furtună, în urma vîntului pe care la sămănat, și caută o retragere la timp; ori că Suveranul i-a dat a înţelege că a venit momentul de a se lepăda de primejdioşii sei tovarăşi de luptă. In tot cazul articolul din „L’Indépendance roumaine“, este foarte semnificativ, cunoscute fiind legăturile sale cu d. Sturza. „ GDYERNDL COIFHOIS Lucrurile se încurcă de tot. Mişcarea ţărănească ca proporţii îngrijitoare. însuşi d. Ferichide, ministru de interne, a făcut declaraţiuni categorice în Parlament, că ea există, şi că a pus la dispoziţia autorităţilor puterea armată, pentru a o înăbuşi. Mai mult, d. ministru nu a putut nega că sunt instigaţiuni, cari au provocat aceste mişcări, şi cu toate protestările deputatului socialist, d. V. Morţun, el nu s’a sfiit a Insinua în mod fin, că sătenii sunt resculaţi de nişte amăgitori, cari le spune că „chiar cu învoirea guvernului ei se pot mişca şi pot cere împărţirea pămînturilor“. Deci, ce rezultă de aici? —Rezultă că socialiştii, profitînd de alianţa lor cu guvernul, şi-au urmărit agitaţiunile subversive, chiar în numele guvernului. Sub egida ocrotitoare a guvernului, aliaţii d-lui Sturdza s’au organizat în linişte, şi emisarii lor au cutreerat satele, instigînd la revoltă fără nici o teamă de control. Şi aceasta nu datează numai de acum, ci încă din timpul cind guvernul a început a slabi prin luptele intestine, şi nu-i mai rămasese alt sprijin decit în presa socialista. Ameţit de concursul acestora, guvernul a devenit tolerant faţă de dînşii, bad. Sturdza chiar II desmierda, şi prin o culpabilă neprevedere politica, a crezut că prin oalianţă efectivă cu socialiştii va înlocui cu succes gruparea democratică care l-a părăsit. OAMENI ŞI LUCRURI Asasinat? Un student, originar din Romînia, stabilit la Viena, dispare acum două sau trei săptămâni, în condiţiuni absolut misterioase. Cercetările tardive sunt fără rezultat, şi atunci în alarma dată de familia dispărutului, poliţia arestează pe studentul Schnürer, asupra căruia planează oarecare indicii bănuitoare. Firul faptelor însă e aşa de încîlcit, şi dispariţia rămlne aşa de învăluită de mister, că după toate probabilităţile ucigaşul improvizat va trebui pus în libertate. Iată cum sînt faptele : Intre dispărutul Moscovici şi între Schnyrer era o oarecare rivalitate amoroasă, care curmase legăturele de prietenie dintre dînșii. In seara în care Moscovici s’a făcut nevăzut,, fostul său tovarăș, servindu-se de chei false se introduse în locuința lui și-l luă într’ascuns scrisorile amantei sale. In lipsa ori căror alte dovezi, acesta e singurul argument de acmaţiune împotriva deţinutului. Se poate ca el , fie vinovat, se poate însă că nu, se poate chiar ca crimă să nu existe şi că dispărutul să se întoarcă atunci tocmai cînd ar fi mai puţin aşteptat. In tot cazul sistemul acesta al anticipărilor penale, are o urmă de barbarie , şi e plin de dreptate proectul depus de curînd în camera franceză pentru garantarea libertăţii individuale în cazuri identice. Căci în baza cărui drept sfint, se deţine un simplu bănuit, atunci cînd încă, magistratul surprins se întreabă dacă crima există, şi dacă dispariţia nu va avea un desnodămînt quasicomic ? Schimbările din Belgia Motivele crizei ministeriale.--Campania opoziţiei—Agitaţia In favoarea votului universal.—Proiectul de reformă. Deşi rezolvată, criza ministerială din Belgia e încă obiectul discuţiunelor generale. E deci important a se şti motivele care au determinat-o. D-nii Smet de Naeyer şi Nyssens, cei doi miniştri demisionaţi, sunt victimele unei mişcări de agitaţie care se produce de cîtva timp în Belgia împotriva sistemului electoral în vigoare. După multe dificultăţi, diversele partide de opoziţie au izbutit să se înţeleagă asupra programului de acţiune pe care trebuiau să-l urmeze împotriva guvernului clerical şi conservator. Punctul principal al acestui program e reforma votului, în sensul adoptărei sufragiilui universal. De fapt Belgia nu are încă votul universal. După sistemul electoral în vigoare, în ţara aceasta, e o categorie de cetăţeni, cari pot în baza bunei lor poziţiuni materiale să emită fiecare cite două sau trei voturi. Se întîmplă, însă, că privilegiaţii aceştia a legilor, dau în virtutea opiniilor lor politice, tot sprijinul partidului