Opinia, octombrie 1899 (Anul 3, nr. 123-147)

1899-10-01 / nr. 123

■r1 ANUL III No. 123 EDIŢIA DE SEARA IAŞI — TINERI 1 OCTOMBRIE 1899 Numărul 10 Bani ANTNCniBILE In Iaşi şi judeţe de prinţese numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oaciile de publicitate Anundiuri la pag. IV . . . . ÎO b. linia­­ » M III.... 40 . *­1 ) Inserţiile şi reclamele . . . 50' „•­­ Un număr vechiA 30 bani frim&rii 10 Bani ABOXAXERTELE Încep la 1­ul 16 ale Sa­ c&rei luni ţi se plu­tesc tot-d’a­una Înainte la laţi la Casa Administraţiei njudeft şi strain&tate prin mandate poştale Un an In ţară 30 lei; In strein&tate 40 lei Şase luni 16 . . „ 10 . MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA Ne 4».­Strada Gelleî — Ife. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN No. 43 RHDAGŢIA Strada Goliri -Ne. 13 Incendii şi falimente Cine ar fi­ crezut vre-odată că s’ar putea apropia aceste 2 idei : incendiul şi falimentul 1 Incendiul datorit neprevederei, îşi are ale sale socotele. Umbli cu o lampă, şi din nebăgare de samă o scapi jos. Lampa se strică, gazul se aprinde şi focul se întinde în toată casa. Eşti cu casa vecină de cel ars, ţi­­ se aprinde şi casa ta şi rămîi sa- i fac lipit pămîntului. Intîmplarea, ne­­prevederea, desimea, apropierea sînt atîtea cause, care produc incendiile. Dar de multe ori lumea rămânea nedumerită asupra căușelor multor­ incendii. împrejurările în care se declara incendiul pune pe lume în­­ stare de a bănui că focul a fost pus. Se pune focul, cind din in­vidie vrei să nenorocești pe un altul. Acestea se întîmplă mai ales la ţară, unde sistemul de asigurare a averei e puţin răspîndit. La oraşe nu se întîmplă nici o dată—sai­ foarte rar—ca incendiile să fie puse de un altul, în semn de duşmănie, căci fiind asigurat imobilul nu face nici un vău­ celui ars. Focul deci se pune, dar de cel interesat. Şi cine­ poate fi interesat de a-şi da­­ foc el singur avere-1 sale?—Răspunsul ce iese din gura­­ tuturor e .* îşi da şi foc negustorii, cărora le merge tou afacerile, care sunt pe pragul de a da faliment. Şi dacă am lua numai Iaşii ca pildă, multe incendii astfel au fost­­ proorocite, întrebaţi pe negustorii cinstiţi, care îşi ţin sus numele fir­mei lor, şi veţi vedea că negusto­­raşi ce au început comerţul fără capital, văzîndu-se împedecaţi din negoţul lor şi fiind siguri de fa­liment, îşi asigură ce pot, ascunzînd pe la prieteni şi apoi se fac a-şi ascunde căderea lor punind foc imo­bilului. De aici acele focuri miste-­ rioase, acele isbucniri de focuri din magazii deja închise, acele dări de­­ foc, care ruinează adesea ori pe pro-­­ prietarul imobilului şi ridică pe cel ars cu marfa.­­ Negustorii aceştia fac data veri­i şi din incendii, căci avîndu-şi asi-­ gurată marfa lor fictivă pe sume grase la diferite societăţi, el speră­ că poate lua ceva despăgubiri şi deci face faţă nevoei. Comerţul are multe metehne. A rămas în urmă tot la ideile luli 1789, libertate absolută. Ori cît­ s’ar cînta că comerţul nu merge­­ de cît supt regimul libertăţii şi al ’ concurenţii, dar tocmai escesul a-­ cestui principiu aduce ruina co­merţului. Condiţii mai grele la în­ceperea comerţului, privighere şi control mai des din partea came­­rilor de comerţ, a băncilor şi a tribunalului comercial, în fine un regim mai riguros, dar mai sănă­tos şi mai moral. Societăţile de asigurare se tîn­­guesc că afacerile le merg prost, din cauză că au a plăti multe des­păgubiri de incendii. Ştim cum d-11 ^N. Gane, agentul Naţionalei, a ce-­ rut consiliului comunal din Iaşi să­ preîntîmpine incendiile, înfiinţînd un­­ nod­ post de pompieri In centrul oraşului. Ne-a mirat grija d-lui Gane, agent, faţă cu nepasarea d-lui Gane, primar ! Dar lăsînd de-o parte considerentele de persoană, lucrul acesta a