Opinia, iulie 1899 (Anul 3, nr. 48-73)

1899-07-01 / nr. 48

JlNXJJL. Ill No. 48 Numărul 10 Bani ibohimeatrle încep la 1 şi 15 ale fle­c&reî luni şi b» plă­tesc tot-d’a­una înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţ­ şi streinătate prin mandate poştale Un an în ţară 80 lei, In streinătate 40 lei Şase luni 15 „ » » 20 „ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA No 4». — Strada Golieî — No. 4a ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN lomănul10 Bani 1NITNOIURILE In laşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie in străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciur­­ia pag. ÎV . . . . ÎO b. lini» » » . III .... 40 . . Inserţiile şi reclamele ... 50 . . Un număr vechi, 30 bun» ------A' REDACTIA­­.­No. 43 — su­rsi­ da Volt«ft^N«. 43 VACANTA RODNICA Cine nu ştie cit de grea e vacanţa mare de vară pentru presă. Cîftd toată lumea burgheză începe să ră­sufle de munca de preste an, cînd toţi cinovnicii şi mari şi mici îşi fac bagajul pentru băi sau escursi­­uni; cînd deci începe pentru el a­­d­vărata viaţă recreativă ; cînd dar pentru restul lumea muritorilor în­cepe plăcerea, atunci presa intră în sezonul mort. Cum să nu fie mort pentru presă acest sezon, în care viaţa parlamen­tară nu-i, în care tribunalele stau închise, în care şcolile aromesc pentru două luni, în care străzile se pustiesc de lumea ce altă dată mişuna pe dînsele; cînd, pentru a culege o ştire, un fapt senzaţional, trebue să iai calea munţilor, drumul­­ băilor, pentru a regăsi aceiaşi lume caică în cursul anului o vezi la tea­tru, da baluri, pe stradă, la grădi­nă, etn. etc. De­'aceia sezonul mort se trece cu »in­ fel de resignare de martir; e un sacrificiu, e o tortură, pe care nil’li al gazetarul şi-l face. in mijlocul topliţei târgului, în se­­c­ă de fapte, în singurătatea mută ■ oraşului, gazetarul trebue să stea post, pentru a procura publicului itot hrana sufleteasca a ştirilor, studiilor politice, economice şo­­ciare, muşchiu şi forţa nervoasă .1 'Huiţi pentru nevoile omului mo­dern. Cine nu-şi aduce aminte de fru­­moasa spisotare a lui Butineşu, prin care îşi blastamă ceasul naş­tere­, că a ajuns să facă gazetă pe cardurile tropicale ale Capitalei, pe cînd toată lumea se recrează vara pe la băi, şi ca aşteaptă cu mare silă telegramele Agenţiei „Havas" neutru a umplea afurisita de co­loană. Suntem noi acum în această po­rţiune critică ? Avem noi a ne tîn­­gui de lipsă de materie pentru vo­­inţă ?11 Puţină forţă de concentrare şi v­om vedea că sezonul mort al pre­sei ni se prezintă bogat in fapte plitice picante. Sesiunea parlamentară de­şi a fst de scurtă durata, dar a fost ■ogată în fapte variate, cari vor recura presei un material politic d­emn de investigat din ori­ce punct e vedere. Așa, presa junimistă va continua nota șefiei partidului conserva­­acuzîndu-ne că actualul nostru­­ nu e cel adevărat, fiind­că... nu-i unosc dumnealor. Tot această, itim­a n reg, vine gazeta lor „Drapelul“­­ strică­­ o adevărată omogenitate ! Nu mai vorbim de presa inde­­endentă; ea va ataca guvernul pr­­ivit temperamentului şi dintelui are are pe unii şi pe alţii din gu­­ern. Ce vom face noi presa conserva­­tare? In acest joc variat, în acest oncert, de presă, noi avem cel mai egat material. , De-o parte activitatea rodnică, ce i-o propune guvernul pentru sesiu­­ea de toamnă, activitate, care şi-a ăzut începutul în scurtă sesiune e 12 zile. Pe de altă parte avem de speca­­t atitudinea şi rolul opoziţiei în odament. Cum să te plîngi că n’ai material plitic pentru sesonul mort, cînd Inel, da Ionel Brătianu, ni s’a re­­luat ca un prost tactician de luptă plitică. A! Ionel e un nostim subiect de sudiat: vagonul cu duş comandat pntru Ionel, cită filosofie nu se asc­unde în singur acest fapt pentru ţinta partidului liberal! D’apoi Ilarie, vestitul Ilarie Isvo­­rnu, maarele elector de Mehedinţi! Sa arătat în de-ajuns ca un isvor de multe şi varii ilarităţi. D’apoi teribilul Aurelian, modes­til Aurelian, energicul Aurelian, ho­­tărîtul Aurelian, democratul Aure­lian! Toată vlaga lui politică şi-a arătat-o în chipul de a vedea des­făşurarea faptelor politice. Acel dacă a iu. Auttman e un juvaer de stofă politica a şefului drapedist. D’apoi geanabeţii de la Ploeşti! Ploeştii încep a deveni legendari. Ei sînt şi rămîn liberali, oposanţi, dar dulci, săraţi, mieroşî, căci nici nu se poate ca un geanabet sa nu fie liberal democrat, opozant dulce, zăhărît, mieros. D’apoi cu echivocul junimist, cu porţile largi lăsate nouă conserva­torilor în 1889, în fine puţintică răb­­dare şi sesonul mort pentru presă va f o reînviare a lui Lazăr. Să începem. ** * Telegrame - Serviciul particular al OPINIEI — Nizza, 28 iunie.­­ Cei trei soldaţi arestaţi Sîmbătă de căre autorităţile italiene, au fost puşi în libertate, in urma unui interogatoriu cae a arătat buna lor credinţă. Petersburg, 28 Iunie. ^Gazeta germană din St.-Petersburg» b­ia«fecoală germană «Char- St.-Petersburg, EDIŢIA DE SEARA Belgrad 29 Iunie. S’a constatat în mod oficial că opt zile înainte de atentat, reul-facător fu­sese în Bucureşti-Vietri 29 Iunie. Statele­ Unite au refuzat propunerea Austro-Ungariei de a regula printr’un arbitragifi chestia lucrători­or ucişi la Lattiner în Pensylvania. Paris 29 iunie. Circulă svonul că a fost un schimb de martori între generalul Pellieux şi d. Delpuccin, senator. Cauza ar fi afacerea Esterhazy. Cele două partide Cu ocazia constituirea noului consiliu­­ comunal din Ga­laţi, d. Leonida Aslan, fost drapelist şi ales primar al Galaţului, a rostit o cuvîntare din care extragem ur­mătoarea interesantă declaraţie: Modul lor, însă, de a proceda larg şi omenesc, pus în faţă cu cele ce se petreceau sub aşa zişii liberali, m’a făcut să văd clar în situaţiunea ambelor partide : in­toleranţă şi spirit de coterie, pînă la compromiterea intereselor pu­blice la unii; libertatea­­convinge-­ rilor, lărgime de vederi și preo­cupare numai de interesul gene­ral, la cei­l’alți. Ilotărîrea mea era luată, d­acă voesc să mai fac politică, apoi de sigur că nu o mai pot face în rîn­­durul partidului zis pe nedrept liberal, şi care în realitate nu este de­cit intolerant şi reacţionar. Am combătut cu energie în par­lament, timp de 3 ani, aceste apu­cături rele în mijlocul grupărei de la Drapelul, din care făceam parte. Din nenorocire, însă, di­recţiunea acestei inteligente şi sim­patice grupări, fiind lipsită de e­­nergie, şi plină de esu­aţiunî, o va duce fatalmente mai curînd sau mai tîrziu, iarăşi sub con­ducerea coteriei ce a combătut. Şi aceasta eu o consider ca o nenorocire pentru politica ţarei. Ştiri din ţară Sanitare. D. director general al serviciului sa­nitar superios dr. Obreja a adresat d-lui farmacist Ferderber, în a cărui farmacie din Podu-I­oael a fost expresia de acum trei zile, următoarea telegramă: «Sunteţi responsabil de accidentul ne­norocit din acel oraş căci nu v’aţi con­format disposiţiunea regulamentului pen­tru fabricarea şi vînzarea produselor des­­tilaţiunei petroleuluî şi aţi pătruns cu luminarea în depozit. Un inspector financiar a fost delegat să facă o inspecţie asupra gestiunei fi­nanciare a Teatrului Naţional din Craiova. Inspectorul financiar a constatat că s’au cheltuit aproape­ 8.000 lei fără nici o justificare; a mai constatat mai multe ştersături în registrul de comptabilitate. Asupra acestor vizantinisme s’a înain­tat un raport d-lui ministru al instruc­ţiune!. Situaţia financiară Gazetăria colectivistă pretinde a şti că guvernul ar fi pe punctul de a realiza un îm­prumut, renunţind la tipul de 4 la sută spre a reveni la cel de 5. La Rom­­ânie, relevind această infor­maţie eronată, zice că reua stare financi­ară pe care fostul regim a lasat-o moştenire guvernului conservator, impune ce e drept, guvernului actual, greaua sarcină de a găsi mijloacele pentru a face faţă anga­jamentelor Statului. Dar în ceia ce priveşte condiţiunile în care viitorul Împrumut va fi realizat, şi după tipul acestui Împrumut, suntem în stare de a afirma, că noutăţile date de Voinţa Na­ţională sunt pripite şi până acum nimic n’a fost decis in privinţa asta. Credem că trebue să amintim cu această ocazie a Voinţei, că greşeşte făcind in fie­care zi elogiul politicei financiare a guver­nului liberal, şi afirmînd că situaţia finan­ciară moştenită de noi, e din cele mai stră­lucite. Nici o dată, din potrivă, situaţia financi­ară nu a fost atât de dezastroasă şi cele 65 milioane a lucrărilor angajate pentru acest an, de către regimul liberal, fără ca mij­loacele de plată să fie asigurate, angaja­mente la care statul trebue să facă faţă astă­zi, sunt dovada cea mai evidentă a relei situaţii financiare, ce ne-a