Opinia, iunie 1899 (Anul 3, nr. 25-47)
1899-06-01 / nr. 25
YV IA, Humărui 10 Bani A BOXAMENTELE Încep la 1 şl 16 al* fle-o&rel luni şl ne pl ft, tense tot-d’a una Înainte In loft la Casa Administraţiei In judtt* şi sur*i*Atatt prin mandate poştale Ua an tu ţară 30 lei, In streinatate 40 lei Şase luni 16 . . . 30 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA No 48—Strada ceVel —No. 48 ZIAE CONSERVATOR COTIDIAN Numărul 10 Bani ANITNCIERILE in laşi şi judeţe se primesc mima la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV ... 20 b. lina . . . III ... . 4PA * Inserţiile şi reclamele . » »' * ■ ' ,• Ua număr vecii Iii /$a) bani REDACȚIA _ . Strada e®lietówá\AaU \c V Vm % No. 48 vi* A * A * A V Candidaţii Partidului Conservator SENAT COLEGIUL I Harţi 1 Iunie. Grigore Cogălniceanu loan XanoV COLEGIUL II Hercuri 3 Iunie Meu Nanu G. Bogdan doctor George Botez avocat COLEGIUL UNIVERSITAR Joi , Iunie Petru Misir DE LUAT AMINTE! Infringerea suferită de liberali in cele trei colegii pentru Cameră ar putea să fie cu folos şi instructivă pentru adversarii noştri, dacă el ar fi oameni cari să ţie seamă de curentul opiniei publice şi prin o muncă rodnică şi cinstită, să caute a se reabilita In faţa ţarei. Din cele petrecute, însă, la Giurgiu, la Craiova, la Rîmnicu-Sărat şi încă In vreuna sau două localităţi pe unde au putut produce scandaluri cu oarecare succes, se poate vedea clar că colectiviştii nici n'au învăţat nimic, dar nici n’au uitat nimic din vechile lor apucături. Dacă astăzi în toata ţara alegerile pentru Cameră s’au petrecut în cea mai perfecta linişte şi libertate, este graţie numai unui sentiment făţiş şi unanim, manifestat viguros de opinia publică pentru partidul conservator, sentiment care a pus colectivitatea cu botul pe labe. Liberalii au căzut prea striviţi de la putere şi opinia publică era prea cu desăvirşire îndrijitâ în contra lor, pentru ca el să mai aibă curajul de a se prezenta cu capul sus înaintea ţărei. De altmintrelea, rezultatul alegerilor pentru Cameră s’a însărcinat a-l face să simtă aceasta. Şi lecţia trebue să fie cu atît’mai dureroasă pentru el, cu cît deosebirea este mai mare între modul cum partidul conservator a lăsat, acum trei ani şi jumătate puterea, şi acel în care colectivitatea a căzut de la guvern. Pe cînd prin o chibzuinţă şi un tact fără seamăn în viaţa noastră constituţională, partidul conservator, în interesul desfăşurărei liniştite a unor împrejurări ce se pregateau pentru ţară, lasă In 1895 guvernul şi prin atitudinea sa, chiar, indica poporului chemarea liberalilor la putere ; după trei ani şi jumătate numai, naţiunea, revoltata ca un singur om, alungă pe aceşti din urmă de la crima trebilor publice ca incapabili, nemernici şi trădători de neam şi încredinţează destinele ei în mînele partidului conservator. E o întreagă experienţă făcută. Din evenimentele petrecute în decursul acestor doua luni din urmă se degajează un fapt cert. Cu simulacre de partid, cu fraudă şi clişee răsuflate nu se mai poate guvernă ţara romînească. Poporul român a început să devie conştient de demnitatea lui în concertul naţiunilor europene şi nu î şi mai poate lăsa soarta pe mînele Cornacilor, a Nae Stătescilor şi a Ferechizilor de toată specia. Poate aceşti domni, cu Sturza ’n cap şi cu Pallade ’n coadă, să se joace de-a partidul cît vor vroi, aceasta nu vra să zică cum că guvernul ţărei trebue să le revie, la rînd. Rîndul lor s’a văzut ce semnifică. In decurs abia de trei ani şi jumătate au găsit mijlocul să tulbure credinţele religioase ale poporului, să ruineze finanţele, să compromită şi să batjocorească cele mai sfinte aspiraţii ale neamului romînesc şi în cele din urmă să se otrăvească singuri, ca unele vipere cari se muşc de pîntece. Partidul liberal, aşa cum a căzut el de la putere şi cum ţara i-a arâtat ce este, în alegerile actuale de Cameră, putem zice că nu mai există. Departe de a ne bucura, însă, această împrejurare, ea ne întristează căci ameninţă jocul constituţional al ţarei. Dar e fapt. Şi acest fapt reese din chiar comparaţia alegerilor din 1895, cînd liberalii îşi croiseră celebrele lor unanimităţi în parlament, cu acele petrecute acum sub regimul conservator. Veniţi la putere prin retragerea de bună voie a conservatorilor, liberalii au isbutit la alegerile din 1895 cu mici deosebiri de voturi. Aproape pretutindenea aleşii colectivităţei n’au reuşit decît cu un numer infim de glasuri, să fie preferiţi în contra candidaţilor conservatori cari să nu se uite—nu umblau după putere, căci abia o lasase. In schimb, însă, în alegerile actuale, raportul dintre voturile obţinute de partidul conservator şi acele capatate de liberali, este enorm. Să nu ni se vorbească de zestrea guvernamentala, căci zestre exista şi la 1895 ca şi azi. Apoi se potriveşte zestre cu zestre ? Se mai potriveşte apoi perfecta linişte şi libertate ce a domnit în alegerile actuale, cu gălăgia şi străşnicia cu care liberalii se aruncase atunci asupra colegiilor electorale, fără să aibă nevoie de a o face, deoarece conservatorii le trecuse benevol puterea ? Deosebirea e, dar, ca de la cer la pămînt. Liberalii ar trebui odată să se convingă în privinţa înjghebărei lor politice, că este ceva putred în statul Danemarcei, şi acel ceva e întreg partidul. Şi poporul suveranşi Suveranul poporului o ştie şi o văd aceasta; cei ce nu vor să o ştie şi să o vadă, sunt numai liberalii. Şi dacă lucrul este aşa, căci aşa este, atunci la ce bun toate caraghioslîcurile insipide pe care el le înşira prin ziare sprea’şi masca păcătoasa situaţie în care se găsesc bîlbîind cuvinte late, umflate, resuflate şi de nime în samă luate ca: presiuni, terorism, singe etc ?... Şi păcătoşi şi ridicoli!... E trist, o repetăm, că partidul liberal, întrat pe mîna unor nemernici sub conducerea unul şi mai nemernic, a ajuns la halul în care se găseşte astăzi, fără scop, fără aspiraţii, sfîşiat de uri intestine şi fără să ştie ce vrea şi unde merge. E trist, pentru că noi conservatorii nu vroim puterea fără control; nu dorim să dotăm ţara cu legi şi reforme pe care le credem utile, fără observaţii şi fără discuţii; nu tindem la desechilibrarea constituţională a naţiunei, la care tindea regimul de 12 ani al lui Ioan Brăteanu. Nouă ne trebuie viaţă vie, lumină, discuţie, muncă cinstită şi pe faţă, nu la întuneric. Iată de ce deplîngem starea de sdrenţuială în care a ajuns partidul liberal, sultatul votului, care stîrni tunete de om şi de strigăte să trăiască. In urmă se organiză o impozantă manifestaţie care parcurse toate stradele oraşului. Veselia era indescriptibilă. Alegerea colegiului de a doua zi s’a efectuat de asemenea în linişte, deoarece opoziţia, se poate zice, nici n’a mai luat parte la luptă. Cit despre alegerea col. III opoziţia s’a şi retras şi d. Gh. Ghibănescu care avea toate simpatiile corpului didactic şi al ţărănimei nici n’a avut adversar care să îndrăznească a i se opune, şi portretul fiind o slăbăciune a poporului, d. Miile, care fusese dat afară din universitate pentru dragostea ce purta poporului, nu putea tocmai acum, cînd candidează la Teleorman, să nu-şi arăte portretul la popor. Oricum, însă, sistemul cu portrete este o inovaţie în mijloacele de luptă, electorală, importată probabil de d. Miile din America, unde celebrul Kiru se dusese să studieze organizarea telegrafelor şi poştelor. D. Kiru ţine şi azi ascuns studiul ce a făcut in America, dar aceasta nu e vina d-lui Miile, care, mai la curent cu progresul, a realizat în branşa electorală ceea ce’şi puse ’n minte, adică propaganda prin portret. Dacă nici cu portret—şi încă portret cu pălăria ’n cap căci poporul n’are farafasticuri ciocoeşti—d. Miile n’a isbutit să fie ales, apoi greu de cap om mare şi săteanul român. Juvenal. Opoziţie de Carnaval Marele partid naţional-liberal, pînă acum, va fi reprezentat în viitoarea Cameră printr’un balotaj la Gorj, un ţăran de carnaval, d. Dincă Schileru, şi un viitor şef de carnaval, d. Mutulică Ionel Brătianu. Aceştia sunt singurii colectivişti cari au străbătut, la alegeri, prin încrederea alegătorilor. Nu numărăm pe ceilalţi liberali cari au mai fost aleşi. Pe aceştia îi revendicăm noi, căci au figurat pe listele guvernamentale, fără ca să ne fi îngrijit care va fi viitoarea lor atitudine, în Parlament. Alegerea lor a fost răsplata campaniei ce au purtat alăturea de noi contra lui Dimitrie Sturdza. In orice caz, atitudinea lor în Parlament nu ne închieiează, ba, din contra, putem spune că noi, alegîndu-i, am pus bazele unui viitor partid liberal şi adevărat naţional, şi de acest fapt ne bucurăm, căci partidul conservator nu fuge de control. întrebarea este ce vor face d-nii Dincă Schileru şi Brăteanu în Cameră, în calitate de singurii partizani ai d-luî Sturdza şi limitei ? Ridicolul ce inspiră acest ţăran cămătar care-şi plimbă pletele şi uniforma rustică prin incinta Camerei, se va răsfringe asupra berbantului Mutulică, care îşi va afişa aere de leader sturzist, ducînd de braţ pe figurantul de bal-mascat. La partid de carnaval era nevoe de leader şi ţaran de carnaval ! ------------ —— ■ —| ---------- Alegerile de la Huşi Huşul era considerat în tabăra opoziţiei ca un oraş cîştigat, din causa presenţei d-lui maior Teleman in rîndurile ei, omul care avusese atîta timp încrederea partidului conservator şi care în 1898 reuşise a se alege ca oposant sub guvernul sturzist. Mai mult încă, o alianţă electorală între junimişti şi colectivişti se încheiase. Faţă de aceşti oameni guvernul opunea candidaturi tinere, a unor oameni neîncercaţi în politică, dar cărora nu li se putea reproşa nimic. întrunirile publice ţinute de candidaţii noştri au avut succesul cel mai strălucit. In deosebi, la întrunirea la care a vorbit d. Panu, în ajunul alegerilor, a asistat întregul oraş. Alegerile s’au efectuat în cea mai perfectă linişte, fără ca să se întîmple cel mai mic scandal. Opoziţia a luptat din toate puterile ei dar alegătorii huşenî au ştiut să aprecieze şi candidaţii noştri au eşit învingători. După deschiderea urnei, cînd se desina isbînda d-lor Pivniceru şi Pavel Michiu, sala, care gemea de lume, a isbucnit în aplause iar d-niî Teleman şi ceilalţi amici ai lui o luară la sănătoasa. După proclamarea resultatului, d. Em. Busnea anunţă mulţimea adunate în stradă de SINGIEL. „Propaganda“ nu vede decît roşu înaintea ochilor. Preste tot a curs singe, toate cărările sunt presărate de cadavre ; morţi şi răniţi umplu spitalele in ţara Întreagă. Atîta singe—şi pagina intăia a forţei locale e neagră, neagră ca inima colectivistului, neagră ca şi dispoziţia sufletească a candidaţilor ocultişti. Pagina neagră e ocupată de telegrame, ceea ce constituie pentru „Propaganda“ o pagină fericită, o amintire din zilele de odinioară, cind d. Ganea comunica forţei sale serviciul telegrafic gratuit spre a se umplea coloanele goale de idei ale gazetei. Ne pare rău că nu putem cita conţinutul întreg al acelor desperate depeşi cu cari organele colectiviste îşi ocupă spaţiul de prisos; că el acesta ar fl cel mai bun mijloc de a se convinge toată lumea de nulitatea lor şi ar fl cea mai bună satiră pe seama lui Caţavencu, rămas şi ăstăzi, ca şi in trecut, inspiratorul prozei ocultiste. Aceasta Insă nu Însemnează că tăgăduim un adevăr; nu contestăm faptul că alegerile din urmă au dat numeroşi aiorţi şi răniţi. 1 ^ Morţi—şi pentru totdeauna sunt politicianii ocultei cari au căzut striviţi sub verdictul ucigător al ţării Întregi. Răniţi sunt partizanii piticului Sturdza, rămaşi încă, puţini la număr, in jurul tristului politician; răniţi de-adreptul In inimă şi, sperăm, de o rană mortală. Binge Insă n’a curs; singe n’avea de unde să curgă. Ocultiştii au dat dovezi că elementul acesta lipseşte din organismul lor, deoarece n’au roşit nici-odată şi nu au măcar acuma ruşinea de a se ascunde şi de a-şi ascunde dezastruoasa cădere. Kiru-Miile Năzuinţa de a Introduce în Romînia moravuri şi sisteme americane începute de celebrul fost director general al telegrafelor şi poştelor, Kiru, tinde a fi dusă cu succes mai departe de d. Constantin Miile de la gazeta cu fondatore, sală de depeşi, romane de vînzare şi alte chiţibuşerii de asemenea specie. D. Miile şi-a pus candidatura de mandatar al naţiune!, la Teleorman şi a adresat poporului rural un manifest tipărit în tot felul de caractere, la tipografia, probabil, a Adiverului, cu portretul d-sale, şi cu biografia sa în care spune că de la vrîsta de 18 ani s’a jertfit pentru luminarea şi desrobirea poporului, şi că încă nevestnic fiind, a fost dat afară din Universitatea de laşi. Pentru un debutant care tinde a desrobi poporul, isprava de la universitate nu promitea tocmai mult, dar cînd norocu ’şi schimbă pasul n’aduc anii ceaduce ceasul, şi d. Miile e azi bun şi bine candidat la Teleorman, renunţîn’d bine înţeles la Vlaşca, unde ar fi putut tot aşa de uşor candida, ambele aceste judeţe umblînd părerile cînd e vorba de manifestaţiunî de desrobire ale poporului furat. Prin proclamaţia sa cu portret, d. Miile promite că va lupta pentru votul universal şi esplică în acelaş timp că acest vot însamnă ca toţi rolului să voteze de-a valma. Candidatul încheie apoi conjurând pe săteni să nu se lase prostiţi ci să stăruiască a-l trimete pe d-sa în Cameră pentru ca astfel dreptăţile poporului să isbîndească. D. Miile şi-a mai alcătuit şi cărţi poştale, tot cu portretul d-sale; pe aceste cărţi îşi face toată corespondenţa electorală. Predilecţia sa pentru a-şi etala sub ochii alegătorilor figura, vine probabil de acolo că, pe lîngă că e om chipeş dar apoi cunoaşte cîtă influenţă are adeseori portretul asupra imaginaţiei fiinţelor scumpe unui suflet ahtiat. Dovadă versurile celebre: „Cind ora de ’ntristare „Frumoasa ’ţi inimioară „tu vezi portretul meu.„ Coana Veta din Noaptea Furtunoasă se prăpădea după portretul lui Spiridon „va tulbura vreodată. Nimic n’a preocupat mai mult în anii din urmă pe savanţii medicine! de cît problema tuberculozei, afară doară de acea a alcoolismului. Intre ambele aceste probleme singura asămănare ar fi poate că şi una şi alta e stilus unită cu marea problemă socială, cu starea materială a marei clase de lucrători în rîndurile cărora seceră mai cu îmbelşugare flagelul oftigei, după cum bîntuie şi viţiul alcoolului. Aceasta însă nu însamnă că clasele «de sus» nu dau un contigent foarte însemnat celor două mari flagele amintite mai sus. Ca dovadă pînă la ce punct e întemeiată afirmarea că problema tuberculozei — de care vorbim aci în special—e în de aproape legătură cu mediile economice, ne poate servi discuţiunea urmată la congresul din Berlin, ţinut zilele acestea, şi unde s’a discutat chestiunea Sanatoriilor pentru tuberculoşi. Doctrina predomnitoare în Germania, cu privire la tuberculoză, se poate formula astfel ca: tratamentul specific al oftigei este şederea în Sanatorii şi toată Germania Se acopere de sanatorii care sunt de două feliuri: sanatorii pentru bogaţi şi sanatorii pentru şaraci. Această diviziune oarecum oficială arată că nici în faţa... morţii nu mai există egalitatea tuturor şi că şansele de a se vindeca de tuberculoză—boală teribil de mortală—variază în zilele noastre cu mijloacele de care dispune cineva pentru a o combate. Sanatoriile pentru bogaţi—zice d-rul Thoinot, delegat al Franţei la congresul din Berlin—sunt numeroase şi din cele mai variate în Germania, începînd cu tipul creat la Falkenstein de către Detweiler. Sanatoriile pentru săraci, care formează partea mai interesantă a problemei de vindecare a tuberculozei, se înmulţesc de asemenea pe fiecare zi în Germania şi scopul principal al congresului de la Berlin era de a da o dezvoltare cît mai mare acestor instituţiuni. Acestea se instalează fie de cătră municipalităţi, fie de cătră societăţi particulare de binefacere sau de întreprinderi financiare. Unele, situate în munţii Harz sunt foarte comode, altele, aproape de Berlin, sunt instalaţii mediocre sau sărăcăcioase, în mijlocul pădurilor. Unele chiar samănă mai mult a închisori, atîta sunt de singuratece şi de pustii. Sanatoriul german pentru tuberculoşi saraci recrutează bolnavi în chip restrîns şi obligator, niciodată însă şederea nu e gratuită. Sanatoriul sărăcitor refuză sistematic orice tuberculoşi fără putinţă de vindecare, el nu primeşte decît bolnavii cu speranţă de tămăduire prin cura de aer. Cum însă e ştiut cît e de greu de a se diagnostica exact tuberculoza la început, e de presupus că foarte adesea se primesc numai oameni suspecţi ori obosiţi, şi că o parte din rezultatele fericite se explică asferia. In senzul indicat aci am zis că se primeşte un număr restrîns de bolnavi , iar obligatoriu este sanatoriul pentru saraci, in felul acesta că orice proletar german, lucrător, slugi etc. este asigurat în contra boalei de cătră patron. Dacă e bolnav, are căutare gratuită, cu condiţia de a primi pe medicul sau insti