Opinia, iulie 1899 (Anul 3, nr. 48-73)
1899-07-01 / nr. 48
JlNXJJL. Ill No. 48 Numărul 10 Bani ibohimeatrle încep la 1 şi 15 ale flec&reî luni şi b» plătesc tot-d’auna înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţ şi streinătate prin mandate poştale Un an în ţară 80 lei, In streinătate 40 lei Şase luni 15 „ » » 20 „ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA No 4». — Strada Golieî — No. 4a ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN lomănul10 Bani 1NITNOIURILE In laşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie in străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuria pag. ÎV . . . . ÎO b. lini» » » . III .... 40 . . Inserţiile şi reclamele ... 50 . . Un număr vechi, 30 bun» ------A' REDACTIA.No. 43 — sursi da Volt«ft^N«. 43 VACANTA RODNICA Cine nu ştie cit de grea e vacanţa mare de vară pentru presă. Cîftd toată lumea burgheză începe să răsufle de munca de preste an, cînd toţi cinovnicii şi mari şi mici îşi fac bagajul pentru băi sau escursiuni; cînd deci începe pentru el advărata viaţă recreativă ; cînd dar pentru restul lumea muritorilor începe plăcerea, atunci presa intră în sezonul mort. Cum să nu fie mort pentru presă acest sezon, în care viaţa parlamentară nu-i, în care tribunalele stau închise, în care şcolile aromesc pentru două luni, în care străzile se pustiesc de lumea ce altă dată mişuna pe dînsele; cînd, pentru a culege o ştire, un fapt senzaţional, trebue să iai calea munţilor, drumul băilor, pentru a regăsi aceiaşi lume caică în cursul anului o vezi la teatru, da baluri, pe stradă, la grădină, etn. etc. De'aceia sezonul mort se trece cu »in fel de resignare de martir; e un sacrificiu, e o tortură, pe care nil’li al gazetarul şi-l face. in mijlocul topliţei târgului, în secă de fapte, în singurătatea mută ■ oraşului, gazetarul trebue să stea post, pentru a procura publicului itot hrana sufleteasca a ştirilor, studiilor politice, economice şociare, muşchiu şi forţa nervoasă .1 'Huiţi pentru nevoile omului modern. Cine nu-şi aduce aminte de frumoasa spisotare a lui Butineşu, prin care îşi blastamă ceasul naştere, că a ajuns să facă gazetă pe cardurile tropicale ale Capitalei, pe cînd toată lumea se recrează vara pe la băi, şi ca aşteaptă cu mare silă telegramele Agenţiei „Havas" neutru a umplea afurisita de coloană. Suntem noi acum în această porţiune critică ? Avem noi a ne tîngui de lipsă de materie pentru voinţă ?11 Puţină forţă de concentrare şi vom vedea că sezonul mort al presei ni se prezintă bogat in fapte plitice picante. Sesiunea parlamentară deşi a fst de scurtă durata, dar a fost ■ogată în fapte variate, cari vor recura presei un material politic demn de investigat din orice punct e vedere. Așa, presa junimistă va continua nota șefiei partidului conservaacuzîndu-ne că actualul nostru nu e cel adevărat, fiindcă... nu-i unosc dumnealor. Tot această, itima n reg, vine gazeta lor „Drapelul“ strică o adevărată omogenitate ! Nu mai vorbim de presa indeendentă; ea va ataca guvernul privit temperamentului şi dintelui are are pe unii şi pe alţii din guern. Ce vom face noi presa conservatare? In acest joc variat, în acest oncert, de presă, noi avem cel mai egat material. , De-o parte activitatea rodnică, ce i-o propune guvernul pentru sesiuea de toamnă, activitate, care şi-a ăzut începutul în scurtă sesiune e 12 zile. Pe de altă parte avem de specat atitudinea şi rolul opoziţiei în odament. Cum să te plîngi că n’ai material plitic pentru sesonul mort, cînd Inel, da Ionel Brătianu, ni s’a reluat ca un prost tactician de luptă plitică. A! Ionel e un nostim subiect de sudiat: vagonul cu duş comandat pntru Ionel, cită filosofie nu se ascunde în singur acest fapt pentru ţinta partidului liberal! D’apoi Ilarie, vestitul Ilarie Isvornu, maarele elector de Mehedinţi! Sa arătat în de-ajuns ca un isvor de multe şi varii ilarităţi. D’apoi teribilul Aurelian, modestil Aurelian, energicul Aurelian, hotărîtul Aurelian, democratul Aurelian! Toată vlaga lui politică şi-a arătat-o în chipul de a vedea desfăşurarea faptelor politice. Acel dacă a iu. Auttman e un juvaer de stofă politica a şefului drapedist. D’apoi geanabeţii de la Ploeşti! Ploeştii încep a deveni legendari. Ei sînt şi rămîn liberali, oposanţi, dar dulci, săraţi, mieroşî, căci nici nu se poate ca un geanabet sa nu fie liberal democrat, opozant dulce, zăhărît, mieros. D’apoi cu echivocul junimist, cu porţile largi lăsate nouă conservatorilor în 1889, în fine puţintică răbdare şi sesonul mort pentru presă va f o reînviare a lui Lazăr. Să începem. ** * Telegrame - Serviciul particular al OPINIEI — Nizza, 28 iunie. Cei trei soldaţi arestaţi Sîmbătă de căre autorităţile italiene, au fost puşi în libertate, in urma unui interogatoriu cae a arătat buna lor credinţă. Petersburg, 28 Iunie. ^Gazeta germană din St.