Opinia, februarie 1899 (Anul 2, nr. 215-237)

1899-02-02 / nr. 215

T­­A ÎNFIERAREA UNUI SECTAR Deşteptăm pe toţi concetăţenii noş­tri că alegerile generale pentru Ca­meră şi Senat, se vor face cu lis­tele pe care le pregăteşte acum ad­ministraţia comunală. Nimeni să nu-şi neglijeze dreptul de a se pu­tea pronunţa în viitoarea luptă. Cei care din lipsa de timp, nu pot să se înscrie singuri, sunt ru­gaţi să se adreseze la redacţia „O­­piniei“ unde vor găsi un comitet de persoane cunoscătoare a legei elec­torale, care le va da tot sprijinul. Au dreptul a fi înscrişi în­­ Colegiul 1 pentru deputaţi, toţi cei ce plătesc o dare fonciată net­ă de 54 lei pe an. Colegiul II pentru deputaţi, toţi acei cari plătesc o dare de 20 lei pe an, sau au­ cel puţin 4 clase pri­mare. Colegiul I senat toţi cei ce plă­tesc o dare fondată de 90 lei pe an sau­ au un titlu universitar şi 6 ani de practică. Colegiul II de senat toţi cei ce plătesc o dare fondată de 36 lei pe an, sau­ au un titlu universitar sau sunt profesori secondari în şcolile statului sau în şcolile particulare, sau institutori in şcolile statului. Contestaţiile precum şi cererile de înscrieri se pot face de la 17 Ianu­­rie pina la 7 Februarie, la consi­liul comunal. De la 7 la 11 Fevruarie autori­tăţile comunale au trei zile pentru a afişa listele definitive. De la 11 la 17 Februarie, nu­mai în aceste­­ zile se pot face a­­pelurile la Tribunal. D-nul major Al. Jippa, adminis­tratorul ziarului nostru, este însăr­cinat cu primirea tuturor actelor relative la aceste liste electorale. Partidul colectivist nu posedă un stoc de bărbaţi competenţi, de oa­meni capabili, experimentaţi în tre­­bile statului şi destoinici a creea reforme utile şi de progres ţârei. Odată cu dispariţia lui Kogălnicea­­nu, Rossetti, Brătianu şi alţi oameni de valoare, partidul nu se mal al­­cătueşte azi In pătura lui mal de sus de cit din simpli aspiranţi de ministere. Fie­care colectivist, cu oare­care influenţa, lşi face cite o camarilă ş’o pune să intrigheze. Micile ziza­­nii interioare încep şi exemplul unuia e imitat de toţi clţi il pot imita. Căci vă Întreb : pentru ce ar fi Stolojan ministru şi nu Sefendarie ? Pentru ce ar deveni Stoicescu ex­celenţă şi un asemenea titlu nu ’i s’ar putea conferi tot aşa de bine vre­unul Dobrescu oare care ? A trece prin ministeriat, este la colectivistul mai cocoţat nu o as­piraţie pentru a se ilustra şi a’şî căpăta un loc de onoare In rindul oamenilor mari al ţârei, ci o do­­rinţa egoistă, satisfacerea unei vanităţi personale, un vis care ’ orbeşte pînă a da cu parul şi ’n partid şi ’n principii şi ’n tot ce ’l aţine calea ca s’ajungă, sau mal bine zis, ca să parvie. Se pare, Insă, că d. Mitiţă Sturza işi cam cunoaşte partidul. La fie­care început de sesiune parlamentara pornesc svonurile de criză, cei ce plndesc portofoliurl îşi dresează bateriile. Intre culise lansează murmure de nemulţămire, dar faţă cu premierul se arată a­­fabili. Şeful care observă jocul creează cîte o vacanţă ministeriala, duce un timp singur interimatul şi cam pe la mijlocul lucrărilor par­lamentare conferă portofoliul unei figuri care se distinge în disciplină. Apoi către sfîrşitul sesiunei, cind bugetele trebuie să treacă prin sec­ţii, neciuntite, reîncep svonurile de criză şi un fotoliu de ministru re­devine vacant. D. Sturdza îl ocupă iarăşi ad-interim plnă la închiderea sesiunei clnd atunci portofoliul se Încredinţează iarăşi unui fidel. Jocul acesta urmează acum trei sesiuni de a rindul şi naivii, clnd aud despre Intrarea sau eșirea unui ministru din cabinet, cred că există un adevăr o criză ministerială!... In guvernul colectivist nu a e­­xistat nici­odată crize ministeriale propriu zise. A dispărut clte-un titular ca să facă