Opinia, august 1899 (Anul 3, nr. 74-98)

1899-08-01 / nr. 74

«!&US618B Streinii perseverenţi şi iscusiţi ne scot din toate bunurile. Să ne ridicăm cit mai este vreme. Suntem o naţiune tînă­­ră şi cu destulă energie încă, ca să nu descurajăm. La o parte dar politica stear­pă, ajunge goana nebună după funcţio­­narism. Să dăm locul de cinste indus­triei şi comerţului, căci merită titlul de nobleţă, iar agricultura s’o facem cu sistemă. E bine, frumos, de admirat, cind vi­­ neorinduiala asta de mizerie morală şi­­ socială, vezi ici şi colea este un demn­­ lucrător, care se gindeşte şi la viitor,­­ care se rupe din raportul nebun al tu-­­ turor celor ce merg spre peire şi cear­că sa*şi abată macar pe cel de la spa­tele lui, cătră un pămînt mal sănătos. Să-l salutăm! Soarele scapatase de mult după gea­na zărei, cind ne-am despărţit de d-l. învăţător Matei, părăsind Dobrovăţul.­­ Turla mănăslirel abea mal albea în iu- • nericul ce umpluse tot cuprinsul. Ochiul­­ monstrului din poveşti se închisese, ge­nele îi întunecase strălucirea lunei. Ne-am depărtat de sat, hrănind în su­flet hotărirea nestrămutată de a mai munci pentru formarea unei lumi mai de sol, de a ne îndrepta paşii vieţii că­tră mai bine! loan Adam A. M O R___ Aseară cînd eram cu tine Cind ne vorbiam cu atîta dor, Cînd lumea toată era numai Amor, amor, amor ! Aseară, ţi-am privit iubita Seninul ochilor duioşi, Seninul dulcilor albaştri, Frumoşi, frumoşi, frumoşi! Şi mi-am adus aminte atuncea De-o zi de vară dusă ’n plin: Sus soare, iar pe cer întinsul Senin, senin, senin! De cit albastrul cer de vară Mai dragi îmi sunt dulci ochii tăi Mai dragi îmi sunt, căci ei sunt numai Ai mei, ai mei, ai mei! Dem. Demetrescu Piatra-N. 1899, Iulie. INSTITUTUL VARLAM „ DIN IAŞI Instrucţiune privată pentru domnişoare Curs primar Curs liceal Curs profesional de gradul I Curs de Conservator pentru Princi­pii, Armonie, Piano şi Cint. Toate cursurile sunt organizate după p­rogramele oficiale şi certificatele do­­vedite conferă elevelor aceleaşi drep­turi ca şi ale celor promovate din şco­lile Statului. Desemnul şi pictura sunt de asemenea cultivate cu o deosebită atenţiune. Lucrul de mînă şi croitoria sunt o­bligatoare pentru toate elevele. Elevele din cursul superior croiesc şi lucrează singure toate hainele lor. Succesele constante obţinute la exa­men probează valoarea învăţămintului ce se dă elevelor. Credincioasă scopu­lui ce’sî a propus, direcţiunea nu va cruţa nici un mijloc pentru a îmbună­tăţi cît mai mult nivelul învăţămîntului­ Pentru orî­ce informaţiune a se a­­dresa direcţiune!. Anuarul să trimite după cerere, înscrierile se fac de la x—15 Septem­brie iar cursurile încep la 10 Septembrie. Directoara C. IVarlam 19­4 IMPREMAŢII Deraiarea de la Albeşti — De la corespondentul nostru special — Acceleratul care a plecat alalta­­eri din Paşcani, a deraiat la ora 5 dimineaţa, între Mizil şi Ploeşti, la Albeşti. Panica a fost mare printre pasageri, căci nouă va­goane au eşit din sine, dintre care opt sunt cu desăvîrşire sfărâmate. Fochistul şi maşinistul sunt grav răniţi. Printre uşor ră-­­­uiţi se află şi d. Andronic, mare proprietar din jud. Iaşi, îndată d. Miclescu, subdirec­torul căilor ferate, a plecat la faţa locului. Pasagerii au fost transportaţi, de expresul Bucureşti-Berlin, Ivan. Cadavrul femeei Anica Neculau din A. Ţuţora, care s’a înecat în Prut ,la Un­­gheni, a fost găsit era. Comisiunea instituită pentru a decide asupra autorizări loteriei tabloului d-rel Manoilescu s’a întrunit erî. La inspectoratul geandarmilor din lo­calitate, a sosit ordinul de zi prin care d. maior Mir­nescu este numit inspector în locul d-luî maior Dimitriu rechemat în activitate. D. Gr. Kogălniceanu, președintele clu­bului conservator din localitate, a plecat astă­zî spre Constanţa. m . O adevărată Băcănie Romina PIAŢA SP. SPIRIDON No. 2 Subsemnatul, aduc la cunoştinţă atît a onorabilelor mele cliente şi clienţi, cît şi a domnilor cetitori, că cu începere de astă­zi fac cunoscut că prin mare sa­­crificiu am isbutit să înzestrez magazinul meu de coloniale cu toate mărfurile de o calitate cea mai bună, mai curată, şi cu preţurile cele mai avantajoase­ ­ PENTRU ORI­CE CLIENT — Totodată vă mai rog doamnelor şi domnilor atît clienţi cît şi cetitori a mă încuraja. Şi că pentru a vă convinge de cele zise mai sus bine voiţi a vizita magazi­nul meu. Cît priveşte despre serviciu atît este de bun în­cît puteţi fi serviţi chiar tri­­miţînd o carte poştală cu comanda, şi arătîndu-mî numele, pronumele, strada şi numărul locuinţei. Mulţumind clientelei noastre pentru bine voitorul concurs ce aşteptăm. CU STIMA Neculai I. Olănescu 70—10 ANUNCITI Subsemnatul avînd un atelier de ZINCOGRAFI­E doreşte a se alipi pe lîngă o TIPOGRAFIE din orî­ce oraş din ţară, care ar avea necesitate de clişee fie în desemn sau fotografie, condiţiuni avantagioase. V. Brăi­lean 11 Zincograf Iaşi, str. Cerchez No. 5 D­r A. Müller Medicul Societăţel Tipografilor Gutenberg Strada Păcurari 14 Datele de consultaţie de la 8—10 a. m. şi de la 2—4 p. m. 1Tracies Wassermann IwîERIDIC-ROMIUI ALTE WIESE. „BLAUER SCHLÜSSEL“ Doctor L. GHELERTER are onoare a anunţa că s’a stabilit în a­­cest oraş STR. PRIMĂRIEI 13 lîngă „Pomul Verde“ şi dă consultaţiuni în toate zilele de la: 8-10 dini.­­hi 2—4 după amiaza Pentru săraci Consultaţii gratuite. La 1 Septembrie stil nou se deschide la Cernăuţi un pensionat francez de d-şoare. In această instituţiune se va preda limba franceză atît cît şi limba germană, iar cît pentru piano va fi pre­dat cu o deosebită îngrijire, de o profe­soară diplomată a Conservatorului din Viena. Un curs de limba Romină va fi orga­­nisat pentru elevele care ar dori să în­veţe această limbă. Persoanele care doresc a lua informa­ţiune, li se vor trimite prospectusul. 24—4 Cernăuţi, Franzensgasse 12. IOAN VOCULEANU, AVOCAT ConsUltaţii 8—10 a. m­. şi 5—7 p. 111. Biuroul de Notariat — Strada Palat No. 46. — Aviz Agricultorilor Aflăm că desincrustantul «Globulina» după multe experienţe s’a adoptat de Ministerul de Resbel pentru maşinele Pirotechniei Armatei Pulberăriei şi Ma­rina militară, avînd efectul a distruge coaja de piatră din cazan pe timpul func­ţionarei maşinelor fără a fi nevoe de a înceta lucrul spre a se scoate ţevele şi ciocanii cazanului ceea ce i-aduce mare stricăciune atît ţevelor cit şi cazanului. Avis agricultorilor posedăm maşini. ACT DE MULŢUMIRE Prin care exprim mulţămirea mea Soci­etăţei «Unirea» pentru liquidarea promptă ce a făcut cu ocazia daunei de incendiu la Institutele Unite. Director: E. I. Melik­­im GLOBULIN­A. nu va mai fi COAJA I­E PIATRA (incrustaţiuni) la CAZANELE CU ABURI Intreto­u-intind. Glotulina. Introdusă la fabricile cu aburi, docurî, flotile mari şi la