fost lăsată. Cronica zilei Unguroancele După o dispoziţie a guvernului ma­ghiar, sexului frumos din ţara ungureas­că, clasa de jos, II este interzis de a veni să servească In Romînia ; aceasta spre a face ca unguroancele să serveas­că la înmulţirea numai a neamului un­guresc­. Măsura pre cit e de şovinistă, pre atît e şi de puţin practică, de­oare­ce amato­rii de unguroance pot trece munţii, şi odată acolo, autorităţile ungureşti nu-i vor putea supraveghea piuă şi’n cele mai mici detalii ale aventurelor lor a­­moroase. V Manie şi romanie Adevărul nu visează de un timp de cit remanieri ministeriale, pe care la dă ca trebuind să aibă loc dintr’un mo­ment în altul. Această manie pentru remaniare ne­contenit repetată, s’a transformat în ce­le din urmă într’o curată remanie, dacă ne putem exprima astfel; şi din mâni­at ce era, acum «Adevărul“ se găseşte remîniat adică şi mal mîniat sau mi­llios. Motivele remăniei sunt însă aceleaşi cari erau şi nîai înainte, colegiile va­cante nefiind încă convocate. * * * Baî ciubotăresc. O bataie cu vals şi cu polcă s’a pro­­»alaltăieri în grădina Dare­la LAŞI - JOI 1 IULIE 1899 Din povestirile unui doctor Sub titlul colectiv de : «Povestirile de la Sanctuary Club» se publică în «Strand Magazine» din Londra memoriile unui doctor englez, cuprinzînd un mare nu­măr de aventuri bizare și dramatice. A­­utorul lor, doctorul Cato, a fost medic șef la Sanctuary Club, o instituţie mare situată în jurul Londrei şi unde se află în căutare vre­o trei sute de alienaţi, bărbaţi şi femei. Principiul terapeutic predomnitor este de a se oferi bolnavi­lor: odihnă şi distracţie. In mare parte clienţii azilului sunt neuropaţi, neuras­tenici, trudiţi ai vieţii, cari odată ieşiţi din institut revin încă de cite ori sunt loviţi de vechile accese sau crize de ne­vroză ori de excentricitate. Intr’un atare mediu e uşor de înţeles că subiectele abundă pentru observaţiuni pe care le mai complectează ingenioasa imaginaţie a doctorului publicist. Prima bucată din «Strand Magazine» e intitulată «Fotoliul ucigător» şi se a­­samănă mult cu schiţele lui Hoffman. Eroul povestirii este spaniolul don San­tos, intrat în cură pentru neurastenie cu accese de profundă indispoziţie pe care o risipesc tot­deauna cîte­va zile de odihnă. De­și înzestrat cu cele mai e­­loquente maniere și cu o purtare cava­lerească, don Santos, după convingerea asistentului, dr. Chetwynd, e atins de o nebunie pe care însă n’o poate caracte­riza în mod precis. Don Santos a legat o strînsă prietenie cu un alt client al azilului, John Ingram tinăr sarac, pe cale de a fi atins de fti­zie. Angajat într’o bancă engleză, In­gram anunță după cît­va timp doctorului Cato că va intra de acum înainte în serviciul spaniolului bogat, că acesta i-a propus chiar să facă pentru el o cumpărătură de un colier în valoare de 7000 livre sterling din care-i va da 5 la sută comision, Don Santos a dat in­­tilnire lui I V” Ingram. .în castelul de la Wimbledom unde o să-i aducă colie­rul de diamante. A doua zi Ingram e găsit mort, la trei sute de metri de Wimbledon. Don Santos povestește doctorului Cato că a aşteptat în ajun pe Ingram care avea să-i aducă preţiosul colier şi că perde­­rea acestuia cu deosebire l-a mâhnit gro­zav. După cîteva luni don Santos vine să se supuie din nou curei de repaos la Sanctuary Club, unde regăseşte pe lady Helen Trevor, cu care deja legase pri­etenie. Doamna insă avea mare lipsă de bani şi se învoeşte cu seniorul spa­niol să-l vîndă un obiect foarte scump de importanţă istorică, pe care o să-l aducă din Londra. Don Santos e un duşman al femeilor şi nu consimte să primească pe lady Helen în castelul Wimbledon, ci roagă pe doctorul Cato să facă clientei sale serviciul aducând în locul ei preţiosul obiect la Wimbledon unde va primi 5000 livre sterling. Cu toate stăruinţele asistentului său Chetwynd, doctorul Cato primeşte­­mi­siunea şi pleacă să ducă scula lui don Santos. Acesta-l primeşte cu splendoa­re şi după masă îl invită să iee cafea­ua pe terasa cea mare. Convorbirea e foarte amicală ; de-odatâ Don Santos îşi aminteşte că n’a achitat suma şi cerînd scuze întră în casă pentru a căuta un «cek» in biuroul seu. De-odată poarta din faţă se deschide şi doctorul Chetwynd se aruncă în goa­nă pe terasă, cu părul vilvoiu, cu ochii holbați șiHn^l^«FugD Fugi!» In a-

Next