-Petersburg» bia«fecoală germană «Char- St.-Petersburg, EDIŢIA DE SEARA Belgrad 29 Iunie. S’a constatat în mod oficial că opt zile înainte de atentat, reul-facător fusese în Bucureşti-Vietri 29 Iunie. Statele Unite au refuzat propunerea Austro-Ungariei de a regula printr’un arbitragifi chestia lucrătorior ucişi la Lattiner în Pensylvania. Paris 29 iunie. Circulă svonul că a fost un schimb de martori între generalul Pellieux şi d. Delpuccin, senator. Cauza ar fi afacerea Esterhazy. Cele două partide Cu ocazia constituirea noului consiliu comunal din Galaţi, d. Leonida Aslan, fost drapelist şi ales primar al Galaţului, a rostit o cuvîntare din care extragem următoarea interesantă declaraţie: Modul lor, însă, de a proceda larg şi omenesc, pus în faţă cu cele ce se petreceau sub aşa zişii liberali, m’a făcut să văd clar în situaţiunea ambelor partide : intoleranţă şi spirit de coterie, pînă la compromiterea intereselor publice la unii; libertateaconvinge- rilor, lărgime de vederi și preocupare numai de interesul general, la ceil’alți. Ilotărîrea mea era luată, dacă voesc să mai fac politică, apoi de sigur că nu o mai pot face în rîndurul partidului zis pe nedrept liberal, şi care în realitate nu este decit intolerant şi reacţionar. Am combătut cu energie în parlament, timp de 3 ani, aceste apucături rele în mijlocul grupărei de la Drapelul, din care făceam parte. Din nenorocire, însă, direcţiunea acestei inteligente şi simpatice grupări, fiind lipsită de energie, şi plină de esuaţiunî, o va duce fatalmente mai curînd sau mai tîrziu, iarăşi sub conducerea coteriei ce a combătut. Şi aceasta eu o consider ca o nenorocire pentru politica ţarei. Ştiri din ţară Sanitare. D. director general al serviciului sanitar superios dr. Obreja a adresat d-lui farmacist Ferderber, în a cărui farmacie din Podu-Ioael a fost expresia de acum trei zile, următoarea telegramă: «Sunteţi responsabil de accidentul nenorocit din acel oraş căci nu v’aţi conformat disposiţiunea regulamentului pentru fabricarea şi vînzarea produselor destilaţiunei petroleuluî şi aţi pătruns cu luminarea în depozit. Un inspector financiar a fost delegat să facă o inspecţie asupra gestiunei financiare a Teatrului Naţional din Craiova. Inspectorul financiar a constatat că s’au cheltuit aproape 8.000 lei fără nici o justificare; a mai constatat mai multe ştersături în registrul de comptabilitate. Asupra acestor vizantinisme s’a înaintat un raport d-lui ministru al instrucţiune!. Situaţia financiară Gazetăria colectivistă pretinde a şti că guvernul ar fi pe punctul de a realiza un împrumut, renunţind la tipul de 4 la sută spre a reveni la cel de 5. La Românie, relevind această informaţie eronată, zice că reua stare financiară pe care fostul regim a lasat-o moştenire guvernului conservator, impune ce e drept, guvernului actual, greaua sarcină de a găsi mijloacele pentru a face faţă angajamentelor Statului. Dar în ceia ce priveşte condiţiunile în care viitorul Împrumut va fi realizat, şi după tipul acestui Împrumut, suntem în stare de a afirma, că noutăţile date de Voinţa Naţională sunt pripite şi până acum nimic n’a fost decis in privinţa asta. Credem că trebue să amintim cu această ocazie a Voinţei, că greşeşte făcind in fiecare zi elogiul politicei financiare a guvernului liberal, şi afirmînd că situaţia financiară moştenită de noi, e din cele mai strălucite. Nici o dată, din potrivă, situaţia financiară nu a fost atât de dezastroasă şi cele 65 milioane a lucrărilor angajate pentru acest an, de către regimul liberal, fără ca mijloacele de plată să fie asigurate, angajamente la care statul trebue să facă faţă astăzi, sunt dovada cea mai evidentă a relei situaţii financiare, ce ne-a fost