de guvernămînt. Şi campania se explică. Cerînd suprimarea acestui sistem, partidele din opoziţie dau o puternică lovitură conservatorilor şi pregătesc căderea lor. Ministerul a înţeles foarte bine situaţia, şi pentru a răspunde presiunea opoziţiei, pe de o parte şi aspiraţiunelor generale pe de alta, a luat hotărîrea de a propune reforma legei electorale. Ceea ce guvernul belgian are de gind să propue nu e însă totala suprimare a votului plural ci numai părăsirea sistemului de scrutine pe listă şi înlocuirea sa cu votul universal, fiecare circumscripţie îşi va alege depusă tatula. Proiectul guvernului n’a găsit, însă, aprobarea miniştrilor Naeyer şi Nyssens; şi cei doi partizani ai sistemului vechi li s’au retras. Dar lupta nu e terminată. Acestea nu sunt de cît primele atacuri. ACTUALITĂŢI » Intelectualismul român în Ardeal In partea din urmă a raportului societăţii de lectură «Petru Maior», zice Gazeta Transilvaniei, e o interesantă statistică cu privire la studenţii români din Transilvania, Bănat şi Ţara ungurească, cari au fost înscrişi la universităţi şi academii superioare in anul şcolar 1897—98. După această statistică au fost înscrişi la universitatea din Budapesta : 15 tineri la facultatea teologică, 116 la cea juridică, 25 medicină, 16 filosofie, 9 technică şi 1 farmacie. Total: 182 studenţi ordinari. La universitatea din Cluşin: 63 la facultatea de drept, 6 filosofie, 22 medicină, 3 farmacie. Total : 94. La academia juridică din Orcidea-mare 51; la academia juridică din Sigetul Marmaţiei 16 ; la academia juridică din Dobriţin 11; la acad. juridică din Pojun 4; la cea din Eperjes 3 ; la academia de bele-arte din Budapesta 2; la academia comercială din Budapesta 3 ; la academia montanistică silvanală din Semniţi : 6 ; montanistică şi 3 silvanistică; la academia agronomică din M. 0-Văr: 3. Apoi la universitatea din Viena 18, la cea din Graz 11, la cea din Cernăuţi 6; la academia montană din Leoben 5 , la universitatea din Braga 2; la universitatea din Lipsea 6, la cea din München 5 şi la cea din Stuttgart 2. Cu totul au fost înscrişi în anul şcolar amintit 435 studenţi universitari români de la noi. Aceştia se împart astfel: 19 la teologie, 272 la tură, 65 medicină, 29 filosofie, 20 technică, 4 farmacie, 3 belearte, 1 camerale, 11 montanistică, 5 silvicultură, 3 agronomie, şi 3 comerciale. Dacă s’ar socoti Insă şi voluntarii şi rigorosanţii, numărul minimal al studenţilor romîni de la şcoalele mai înalte s’ar urca la 500. Hoţul d© păgubaş Cu ocazia rescoalelor ţărăneşti din judeţele Teleorman, Uit, Romanaţi şi Vlaşca, guvernul n’a avut încotro, şi a fost silit să proceadă la o anchetă. Fără a mai aştepta rezultatul anchetei, lumea cunoaşte deja pe instigatorii acestor rescoale, al căror cuvînt de ordine pleacă de la socialişti, şi în special de la clubul muncitorilor prezidat de d. Nădejde. Cu toate acestea, colectiviştii habotnici nu se pot împăca cu ideea că revoluţia sătenilor este opera aliaţilor lor, şi caută să insinueze că în această mişcare ar fi şi degetul partidului conservator care caută totdeauna prilejuri să creeze dificultăţi guvernului. Cu alte cuvinte, povestea hoţului de păgubaş. Inchipuiţi-vă pe d. general Manu de exemplu puind la cale cu oamenii săi de la moşie un complot contra proprietarilor, înjghebînd bunturi şi excese ţărăneşti şi organizînd revoluţii!.. E o culme, desigur, şi încă ce culme !.. Confratele Bacalbaşa de la Dreptatea om de un curaj recunoscut în lupta ziaristică, pune însă degetul pe bubă şi declară că cluburile ţărăneşti, după relaţiile ce le are, sunt nişte începuturi de organizare politică a sătenilor după modelul clubului muncitorilor. «Precum se vede—adauge mai sus pe«meritul confrate—nimic anticonstituţional în luptele partidului social-demo«cratic al muncitorilor, cu care se găseste aliat, aproape fuzionat. Auzi, luptă politică, consistînd în bântuluirea ţăranilor şi asmuţindu-i să pornească contra proprietarilor cu furcile în mini!... Blajin sistem de a face politică, aproape tot aşa de blajin ca şi procedimentele guvernului colectivist în alegerile comunale de la 1 Noembre din capitală. Probabil că partidul şi-a împărţit acţiunea pe din două , o parte operează prin oraşe şi cealaltă pe la sate. In ce ne priveşte