Opinia, februarie 1899 (Anul 2, nr. 215-237)
1899-02-02 / nr. 215
TA ÎNFIERAREA UNUI SECTAR Deşteptăm pe toţi concetăţenii noştri că alegerile generale pentru Cameră şi Senat, se vor face cu listele pe care le pregăteşte acum administraţia comunală. Nimeni să nu-şi neglijeze dreptul de a se putea pronunţa în viitoarea luptă. Cei care din lipsa de timp, nu pot să se înscrie singuri, sunt rugaţi să se adreseze la redacţia „Opiniei“ unde vor găsi un comitet de persoane cunoscătoare a legei electorale, care le va da tot sprijinul. Au dreptul a fi înscrişi în Colegiul 1 pentru deputaţi, toţi cei ce plătesc o dare fonciată netă de 54 lei pe an. Colegiul II pentru deputaţi, toţi acei cari plătesc o dare de 20 lei pe an, sau au cel puţin 4 clase primare. Colegiul I senat toţi cei ce plătesc o dare fondată de 90 lei pe an sau au un titlu universitar şi 6 ani de practică. Colegiul II de senat toţi cei ce plătesc o dare fondată de 36 lei pe an, sau au un titlu universitar sau sunt profesori secondari în şcolile statului sau în şcolile particulare, sau institutori in şcolile statului. Contestaţiile precum şi cererile de înscrieri se pot face de la 17 Ianurie pina la 7 Februarie, la consiliul comunal. De la 7 la 11 Fevruarie autorităţile comunale au trei zile pentru a afişa listele definitive. De la 11 la 17 Februarie, numai în aceste zile se pot face apelurile la Tribunal. D-nul major Al. Jippa, administratorul ziarului nostru, este însărcinat cu primirea tuturor actelor relative la aceste liste electorale. Partidul colectivist nu posedă un stoc de bărbaţi competenţi, de oameni capabili, experimentaţi în trebile statului şi destoinici a creea reforme utile şi de progres ţârei. Odată cu dispariţia lui Kogălniceanu, Rossetti, Brătianu şi alţi oameni de valoare, partidul nu se mal alcătueşte azi In pătura lui mal de sus de cit din simpli aspiranţi de ministere. Fiecare colectivist, cu oarecare influenţa, lşi face cite o camarilă ş’o pune să intrigheze. Micile zizanii interioare încep şi exemplul unuia e imitat de toţi clţi il pot imita. Căci vă Întreb : pentru ce ar fi Stolojan ministru şi nu Sefendarie ? Pentru ce ar deveni Stoicescu excelenţă şi un asemenea titlu nu ’i s’ar putea conferi tot aşa de bine vreunul Dobrescu oare care ? A trece prin ministeriat, este la colectivistul mai cocoţat nu o aspiraţie pentru a se ilustra şi a’şî căpăta un loc de onoare In rindul oamenilor mari al ţârei, ci o dorinţa egoistă, satisfacerea unei vanităţi personale, un vis care ’ orbeşte pînă a da cu parul şi ’n partid şi ’n principii şi ’n tot ce ’l aţine calea ca s’ajungă, sau mal bine zis, ca să parvie. Se pare, Insă, că d. Mitiţă Sturza işi cam cunoaşte partidul. La fiecare început de sesiune parlamentara pornesc svonurile de criză, cei ce plndesc portofoliurl îşi dresează bateriile. Intre culise lansează murmure de nemulţămire, dar faţă cu premierul se arată afabili. Şeful care observă jocul creează cîte o vacanţă ministeriala, duce un timp singur interimatul şi cam pe la mijlocul lucrărilor parlamentare conferă portofoliul unei figuri care se distinge în disciplină. Apoi către sfîrşitul sesiunei, cind bugetele trebuie să treacă prin secţii, neciuntite, reîncep svonurile de criză şi un fotoliu de ministru redevine vacant. D. Sturdza îl ocupă iarăşi ad-interim plnă la închiderea sesiunei clnd atunci portofoliul se Încredinţează iarăşi unui fidel. Jocul acesta urmează acum trei sesiuni de a rindul şi naivii, clnd aud despre Intrarea sau eșirea unui ministru din cabinet, cred că există un adevăr o criză ministerială!... In guvernul colectivist nu a existat niciodată crize ministeriale propriu zise. A dispărut clte-un titular ca să facă loc unul