ajuns de notorie­tate publică. Pretutindenea e jalba de puţină onestitate şi puţinul scru­pul în daraverile comerciale ale negustorilor noştri. Moralitatea lasă de dorit în ceia ce priveşte viaţa comercială, şi cind un comerciant ajunge a-şi da el singur foc, în­­samnă că se face penibil de cele mai aspre pedepse. In dorinţa de a preîntîmpina cau­zele incendiilor şi a da curs pe o cale mai riguroasă legilor comer­ciale, d. G. Gr. Cantacuzino, mi­nistrul de interne, a adresat către prefecţii de judeţe circulara urmă­toare, pe care o dăm în întregime : Domnule prefect, Vă este în­deobşte cunoscut faptul că pentru desvoltarea şi siguranţa comer­­ciului, care este artera principală ce în­treţine viaţa într’un , Stat, legiuitorul a avut toată solicitudinea edictînd regule, punind condiţiuni şi prevăzind pedepse destul de aspre pentru contravenienţi. Este de asemenea cunoscută şi împre­jurarea, că în timpuri de criză, numărul falimentelor mărindu-se, dau naştere în acelaşi timp unul alt rău şi , m­ai mare, incendiurile. S’a observat că cea mai mare parte dintre comercianţi, neţinîndu-şi registrele la condiţiunile cerute­ de lege, şi spre a evita bancruta, nu au nici un scrupul de a se lăsa să devină victima unui incen­diu premediat şi preparat, după ce au asigurat marfa, cîte­odată şi imobilul, la veri-una din societăţile de asigurare, şi In ur­mă posînd în victime ale sinistrului, ei îşi ajung scopul, declarînd încetarea plăţilor şi impunind creditorilor un con­cordat forţat, de­oare­ce nu pot fî cali­ficaţi de bancrutari în lipsa registrelor cari s’au distrus de incendiu. Cu modul acesta, creditorii, ca şi so­cietăţile de asigurare, sunt nevoiţi a su­feri perderî considerabile, de oare­ce se poate invoca, cu succes, că incendiul le-a cauzat pagube colosale , iar autorii, de regulă, rămîn nedescoperiţi, invocindu-se cite o dată că incendiul a provenit din neglijenţa sau imprudenţa vers­ unei per­soane neresponsabile. Acest fapt, constituind cel mai sfrun­tat atentat la morala publică şi socială, precum şi la creditul comercial, trebue să ne preocupe pe toţi şi să căutăm a lua toate măsurile trebuincioase pentru preintîmpinarea lui. De aceea vă rog, domnule prefect, să atrageţi cea mai serioasă atenţiune a tuturor agenţilor administrativi şi de po­liţie, atit din comunele urbane cît şi din cele rurale, asupra acestui fapt, şi a-i obliga să depună toate stăruinţele posi­bile pentru preintîmpinarea răului sau descoperirea autorilor, făclndu-le In ace­laşi timp cunoscut că ministerul este ferm hotărît a aplica cele mai aspre pe­depse ori­cărui funcţionar care nu-şi va face datoria în asemenea cazuri, şi, la cel mai mic denunţ, se va ordona în contra lor cea mai severă anchetă. E timpul ca cele ce se ordonă în această circulară să aibă cea mai strictă aplicare, spre ridicarea în vază a comerţului nostru, atît de rău­ văzut în străinătate. * * * EXTERNE GERM­AX IA Regina Țărilor de Jos, Wilhelmina, îm­preună cu regina mamă Emma, au sosit la Postdam, unde au fostInlimpinate de Împărat, care le-a salutat In chipul cel mal călduros. Le-a sărutat pe obraz, oferindu-le bu­­cchete de roze. De la gara frumos împodobită pină la castelul regal, mulţimea a făcut ambe­lor regine o serie de ovaţiuni entuziaste. Trăsura era escortată de corpuri de gardă, împărăteasa a primit foarte călduros pe cele două regine. ANGLIA La Londra se vorbeşte de un proiect de căsătorie între marele duce Mihai, moştenitor presumptiv la tronul impe­rial rusesc şi prin ceva Margareta de Connaught, care a împlinit 18 ani la 15 Ianuarie. Marele duce V­ih­al, s’a născut în Noembrie 1878. SPANIA Consiliul de miniştri s’a ocupat de chestiunea bugetară. Ministrul de justi­ţie a oferit să realizeze în bugetul mi­nisterului seu, o economie de 1 milion și jumătate. Ministrul de resboi n’a pu­tut încă fixa valoarea economiilor ce-ar putea realiza in ministr­nil seu, căci n’a studiat încă în deajufis chestiunea. Se pare că voeşte să reducă contigentul ar­matei active şi mai cu samă să amine­­ executarea planului de fortificaţie a coas- I le­lor. STATELE UNITE Cei doi foşti şi actuali candidaţi la preşidenţia Statelor Unite, preşedintele Mac Kinley şi d. Bryan, s’au întîlnit la Canton-Ohio. In faţa unei mulţimi imen­se, s’au salutat cordial. Preşedintele după ce a pronunţat un discurs scurt,­­şi-a urmat înainte drumul. Ywy Telegrame —Serviciul particular al OPINIEI — Londra, 29 Septembrie. S^După Times, respunsul la ultimatumul Transvaalului va fi foarte scurt. Va ex­prima regretele guvernului englez pen­tru un demers așa de serios făcut de către d. Krueger. Răspunsul va a­daoga că guvernul en­glez n’are nimic alt de comunicat repu­blicei Sud-Africane. Ziarele consideră resboiul ca inevi­tabil. Morfking 29 Septembrie Trupele engleze au luat toate măsu­rile posibile pentru a respinge un atac care va avea loc foarte probabil noap­tea aceasta. Se crede că Boerii vor în­cerca să bombardeze oraşul dimineaţa. Aberdeen 29 Septembrie Lord Herdford, membru în cabinet, a pronunţat ori un discurs zicînd că di­plomaţia a sleit se vede toate măsurele şi că speranţele pentru menţinerea pă­­ceî sunt probabil distruse prin remiterea ultimatuluî. Adunarea a acordat guver­nului un vot de încredere. D. Herdford a adaos că guvernul va discuta Vineri declaraţia Transvaaluluî care face res­boiul inevitabil. Capstadt 29 Septembrie Sudafricanii au primit o depeşă din Pretoria care anunţă că Joubert au tri­mes la diferite lagăre ordinul de a fi gata să înainteze. Budapesta 29 Septem­bre Prinţul Ferdinand şi Princesa Maria au sosit azi dimineaţă aicea, venind din Singmaringen. Ştiri din ţară Intre Romînii de peste munţi se agită ideia, ca paralel cu recensămîntul popu­­laţiuneî ce­ vor face în Decembrie au­torităţile ungureşti, să facă şi preoţii şi învăţătorii romîni recensămîntul popula­­ţiunei române, ca ast­fel să se controleze cifrele ungurilor şi să se poată stabili în mod sigur numărul Romînilor. Starea sănătăţei micului principe Carol s’a îmbunătăţit foarte mult. Ştirile sosite din Sinaia spun în ade­văr, că principele Carol a petrecut o zi foarte bună — şi însuşi a declarat me­dicilor că nu mai are nimic. Pentru examenul de definitivat al in­stitutorilor şi învăţătorilor, care începe la 1 Octombre, s’au numit următoarele comisiunî: Bucureşti: Preşedinte, d. inspector Th. Speranţă; membrii, d-nii Cosăcescu şi Gîrboviceanu. Craiova: D. Bucur Spirescu, preşe­dinte; d-nii Aurel Mişca şi Velovan, membri. Iaşi : Preşedinte, d. Buţureanu ; mem­bri, d. Patrici şi d-na Stratilescu. Reclamanții de la „Adevărul“ au jucat zilele acestea cea mai desgustătoare co­medie, plîngindu-se cum că poliţia le-ar fi oprit vinzarea şi altele de felul acesta. Comitetul societăţei Deşteptarea, a vîn­­zătorilor de ziare din Bucureşti, au lipit pe zidurile capitalei următorul afiș, pe care arată tuturor cît de întemeiate sunt minciunile scornite de „Adevărul“ Onorabil public Astă­zi este trei zile de cînd noi, vîn­­zătorii, am declarat in mod solidar gre­vă ziarului «Adevărul» protestînd de a ni se da ceea ce ni s’a luat cu sila şi cu forţa, şi iată cum noi de la începutul acestei gazete s’a plătit de noi cu pre­ţul de 6 lei suta, şi de la un timp, ni s’a urcat preţul la 7 lei suta. Această grevă este a 4-a care o facem acestei gazete, protestînd ca să ni se dea tot cu preţul de 6 bani foaia ca şi înainte. Astă­zi vedem că această gazetă are neruşinarea să zică că noi vînzătorii am fost şi suntem instigaţi de poliţie ca să ne punem în mişcare şi să protestăm cerînd să ni se dea