Opinia, iunie 1899 (Anul 3, nr. 25-47)

1899-06-01 / nr. 25

Y­V­ I­A, Humărui 10 Bani A BOXAMENTELE Încep la 1 şl 16 al* fle-o&rel luni şl ne pl ft, tense tot-d’a­ una Înainte In loft la Casa Administraţiei In judtt* şi sur*i*Atatt prin mandate poştale Ua an tu ţară 30 lei, In streinatate 40 lei Şase luni 16 . . . 30 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA No 48—Strada ceVel —No. 48 ZIAE CONSERVATOR COTIDIAN Numărul 10 Bani ANITNCIERILE in laşi şi judeţe se primesc mima­ la Administraţie In străinăt­ate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV ... 20 b. lin­a . . . III ... . 4PA * Inserţiile şi reclamele . » »' * ■ ' ,• Ua număr vecii Iii /$a) bani REDACȚIA _ . Strada e®lietówá\AaU \c V Vm % No. 48 vi* A * A * A V Candidaţii Partidului Conservator S­ENAT COLEGIUL I Harţi 1 Iunie. Grigore Cogălniceanu loan XanoV COLEGIUL II Hercuri 3 Iunie Meu Nanu G. Bogdan doctor George Botez avocat COLEGIUL UNIVERSITAR Joi , Iunie Petru Misir DE LUAT AMINTE! Infringerea suferită de liberali in cele trei colegii pentru Cameră ar putea să fie cu folos şi instructivă pentru adversarii noştri, dacă el ar fi oameni cari să ţie seamă de cu­rentul opiniei publice şi prin o muncă rodnică şi cinstită, să caute a se reabilita In faţa ţarei. Din cele petrecute, însă, la Giur­giu, la Craiova, la Rîmnicu-Sărat şi încă In vre­una sau două localităţi pe unde au putut produce scanda­luri cu oare­care succes, se poate vedea clar că colectiviştii nici n'au învăţat nimic, dar nici n’au uitat nimic din vechile lor apucături. Dacă astă­zi în toata ţara ale­gerile pentru Cameră s’au petrecut în cea mai perfecta linişte şi liber­tate, este graţie numai unui senti­ment făţiş şi unanim, manifestat vi­guros de opinia publică pentru par­tidul conservator, sentiment care a pus colectivitatea cu botul pe labe. Liberalii au căzut prea striviţi de la putere şi opinia publică era prea cu desăvirşire îndrijitâ în contra lor, pentru ca el să mai aibă cura­jul de a se prezenta cu capul sus înaintea ţărei. De altmintrelea, rezultatul alege­rilor pentru Cameră s’a însărcinat a-l face să simtă aceasta. Şi lecţia trebue să fie cu atît’mai dureroasă pentru el, cu cît deosebi­rea este mai mare între modul cum partidul conservator a lăsat, acum trei ani şi jumătate puterea, şi acel în care colectivitatea a căzut de la guvern. Pe cînd prin o chibzuinţă şi un tact fără seamăn în viaţa noastră constituţională, partidul conservator, în interesul desfăşurărei liniştite a unor împrejurări ce se pregateau pentru ţară, lasă In 1895 guvernul şi prin atitudinea sa, chiar, indica poporului chemarea liberalilor la putere ; după trei ani şi jumătate numai, naţiunea, revoltata ca un singur om, alungă pe aceşti din urmă de la crima trebilor pu­blice ca incapabili, nemernici şi tră­dători de neam şi încredinţează des­tinele ei în mînele partidului con­servator. E o întreagă experienţă făcută. Din evenimentele petrecute în de­cursul acestor doua luni din urmă se degajează un fapt cert. Cu simulacre de partid, cu fraudă şi clişee răsuflate nu se mai poate guvernă ţara romînească. Poporul român a început să devie conştient de demnitatea lui în con­certul naţiunilor europene şi nu î şi mai poate lăsa soarta pe mînele Cornacilor, a Nae Stătescilor şi a Ferechizilor de toată specia. Poate aceşti domni, cu Sturza ’n cap şi cu Pallade ’n coadă, să se joace de-a partidul cît vor vroi, a­­ceasta nu vra să