Opinia, august 1899 (Anul 3, nr. 74-98)

1899-08-01 / nr. 74

Y wA y Y PROCES DE INTENŢII Guvernul actual pare să fi găsit mijlocul, ca în decurs de trei luni şi jumătate de cînd conduce trebile ţarei, să se fi făcut vinovat de toate păcatele posibile şi imposibile. Aşa, cel puţin, reese din proza şi din versurile —ca să nu zicem verseturile—gazetelor opoziţiei de toate boelile, cari, ca nişte altolanuri ale unor secte de mameluci ce nu mai au unde jăfui şi pustii, propovăduiesc baterea cu pumnii în piept şi credinţa într’o apropiată eră de pilaf pregătit cu din seul altora. Cînd iei în mînî, un ziar neprieten partidului conservator, ai putea crede că n’a rămas crimă sau nelegiuire pe care guvernul acestui partid, ce deţine actualmente puterea, să nu o fi comis. Caleare de legi, dărăpănare de finanţe, împilarea poporului şi nesocotirea de nevoile lui, administraţie destrăbălată, dispreţ de interesele publice, tot ce, în fine, se poate atribui unui guvern care tiranizează ţara cel puţin douăzeci de ani de-a rîndul, se aruncă pe spetele celor trei luni şi jumătate de guvernare a partidului conservator. Dar aceasta nu e încă nimic, ca ridicol bine înţeles, căci cetitorul, mai mult sau mai puţin la curent cu faptele petrecute în decursul celor trei luni şi jumătate, chiar dacă e colectivist pur sînge, încă rîde, sau cel puţincînd e mai prostuţ ceva, ceea ce se întîmplă celor mai mulţi— exclamă : bine combate sireaca, se cunoaşte că e de-aî noştri !... Unde, însă grotescul limbagiului gazetăresc al opoziţiei e mai săritor în ochi şi aruncă asupra presei cu parapon o lumină mai tristă, e mai cu samă în chestiile de program. Vederile guvernului au fost expuse în discursul rostit de şeful partidului conservator cu ocazia banchetului politic de la Iași. Acestor vederi le-a lipsit timpul material ca să primească o întrupare sub formă de proiecte, căci, în sesiunea extraordinară a corpurilor legiuitoare de curînd închisă, abia s’a putut vaida alegerile și vota cîteva credite extraordinare, spre a se acoperi spărturile comise, în sumele destinate cheltuelelor zilnice, de un guvern luat pe fugă de către întreaga ţară. In aşa scurt timp, deci, nu se puteau concretiza oarecum reformele promise prin program. De aici un imens proces de intenţii. „ A! vă ştim noi!“ vociferează bunăoara Voinţa, sailaltă nemulţumită de culoare deosebită dar de aceiaşi trampă. „Ştim la sigur că nu o să „îndepliniţi cutare sau cutare reformă, pe care aţi aşternut-o în „program ca să painjiniţi ochii ponorului!“ Dar de unde, mă rog, ştiţi aceasta ? Ne-aţi văzut la lucru ? In trei luni şi jumătate abia avurăm vreme să ne dăm samă de haosul în care se găseau, după căderea guvernului colectivist, administraţia, justiţia şi mai cu samă finanţele ţarei. Pe zi ce merge, ies la iveală tot felul de turpitudini şi prevaricaţiuni, comise de un guvern care a împins lipsa de orice scrupul sau ruşine, pînă a-şi trăda chiar neamul. La fiece pas se descoper fapte şi jafuri care opresc pentru un moment în loc mersul trebilor, şi creează dificultăţi celor chemaţi a le remedia. Nu mai departe, decît anul trecut pe vremea asta, marii sfetnici ai ţărei trembalau prin vilegiaturi peste graniţă. D. Palade prinsese boală de stomac şi se încleşta vara întreagă de Carlsbad. Ajunsese că în ţară nu se mai zărea nici un ministru. Acum, miniştrii actuali se coc în ferbinţelele Bucureştiului, siliţi a se întruni cel puţin odată sau de două ori pe săptămînă în consiliu, spre a rezolvi chestiuni care nu dau ragaz, şi a căuta să lecuiască bube deschise, lasate moştenire de guvernul Paladilor, Stoiceştilor