agricultori posedînd maşini, etc. CEREŢI CATALOAGE ŞI PRETUR CELE MAI BUNE REFERENTE Nu alterează de loc NICI TINICHELE NICI GARNITURI De curind adoptată şi de ministerul de Rézbel. Jean & S. P. Mavroianni -Galaţi şi Constanţa X Y, CU VÎN­TAREA Ţinută de d. Teodor Dimitriu, înveţătorul şcoalei din comuna Păuşeşti, jud. laşi, la 24 iulie a. c. cu ocasi­­unea examinării elevilor şcoalei de meserii şi distribuirea premiilor. Domnule Prefect, Domnule Revizor şi Onorabilă Adunare, Astă­zi s’a încheiat anul şcolar 1898 — 1899, iar elevii acestei şcoli, care s’au­ dat silinţa, s’au desvoltat talentele cu Îndoite osteneli, vin astă­zi înaintea d-v. spre a-şi primi mulţumirile şi recompen­sele de la d-v, care reprezentaţi pe înal­tul Guvern. Astă­zi dar se încurajază meritele a­­cestor tineri, care in scurt timp vor fi depuşi la picioarele scumpei noastre mume, care este Patria! Această strălucită serbătoare este una dintre cele mai frumoase şi mai princi­pale, atît din punctul de vedere naţional, cît şi religional, căci este sărbătoarea şcoalei, unde să propagă morala şi a­­devărul şi dar una fără alta nu pot exista. Şcoala pregăteşte pe om, a intra în unirea aceia ce-l leagă într’o credinţă şi în credinţa aceia ce-l face după chipul şi asamănarea a celui ce­­l-a creat. Omul învaţă în şcoală : a se cunoaşte pe sine, a deosebi binele de reu,­ a în­lătura aplicările cele rele şi a se ţinea numai de cele bune; şi ast­fel păşind ca barbat în societate, să contribue la fe­ricirea semenilor sei, adecă : să ajute pe cel nenorocit şi să lumineze pe cel ig­norant; căci numai prin ast­fel de chi­puri, va putea se răspundă la chemarea celui ce l-a creat, prea mărindu-l şi glo­­rificîndu-i numele şi fiinţa lui. Acolo unde şcoala şi religiunea nu există, o­­mul este în stare de animal; el nu are familie, nu are societate şi nu are patrie. învăţătura, este foarte folositoare o­­mului căci civilisaţiunea unei naţiuni să poate dobindi numai prin şcoli; ele sunt barca care ne duce la limanul fericireî; şi cind cirmaciul şi lopatarul va şti mina şi cuverna bine, va ajunge acolo, unde trebue să ajungă, de i-ar sta chiar vîn­­turile şi furtunile cele mai mari în pro­­tivă-i! Nu lipsiţi dar pe cîrmacî şi lopatari de ajutorul şi încurajarea d-voastre care le este atît de mult trebuincios, în drumul lor cel furtunos, ce-i fac cu multă muncă şi osteneală! Oare care se fie acel cîrmacî şi lo­­patarî ? Noi­ noi suntem cîrmacii şi lopatarii zişi, şi vă rugăm călduros Domnule Pre­fect, Domnule Revizor, Domnule Sub Prefect, pe onor. autoritate comunală şi pe d-voastre părinţi, ca se nu ne lip­siţi pe noi învăţătorii de ajutorul d-v. căci numai dimpreună cu d-voastre din aceşti copii vom putea face : nişte buni creştini, buni cetăţeni, buni meseriaşi şi buni patrioţi, cari vor fi deprinşi a iubi: dreptatea, credinţa, patria şi pe conducătorul ei marele înţelept şi vi­teaz Maestatea Sa Regele Carol I, Care veghează zi şi noapte ca şi păstorul cel bun, la pastrarea şi înflorirea regatulu care I S’a încredinţat ,prin Graţia Lu Dumnezeu­ şi voinţa Poporului Romînesc Domnule Prefect şi Domnule Revizor, Astă­zî am împlinit 26 ani, de cînc îmi conduc barca învăţămîntului la a­ceastă şcoală, în care timp m’am gindi numai la mijloacele cele mai practice spre a putea transmite ştiinţa copiilor mai uşor şi mai bine înţeleasă de el, ast­fel că absolvind