loc unul altuia, dar nimene încă pâna acum nu poate preciza pentru ce şi cum. Cetitorii îşi amintesc sub ce po­­voară de disgraţii a plecat d-l Pa­­lade, din minister şi s’a dus In streinatate, trimeţind respunsuri că nu se mal întoarce, nu numai In partid dar nici In ţară. Aşi! S’a întors şi ’n ţară şi ’n partid şi la minister. Precum se vede, primblările co­lectiviştilor căpăţinoşi pe la diferi­tele ministere nu au nici­odată un motiv plauzibil, cum nu a avut, de exemplu, d-l Stolojan ca să demi­sioneze acum din cabinet. Motivele acestei demisiuni nu le ştie, pe drept, nime­ni nici n’are să le ştie fiind că nu exista. La dreptul vorbind, sub actualul guvern colectivist n’a existat crize, ci simple pantalonade ministeriale. Scevola. r­o Pantalonada ministeriala Crizele ministeriale In guvernul colectivist au un caracter cu to­tul curios si deosebit de acel pe care-l au de ordinar asemenea îm­prejurări, cind ele se produc în si­nul guvernului unui partid cu idei bine determinate şi cu direcţie bine trasa. Cind o lege sau o propunere e­­manată de la capul unui departa­ment nu are asentimentul reprezen­­taţiunei naţionale şi nu este bine vazuta nici de colegii din minister, atunci titularul, ale cărui vederi nu sunt împărtăşite de partid, se re­trage din conducerea departamen­tului ce-i este încredinţat şi face loc unei alte persoane, cu păreri mai concordante. La colectivişti lucrurile se pe­trec cu totul de altfel. Mai Ind­ia, ori­ce reforma pro­pusă şi susţinuta de un membru al cabinetului, este prefăcută, ciuntită şi fasonată aşa fel, In­cit autorul nu-şi mai cunoaşte opera, care de­vine astfel opera Întregului partid. Proiectul, aşa fără cap şi coadă cum se prezintă, este adoptat, dar aceasta nu impedeca pe cel ce vî­­nează portofoliu­l de a vedea In ciuntirea lui un act de disgraţie la adresa ministrului de la care a e­­manat şi a-1 sfătui să se retragă. Pentru un ochiu nedeprins cu asemenea tertipuri colectiviste, lu­crul ar putea să pară ca avlnd un aer constituţional. In realitate, însă, ducerile sau venirile feţelor siman­dicoase ale partidului pe la diferite departamente, au un isvor cu totul altul. ANUL II No. 215 EDIŢIA DE SEARA IAŞI — MARŢI 2 FEBRUARIE 1899. Humor­ul 10 Bani A JIOHA n EX TEIJB tnoop ta i tt 16 al» a*-«S.r*î luni ţ.l a« nlă teac tot-d'a­ una Înainte !n iaşi la Ca«* A~li.»iniatraţie! Iu/wl«L »I vir«in*l*u urm mandata poştal» L'n a« ’»facă 30 lei: î» si reinstate 40 si S«u*e H~ni H , , „ î?» . MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA Sa «».-Strada »alle!- No. 4» ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN înşirat 10 Bani ANUNCIURIEE in Iaşi şi judeţe se primase numai la Administraţie la alteinitate, (Unei la administraţie şi toate oficiila de publicitate Aminciuri îa pag. IV . . . 20 b. linia » » » N­­ .... 40 » , inserţiile şi roelample . . . 69 „ „ Un ifniatăr vechi« 30 Im AS R1DACŢIA Hf®= 4M — Strada deltei — W®. 4B OAMENI ŞI LUCRURI 0 dramă Într’un pensionat. Am dat la şti­rile telegrafice din străinătate, ştirea despre des­coperirea in vorbitorii­ (parloi­) Saint Pierre din Lille, a cadavrului tinărului Foveau, şi a arestarei asasinului, Isaia, pronumit fratele Fla­­vinian ca monah. Iată noi amănunte despre a­­ceastă crimă care a cauzat la Lille o vie emo­ţie. Manifestaţiuni ostile s’au produs contra fraţilor şcoalelor creştine. Bande de manifes­tanţi au parcurs oraşul, compuse din persoane de toate condiţiile. Numărul manifestanţilor era de peste 3000, şi ajungind în faţa patronagiului Saint Pierre din strada Mounaie, striga­­: „Jos popii, să se spînzure! trăiască Deibler!