şi al altor Caradale şi furdale liberal-naţionale. Aşa stă treaba. La deschiderea viitoarei sesiuni a parlamentului, ţara va avea, suntem siguri, ocaziunea să cunoască şi mai bine de cum e cunoscut azi, halul fără hal, în care colectiviştii au lasat administraţia, justiţia, finanţele şi celelalte ramuri de administrare a intereselor ţarei, precum şi remediile pe care guvernul actual le va propune spre a îndrepta interesele naţiunei pe o cale sănătoasă. Atunci se va putea face, cu oarecare temeiu, criticele în bine sau în rea, la care acele propuneri ar putea da loc. Pînă atunci, însă, procesul de intenţii pe care gazetăria nemulţămită de toate culorile îl face guvernului, este—de ce n’am spune-o — o pură flecărie, ce înjoseşte o presă serioasa, pentru cazul bine înţăles cînd partea de presă despre care vorbim, ar fi serioasă. Numărul 10 Bani AROXAM KV TELEA încep la 1 şi 16 ale fie căreî luni şi se plătesc tot-d’auna Înainte In Iaşi la Casa Administraţie In judeţe şi streinătate prin mandate poştale Un anunţarii 30 lei, în străinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ » 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA SA 43. — Strada fdoliel — No. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Numărul 10 Bani ANUNCIURELE In Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciurl 1*. pag. IV . . . . 20 b. linia * » * .... 4 0 * „ Inserţiile şi reclamele . . . 50 , „ * UB număr vechii! 30 bani -1 , I s' ^ . * \î RB1DACȚIA , ’ ; HTo. 43— £(»11«? — 31«. 4S externe Procesul de la Rennes Desbaterile procesului Dreyfus au început acum cîteva zile la Rennes, şi astfel vom ajunge la desnodămîntul acestei afaceri, cea mai misterioasă din analele judiciare, şi care a pasionat lumea întreagă. Oraşul Rennes a rămas în linişte conştient datoriei, căci e sigur că judecătorii vor judeca după conştiinţa lor. Dacă acuzatul e inocent, martorii vor fi respinşi cu toate că sunt de bună credinţă. Toate persoanele din această dramă, trebuesc prin urmare înconjurate cu respect, iar sfirşitul trebue aşteptat cu rabdare. Locuitorii din Rennes au socotit că nu sunt chemaţi să judece, şi că el nu trebue să facă alta, decît să păstreze liniştea, celor ce sunt însărcinaţi cu această misiune. Nici un viet de din afară n’a pătruns un pretoriu. Membrii consiliului de resboiu îşi cunosc datoria. Ar fi un lucru ridicol, a-i învăţa ce să facă căci ei singuri nu se îngrijesc de cit de adevăr. Nu o manifestaţie de stradă i-ar ajuta la descoperire, căci a manifesta în jurul unui tribunal e nefolositor şi necuviincios. Renejii trebuesc imitaţi, şi dacă oraşul Rennes s’a simţit respunzător în faţa Franciei, Franţa la rindul ei e în scenă în faţa lumel. Să se ia sama bine că nu e vorba de sfirşitul procesului într’un sens sau un altul şi nici părerea străinilor ca şi acea a Franciei n’ar putea influenţa hotărirea consiliului de resboiu. Germania Ziarele germane istorisesc că un accident s’a intîmplat şalupei cu vapori a yachtului imperial «Hohenzollern», care transporta pe împarat şi mai muţi ofiţeri la arsenal, pentru a visita încrucişătorul «Hansa », isbindu-se de cheie. Isbitura a fost mare şi cea mai mare parte din pasageri printre care şi împăratul s’au rostogolit în fundul corăbiei. Accidentul a provenit din causa unei manevre false. Ţările de Jos La Amsterdam s’a publicat în limba franceză darea de seamă asupra marei întruniri ţinute în acest oraş la 7 Iulie de d-nul Kuijper, deputat liberal şi Vermeulen, deputat catolic, pentru a protesta în contra oprirea unei conferinţe armeneşti de guvernul neerlandez. D. Kuijper ca preşedintele