cursul învăţăturilor, să le fie folositoare în viaţa lor de locui­tori şi buni gospodari în satul şi comuni lor. Şi ’n adevăr, că din 5 serii de co­pii care au eşit învăţaţi din aceastî şcoală, pentru majoritatea lor m’am bu­curat şi mă bucur în suflet de buna lor purtare, fiind nişte buni şi cinstiţi gos­podari; dar o parte dintre ei m’au in­tristat căci au perdut tot ce au cîştiga în şcoală! Germenul seminţei prefăcut­ în un arbore frumos pe terenul intelec­tual s’a uscat şi perdut cu totul; aşa că astă­zi sunt mai răi de cit în starea lor primitivă ! Acuma, spre a putea combate acest râu m’am gîndit, că dacă aceşti elev deveniţi gospodari, ar avea necontenit ocupaţie, vara cu munca cîmpului , iarna *c’o meserie, dînşiî ar scapa de ghiarele viciului, a lenei şi a sărăciei. Căci fiind ocupaţi în tot timpul, nu ar mai putea fi atraşi spre a sta în tim­pul erneî pe la circiume, traiul lor ar f numai în belşug şi ar fi folositori celor ce-î înconjoară şi chiar ar păşi spre li­manul binelui şi al fericirei. Acest mijloc, acest salvator de viei­ şi sărăcie, este numai meseria care go­neşte răul şi aduce bogăţie ţărilor. Cu toţii ştim, că la începutul omeni­rei n’au cunoscut nici un fel de mese­rie, însă omul suferind diferite nevoi, ce foamea, frigul şi alte neajunsuri, pentru corpul şi mintea sa, s’a gîndit, ca să se folosească de tot, ce i-a dat Dumnezei­­u atîta îmbelşugare şi dar a învaţat a-' îta, cit l’a dus mintea, pentru întimpi- ' tarea diferitelor nevoi simţite de el.­­ Cu toate acestea omul din diferite ca­­ise, a mers foarte încet pe calea indus- t riei, ast-fel că de vr’o sută cincî-zeci i­mi a început să meargă mai repede,­­ lînd naştere la diferite industrii folosi-t­oare. , Aşa dar vedem, că industria este fo­­ositoare atît pentru fie-care om în parte , cît şi pentru naţiune; căci prin indus- t­rie li se provoacă munca şi înfrăţirea, ; icapă de suferinţă în numeroasele nevoi, s­­ă ridică şi să îmbogăţesc fie-care, pre- c­­um şi ţara întreagă , după cum vedem, de Anglia, Germania, Franţa şi altele.­ Dar America , un continent care a-' fla de patru cinci secole descoperit şi j­­erile el, au ajuns la mari bogăţii şi nu­­mai prin industrie. Insă noi Romînia am fost nepăsători de acest briliant scump şi am ramas foarte mult înapoi de cele­lalte naţiuni, din care cau să vedem cu multă tristeţă că progresează­ viciul,­­ lenea şi sărăcia şi că nu numai fiii oră-­­ senilor dar şi ai sătenilor îşi părăsesc ogorul şi căminul părintesc, alergind la­­ funcţiuni, ast­fel că la un loc vacant sunt ■ 30—40 concurenţi. Toate aceste m’au­­ pus în gîndire, frămîntindu-mi ne­con­tenit mintea, cum aşi putea reuşi, ca la­ această şcoală să pot introduce şi me-­j­serii; astfel că fiul săteanului absolvind cinci clase, pe lingă citit, scris şi cal­­culat, să cunoască la absolvire ş’o me-­ serie. Şi dar pentru realizarea acestui scop, am intervenit pe lingă d. Herman Caiman, silvicultor, care cunoaşte la per­fecţie meseriile : rotăria, stoleria buthă­­ria şi ciobotăria; cînd d-sa s’a oferit, a fi la dispoziţia şcolei şi a preda elevilor cu multă dragoste şi bună voinţă aceste meserii. Acuma avind maistru, nu avem mij­loace spre a procura instrumentele şi materialul necesar; şi dar în unire cu Sf-sa Părintele Vasile Pralea, parohul a­­cestei parohii şi cu d. Primar D. Coco­­veică am făcut o listă de subscripţie, subscrisă de cîteşi trei, iar la 8 August 1898 această listă am imprimat-o în 32 exemplare cu 32 adrese pe care la 12 şi 14 August acelaşi an le-am înaintat d-lor revisorî din ţară, rugîndu-î fier­binte ca în timpul conferinţelor să le supue bunătăţii membrilor corpului di­dactic. După multe repetări făcute oficiale şi particulare o parte dintre d-nii revisori ni-a trimes listele goale, ne­subscrise de nimene; o parte ni-a trimes numai a­­drese fără liste, o parte nu ni-a trimes nîcî pînă astă­zî‘listele, iar o parte ni-a trimes listele subscrise de d-lor şi de alţi membri ai corpului didactic. Văzind că resultatul listelor trimese de d-nul revi­sorî, este foarte mic, numai suma de 34 lei şi 95 bani, am trimes din nou listele venite pe la toţi Prelaţii din ţară şi alte persoane generoase, care ne-au dat resultatul mai satisfăcător, iar cu sumele primite, am început a procura materialul şi instru­mentele necesare, spre a putea începe lucrul cu elevii. La opt Aprilie a. c., s’a făcut inau­gurarea şcoalei de meserii în presenţa d-lui subprefect P. Alexandrescu şi a d-luî V. Mircea învăţător care representa pe d. revisor şcolar. De la inaugurarea şcolei şi pînă as­tăzi au lucrat 17 elevi în timpul de 46 zile cîte două oare pe zi sau în total 92 oare, căci s’a scăzut vacanţa Paşti­lor şi sărbătorile. Prin urmare 92 oare dacă ar fi lucrat cîte 6 oare pe zi nu­mai la meserie, conform regulam, şcoa­­lelor speciale de meserii, ar veni numai 15 zile şi 2 oare. Şi dacă elevii au ajuns de a lucra aşa de bine în un timp atît de scurt, căci la alte şcoli tre­­buea să treacă [un an, spre a face lu­crul ce onorea voastră la­ţî văzut, a­­ceasta să datoreşte numai metodelor spe­ciale ale d-luî maistru, care astă­zi este foarte necăjit, ne­avind chiar existenţa zilnică pentru el şi familia, şa cu toate aceste nu s’a descurajat avînd speranţa pe nemărginita d-voastră bunătate. (Va urma) „Opinia“ la Constanţa Iubite prietene. După ce pe scurt, în scrisoarea mea anterioară, ţi-am vorbit despre oraşul Constanţa, despre impresia ce mi-a făcut că port, am să-ţi scriu astăzi ceva des­pre mare. Marea, în partea aceasta a locului, u­­dă aproape în întregime margenile ora­şului, aşa că oraşul s’ar putea numi o peninsulă. Aproape în ori­ce direcţie te întorci, dai de mare. Aceasta face ca aerul în această localitate să fie foarte curat, iar vîntul, care neîncetat aproape adie, să facă ca căldura să-şi piardă din puterea ei de a te moleşi. In zilele cele mai călduroase, lîngă mare e răcoare şi plăcut. Ţermurile mărei sunt prost în­treţinute, şi în afară de cî­t­va locuri unde sunt întărite prin zid, încolo îţi face o urîtă impresie risipu­rile maluri­lor şi goliciune­a galbenă. — E ceva săl­batec şi trist. — Observ că terenul fugi­tiv nu îngrijeşte nici pe comună nici pe proprietari, cari, de­şi din cînd în cînd se pornesc la preumblare în escursiune pe mare cu case cu tot, totuşi cei nepof­tiţi încă, nu iau nici o precauţiune, ci mulţi se încumetează a şi clădi încă case din nou, cercînd a întări malurile cu cî­­te­va coveţi de pămînt, care la cea din­tâi furtună este dus de şuvoi în mare. In părţile de loc unde statul lucrează portul nou şi întăriturile pentru tunelul ce va pune în legătură de comunicaţie linia ferată cu portul pe marginea mării, lucrările sunt gigantice şi vizitîndu-le, m’am minunat de săpăturile malurilor şi acelor pentru tunel. Sub ochii mei erau să se îngroape vre-o 12 lucrători cari lucrau sus la distrugerea unui mal, dacă nu ar fi băgat de seamă la timp că fi­rele de sus anunţau surparea unei bu­căţi de pămînt.