altuia, dar nimene încă pâna acum nu poate preciza pentru ce şi cum. Cetitorii îşi amintesc sub ce povoară de disgraţii a plecat d-l Palade, din minister şi s’a dus In streinatate, trimeţind respunsuri că nu se mal întoarce, nu numai In partid dar nici In ţară. Aşi! S’a întors şi ’n ţară şi ’n partid şi la minister. Precum se vede, primblările colectiviştilor căpăţinoşi pe la diferitele ministere nu au niciodată un motiv plauzibil, cum nu a avut, de exemplu, d-l Stolojan ca să demisioneze acum din cabinet. Motivele acestei demisiuni nu le ştie, pe drept, nimeni nici n’are să le ştie fiind că nu exista. La dreptul vorbind, sub actualul guvern colectivist n’a existat crize, ci simple pantalonade ministeriale. Scevola. ro Pantalonada ministeriala Crizele ministeriale In guvernul colectivist au un caracter cu totul curios si deosebit de acel pe care-l au de ordinar asemenea împrejurări, cind ele se produc în sinul guvernului unui partid cu idei bine determinate şi cu direcţie bine trasa. Cind o lege sau o propunere emanată de la capul unui departament nu are asentimentul reprezentaţiunei naţionale şi nu este bine vazuta nici de colegii din minister, atunci titularul, ale cărui vederi nu sunt împărtăşite de partid, se retrage din conducerea departamentului ce-i este încredinţat şi face loc unei alte persoane, cu păreri mai concordante. La colectivişti lucrurile se petrec cu totul de altfel. Mai India, orice reforma propusă şi susţinuta de un membru al cabinetului, este prefăcută, ciuntită şi fasonată aşa fel, Incit autorul nu-şi mai cunoaşte opera, care devine astfel opera Întregului partid. Proiectul, aşa fără cap şi coadă cum se prezintă, este adoptat, dar aceasta nu impedeca pe cel ce vînează portofoliul de a vedea In ciuntirea lui un act de disgraţie la adresa ministrului de la care a emanat şi a-1 sfătui să se retragă. Pentru un ochiu nedeprins cu asemenea tertipuri colectiviste, lucrul ar putea să pară ca avlnd un aer constituţional. In realitate, însă, ducerile sau venirile feţelor simandicoase ale partidului pe la diferite departamente, au un isvor cu totul altul. ANUL II No. 215 EDIŢIA DE SEARA IAŞI — MARŢI 2 FEBRUARIE 1899. Humorul 10 Bani A JIOHA n EX TEIJB tnoop ta i tt 16 al» a*-«S.r*î luni ţ.l a« nlă teac tot-d'a una Înainte !n iaşi la Ca«* A~li.»iniatraţie! Iu/wl«L »I vir«in*l*u urm mandata poştal» L'n a« ’»facă 30 lei: î» si reinstate 40 si S«u*e H~ni H , , „ î?» . MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA Sa «».-Strada »alle!- No. 4» ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN înşirat 10 Bani ANUNCIURIEE in Iaşi şi judeţe se primase numai la Administraţie la alteinitate, (Unei la administraţie şi toate oficiila de publicitate Aminciuri îa pag. IV . . . 20 b. linia » » » N .... 40 » , inserţiile şi roelample . . . 69 „ „ Un ifniatăr vechi« 30 Im AS R1DACŢIA Hf®= 4M — Strada deltei — W®. 4B OAMENI ŞI LUCRURI 0 dramă Într’un pensionat. Am dat la ştirile telegrafice din străinătate, ştirea despre descoperirea in vorbitorii (parloi) Saint Pierre din Lille, a cadavrului tinărului Foveau, şi a arestarei asasinului, Isaia, pronumit fratele Flavinian ca monah. Iată noi amănunte despre această crimă care a cauzat la Lille o vie emoţie. Manifestaţiuni ostile s’au produs contra fraţilor şcoalelor creştine. Bande de manifestanţi au parcurs oraşul, compuse din persoane de toate condiţiile. Numărul manifestanţilor era de peste 3000, şi ajungind în faţa patronagiului Saint Pierre din strada Mounaie, striga: „Jos popii, să se spînzure! trăiască Deibler!“ La pensionatul Jesuiţilor din strada Solferino numeroase proectile au fost aruncate. Bandele au manifestat asemenea la gazetele catolice stricind geamurile. In cartierul facultăţilor catolice poliţia a oprit bandele ce voiau să manifesteze şi acolo. Lumea e indignată în întregul oraş şi mulţi eclesiastici au fost invectivaţi de cătră trecători. Interogatorul fratelui Flavinian n’a adus nici o mărturisire. Stabilimentul unde s’a petrecut drama a fost Închis din ordinul prefectului. Venin şi... numai venin După patru ani de cercetări Îndelungate şi nefructuoase, după ce i’am studiat cu de amănuntul toate lucrările executate de către foştii epitropi al spitalului Sf. Spiridon şi nu deosebi ale d-lui A. B. Heiban, de la cea d’intăi zi a intrărel lor In funcţie şi plnă la cel din urmă ceas al gestiune!lor, după ce s’au ascultat marturi strînşi din toate unghiurile ţârei, după ce s’au perindat la această instrucţie rlnduri, rlnduri, magistraţi distinşi şi de mare valoare, ca d-nii I. Corjescu şi Ghinea, caii judecători de instrucţie delegaţi ad-hoc, ca d-nii Drăghiel şi Teodoreanu, in sfirşit, după o atit de straşnică şi nemaipomenită instrucţie, lucrarea se încheie prin o ordonanţă de neurmărire in constatare, că nu se poate imputa d-lui A. D. Holban, şi nici unuia din foştii epitropi, cel mai mic fapt necorect. Ei bine, ceea ce atîţia judecători de instrucţie nu au putut afla, din cercetările lor făcute cu tot ajutorul guvernului şi al Epitropilor actuali, purneind ani Întregi toate dosarele Epitropiei pină la cea mai mică incheiere, d. procuror general, Th. Mindru, l-a aflat in fundul conştiinţei sale de sector prost şi veninos şi a făcut opoziţie la camera de punere sub acuzare contra ordonanţei judecătorului de instrucţie motivind această opoziţie pe convingerea lui intimă că d-l A. D. Helban ar fi necorect. Nu ne îndoim ca Camera de punere sub acuzare va ști să dea d-lui procuror general răspunsul ce i se cade! EXTERNE Moartea principelui de Coburg Unele ziare streine spun că Principele ereditar, Alfred de Coburg, nu ar fi murit de boală naturală, ci s’ar fi sinucis. Dăm aci sub toată rezerva amănuntele ce ne dau aceste ziare. După aceste ziare, Principele de Coburg, care se afla In garnisoană la Berlin In garda imperială, a fost atras într’un club de cartofori de meserie, numit Clubul nevinovaţilor. In acest club au fost atraşi toţi ofiţerii tineri din familiile nobile şi din familiile milionarilor. Se juca in cărţi pe sume colosale; un mare număr de tineri ofiţerii, prinţi, conţi şi baroni au eşit ruinaţi din această speluncă. Intr’o noapte, Principele Alfred de Coburg a pierdut 160.000 de mărci şi augustul sau părinte a fost nevoit să achite telegrafic această sumă, împăratul Wilhelm atuinc despre toate aceste, a ordonat poliţiei să facă o anchetă severă şi să aresteze pe antreprenorii clubului Apoi a pedepsit pe toţi ofiţerii cari frecventau acest club. Pe Principele Alfred de Coburg împăratul l’a pedepsit transferîndu-l ln garnisoana cumnatului sau Marele Duce de Hessa, la Darmstadt, dindu-i în același timp un concediu de două luni. Principele, din acest moment a devenit melancolic și a plecat la Petersburg, unde a stat aproape două luni la Marele Duce Boris, întors din concediu. Principele s’a dus drept la Darmstadt, luînd în posesiune postul sau de colonel comandant de regiment. Stăpînit insă de melancolie, Principele după cite va zile,—acum două săptămîni,—s’a împușcat trăgindu-și un glonte de revolver în cap. Rana nefiind mortală. Principele a fost transportat imediat intr’un sanatorium din Meran (Tirol, Austria), unde Insă, după zece zile de suferinţă a Încetat din viaţă. Manifest şi Manifestaţie Probabil că stimabilii Banghereanu şi Ficşinescu sunt nişte agenţi deghizaţi de ai opoziţiei, căci dindu-se de emisari al clubului prezidat de d. Nădejde, club eminamente guvernamental, a mers tiptil prin sate, a organizat cluburi, au aţlţat pe ţarani la răscoală şi au provocat adevarate buntuluiele prin comunele rurale. Această urzire subterană, venită de la nişte oameni plătiţi, probabil, ca să compromită guvernamentalismul sau mai bine zis bugetismul socialiştilor, e astăzi pe deplin descoperită faţă cu manifestul publicat de Lumea Nouă şi adresat plugarilor. Proclamaţia anonimă, ieşită din oficina clubului muncitorilor din strada Doamnei, conţine pasagii de un plasticism duios care te face să verşi lacrimi de păreri de râu, pentru napastea ce cade nnsam uitam asupra bieţilor socialişti. Proclamagiii o iau de la cinele cel negru şi cainindu-şi partidul. Încep astfel: „Veşti grele despre fapte nesocotite au „ajuns la noi. In grea cumpănă se află „soarta partidului nostru şi a voastră, „nenorociţi muncitori plugari. „Ni se spune că oameni fără minte, „nebuni sau răi, vă povăţuesc să vă răsculaţi împotriva legilor şi autorităţilor, „vă îndeamnă să cereţi moşiile proprietarilor, or măcar din zece una. Aceşti „duşmani aî binelui vostru au mers pîn’la „a vă învăţa să daţi petiţii la împăratul Rusiei, la Ţar, şi să-l cereţi ca el „şi Rusia, putere străină şi neprietenă „către noi, să se amestece şi să vă dea „pămînt !“ Inchipuiţi-vă, iubiţi cetitori, că până la manifestul d-lui Nădejde, nime’n ţară nu ştia că soarta plugarilor romînî e legată de acea a partidului socialist. Dacă cumva partidul socialist dispare, bieţii plugari sunt şterşi de pe faţa pămintului, nu mai au fiinţă. Se zice că Înainte de a se lansa acest manifest, s’a ţinut o consultaţie la care a asistat şi d. Sterea, ajutorul nostru de primar şi membru influent in pilcul tinerimei generoase, descoperit de colectivişti cu ocazia alegerilor comunale. D. Sterea a insistat puternic a se caracteriza situaţia tinerimii generoase faţă cu Rusia şi a făcut să se intercaleze fraza : neprietină către noi; aceasta ca un pendent la juganarii şi iconarii din 88 taxaţi de d. Dim. Sturdza, într’un moment de fericită inspiraţie, ca agenţi ai conservatorilor. Un caz analog cu acel al evenimentului relevat prin manifestul socialist, din care reese clar, că agenţi străini de clubul muncitorilor au organizat rescoalele ţărăneşti, s’a întîmplat cu vre-o 40 sau 50 de ani, ni se pare, în urmă. Se vede că asemine evenimente au perioada cometelor. Cam pe la 1854 sau 1858 reposatul poet Alexandri a dat la lumină piesa Cucoana Chiriţa, în care bătrînul Bîrzoiu scrie Intre altele fiului seu Guluţă, la Paris, următoarele: «Neneacă-ta Iţi trimete doi galbeni «despre care eu nu am ştiinţă. Caută de «învaţă carte ca să nu romit un magar «ca al tuu părinte». Apropierea între factumul socialist care proclamă că nişte oameni fără minte, nebuni sau răi—pe care de sigur clubul nu’i cunoaşte — povăţuesc pe săteni să se rescoale, şi Intre scrisoarea lui Birzoiu cu cei doi galbeni, despre care papaua n’are ştiinţă,—poate să şi-o facă cetitorul singur. In ce ne priveşte, noi credem că în urma afirmărilor din proclamaţia d-lui Nădejde—Sterea et comp, socialiştii nici usturoiu au mincat nici gura le miroase. Alta e manifestaţia de la sate şi altceva e manifestul. Fraţii socialişti au ţinut să lămurească lucrul şi l’au lămurit şi nimerit ca.... Irimia cu oiştea.... Juvenal ..... ■ ————Ml ------ Pentru a lămuri mai multe chestiuni relative la examenele de capacitate pentru cursul secundar, şi în acelaşi timp pentru a răspunde şi la diverse’ cereri de explicaţiuni ce i s’au adresat din mai multe părţi, cu privire la aceste examene, ministerul aduce la cunoscinţa celor interesaţi următoarele : 1) O singură diplomă de licenţă sau de doctorat este de ajuns unul candidat pentru a fi admis la concursul de capacitate, ori cîte ar fi specialităţile pentru cari se prezintă. Aşa, dacă cineva se prezintă pentru specialităţile : limba latină, istoria şi cosmografia, e destul să aibă o singură diplomă de licenţă sau de doctorat. 2) Specialitatea principală va trebui să facă parte din grupa pentru care candidatul posedă diploma de licenţă sau de doctorat. Aşa, dacă candidatul îşi propune să treacă examenul pentru limba latină ca specialitate principală şi pentru istorie şi cosmografie ca specialităţi secundare, el va trebui să poseadă licenţa în litere. Dacă ar avea numai licenţa în ştiinţe, nu ar putea trece examenul de limba latină ca specialitate principală, ci numai ca secundară; în schimb însă ar putea trece examenul de cosmografie ca specialitate principală. 3) Candidatul care posedă o diplomă de licență sau de doctorat în litere, se poate presinta pentru orice specialitate din grupa literară, adică pentru cele enumerate sub litera a pînă la k inclusiv, în articolul 22 din lege, şi în articolul 1 din regulament. Tot aşa, cu o diplomă de licenţiat sau de doctor în ştiinţe, se poate presinta pentru oricare din specialităţile de la lit. k până la lit. o inclusiv. Aceasta rezultă din art. 22, alin. III, combinat cu art. 23 din lege. Cu modul acesta, diploma de licenţă în litere, secţia filologică, permite foarte bine cuiva a se presenta la examen pentru istorie ca specialitate principală. 4) Tot din art. 22 din lege şi art. 1 din regulament rezultă că, pentru examenul de geografie ca specialitate principală se poate cineva presenta, ori cu licenţa în litere, ori cu cea în ştiinţe. 5) Actualii suplinitori cari, conform art. 105 şi 106 din lege şi art. 121 din regulament, sunt admişi a trece examenul de capacitate pentru o singură specialitate, vor trece această specialitate ca principală. 6) Art. 105:" lege şi art. 121 din regulament se despre suplinitorii cari, în ziua de 23 Martie 1898, vor fi avut 5 ani neîntrerupţi de serviciu "ca suplinitori. Să lămureşte că aceşti 5 ani nu se cere să fi fost serviţi la o singură catedră; este însă indispensabil ca să nu fi fost serviţi cu întrerupere. 7) Prin suplinitori de curs secundar despre cari se vorbesce la art. 105 din lege şi art 121 din regulament, se înţeleg acei cari au servit în licee şi gimnazii clasice sau reale, şcoli secundare de fete, şcoli normale primare de institutori sau de învăţători, sau în seminarii; nu însă acel cari vor fi servit în şcoli dependente de alt minister, sau în învăţământul privat de orice fel. 8) Se lămureşte că suplinitorii despre cari se vorbeşte în art. 105 din lege şi în art. 121 din regulament nu sunt dispensaţi de condiţia de a avea diploma de licenţă sau de doctorat. Această condiţie este indispensabilă pentru toţi candidaţii la specialităţile a pănă la p inclusiv. 9) . Cunoştinţele de pedagogie fiind indispensabile pentru orice membru al corpului didactic, se specifică încă odată, deşi lucrul rezultă deja din art. 20, 21 şi 22 din regulament, că suplinitori despre cari vorbeşte art. 105 din lege şi art. 121 din regulament, nu sunt dispensaţi de proba orală de pedagogie. Dispensa ce le dă art. 105 din lege este numai aceea, de a nu-i sili să urmeze tocmai acum un curs de pedagogie la Universitate; nu o dispensează însă de a lucra în parte, pentru a dobîndi cunoscințele necesare de pedagogie. 10 . Se întreabă dacă pentru limba elenă se poate trece examen de capacitate ca specialitate secundară, deşi acest obiect nu se predă în cursul inferior. Se răspunde că examenul se poate trece şi ca specialitate secundară, căci dacă o a doua specialitate se cere candidaţilor, aceasta nu este numai în scop