asociaţiunei jurnaliştilor din Olanda şi delegat neerlandez la biuroul internaţional al presei, mai IAŞI - DUMINICA 1 AUGUST 18S, ca preşedinte al comitetului care a primit pe delegaţii străini la încoronarea reginei, representase de atîtea ori tradiţiunile ospitaliere şi liberale ale ţărei sale încît nu ne putem mira de a găsi în cele două alocaţiuni eloquente, prin care a încadrat textul conferinţei de la Minas-Tehéraz, o condamnare formală a greșelei comise de guvernul sau. Spania Se svonise că ofițerii de marină ar fi trimes o adresă ministrului de marină. O notă oficioasă desminte aceasta. Ministrul de marină n’a primit nici o adresă. Telegrame —Serviciul particular al OPINIEI — Viena 30 Iulie Kedivul a sosit astăzi dimineaţă. Londra 30 Iulie Ziarul «Saint-James» pretinde că toate societăţile de navigaţie care au relaţiuni la Chartres cu amiralitatea, au primit erl ordinul de a ţinea gata toate vasele de transport în caz de urgenţă. Ştirea n’a fost confirmată oficial. Rennes 30 Iulie Audienţa secretă a fost deschisă la 7 ore dimineaţă. Nu s’a produs nici un incident. Rennas, 30 Iulie. Consiliul va ţinea mitul la orele 6 jum., o şedinţă publică. Prisonierul a fost dus din nou la Închisoare la 8 şi jum. Cum nimeni nu se aştepta să vadă audienţa sfirşindu-se aşa de iute, aproape nimeni nu aştepta eşirea lui Dreyfus. Rennes 30 Iulie O mulţime curioasă aştepta trecerea lui Dreyfus azi dimineaţă ca şi in zilele precedente, dar a fost ţinută la distanţă de cordoanele de jandarmi. Cînd Dreyfus a apărut la 6 şi 45, se mulţumesc de a zice: iată-l! şi fiecare se îndesa pentru a-l vedea. Nu se zăresc decît uniformele lui Dreyfus şi a căpitanului ce-l întovărăşia. Proprietarul unui loc gol din faţa liceului a ridicat o estradă pe care o Închiriază pentru a vedea pe Dreyfus cînd trece. Membrii consiliului de războiu au sosit la liceu ceva înainte de 7 ore. D. Paleologue şi secretarul sǎu venise de pe la orele 64-Paris 30 Iulie Figaro zice că Jouaust va cita ca martori noi pe generalul Davignon, colonelul Bertin, ale căror deposiţiuni se zice că vor fi senzaţionale. Gaulois zice că bucăţile nouă care provin din dosarele ministrului de afaceri străine, au sosit la Rennes. Documentele n’au fost încă produse. Rennes 30 Iulie Presentarea dosarului d-lui Paleologue a fost isprăvită la orele 8 şi 50. Şedinţa ridicată apoi a fost amînată pe mine la orele 6 şi jum. dimineaţă. Rennes 31 Iulie Membrii consiliului a dat cea mal mare atenţie explicărilor d-lui Paleologue şi au luat un mare număr de note; tot astfel au făcut şi d-nil Demange şi Labori cari au presentat In diferite reprise observări In privinţa unor bucăţi. S’a hotărlt că dacă în cursul depunerilor consiliul ar avea nevoe a se raporta la documente secrete, aceste bucăţi vor fi din nou arătate judecătorilor în aceleaşi condiţiuni, în şedinţă secretă, suspendîndu-se momentan audienţe publice. Ascultarea martorilor va începe mîine la 6 şi juni prin d-nii Delaroche, Vernet, Casimir Perier și generalul Mercier. Paris 31 Iulie D. Delcassé a sosit aici. A fost primit de d. Waldeck-Rousseau. El se va duce mine la Rambouillet ca să dejuneze cu d. Loubet. Gazeta publică sentința Curțeî supreme de rasboiu asupra redăreî Santiagului, care scoate din cauză pe toţi generalii şi ofiţerii, dar ordonă să se deschidă o anchetă pentru a se căuta din nou responsabilitatea asupra lipsei de mijloace de apărare care au silit Santiago să capituleze. Lisabona 31 Iunie Circulă zvonul, care nu e confirmat oficial, că un caz de ciumă s’a produs la Oporto. Copenhaga 31 Iulie Un uragan s’a deslănţuit asupra insule S-ta Cruce, cauzind pagube considerabile. 