dreptul nostru care ne-a fost luat cu forţa, dar aceasta este o nesfruntată minciună şi păcătoasă, căci lumea ştie că şi în cele-l’alte greve ca şi acum, am făcut mai multe manifeste, arătind Onor. Public plîngerea noastră şi care în tot-d’a­ una ni s’a dat dreptul. Dar dacă vrea ca să fie d. C. Miile drept şi cu noi şi faţă de Onor. Public şi sus­ţine că este apărătorul dreptăţel, să pu­blice în ziarul d-lui, « Adevărul», că ni se va da ziarul iarăşi în vinzare cu preţul de 6 lei suta, şi Onor. Public, că noi nici acum, şi nici o dată, nu am fost şi nu suntem instigaţi de poliţie cum se zice în gazeta d-lui de astă­zi şi de eri. Noi declarăm în mod solidar că vom ţine şi vom lupta pînă ce ni se va da drep­tul nostru. Comitetul societateî „Deșteptarea“ a vinzătorilor de ziare din Capitală. Intre mijloacele pe care unele ziare de la noi caută a specula publicul—vor­bim de publicul naiv, ca cel mai nume­ros — spre a-l subtiliza oare cum golo­ganul, îndopîndu- cu tot felul de estra­­vaganţe ce’l aţîţă curiozitatea, stampa a început şi ea să joace un rol. Gravurele cu care Adevărul şi Uni­versul, bună­oară, au grija de a’şi de­cora pagina intăi, sunt de toată nosti­mada. Aşa, de exemplu, îţi reproduce o figură de femeie care are aerul să fie unsă cu funingină pe obraz, un ochiu mai mic şi altul mai mare, la vîrful nasului o proemi­nenţă—eroare de tipar—care-i dă un fals aer de elefantă, în fine ceva care e departe de a fi o figură de admirat. Totuşi, cînd ce­teşti de desupt legenda, vezi că figura în chestie reprezintă tipul d-şoarei X, care a obţinut premiul cel mare la concur­sul de frumuseţă, din oraşul cutare, în cutare au. Stai un moment şi te miri cum o a­­seminea chioambă a putut să treacă de frumuseţă lumea. Altă dată—şi cele mai adeseori —vezi nişte mâzgălit­uri cu barbe, ochi şi na­suri, iar de desupt ceteşti că e cutare ministru nou numit al vre-unei ţari, sau cutare general american, spaniol sau­ mexican. Nu mai vorbim dejgravurile care re­­presintă resturnări de trăsuri, atentate, lupta dintr’un leu şi şarpele boa con-­­ strictor, prinderea lui Ion Pipa, omorî-' torul crîşmarilor, omul mascat de la cir­cul Ren­, din Berlin, în fine o sumede­nie de bazaconii mâzgălite, nedistincte, care epatează mitocănimea şi-i fură go­loganul din buzunar. Zilele acestea chiar, d-na Krueger, so­ţia Preşedintelui republicei sud-africane, a avut nenorocirea să fie caricaturizată de Universul şi apoi cu multă comple­zenţă trecută Adevărului. Probabil că pes­te cîte­va zile, d-na Krueger va servi şi de vre-o prinţeasă din statul liber O­­range. Clişeul este pastrat bine în sal­tar şi nimic nu opreşte pe redacţiile men­ţionatelor ziare a-l întrebuinţa, de cite ori va fi nevoie, să represinte pe vre­o prinţesă albă din Zanzibar, Guatemala sau Industan. Această exploatare a curiosităţei pu­blicului naiv dacă nu e nepermisă, e în tot cazul ruşinoasă şi îţi dă nota obrazu­lui cu care unii exercită industria gaze­tăriei. Şi pe deasupra, acest fel de gazete au pretenţia că ele luminează publicul, îl instrueşte şi’l îndreaptă pe calea a­­devărului! In venal N. lorga şi I. Caragiani Alăturarea acestor 2 nume, ne spune de odată de ce e vorba. S’a deschis un războiu de condeiu Intre cei 2 comba­tanţi : criticul şi directorul de bibliotecă. N. Iorga, dîndu-şi seamă de viaţa in­telectuală la Romîni In 1879, ia la refec şi biblioteca de Iaşi. Bine a făcut. In mişcarea culturală a unei ţări joacă mare rol bibliotecele. Şi mai ales pen­tru Iaşi biblioteca noastră joacă un rol de căpitenie. Zilnic 30—40 inşi se adapă cu luminile, ce le scot din volumele bi­bliotecii. In anul trecut, 1898, au vizitat biblioteca 5581 cetitori, şi au cetit 6611 opere. Mulţi-puţini,­ cîţi or fi, aceştia-s. Ciţi dintre noi nu datoresc