“ La pensionatul Jesuiţilor din strada Solfe­­rino numeroase proectile au­ fost aruncate. Bandele au manifestat asemenea la gazetele catolice stricind geamurile. In cartierul facultăţilor catolice poliţia a o­­prit­ bandele ce voiau să manifesteze şi acolo. Lumea e indignată în întregul oraş şi mulţi eclesiastici au fost invectivaţi de cătră trecători. Interogatorul fratelui Flavinian n’a adus nici o mărturisire. Stabilimentul unde s’a petrecut drama a fost Închis din ordinul prefectului. Venin şi... numai venin După patru ani de cercetări Îndelungate şi nefructuoase, după ce i’am studiat cu de amănuntul toate lucrările executate de că­tre foştii epitropi al spitalului Sf. Spiridon şi nu deosebi ale d-lui A. B. Heiban, de la cea d’intăi zi a intrărel lor In funcţie şi plnă la cel din urmă ceas al gestiune!­lor, după ce s’au ascultat marturi strînşi din toate unghiurile ţârei, după ce s’au perin­dat la această instrucţie rlnduri, rlnduri, magistraţi distinşi şi de mare valoare, ca d-nii I. Corjescu şi Ghinea, caii judecători de instrucţie delegaţi ad-hoc, ca d-nii Dră­­ghiel şi Teodoreanu, in sfirşit, după o atit de straşnică şi ne­mai­pomenită instrucţie, lucrarea se încheie prin o ordonanţă de ne­­urmărire in constatare, că nu se poate im­puta d-lui A. D. Holban, şi nici unuia din foştii epitropi, cel mai mic fapt necorect. Ei bine, ceea ce atîţia judecători de ins­trucţie nu au putut afla, din cercetările lor făcute cu tot ajutorul guvernului şi al Epi­­tropilor actuali, purneind ani Întregi toate dosarele Epitropiei pină la cea mai mică incheiere, d. procuror general, Th. Mindru, l-a aflat in fundul conştiinţei sale de sector prost şi veninos şi a făcut opoziţie la ca­mera de punere sub acuzare contra ordo­nanţei judecătorului de instrucţie motivind această opoziţie pe convingerea lui intimă că d-l A. D. Helban ar fi necorect. Nu ne îndoim ca Camera de punere sub acuzare va ști să dea d-lui procuror gene­ral răspunsul ce i se cade! EXTERNE Moartea principelui de Coburg Unele ziare streine spun că Principele ereditar, Alfred de Coburg, nu ar fi mu­rit de boală naturală, ci s’ar fi sinucis. Dăm aci sub toată rezerva amănuntele ce ne dau aceste ziare. După aceste ziare, Principele de Co­burg, care se afla In garnisoană la Berlin In garda imperială, a fost atras într’un club de cartofori de meserie, numit Clu­bul nevinovaţilor. In acest club au fost atraşi toţi ofiţerii tineri din familiile no­bile şi din familiile milionarilor. Se juca in cărţi pe sume colosale; un mare număr de tineri ofiţerii, prinţi, conţi şi baroni au eşit ruinaţi din această speluncă. Intr’o noapte, Principele Alfred de Co­burg a pierdut 160.000 de mărci şi au­gustul sau părinte a fost nevoit să a­­chite telegrafic această sumă, împăratul Wilhelm atuinc despre toate aceste, a ordonat poliţiei să facă o an­chetă severă şi să aresteze pe antrepre­norii clubului Apoi a pedepsit pe toţi ofiţerii cari frecventau acest club. Pe Principele Alfred de Coburg împă­ratul l’a pedepsit transferîndu-­l ln gar­­nisoana cumnatului sau Marele Duce de Hessa, la Darmstadt, dindu-i în același timp un concediu de două luni. Principele, din acest moment a deve­nit melancolic și a plecat la Petersburg, unde a stat aproape două luni la Marele Duce Boris, întors din concediu. Principele s’a dus drept la Darmstadt, luînd în posesiune postul sau de colonel comandant de re­giment. Stăpînit insă de melancolie, Principele după cite­ va zile,—acum două săptămîni,—s’a împușcat trăgindu-și un glonte de revolver în cap. Rana nefiind mortală. Principele a fost transportat imediat intr’un sanato­rium din Meran (Tirol, Austria), unde Insă, după zece zile de suferinţă a În­cetat din viaţă. Manifest şi Manifestaţie Probabil că stimabilii Banghereanu şi Ficşinescu sunt nişte agenţi deghizaţi de ai opoziţiei, căci dindu-se de emisari al clubului prezidat de d. Nădejde, club