Opinia, martie 1899 (Anul 2, nr. 238-262)

1899-03-02 / nr. 238

ANUL II No. 238 Nnmâni 1 io Bani A­BON­AMEN­TFX1C încep îa 1 și 15 ale fie­ c&reî luni si sa plă­tesc tot-d’a­ una înainte In Tast ia Casa A­rtnam* ►raţiei la județi si străinătate (»­■ n­o/taud%i« nnstale Uit aa în tarii 30 lev in­­dr&'ihâiate 4?o ie! Sa*«­ luni 15 „ - 20 _ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No 42. — Strada Öoíleí - No. 42 EDIŢIA DE SEARA srana ZIAE CONSERVATOB COTIDIAN IAŞI — MARŢI 2 MARTIE 1899 avern In viaţa constituţionala modernă vine des vorba despre raporturile între guvern şi parlament. In teorie toţi admit că guvernul e o emanaţiune a parlamentului. In teorie iarăşi cu toţii admit că parlamentul e o emanaţiune a ma­sei alegătorilor. Deci şi guvern şi parlament e­­mană de la naţiune, şi prin aceasta se concretizează ideia constituţională, cu toate că puterile în stat emană de la naţiune. Până la ce punct teoria se po­triveşte cu practica las pe cetitor­i să afirme. In majoritatea cazurilor guvernul formează parlamentul, iar naţiunei nu-i remîne de cit putinţa de a se manifesta în neînsemnatele minori­tăţi numerice, care In totalitatea cazurilor nu cîntăreşte mult în me­canismul statului. Cu cit masa alegătorilor va fi mai slabă, cu cit interesele sale vor atîrna de guvern, cu cit conştiinţa II va fi mai puţin cultivată, cu atîta guvernul îşi va juca mendrele, şi parlamentul i­eşit din alegeri, va fi expresiunea guvernului iar nu a naţiune­. Din contra, cu cit alegătorul va fi mai instruit, cu cit va fi mai inde­­x­pendent în viaţa sa, cu cit va fi mai asigurat prin legi, cu atita şi parlamentul va fi expresiunea ţării şi a voinţei alegătorilor. Pînă la ce măsură se pot potrivi aceste cerinţe în ţara noastră, des­făşurarea evenimentelor politice sta dovadă. Nu putem, însă, tăgădui creşterea forţei voinţii alegătorilor în ultimele timpuri, şi că busola care dă tonul în politica internă a ţării e creşte­rea manifestarea voinţei ţării contra guvernanţilor, ale căror fapte sunt scandaloase. Dar nu tema asta mă preocupa de a arăta raportul între parlament şi ţară. Aici plutim încă în ficţiuni constituţionale!­­ De raportul între guvern şi par­lament ne e rindul a vorbi, căci pe tema asta s’a căutat în ultimul timp a se face deosebirea între tac­tica liberală şi conservatoare. Nu vom zice că exagerăm, dar suntem­ în plin adevăr, cînd afir­măm că nu guvernul e emanaţi­­unea camerei, ci camera e emana­­ţiunea guvernului. Că aşa este, stă dovadă porecla ce s'a dat majorităţilor parlamen­tare, numindu-se mameluci. Şi cum suntem în orient, nu adesea am fost noi gratificaţi cu acest epitet chiar de presa străină, puşi fiind pe a­­celaş picior cu Serbia ori Bulgaria. Guvern şi majorităţi! Iată două noţiuni strîns legate­­* din punct de vedere constituţional. Nici nu se poate închipui guvern fără o majoritate. Dar de­şi lucrul stă aşa, şi n’a deviat supt nici un partid, totuşi şeful guvernului li­beral a zis că camerele liberale cu majorităţile lor au dat trei minis­tere liberale, fără a i se atinge unitatea şi integritatea sa. Ar reuşi o antiteză: în perioada liberală, camerele liberale s’au ara­tat mai tari ca guvernul, căci au dat 3 guverne; în perioada conservatoare, came­­rile conservatoare erau prea slabe faţă cu guvernul, fiind desalvate de guvernul conservator. Oare aşa să fie? Care să fie a­­cea tărie a camerilor liberale ? Şe­­f­­ul liberalilor nu ne-a spus-o, căci nici n’avea ce spune. Putea dînsul să afume, contrar purului adevăr, că camerile liberale au fost omogene ? Oare nu dîn­sul a provocat acele nesfîrşi­­te scandaluri cu nenumeratele in­terpelări In ceea ce priveşte poli­tica internă şi externă a guver­nului ? In asemenea caz, camerile libe­rale nu numai că n’au dat dovadă de superioritate faţă cu camerile con­servatoare, dar s’au sbuciumat în­­tr’un labirint de grupuri şi grupu­leţe, între cari cel mal aproape de buget a fost pururea cel mal tare. Dar atunci bugetul e firul condu­cător al omogenităţii camerilor li­berale ? De cînd bugetul a înlocuit conştiinţa In camera liberală ? Nu tâgăduim că un guvern nu trebue să aibă majorităţi discipli­nate. Dar disciplina unei camere, disciplina majorităţilor, stă în ideia politică ce isvorăşte din autorita­tea morală a şefilor, a guvernului, care, în dorul său de a servi bine ţara, află sprijinul majorităţilor. Ni se va zice: tocmai ceea ce ceri d-ta au făcut şi majorităţile liberale. Aşa să fie oare? Cînd s’a dove­dit de oratorii conservatori şi libe­rali că multe din legile guvernului liberal sunt contrare făgăduelilor date In opoziţie şi chiar programu­lui liberal, cînd multe din legi e­­rau copie slabă din legile conser­­­­vatoare, majoritatea liberala şi-a uitat culoarea sa politică şi pentru a face operă de guvernământ a zis amin la legile unui guvern neso­cotit, ce şi-a călcat tradiţia şi bu­sola. Dar iar mă întorc şi zic : legate cum trebue să fie majorităţile de guvernul pe care-l susţin, ele vor purta lauda sau oprobriul faptelor guvernului. Căci guvernul, îngră­mădind azi o nelegiuire, mine alta; azi o nesocotinţă, mîne alta; azi o uitare de program, mine un abuz, ea nu va ajuta întru nimica guver­nului pentru a-1 scăpa din prăpas­tia în care va cădea, ci se va nă­rui şi dînsa cu guvern cu tot. Şi fie ori cum ar fi majorităţile, destoinice ori nu, servile sau con­ştiente, mameluci ori sfătuitori, gu­vernul ce se sprijină pe ele le va purta aureola, ori le va aduce o­­sînda. Camerile liberale se vor prăbuşi în prăpastia ce le-o pregăteşte gu­vernul liberal. Şeful liberal e cu­cuvaia ce cintă a pustiu şi jale pe toată suflarea liberală, şi cu cit cîntecul său nocturn şi sinistru ţine mai mult, cu cit resunetul ei lugu­bru se răspindeşte în ţară, cu atît mai bine, venita va fi cîntarea de „veşnica pomenire“ ce i se va cînta de ţară. Şi atunci în drept vom fi de a zice: guvernul liberal a omorît ca­merile liberale, căci şi camerile li­berale au slujit tea guvernul liberal. * * * DIN EG­ITFET Noutăţi din Sudan nu vin. Lordul Ki­tchener nu voeşte să permită nici o co­respondenţă asupra afacerilor politice ori militare. Un număr de judecători şi de legişti arabi au fost la Khartoum pentru a proceda la o anchetă asupra despoierei proprietăţilor Sudanezilor. Cea mai mare confuzie domneşte asupra a­­cestui punct Din informaţiile primite din Cairo, fanatismul s’a mărit foarte mult în Sudan de la bătaia de la Om­­dun­an. După penibile şi laborioase ne­gocieri, emisiunea biletelor de bancă de către banca naţională egipţiană cu ga­ranţia casei datoriei a fost decisă sub următoarele condiţii. Biletele de bancă vor fi fabricate după indicaţiile şi în modul arătat de casa datoriei. Contra­valoare II va fi dată in numerar. Jumă­tatea acestui numerar va fi consacrată la cumpărarea de fonduri egipţiane sau valori similare, totul remănind depozit în casă. Biletele vor fi timbrate de casă şi semnătura unuia din comisari va fi trebuitoare. După cum se vede emisiu­nea biletelor se face In realitate de casa datoriei. I EXTERNE DIN FID IN I NE Generalul Otis şi-a terminat® planurile pentru un atac general; el îşi propune să alunge pe insurgenţi din Jungle. Tru­pele americane ce sunt zilnic hărţuite de insurgenţi sunt doritoare de a pune capăt acestor atacuri, Incit generalul Otis a trebuit să cedeze acestor dorinţi. Cînd toate ajutoarele vor sosi, efectivul total al trupelor americane de pe uscat şi de pe mare va fi de 44000 oameni, insurgenţii au încercat acum cite­va zile să pună mina pe