lectura lor cărţilor de la biblioteca Universităţii! Şi d. Iorga în special a avut prilejul în cei 3 ani să facă această experienţă. D-sa a criticat rău şi biblioteca şi pe bibliotecar. D. Caragiani apărînd bibli­oteca se apăra şi pe sine. Şi bine a fă­cut. Nu că prin critica d-lui Iorga s’ar fi surpat biblioteca noastră şi reputaţia ei, ca şi scopul ce’l urmăreşte. Sunt prea prudenţi oamenii noştri pentru a crede tot ce spune Iorga. El scrie să-şi facă datoria de recensent al vieţii noastre in­telectuale. Tot aşa am putea zice şi de apararea d-lui Caragiani. D-sa se apără pe dânsul, iar biblioteca putea rămânea fără apă­rare, căci ea stă singură dovadă şi acu­zării şi apărării. Constatăm insă un lucru. D. Iorga a procedat prea uşor. D-sa cam cunoştea ca şi noi toţi starea bibliotecei de Iaşi, căci aici a fost student- se laşa tîrît de impresiunea unei zile, şi dus de efectul de frază îl trage nişte aprecieri, pe ca­re însuşi d-sa nu le-ar aproba a doua zi. E şi d-sa profesor universitar, şi d-sa o fi ştiind cum se îndeplineşte şi între­geşte progresul, căci dă, cap şi pricepe­re are de ajuns, dar a te expune să a­­preciezi în general lucrurile după nişte impresiuni momentane, merge ca stil iar nu ca critică. D. Iorga mi se pare că vorbind de Biblioteca din Iaşi a vrut să facă mai mult stil de­cît critică, căci la fond ii respunde foarte bine d. Caragiani. Puţine cărţi îţi dă prilejul a constata că stilul e omul­­Respunsul d-lui Caragiani ne a­­rată persoana fostului director al bibli­otecii de Iaşi, mucalit, glumeţ, bun isco­ditor de snoave orientale, îmbibat da clasicismul elin, d-sa le arată pe toate. Şi fără a perde din vedere că i-a fost profesor, întrebuinţază tocmai nota, ca­re arată vechiul raport cătră profesor şi elev. Uniţi toate aceste la un loc şi veţi simţi tonul din respunsul d-lui Ca­ragiani. 11 ia pe Iorga ca pe un băet sbur­­dalnic şi nesocotit, pe ici pe colea îl ia peste picior, ar zice d-lui altfel in lim­ba anecdotelor, dar nu-i lasă stilul de recensent. Iar ca o amintire a stilului clasic hultuit pe o natură glumeaţă, re­petă in nenumărate rînduri frasa , «proas­păt întors din străinătate cu cele mai recente şi cele mai perfecte metoade de investigaţiuni istorice». Indignarea scoate din pana d-lui Ca­ragiani fraze nepotrivite cu d-sa, dar fie, la o uşurinţă din partea lui Iorga nu e­­ra nepotrivit să se respundă cu glume şi cu anecdote, mai ales cînd cel ce respunde e Caragiani. D-sa reuneşte a răspunde: a) că Bibli­oteca primeşte 56 reviste, nu 12 cit, zice Iorga ; b) că în ce priveşte chipul de a se cumpăra cărţi din străinătate, sistemul practicat la Iaşi e cel mai bun, de­oare­ce se roagă profesorii respec­tivi, a însemna ce cărţi să se coman­de după specialitate, unul singur nefiind în stare de a şti valoarea tuturor scrie­rilor de specialitate. Dar faţă cu fondu­rile, nu se pot procura toate. Şi depar­te de a se face critică aspră pe acest teren, mai bine s’ar constata lucrurile, explictndu-se prin împrejurările de forţă. c). Cărţile din ţară vin prin "prefectură în mod regulat. Am putea însă obser­va că legea aceasta nu se aplică Intr’un mod riguros, fiind­că n’a prea intrat în us, ori nu s’a înţăles bine. Ori se trimet la bibliotecă toate fleacurile, ori să in­terzic cu trimeterea unor scrieri de va­loare. Ar trebui intervenit să se pună mai multă promptitudine din partea au­torităţilor. In adevăr, era un scandal cu cele ce se petreceau pănă pe la­ 1884. Nu găseai în bibliotecele romineşti mai nici o carte romînească nouă. Măsura legel a fost bine venită, să se aplice mai conştiincios și mai prompt. dr. Publicul cetitor al Bibliotecei, ce-i drept, nu-i din cale afară de numeros, dar nici așa 2 — 3, cum II place d-lui lorga. Chiar in ziua de 17 Iunie 1898

Next