eminamente guvernamental, a mers tip­til prin sate, a organizat cluburi, au a­­ţlţat pe ţarani la răscoală şi au provo­cat adevarate buntuluiele prin comunele rurale. Această urzire subterană, venită de la nişte oameni plătiţi, probabil, ca să com­promită guvernamentalismul sau mai bine zis bugetismul socialiştilor, e astă­zi pe deplin descoperită faţă cu manifestul publicat de Lumea Nouă şi adresat plu­garilor. Proclamaţia anonimă, ieşită din ofi­cina clubului muncitorilor din strada Doamnei, conţine pasagii de un plasti­­cism duios care te face să verşi lacrimi de păreri de râu, pentru napastea ce cade nnsam uitam asupra bieţilor socia­lişti. Proclamagiii o iau de la cinele cel ne­gru şi cainindu-şi partidul. Încep astfel: „Veşti grele despre fapte nesocotite au „ajuns la noi. In grea cumpănă se află „soarta partidului nostru şi a voastră, „nenorociţi muncitori plugari. „Ni se spune că oameni fără minte, „nebuni sau răi, vă povăţuesc să vă răs­­­culaţi împotriva legilor şi autorităţilor, „vă îndeamnă să cereţi moşiile proprie­tarilor, or măcar din zece una. Aceşti „duşmani aî binelui vostru au mers pîn’la „a vă învăţa să daţi petiţii la împăra­tul Rusiei, la Ţar, şi să-l cereţi ca el „şi Rusia, putere străină şi neprietenă „către noi, să se amestece şi să vă dea „pămînt !“ Inchipuiţi-vă, iubiţi cetitori, că până la manifestul d-lui Nădejde, nime’n ţară nu ştia că soarta plugarilor romînî e legată de acea a partidului socialist. Dacă cum­va partidul socialist dispare, bieţii plu­gari sunt şterşi de pe faţa pămintului, nu mai au fiinţă. Se zice că Înainte de a se lansa acest manifest, s’a ţinut o consultaţie la care a asistat şi d. Sterea, ajutorul nostru de primar şi membru influent in pilcul ti­­nerimei generoase, descoperit de colecti­vişti cu ocazia alegerilor comunale. D. Sterea a insistat puternic a se caracte­riza situaţia tinerimii generoase faţă cu Rusia şi a făcut să se intercaleze fraza : neprietină către noi; aceasta ca un pen­dent la juganarii şi iconarii din 88 taxaţi de d. Dim. Sturdza, într’un mo­ment de fericită inspiraţie, ca agenţi ai conservatorilor. Un caz analog cu acel al evenimen­tului relevat prin manifestul socialist, din care reese clar, că agenţi străini de clubul muncitorilor au organizat rescoa­­lele ţărăneşti, s’a întîmplat cu vre-o 40 sau 50 de ani, ni se pare, în urmă. Se vede că asemine evenimente au perioada cometelor. Cam pe la 1854 sau 1858 reposatul poet Alexandri a dat la lumină piesa Cucoana Chiriţa, în care bătrînul Bîr­­zoiu scrie Intre altele fiului seu Guluţă, la Paris, următoarele: «Neneacă-ta Iţi trimete doi galbeni «despre care eu nu am ştiinţă. Caută de «învaţă carte ca să nu romit un magar «ca al tuu părinte». Apropierea între factumul socialist care proclamă că nişte oameni fără min­te, nebuni sau răi—pe care de sigur clu­bul nu’i cunoaşte — povăţuesc pe să­teni să se rescoale, şi Intre scrisoa­rea lui Birzoiu cu cei doi galbeni, despre care papaua n’are ştiinţă,—poate să şi-o facă cetitorul singur. In ce ne priveşte, noi credem că în urma afirmărilor din proclamaţia d-lui Nădejde—Sterea et comp, socialiştii nici usturoiu au mincat nici gura le miroase. Alta e manifestaţia de la sate şi alt­ceva e manifestul. Fraţii socialişti au ţi­nut să lămurească lucrul şi l’au lămu­rit şi nimerit ca.... Irimia cu oiştea.... Juvenal ..... ■ ————Ml ------­ Pentru a lămuri mai multe chestiuni relative la examenele de capacitate pen­tru cursul secundar, şi în acelaşi timp pentru a răspunde şi la diverse’ cereri de explicaţiuni ce i s’au adresat din mai multe părţi, cu privire la aceste exa­mene, ministerul aduce la cunoscinţa ce­lor interesaţi următoarele : 1) O singură diplomă de licenţă sau de doctorat este de ajuns unul candidat pentru a fi admis la concursul de capa­citate, ori cîte ar fi specialităţile pentru cari se prezintă. Aşa, dacă cine­va se prezintă pentru specialităţile : limba la­tină, istoria şi cosmografia, e destul să aibă o singură diplomă de licenţă sau de doctorat. 2) Specialitatea principală va trebui să facă parte din grupa pentru care candi­datul posedă diploma de licenţă sau de doctorat. Aşa, dacă candidatul îşi pro­pune să treacă examenul pentru limba latină ca specialitate principală şi pen­tru istorie şi cosmografie ca specialităţi secundare, el va trebui să poseadă licenţa în litere. Dacă ar avea numai licenţa în ştiinţe, nu ar putea trece examenul de limba latină ca specialitate principală, ci numai ca secundară; în schimb însă ar putea trece examenul de cosmografie ca specialitate principală. 3) Candidatul care posedă o diplomă de licență sau de doctorat în litere, se poate presinta pentru ori­ce specialitate din gru­pa literară, adică pentru cele enumerate sub litera a pînă la k inclusiv, în arti­colul 22 din lege, şi în articolul 1 din regulament. Tot aşa, cu o diplomă de licenţiat sau de doctor în ştiinţe, se poa­te presinta pentru ori­care din speciali­tăţile de la lit. k până la lit. o inclusiv. Aceasta rezultă din art. 22, alin. III, combinat cu art. 23 din lege. Cu modul acesta, diploma de licenţă în litere, sec­ţia filologică, permite foarte bine cuiva a se presenta la examen pentru istorie ca specialitate principală. 4) Tot din art. 22 din lege şi art. 1 din regulament rezultă că, pentru exa­menul de geografie ca specialitate prin­cipală se poate cineva presenta, ori cu licenţa în litere, ori cu cea în ştiinţe. 5) Actualii suplinitori cari, conform art. 105 şi 106 din lege şi art. 121 din re­gulament, sunt admişi a trece examenul de capacitate pentru o singură specia­litate, vor trece această specialitate ca principală. 6) Art. 105­­:" lege şi art. 121 din regulament se des­pre suplinitorii cari, în ziua de 23 Martie 1898, vor fi avut 5 ani neîntrerupţi de serviciu "ca suplinitori. Să lămureşte că aceşti 5 ani nu se cere să fi fost serviţi la o singură catedră; este însă indispensabil ca să nu fi fost serviţi cu întrerupere. 7) Prin suplinitori de curs secundar despre cari se vorbesce la art. 105 din lege şi art 121 din regulament, se în­ţeleg acei cari au servit în licee şi gim­nazii clasice sau reale, şcoli secundare de fete, şcoli normale primare de insti­tutori sau de învăţători, sau în semina­­rii; nu însă acel cari vor fi servit în şcoli dependente de alt minister, sau în învăţăm­ântul privat de ori­ce fel. 8) Se lămureşte că suplinitorii despre cari se vorbeşte în art. 105 din lege şi în art. 121 din regulament nu sunt dis­pensaţi de condiţia de a avea diploma de licenţă sau de doctorat. Această con­diţie este indispensabilă pentru toţi can­didaţii la specialităţile a pănă la p inclusiv. 9) . Cunoştinţele de pedagogie fiind in­dispensabile pentru ori­ce membru al corpului didactic, se specifică încă odată, de­şi lucrul rezultă deja din art. 20, 21 şi 22 din regulament, că suplinitori des­pre cari vorbeşte art. 105 din lege şi art. 121 din regulament, nu sunt dispen­saţi de proba orală de pedagogie. Dis­pensa ce le dă art. 105 din lege este numai aceea, de a nu-i sili să urmeze tocmai acum un curs de pedagogie la Universitate; nu o dispensează însă de a lucra în parte, pentru a dobîndi cunos­­cințele necesare de pedagogie. 10­ . Se întreabă dacă pentru limba e­­lenă se poate trece examen de capaci­tate ca specialitate secundară, de­şi a­­cest obiect nu se predă în cursul infe­rior. Se răspunde că examenul se poate trece şi ca specialitate secundară, căci dacă o a doua specialitate se cere can­didaţilor, aceasta nu este numai în scop

Next