— Intr’o clipă s’au cobo­­rît în vale şi pămîntul după eî... cît p’aci să-l ajungă. In săpăturile făcute s’au găsit vechi întăriturî de maluri, ziduri, terase, ce probabil de mult scoborau în mare, as­tă­zî însă retrase departe de mare, te face să admiri soliditatea de pe vremuri, cum și arta cu care sunt lucrate pietrele găsite. Săpături în pia­tră adevărat artistice. Vezi apoi blocuri mari de piatră cioplită în diferite forme, suprapuse şi răsturnate în poziţii diferi­te, urme de canalizări vechi. Probabil că viitorul va descoperi încă multe ur­me de adevărată civilizaţie. Me duc adesea la port unde de două ori pe săptămînâ vine şi pleacă vapoa­rele române „Carol I“ şi „Principesa Ma­ria“, cari fac curse Constanţa-Constan­­tinopol. Ambele vapoare sunt de o con­strucţie pe cît de luxoasă tot atît de măreaţă şi frumoasă. E plăcut să pri­veşti cum ese din port seara vapoarele, cum se depărtează din ce în ce de port, cum din sutele de luminî-elect, ce se văd în apropiere, dispar una cîte una în de­părtare... aşa că după­­ de oră zăreşti numai două, ca nişte făclii mergătoare, apoi una singură ca o stea sclipitoare... micşorîndu-se din ce în ce pînă ce dis­pare ochilor... Rămîi încă cite­va momente cu ochii într’acolo.. ducîndu-te cu gîndurile în de­părtarea mării... numai sgomotul valu­rilor ce se pălesc de stîncele de pe lîngă mal te deşteaptă din plăcutele reverii ce ţi le procură şi razele lunei scăldate în lărgimea mării... E plăcut. E ceva măreţ să priveşti marea într’o seară frumoasă de vară.... In port activitate mare. Lucrările nouă, transporturile de diferite materialuri, zgomotul maşinelor şi şuerăturile loco­­mobilelor te ameţesc în timpul zilei. Unde mai pui şi cele 8 trenuri cari fac curse regulat la băile de la vii, localitate­a oră aproape de oraş (cu piciorul) şi cari trenuri stau la 4 halte în oraş şi 2 la vii. Toată ziua nu auzi de­cît şueră­­turi de trenuri şi de vapoare. Locul de preumblare pe malul mărel e­s bulevardul luminat cu electricitate. Aici sunt patru parcuri pe malul mărei, dintre cari parcul municipal e destul de frumos şi spaţios. Aci se dau baluri. Sîmbătă la 17 iulie s-a inaugurat des­chiderea pentru sezonul din acest an. Am fost şi eu invitat. O orchestră bună din Bucureşti delectează publicul în fie­care seară bineînţeles, acel public care e abonat plătind o taxă de 10 lei de persoană şi 30 lei de familie. Muzica militară de­şi angajată de pri­mărie şi sub­venţionată cu nu ştiu cîte mii de lei pe lună, nu cîntă aci pe bulevard, ci se îndeletnicesc a domni ma­nele turceşti turcilor de la cele­­5 cafe­nele din piaţa Ovidiu. Mirosul cafelelor şi a tutunului mai mult atrage pe local­nici de­cît răcoarea şi aerul plăcut al mării... E greu de satisfăcut gusturile visita­­torilor şi a orientalilor de pe aici. In curînd voia visita lacul Tikir-Ghiol ale cărui ape zice­ se fac minuni cu lumea suferindă. Apoi localitatea Adam-Klissi şi Cariera de piatră Kovara. La întoar­cere poate voia visita și împrejurimele Cernavodei unde făcîndu-se săpături se descopăr multe lucruri vechi. Voiu face complecte dări de seamă la timpul o­­portun. Prietenul Ion Victor.

Next