lăsată. Cronica zilei Unguroancele După o dispoziţie a guvernului maghiar, sexului frumos din ţara ungurească, clasa de jos, II este interzis de a veni să servească In Romînia ; aceasta spre a face ca unguroancele să servească la înmulţirea numai a neamului unguresc. Măsura pre cit e de şovinistă, pre atît e şi de puţin practică, deoarece amatorii de unguroance pot trece munţii, şi odată acolo, autorităţile ungureşti nu-i vor putea supraveghea piuă şi’n cele mai mici detalii ale aventurelor lor amoroase. V Manie şi romanie Adevărul nu visează de un timp de cit remanieri ministeriale, pe care la dă ca trebuind să aibă loc dintr’un moment în altul. Această manie pentru remaniare necontenit repetată, s’a transformat în cele din urmă într’o curată remanie, dacă ne putem exprima astfel; şi din mâniat ce era, acum «Adevărul“ se găseşte remîniat adică şi mal mîniat sau millios. Motivele remăniei sunt însă aceleaşi cari erau şi nîai înainte, colegiile vacante nefiind încă convocate. * * * Baî ciubotăresc. O bataie cu vals şi cu polcă s’a pro»alaltăieri în grădina Darela LAŞI - JOI 1 IULIE 1899 Din povestirile unui doctor Sub titlul colectiv de : «Povestirile de la Sanctuary Club» se publică în «Strand Magazine» din Londra memoriile unui doctor englez, cuprinzînd un mare număr de aventuri bizare și dramatice. Autorul lor, doctorul Cato, a fost medic șef la Sanctuary Club, o instituţie mare situată în jurul Londrei şi unde se află în căutare vreo trei sute de alienaţi, bărbaţi şi femei. Principiul terapeutic predomnitor este de a se oferi bolnavilor: odihnă şi distracţie. In mare parte clienţii azilului sunt neuropaţi, neurastenici, trudiţi ai vieţii, cari odată ieşiţi din institut revin încă de cite ori sunt loviţi de vechile accese sau crize de nevroză ori de excentricitate. Intr’un atare mediu e uşor de înţeles că subiectele abundă pentru observaţiuni pe care le mai complectează ingenioasa imaginaţie a doctorului publicist. Prima bucată din «Strand Magazine» e intitulată «Fotoliul ucigător» şi se asamănă mult cu schiţele lui Hoffman. Eroul povestirii este spaniolul don Santos, intrat în cură pentru neurastenie cu accese de profundă indispoziţie pe care o risipesc totdeauna cîteva zile de odihnă. Deși înzestrat cu cele mai eloquente maniere și cu o purtare cavalerească, don Santos, după convingerea asistentului, dr. Chetwynd, e atins de o nebunie pe care însă n’o poate caracteriza în mod precis. Don Santos a legat o strînsă prietenie cu un alt client al azilului, John Ingram tinăr sarac, pe cale de a fi atins de ftizie. Angajat într’o bancă engleză, Ingram anunță după cîtva timp doctorului Cato că va intra de acum înainte în serviciul spaniolului bogat, că acesta i-a propus chiar să facă pentru el o cumpărătură de un colier în valoare de 7000 livre sterling din care-i va da 5 la sută comision, Don Santos a dat intilnire lui I V” Ingram. .în castelul de la Wimbledom unde o să-i aducă colierul de diamante. A doua zi Ingram e găsit mort, la trei sute de metri de Wimbledon. Don Santos povestește doctorului Cato că a aşteptat în ajun pe Ingram care avea să-i aducă preţiosul colier şi că perderea acestuia cu deosebire l-a mâhnit grozav. După cîteva luni don Santos vine să se supuie din nou curei de repaos la Sanctuary Club, unde regăseşte pe lady Helen Trevor, cu care deja legase prietenie. Doamna insă avea mare lipsă de bani şi se învoeşte cu seniorul spaniol să-l vîndă un obiect foarte scump de importanţă istorică, pe care o să-l aducă din Londra. Don Santos e un duşman al femeilor şi nu consimte să primească pe lady Helen în castelul Wimbledon, ci roagă pe doctorul Cato să facă clientei sale serviciul aducând în locul ei preţiosul obiect la Wimbledon unde va primi 5000 livre sterling. Cu toate stăruinţele asistentului său Chetwynd, doctorul Cato primeştemisiunea şi pleacă să ducă scula lui don Santos. Acesta-l primeşte cu splendoare şi după masă îl invită să iee cafeaua pe terasa cea mare. Convorbirea e foarte amicală ; de-odatâ Don Santos îşi aminteşte că n’a achitat suma şi cerînd scuze întră în casă pentru a căuta un «cek» in biuroul seu. De-odată poarta din faţă se deschide şi doctorul Chetwynd se aruncă în goană pe terasă, cu părul vilvoiu, cu ochii holbați șiHn^l^«FugD Fugi!» In a-