conductele de apă ale oraşului. Doi Americani au fost răniţi iar insurgenţii au avut 17 răniţi şi s’au re­tras. Corespondentul lui „New-York Jurnal“ atribue amiralului Dewey următoarea declaraţie: «e destinul meu de a muri aci, încep a crede că nu voiu mai ve­dea ţara mea. Războiul ia o ast­fel de fază Incit nu mă mai gîndesc să mă re­întorc în Statele­ Unite». Aceste cuvinte se Interpretă că denotlnd o stare de lu­cruri mai grave de­cit se crede şi care face să prevadă că vor trebui multe sforţări pentru a reduce pe insurgenţi. DIN ITILDN­L Jurnalele italiene se felicită de decizia Împăratului Wilhelm de a nu veni în anul acesta la Roma, după cum prote­­dase. Italia, zic ziarele, care înţelege a da rericitei rapoartelor comerciale cu Franţa importanţa unui fapt politic, care duce pe cele două naţiuni cătră o ami­ciţie solidă şi durabilă, nu poate dori evenimente cari în aparenţă ar putea dăinuia operei începute şi a o compro­mite. Prezenţa împăratului Wilhelm la Roma ar fi fost, în circumstanţele ac­tuale, în conflict cu interesele italiene, precum ar fi fost şi în antagonism cu interesele germane. E clar o fericire pen­tru Italia, zic ziarele italiene, ca această călătorie să nu fi avut loc, căci cu toate că împăratul e apreciat cu multă sim­patie in Italia, prezenţa sa acum nu ar fi fost agreabilă italienilor. Ştiri din Ţară Guvernul a adresat o circulară confi­denţială tuturor prefecţilor cerîndu-le a­­vizul asupra datei cînd cred că ar tre­bui să se facă alegerile senatoriale, în intervalul de la 1 — 20 Aprilie. E vorba numai de alegerile parţiale senatoriale, adică de reinoirea a unei ju­mătăţi a Senatului. Această ştire a fost confirmată de d-nii Take Anastasiu şi Const. Cociaş. Campania de culise în contra d-lui Fe­­rechide continuă cu un zel surprinzător. Mai mulţi deputaţi guvernamentali au afirmat că d. Ferechide poate face ce vrea, dar proectul d-sale privitor la mo­dificarea legei electorale comunale nici nu va fi adus macar în discuţia Camerei, căci comitetul delegaţilor în majoritate are mandat imperativ de a-l respinge. Aflăm că d. Mişu Balş, fost vice pre­şedinte al Senatului conservator, s’a re­­însănătoşit. D-sa va părăsi în curînd Vi­­ena unde s’a căutat, pentru a se stabili la Abazzia pentru cît­va timp. Amicul nostru d. Costea Balş care întovărăşise pe fratele său in străinătate, s’a reîntors în ţară. Primarul Orleanu împreună cu între­gul consiliu comunal din Galaţi şi-au trimis demisia ministrului de interne, din cauza diferendului dintre primăria locală şi compania apelor, d. Ferechide refuzînd să aprobe soluţia primarului în această afacere. Lucrările liniei Bîrlad-Galatz, ce fu­seseră întrerupte în timpul crnei, vor re­începe în curînd. In anul acesta se vor construi toate podurile; adjudecarea lu­crărilor are loc astă­zî la ministeriul lu­crărilor publice pentru suma de 1.352.000 de lei. Un banchet al tinerimii se va da în o­­noarea d-lui Delavrancea, cu prilejul ul­timului său discurs, în care a executat atît de magistral pe d. Sturdza. întrunirea majorităţilor La Întrunirea majorităţilor d. Sturdza a făcut destăinuiri importante, din cari rezultă că însuşi d-sa vede că situaţia e perdută şi că guvernul nu mai are în­crederea Coroanei. După ce a vorbit o oră întreagă de morţi şi de nenumăratele mari fapte săvîrşite ,de partidul liberal, de 1848 şi alte bazaconii, d-sa a făcut apel la majorităţi să voteze legea comu­nală, legea învăţămintului profesional, şi legea minelor. Aceste legi, zice d. Stur­dza, au fost trecute în mesagiu de Rege cu mîna Sa, şi deci trebuesc votate. A­­poi lăsînd şi pe Rege la o parte vine la buba adevărată, viitoarele alegeri şi zice : — Dacă veţi vota aceste legi aşa cum vi se presintă, fără absolut nici o modi­ficare, atunci mă voiu putea presintă cu fruntea sus la M. Sa Regele şi să-i spun: — Majestate, am încrederea majorită­ţilor ; am realizat toate reformele pe care le-am făgăduit, prin urmare mă simt des­tul de tare ca alegerile să le prezidez eu! Dacă însă nu veţi vota tale-quale legile pe cari vi­ le-am citat, atunci să ştiţi că nu voi­ face eu alegerile, nici chiar dacă M. Sa mi-ar acorda disolvarea Corpuri­lor legiuitoare. D. Epurescu a combătut viu legea co­munală şi a zis că din declaraţiele d-lui Sturdza reiese că Regele pune condiţii pentru a acorda dizolvarea, ba chiar dacă se vor vota legile d. Sturdza tot nu e sigur de a prezida alegerile. D. Stur­da s’a înfuriat foc pe d. Epurescu şi a declarat că nu poate rămînea la pu­tere de nu se vor vota legile. Apoi a a­­nunţat că la finele sesiunei va face o re­­maniare ministerială. MAIMUŢA d-lul FLEVA In discursul ţinut Sîmbătă la Cameră, cu ocazia desvoltărei interpelărei sale a­­supra mişcărei ţărăneşti, nu ştiu ce mi-a trăsnit prin minte d-lul Fleva să ase­mene situaţia cu casa unui om, bântuită de o maimuţă. „Cînd s’a văzut singură maimuţa, zice „d. Fleva, ea a început să sfărîme mo­bilele şi voind să se radă cu un briciu „şi-a tăiat gîtul. Aceasta se va întîmpla „şi in ţară dacă starea aceasta va mai „dura“. Pronunţînd aceste cuvinte, de sigur că oratorul n’a vroit să facă nici o aluzie personală la vre-una din figurile minis­teriale. Totuşi, zimbetele sarcastice ale unora, ochirile semnificative spre banca minis­terială ale altora, şi chiar întunecarea feţei primului ministru denotau că lovi­tura părea să aibă un caracter direct şi personal, că pusese un punct bine pro­nunţat pe un oare­care­­ şi că acel­a era deja ştiut. Aici nu mai era vorba de o simplă teorie darwiniană, sau de vre­un apoca­­lipsis răutăcios. Se cetea pe figura au­ditorului că fie­care din cei ce ascultau înţelegea­ săgeata plecată cu anume destinaţie. Mărturisim că, în ce ne priveşte, nu ştim nici acum cînd scrim aceste rai­duri, de cine a vrut d. Fleva să vor­bească, comparîndu-l cu un maimuţoi. Din cele ce a spus oratorul, reese că d-sa a vorbit de situaţie şi prin urmare n’a vroit să facă o aluzie absolut per­sonală cu chestia maimuţei. Căci dacă ar fi avut o aşa intenţie, d. Fleva, care pre cit ştim are destule cunoştinţi de is­toria naturală, putea să recurgă şi la alte animale spre a’şi plasa pe rând a­­luziile sale la banca ministerială. Intr’un aşa caz, cabinetul ar fi consti­tuit o întreagă menagerie; şi ştiut fiind că,­după teoria unor fiziologi, mai mulţi oameni au figuri de acele care prezint oare-care asemănare cu o oale, un bou, un cal, o maimuţă, o broască etc, nea­părat că d. Fleva ar fi găsit fie­ căruia din miniştri ceea ce i se cuvine in a­­ceastă privinţă. Dar, după toate probabilităţile, d. Fleva nici s’a gîndit la aşa ceva. D-sa a vorbit în mod generic, şi dacă rel voi­torii, ar voi să atribuie oratorului nişte altfel de intenţii, ar putea cel mult să-i întindă aluzia pur şi simplu asupra şe­fului ca representant al întregului guvern. Juvenal No manii 10 Bani »NENI ’¥k «* *.S ic laşi si judeţe ne fin.mp.ne nmna* Io ia atréinátat»- 'lir-n i-, vjN*»*,**»*-.«»»'«» toate .»tirii'U- -I. .»• *■ >taf- Anunciurî 1st pag. IV 10 V luxa n K n ' î I l'O . Inserţiile şi reclamele SO „ . Un număr vecMn 3© hanV REDACŢIA So. 43— Strada tioliei ~ No. 42 Comuna Bărzăşti (Vasluiu) Cătunul şi-a luat numele de la acest părăă. Biserica de aci e făcută de lemn în anul 1788 de cătră reposaţii călugări Avram Lupu, Ghenade şi Doroftei. Re­paraţie i s’a făcut de foştii proprietari : Caracaş, Cornea, şi Racoviţă. Locuitorii de aci se ocupă mult cu cultura viţei de vie şi vinul lor trece de cel mai bun in împrejurimi. Asemenea ,au şi livezi cu arbori fructiferi. Pămînturi de agri­cultură nu prea au. Cătunul este mic şi abia numără la 200 suflete. IV) Tăcinăşeuî. Pămîntul unde este situat acest cătun a fost avere mănăs­tirească şi toate ţinuturile din împreju­rimi se exploatau*de călugării însărci­naţi cu această treabă. Toată averea era in mîinele lor. La anul 1864 averea bisericească s’a împărţit locuitorilor şi cu toţii astă­zi sunt un fel de răzeşi. Satului acestuia de astă­zî i se zice încă «Călugărenii vechi», ca amintire că pe aci au trăit odată călugări. Biserica de aci este făcută la 1820 de cătră obştia răzăşască sub conduce­rea călugărului Arsenie. Aci este şi o bucată de pămînt, cam * 12 fălci, care vin pe şesul Bârladului­­ şi se zice *mezat». Poate că din acest loc comisiunea a hotărît partea fie­că­­rui locuitor, cînd s’au împărţit pămîntu­­rile şi el l’au botezat cu numirea de mezat. Aci locuitorii au destul pămînt şi sunt 311 sufiete. V. Jîrăhăşoaia. Cătunul acesta este situat cam cătră sud-est de Bărzeşti şi Înfiinţat de o colonie slavonă (rusască) căci cei mai mulţi locuitori sunt Ruşi şi chiar vorbesc limba rusă. Numirea de Brăhăşoaia se pare a ve­ni de la familia Brahă care ar fi trăit cînd­va pe aceste locuri. Femeea lui Brahă remănînd văduvă şi fiind cinstită şi bună la inimă, toţi o respectau şi o ascultau. La dînsa, poate că locuitorii de atunci găseau un sprijin moral şi material, aşa că fie­care mergea la Brăhăşoaia, fie să-i muncească proprie­tatea, fie după ajutor. La Brăhăşoaia la muncă, la Brăhăşoa­ia la ajutor... a rămas numele acestui sat de Brăhăşoaia. Locuitorii de aci sunt, pe lingă buni agricultori şi buni rotari. Biserica e făcută de zid, începută de Hagiu Neculai Chiriac şi terminată de Dumitru­ Castroian in 1874, moştenito­rul lui Hagi Chiriac. In Brăhăşoaea trăesc 372 suflete. VI. K­obrosioveşti este aşezat cam la nord-est de cătunul Bărzeşti şi pe malul sting al rîului Bârlad, pe dealul Mori. La est de satul Dobrosloveştî curge pârâul cu acelaşi nume, prin văgăuna dealului Zamfirei, ce se formează chiar prin mijlocul satului şi se varsă în râ­­ul Bîrlad mai spre nord de locul numit «­moara Cuzel». Aci ca şi în Brăhăşoa­ea s’a stabilit colonii ruseşti. Locuitorii de aci sunt parte ţigani. Numirea satului Dobrosloveştî trebue să-şi aibă origina în cuvîntul slavon Do­­bru şi la un loc Dobrosloveştî, ce o fi însemnînd, ne poate spune numai un cunoscător al limbei slavone. Biserica de aci este făcută de lemn de vornicul Constantin Vîrnav în 1847 fiind strămutată din Bîrzăşti. In total sunt 259 suflete în acest cătun. VII. Căn­ţălăreşti. Cel Intăl sat din comuna Bîrzăşti, ce întîlneşti In cale, venind de la Vaslui pe şosea, este Cîn­­ţălăreşti, care e aşezat pe o mică aşe­­zătură, ce se formează din dealul Mori. Apoi la spatele caselor se ridică parcă mai inimos dealul, ţinînd fruntea sus, pentru a arăta călătorului, cine a călcat pe aceste locuri şi ce fapte vitejeşti s’au petrecut aci !.. In coastele dealului se văd şi azi ur­me de rădăcini colosale, ale copacilor seculari, ce răsar din pămînt ca muşi­­neae de cîrtiţi şi de ce te uiţi mai mult la ele, de aceia ţi se par, că es din pă­mînt şi din ce în ce se măresc. Inchizînd ochii­­îl vezi aşa de deşi, înalţi şi groşi, cum au fost el pe acele vremuri şi la spatele fie­căruia cîte un oştean moldovan... In drumul de la Vaslui la Negreşti, ce am făcut pentru prima dată în 1891, am stat, am privit şi am admirat acea­stă posiţie, la vederea căreia îmi salta inima de bucurie. Ca copil am simţit în mine o mişcare deosebită, un nu ştiu ce, care mă făcu melancolic şi o mâhnire fără margini îmi cuprinse i­­nima şi ochii parcă îmi îrnotaț în la­­crămi.* Un țăran de la circiumă eși îna­intea noastră. Calea rar, apasat și cu

Next