30 de persoane au fost omorîte. Viena 31 Iulie Se anunţă din Belgrad—Corespondenţei Politice că amînarea procesului atentatului contra ex regelui Milan n’a fost pricinuită de motive politice, dar pentru a respunde dorinţelor apărătorilor care voesc să prepare mai bine apărarea lor. Rennes 30 Iulie D. Jaurés a sosit aici. El a declarat că nu va mai ţinea conferinţe, dar că va urma numai şedinţele consiliului de războiu pentru a pune capăt elementelor cronicelor cotidiane. Martorii cari au părăsit Rennes în timpul şedinţei secrete încep a se întoarce ; printre aceştia se găseşte şi d. Casimir Perier. Paris, 30 Iulie. Ministrul afacerilor străine al Persiei trecînd pe aici, a murit. Roma, 31 Iulie. Tribuna afirmă că Esterhazy a procurat documentele enumerate in borderou. Cineva le-a văzut şi ştie că sunt scrise de acelaşi condei şi pe aceiaşi hirtie ca şi borderoul. Tribuna cere cu insistenţă ca ele să fie puse sub ochii poporului francez. Stelele picante Adică stelele care pică, sau stelele căzătoare din grupa Leonidelor, au fost, se zice, văzute la Bucureşti, în una din serile fără nouri ale săptămineî acesteia. Vreo cîţiva fericiţi adoratori de astre al capitalei, au putut observa, mai alaltăieri noaptea după 12 oare, brăzdîndu-se cerul cu lunge dungi luminoase lasate de neastîmpăratele stele, care probabil intr’un moment de isterie atmosferică. Îşi perdeau cumpătul şi alunecau in iadul fără de sfirşit al văzduhului. La noi In Iaşi par’că dracul a vrăjit să nu putem avea, macar o noapte cu cer senin, ca să admirăm şi noi arta coregrafică a veselelor bulevardiste din grupa Leonidelor. Se văd şi la noi, ce e dreptul stele căzătoare şi Încă foarte picante, stele care cu cîteva sute de lei le faci să cadă în zigzagurile cele mai încîntătoare ; ori şi cum însă, fenomenul acesta petrecut pe zidurile cerului şi nu între păreţi! înfierbîntaţi de luna lui Iuliu, al oraşului nostru, prezintă ochiului o atracţie deosebită, nevăzută şi nesimţită încă. Dar in fine trebuie să ne mulţumim cu ceea ce putem avea. Te primbli sala pe jos suind trotuarul la deal spre Copou şi vezi, pe o noapte senină, trăsuri, sburînd pe strada Carol în sus cu poclitul ridicat; desigur e o stea care pică, o steluţă picantă care fuge cu el spre aerul liber şi răcoros al nopţei din dealul Copoulu. Pe la grădini, prin berării, observi un fel de telegraf care se stabileşte între diferite stele aşezate la mese acoperite cu pahare de bere sau îngheţate de toate fructele, şi ’ntre oarecari luceferi ai zilei, să ştii atunci că acele stele sînt stele picante care dacă n’au picat încă, este că telegraful nu e destul de bine organizat. Se vede că, pe pămînt ca şi pe cer, stelelor le este dat să cadă, şi credeţimă, căderea aceasta e atît de plăcută, ambelor părţi în litigiu, Incit fiecare o doreşte şi o aşteaptă, dovadă nerăbdarea cu care toţi vroim să vedem căderea leonidelor. Ce vreţi, in cele mai multe cazuri căderile sunt aşa de dulci şi de binefăcătoare că satisfac setea unor nenumărate suflete; cine nu mă crede, să’ntrebe pe colectiviști dacă nu doresc căderea partidului conservator de la putere. Juvenal. ÎNSEMNĂRI LITER Uv Către mai Dinspre miază-noapte, satul e umbrăîn codrul bogat al pădurilor bătrîne. Casele, părăduite pe umărul unui de lut, pătează verdeaţa livezilor cu ochiuri de albeaţă. Soarele era în declin, cînd am întrat în Dobrovăţ. Turla mănăstire!, frîngea focul razelor de sus, împrăştiind strălucirea peste tot cuprinsul. In momentul acela, sprinceana codrilor tăcuţi, mi s’a părut că Incungiură lumina ochiului unul monstru din