zică cum că gu­vernul ţărei trebue să le revie, la rînd. Rîndul lor s’a văzut ce semnifică. In decurs abia de trei ani şi ju­mătate au găsit mijlocul să tulbure credinţele religioase ale poporului, să ruineze finanţele, să compromită şi să batjocorească cele mai sfinte aspiraţii ale neamului romînesc şi în cele din urmă să se otrăvească singuri, ca unele vipere cari se muşc de pîntece. Partidul liberal, aşa cum a căzut el de la putere şi cum ţara i-a a­­râtat ce este, în alegerile actuale de Cameră, putem zice că nu mai există. Departe de a ne bucura, însă, a­­ceastă împrejurare, ea ne întristează căci ameninţă jocul constituţional al ţarei. Dar e fapt. Şi acest fapt reese din chiar com­paraţia alegerilor din 1895, cînd li­beralii îşi croiseră celebrele lor u­­nanimităţi în parlament, cu acele petrecute acum sub regimul conser­vator. Veniţi la putere prin retragerea de bună voie a conservatorilor, li­beralii au isbutit la alegerile din 1895 cu mici deosebiri de voturi. Aproape pretutindenea aleşii colecti­­vităţei n’au reuşit decît cu un nu­­mer infim de glasuri, să fie prefe­riţi în contra candidaţilor conser­vatori cari­­ să nu se uite—nu um­­blau după putere, căci abia o lasase. In schimb, însă, în alegerile ac­tuale, raportul dintre voturile obţi­nute de partidul conservator şi a­­cele capatate de liberali, este enorm. Să nu ni se vorbească de zestrea guvernamentala, căci zestre exista şi la 1895 ca şi azi. Apoi se potriveşte zestre cu zes­tre ? Se mai potriveşte apoi per­fecta linişte şi libertate ce a dom­nit în alegerile actuale, cu gălăgia şi străşnicia cu care liberalii se a­­runcase atunci asupra colegiilor e­­lectorale, fără să aibă nevoie de a o face, de­oare­ce conservatorii le trecuse benevol puterea ? Deosebirea e, dar, ca de la cer la pămînt. Liberalii ar trebui odată să se convingă în privinţa înjghebărei lor politice, că este ceva putred în sta­tul Danemarcei, şi acel ceva e în­treg partidul. Şi poporul suveran­­şi Suveranul poporului o ştie şi o văd aceasta; cei ce nu vor să o ştie şi să o vadă, sunt numai liberalii. Şi dacă lucrul este aşa, căci aşa este, atunci la ce bun toate cara­­ghioslîcurile insipide pe care el le înşira prin ziare spre­­a’şi masca păcătoasa situaţie în care se găsesc bîlbîind cuvinte late, umflate, resu­­flate şi de nime în samă luate ca: presiuni, terorism, singe etc ?... Şi păcătoşi şi ridicoli!... E trist, o repetăm, că partidul li­beral, întrat pe mîna unor nemer­nici sub conducerea unul şi mai ne­mernic, a ajuns la halul în care se găseşte astăzi, fără scop, fără as­piraţii, sfîşiat de uri intestine şi fără să ştie ce vrea şi unde merge. E trist, pentru că noi conserva­torii nu vroim puterea fără control; nu dorim să dotăm ţara cu legi şi reforme pe care le credem utile, fără observaţii şi fără discuţii; nu tindem la desechilibrarea constitu­ţională a naţiunei, la care tindea regimul de 12 ani al lui Ioan Bră­­teanu. Nouă ne trebuie viaţă vie, lu­mină, discuţie, muncă cinstită şi pe faţă, nu la întuneric. Iată de ce deplîngem starea de sdrenţuială în care a ajuns parti­dul liberal, sultatul votului, care stîrni tunete de om şi de strigăte să trăiască. In urmă se organiză o impozantă manifestaţie care parcurse toate stradele oraşului. Vese­lia era indescriptibilă. Alegerea colegiu­­lui de a doua zi s’a efectuat de aseme­nea în linişte, de­oare­ce opoziţia, se­­ poate zice, nici n’a mai luat parte la luptă. Cit despre alegerea col. III opoziţia s’a şi retras şi d. Gh. Ghibănescu care avea toate simpatiile corpului didactic şi al ţărănimei nici n’a avut adversar care să îndrăznească a i se opune, şi portretul fiind o slăbăciune a popo­rului, d. Miile, care fusese dat afară din universitate pentru dragostea ce purta poporului, nu putea tocmai acum, cînd candidează la Teleorman, să nu-şi arăte portretul la popor. Ori­cum, însă, sistemul cu portrete este o inovaţie în mijloacele de luptă, electorală, importată probabil de d. Miile din America, unde celebrul Kiru se du­sese să studieze organizarea telegrafelor şi poştelor. D. Kiru ţine şi azi ascuns studiul ce a făcut in America, dar aceasta nu e vina d-lui Miile, care, mai la curent cu progresul, a realizat în branşa electo­rală ceea ce’şi puse ’n minte, adică pro­paganda prin portret. Dacă nici cu portret—şi încă portret cu pălăria ’n cap căci poporul n’are fa­­rafasticuri ciocoeşti—d. Miile n’a isbutit să fie ales, apoi greu de cap om mar­e şi săteanul român. Juvenal. Opoziţie de Carnaval Marele partid naţional-liberal, pînă acum, va fi reprezentat în viitoarea Cameră printr’un ba­lotaj la Gorj, un ţăran de car­naval, d. Dincă Schileru, şi un viitor şef de carnaval, d. Mutu­­lică Ionel Brătianu. Aceştia sunt singurii colectivişti cari au străbătut, la alegeri, prin încrederea alegătorilor. Nu numărăm pe cei­lalţi libe­rali cari au mai fost aleşi. Pe a­­ceştia îi revendicăm noi, căci au figurat pe listele guvernamentale, fără ca să ne fi îngrijit care va fi viitoarea lor atitudine, în Par­lament. Alegerea lor a fost răs­­plata campaniei ce au purtat a­­lăturea de noi contra lui Dimi­­trie Sturdza. In ori­ce caz, atitudinea lor în Parlament nu ne închieiează, ba, din contra, putem spune că noi, alegîndu-i, am pus bazele unui viitor partid liberal şi adevărat naţional, şi de acest fapt ne bu­curăm, căci partidul conservator nu fuge de control. întrebarea este ce vor face d-nii Dincă Schileru şi Brăteanu în Cameră, în calitate de singurii partizani ai d-luî Sturdza şi li­mitei ? Ridicolul ce inspiră acest ţă­ran cămătar care-şi plimbă ple­tele şi uniforma rustică prin in­cinta Camerei, se va răsfringe a­­supra berbantului Mutulică, care îşi va afişa aere de leader stur­zist, ducînd de braţ pe figurantul de bal-mascat. La partid de carnaval era ne­­voe de leader şi ţaran de car­naval ! ------------ —— ■ —| -------­---­ Alegerile de la Huşi Huşul era considerat în tabăra opo­ziţiei ca un oraş cîştigat, din causa pre­­senţei d-lui maior Teleman in rîndurile ei, omul care avusese atîta timp încre­derea partidului conservator şi care în 1898 reuşise a se alege ca oposant sub guvernul sturzist. Mai mult încă, o ali­anţă electorală între junimişti şi co­lectivişti se încheiase. Faţă de aceşti oa­meni guvernul opunea candidaturi tine­re, a unor oameni neîncercaţi în politi­că, dar cărora nu li se putea reproşa nimic. întrunirile publice ţinute de candida­ţii noştri au avut succesul cel mai stră­lucit. In deosebi, la întrunirea la care a vorbit d. Panu, în ajunul alegerilor, a a­­sistat întregul oraş. Alegerile s’au efectuat în cea mai per­fectă linişte, fără ca să se întîmple cel mai mic scandal. Opoziţia a luptat din toate puterile ei dar alegătorii huşenî au ştiut să aprecieze şi candidaţii noş­tri au eşit învingători. După deschiderea urnei, cînd se desina isbînda d-lor Pivniceru şi Pavel Michiu, sala, care gemea de lume, a isbucnit în aplause iar d-niî Teleman şi ceilalţi a­­mici ai lui o luară la sănătoasa. După proclamarea resultatului, d. Em. Busnea anunţă mulţimea adunate în stradă de­ SINGIE­L. „Propaganda“ nu vede de­cît roşu înain­tea ochilor. Preste tot a curs singe, toate cărările sunt presărate de cadavre ; morţi şi răniţi umplu spitalele in ţara Întreagă. Atîta singe—şi pagina intăia a forţei lo­cale e neagră, neagră ca inima colectivis­tului, neagră ca şi dispoziţia sufletească a candidaţilor ocultişti. Pagina neagră e ocupată de telegrame, ceea ce constituie pentru „Propaganda“ o pagină fericită, o amintire din zilele de o­­dinioară, cind d. Ganea comunica forţei sale serviciul telegrafic gratuit spre a se um­plea coloanele goale de idei ale gazetei. Ne pare rău­ că nu putem cita conţinutul întreg al acelor desperate depeşi cu cari organele colectiviste îşi ocupă spaţiul de prisos; că el acesta ar fl cel mai bun mij­loc de a se convinge toată lumea de nuli­tatea lor şi ar fl cea mai bună satiră pe­­ seama lui Caţavencu, rămas şi ăstă­zi, ca­­ şi in trecut, inspiratorul prozei ocultiste. Aceasta Insă nu Însemnează că tăgăduim un adevăr; nu contestăm faptul că alege­rile din urmă au dat numeroşi aiorţi şi răniţi. 1 ^ Morţi—şi pentru tot­deauna sunt politi­­cianii ocultei cari au căzut striviţi sub ver­dictul ucigător al ţării Întregi. Răniţi­ sunt partizanii piticului Sturdza, rămaşi încă, puţini la număr, in jurul tris­tului politician; răniţi de-adreptul In ini­mă şi, sperăm, de o rană mortală. Binge Insă n’a curs; singe n’avea de un­de să curgă.­­ Ocultiştii au dat dovezi că elementul a­­cesta lipseşte din organismul lor, de­oare­ce n’au roşit nici-odată şi nu au măcar acuma ruşinea de a se ascunde şi de a-şi ascunde dezastruoasa cădere. Kiru-Miile Năzuinţa de a Introduce în Romînia moravuri şi sisteme americane începute de celebrul fost director general al te­legrafelor şi poştelor, Kiru, tinde a fi dusă cu succes mai departe de d. Con­stantin Miile de la gazeta cu fondatore, sală de depeşi, romane de vînzare şi alte chiţibuşerii de asemenea specie. D. Miile şi-a pus candidatura de man­datar al naţiune!, la Teleorman şi a a­­dresat poporului rural un manifest ti­părit în tot­ felul de caractere, la tipo­grafia, probabil, a Adiverului, cu portre­tul d-sale, şi cu biografia sa în care spu­ne că de la vrîsta de 18 ani s’a jertfit pentru luminarea şi desrobirea poporu­lui, şi că încă nevestnic fiind, a fost dat afară din Universitatea de laşi. Pentru un debutant care tinde a des­­robi poporul, isprava de la universi­tate nu promitea tocmai mult, dar cînd norocu ’şi schimbă pasul n’aduc anii ce­­aduce ceasul, şi d. Miile e azi bun şi bine candidat la Teleorman, renunţîn’d bine înţeles la Vlaş­ca, unde ar fi putut tot aşa de uşor candida, ambele aceste judeţe umblînd părerile cînd e vorba de manifestaţiunî de desrobire ale poporu­lui furat. Prin proclamaţia sa cu portret, d. Miile promite că va lupta pentru votul uni­versal şi esplică în acelaş timp că acest vot însamnă ca toţi rolului­ să voteze de-a valma. Candidatul încheie apoi con­jurând pe săteni să nu se lase prostiţi ci să stăruiască a-l trimete pe d-sa în Cameră pentru ca astfel dreptăţile po­porului să isbîndească. D. Miile şi-a mai alcătuit şi cărţi poş­tale, tot cu portretul d-sale; pe aceste cărţi îşi face toată corespondenţa elec­torală. Predilecţia sa pentru a-şi etala sub ochii alegătorilor figura, vine pro­babil de acolo că, pe lîngă că e om chi­peş dar apoi cunoaşte cîtă influenţă are adese­ori portretul asupra imaginaţiei fiinţelor scumpe unui suflet ahtiat. Do­vadă versurile celebre: „Cind ora de ’ntristare „Frumoasa ’ţi inimioară „tu vezi portretul meu.„ Coana Veta din Noaptea Furtunoasă se prăpădea după portretul lui Spiridon „va tulbura vre­odată. Nimic n’a preocupat mai mult în anii din urmă pe savanţii medicine! de cît problema tuberculozei, afară doară de acea a alcoolismului. Intre ambele aceste probleme singura asămănare ar fi poate că şi una şi alta e stilus unită cu ma­rea problemă socială, cu starea mate­rială a marei clase de lucrători în rîn­durile cărora seceră mai cu îmbelşugare flagelul oftigei, după cum bîntuie şi vi­ţiul alcoolului. Aceasta însă nu însamnă că clasele «de sus» nu dau un contigent foarte în­semnat celor două mari flagele amintite mai sus. Ca dovadă pînă la ce punct e înteme­iată afirmarea că problema tuberculozei — de care vorbim aci în special—e în de aproape legătură cu mediile economice, ne poate servi discuţi­unea urmată la con­gresul din Berlin, ţinut zilele acestea, şi unde s’a discutat chestiunea Sanatorii­­lor pentru tuberculoşi. Doctrina predomnitoare în Germania, cu privire la tuberculoză, se poate for­mula ast­fel ca: tratamentul specific al oftigei este şederea în Sanatorii şi toată Germania Se acopere de sanatorii care sunt de două feliuri: sanatorii pentru bogaţi şi sanatorii pentru şaraci. Această diviziune oare­cum oficială a­­rată că nici în faţa... morţii nu mai e­­xistă egalitatea tuturor şi că şansele de a se vindeca de tuberculoză—boală te­ribil de mortală—variază în zilele noas­tre cu mijloacele de care dispune cine­va pentru a o combate. Sanatoriile pentru bogaţi—zice d-rul Thoinot, delegat al Franţei la congresul din Berlin—sunt numeroase şi din cele mai variate în Germania, începînd cu tipul creat la Falkenstein de către Det­­weiler. Sanatoriile pentru săraci, care for­mează partea mai interesantă a proble­mei de vindecare a tuberculozei,­ se în­mulţesc de asemenea pe fie­care zi în Germania şi scopul principal al congre­sului de la Berlin era de a da o dez­voltare cît mai mare acestor instituţiuni. Acestea se instalează fie de cătră mu­nicipalităţi, fie de cătră societăţi parti­culare de bine­facere sau de întreprin­deri financiare. Unele, situate în munţii Harz sunt foarte comode, altele, aproa­pe de Berlin, sunt instalaţii mediocre sau sărăcăcioase, în mijlocul pădurilor. Unele chiar samănă mai mult a închi­sori, atîta sunt de singuratece şi de pustii. Sanatoriul german pentru tuberculoşi saraci recrutează bolnavi în chip restrîns şi obligator, nici­odată însă şederea nu e gratuită. Sanatoriul sărăcitor refuză sistematic ori­ce tuberculoşi fără putinţă de vin­decare, el nu primeşte de­cît bolnavii cu speranţă de tămăduire prin cura de aer. Cum însă e ştiut cît e de greu de a se diagnostica exact tuberculoza la în­ceput, e de presupus că foarte adesea se primesc numai oameni suspecţi ori obosiţi, şi că o parte din rezultatele fe­ricite se explică asferia. In senzul indicat aci am zis că se pri­meşte un număr restrîns de bolnavi , iar obligatoriu este sanatoriul pentru sa­raci, in felul acesta că ori­ce proletar german, lucrător, slugi etc. este asigurat în contra boalei de cătră patron. Dacă e bolnav, are căutare gratuită, cu con­diţia de a primi pe medicul sau insti­

Next