pe noi ieşenii, avem o simplă curiozitate locală, că doar avem şi noi socialiştii noştri.Am dori să ştim dacă d-nii Sterea şi Krupenski, socialişti deveniţi bărbaţi oficiali, se vor mărgini la acţiunea urbană, sau vor întreprinde pe cea rurală. Juvenal. Chestiuni economice ii Cultura animalelor Prin articolul precedent s’a demonstrat că ameliorarea vitelor noastre, şi augmentarea valorii, şi a forţei lor la lucru, depinde de trei condiţiuni mai cu seamă . Îmbunătăţirea rasei, o hrană mai bună, şi o îngrijire mai bună. Este evident, că pentru a ajunge ca să îndeplinim aceste condiţiuni ne trebuie o muncă îndelungată, de decenii. Dar asta nu trebuie să ne descurajeze: din contra asta ne arată că nu trebuie să întîrziem de a lucra prin toate mijloacele pentru a ajunge la această îmbunătăţire. In cea ce priveşte hrana cea mai bună, este de datoria proprietarilor şi a fermierilor, care trebuie să înceapă a da exemplul. Cînd vor vedea ţăranii că boii cel mai bine nutriţi şi cei mai bine îngrijiţi, dau mai multă muncă, şi au mai mare valoare, irezistibilă vor fi împinşi prin instinctul lor practic de a imita pe propietar. Avem deja exemple frapante de acest dar de imitaţie, al ţăranului nostru, în ceea ce priveşte buna cultură. Acolo, unde proprietarul mare, sau fermierul, dau exemplul bun, cum sunt fermele model ale statului, micii cultivatori de prin prejur încep a înţelege deja avantagiele unei bune cultivări, prin profitele ce le trag şi el din o muncă maî bună şi dintr’o agronomie mai raţională. Tot astfel este şi cu vitele. Cînd va vedea ţăranul că vitele ţinute în grajdiuri bine aerisite, şi nutrite bine cu o hrană mai substantanţială decît paele sau strujenii (cocenii) de papusoiu, cu fin, ovăş, orz, papusoiu, tărîţe, sfecle şi cartofe, cu brahă de pe la fubricele de zahar, de bere velnite şi cu turtele extrase din teascurile de oloiuri, dau un profit îndoit şi întreit atît ca muncă cît şi ca valoare, de sigur că va încerca şi el să-şî hrănească bine vitele sale. De bună samă că felul hranei depinde şi de localitate şi de felul locului. Acolo unde subaturile (păşunaturile) sunt abundente şi eftine, ca acele din ţinuturile muntoase şi din Dobrogia, este cel mal mare avantagiu, pentru a se nutri vitele in cea mal mare parte a anului. Dar în cea mal mare parte din districte, arăturile s’au întins foarte mult, şi terenurile de păşunat, s’au strîmtorat. Satele mal ales sufăr din lipsa suhaturilor, şi tocmai acolo se simte mai multă necesitatea grajdiurilor pentru creşterea şi întreţinerea vitelor. Aici ajungem la chestiunea adăposturilor. Un adăpost bine condiţionat, este necesar pentru creşterea vitelor, atît vara cit şi iarna. Pentru un mare proprietar sau pentru un fermier, această chestiune ne prezintă o mare dificultate, dar pentru un ţaran ea se complică. Unde să găsească el materialul de construcţie ? Dificultatea însă nu este decit aparentă, căci grajdurile, şoproanele şi podelele, nu e nevoie de a se face nici din zid nici din scînduri, nici chiar din lemne de construcţii. Lemnele din micile noastre păduri ajung perfect pentru a se face adăposturile din gărduşuri ori de inele, umplute apoi cu pămint, şi acoperite apoi cu stul, sau cu strujeni de papusoiu. De bună samă că nu acesta este grajdiul ideal, care se vede în ţările occidentului, dar in regiunile de cimp, unde peatra şi lemnul sunt scumpe, acest soin de adăpost îndeplineşte foarte bine scopul, care este de a da umbră şi răcoare, în timpul verii, şi căldură în timpul iernei. Numai să fie construite raţional cu o pantă suficientă pentru scurgerea apei, şi cu deschizăturile trebuitoare pentru străbaterea aerului. Grajdiurile trebuesc ţinute curat, şi amenageate aşa ca vitele să poată trăi întrînsele comod şi să poată prospera într’însele. Ni se va obiecta poate, că acestea sunt numai teorii, şi că în practică este greu de aplicat aceste principii de higienă zootechnică. In primul loc incumbă administraţiei datoria de a vulgariza şi de a impune chiar prin toate mijloacele acestei idei, care In alte ţări au intrat deja de mult in moravurile populaţiunei rurale. Nu avem nevoie de a merge prea departe pentru a ne convinge că lucrul nu este aşa de greu precum ni-l închipuim. N’avem decît să ne uităm cum se petrec