poveşti. In pasul cailor obosiţi, ne-am făcut intrarea triumfală în sat, duşi pe de lături în osanalele şi temenelile cînilor întărtaţî. Ne-am oprit la învăţător. Şcoala e în fund, ascunsă aproape de belşugul frunzarilor ce-o încungiură. Se cunoaşte cît de colo că o mînăghibace, o minte luminată, rlădueşte lucrurile aici. Pretutindeni o dragoste de frumos şi bine, o pildă de gospodărie şi cuminţenie : am trecut prin grădiniţa din faţă, mărginită la dreapta şi la stingă de perdele de brazi tineri şi deşi. Două cordeluţe de ghiaţă, îşi ingonau culorile florilor, de ambele părţi ale aleei, prelingindu-se pe sub poala umbroasă a gardurilor de verdeaţă. Din balcon, priveliştea variată a grădiniţei e închiiţătoare, parfumul florilor îmbătător." Avem încă mulţi oameni vrednici, muncitori harnici şi cinstiţi, necunoscuţi pregătitori ai tinerime! ţărăneşti. M’am gîndit cu desgust la ceata gălăgioasă a politicianilor noştri de mahala, m’a cuprins scîrba amintindu-mi duiumul nostru de aspiranil la funcţiunil, superficiali şi leneşi, proşti şi pretenţioşi. Vederea unei şcoli model, cunoaşterea unui sănătos sprijinitor al societăţei, mi-a dat nădejdea unui viitor mai surizător. D. învăţător Matei, după ce ne-a arătat biblioteca şcoalei precum şi localul, a ţinut să mergem şi prin grădina cultivată împreună cu elevii sei. A fost o primblare de adevărat entusiasm. Mai mult de-o jumătate de oră, am rătăcit prin straturile de legume şi verdeţuri. Fasolele îşi intindeau ciucurii rodului în lungul barăcilor, harbujii brumau pămîntul în abundenţă, sfeclele rosau în desmerdarea soarelui pe asfinţite, bobul îşi arăta cu dărnicie nodurile tecilor pline. In toate părţile belşug şi viaţă, ori unde te’ntorceai sistemă şi pricepere. O bună pildă pentru copil de gospodărie temeinică şi inţăleaptă ; dar ce zic eu numai pentru copil, pentru satul întreg. Am trecut pe urmă în şcoala de pomi, învăţătorul împarte anual oamenilor, sute de meri şi de peri altoiţi. Satul e o mare livada plină de fructe.* Toate acestea sunt făcute cu copiii, printre orele de studii. O vristare de folos. Şcoala intelectuală întovărăşită de practica agricolă, un îndemn de iubire pentru pămînt. Nu îmboldirea cătră slujbe şi căpătuelî să aducă pe copil la şcoală, ci dragostea sfîntă a munceî, setea de lumină, de trai conştient. Şcoală să facă o legătură trainică între Român şi pămînt, nu să-l rupă de la coarnele plugului şi sări dea vînt pe povîrnişul cătră bărgăţie. Rolul învăţătorului e maref Sfînt Statul trebue să le pue Jlaudănimă înlesniri, pentru că prin el se va face mult. Acum se agită chestiunea grădinăriilor. Bulgării, care trec de măi pMişt^c®* noi, ne scot anual din ţară zeci de rpilioane numai pentru zarzavaturi cu acest tribut. Ruşine pentru eminaminte agricolă, dacă nu sepricep;, pe să-şi cultive nici ceapa. Trebue ca ţăranul să fie deprins a-şi culiva legumele şi verdeţurile. Şcoala şi învăţătorul să le fie indemnul şi modelul. Pănă cînd cu minciuna aflul progres înşălător ? Pănă cînd cu amăgirea că am ajuns departe? " " Vi Comerţul şi industria să le facă străinii ; grădinăriile îs pe mina bulgarilor ş’a lipovenilor. Ce se fac ţăranii noştri în cîţiva ani de săcetă, dacă rămîn cu Cultivarea în mod rudimentar a cerealelor? Nu-i oare timpul să ne deşteptăm din buimăceala zisei înaintări ? Ce remînem, dacă nu ,suntem nici agricoli ? Eminamente funcţionari ? Dar nici funcţionari n’avem cum se cade, asta ne-o spun toţi şefii de bţuroc. Atunci ? Să nu ne meargă buhul că’suntem o ţară eminamente stupidă. La muncă dar şi destul cu gogoaşele, trebue să judecăm lucrurile cum sunt: