Opinia, octombrie 1899 (Anul 3, nr. 123-147)
1899-10-01 / nr. 123
■r1 ANUL III No. 123 EDIŢIA DE SEARA IAŞI — TINERI 1 OCTOMBRIE 1899 Numărul 10 Bani ANTNCniBILE In Iaşi şi judeţe de prinţese numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oaciile de publicitate Anundiuri la pag. IV . . . . ÎO b. linia » M III.... 40 . *1 ) Inserţiile şi reclamele . . . 50' „• Un număr vechiA 30 bani frim&rii 10 Bani ABOXAXERTELE Încep la 1ul 16 ale Sa c&rei luni ţi se plutesc tot-d’auna Înainte la laţi la Casa Administraţiei njudeft şi strain&tate prin mandate poştale Un an In ţară 30 lei; In strein&tate 40 lei Şase luni 16 . . „ 10 . MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA Ne 4».Strada Gelleî — Ife. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN No. 43 RHDAGŢIA Strada Goliri -Ne. 13 Incendii şi falimente Cine ar fi crezut vre-odată că s’ar putea apropia aceste 2 idei : incendiul şi falimentul 1 Incendiul datorit neprevederei, îşi are ale sale socotele. Umbli cu o lampă, şi din nebăgare de samă o scapi jos. Lampa se strică, gazul se aprinde şi focul se întinde în toată casa. Eşti cu casa vecină de cel ars, ţi se aprinde şi casa ta şi rămîi sa- i fac lipit pămîntului. Intîmplarea, neprevederea, desimea, apropierea sînt atîtea cause, care produc incendiile. Dar de multe ori lumea rămânea nedumerită asupra căușelor multor incendii. împrejurările în care se declara incendiul pune pe lume în stare de a bănui că focul a fost pus. Se pune focul, cind din invidie vrei să nenorocești pe un altul. Acestea se întîmplă mai ales la ţară, unde sistemul de asigurare a averei e puţin răspîndit. La oraşe nu se întîmplă nici o dată—sai foarte rar—ca incendiile să fie puse de un altul, în semn de duşmănie, căci fiind asigurat imobilul nu face nici un vău celui ars. Focul deci se pune, dar de cel interesat. Şi cine poate fi interesat de a-şi da foc el singur avere-1 sale?—Răspunsul ce iese din gura tuturor e .* îşi da şi foc negustorii, cărora le merge tou afacerile, care sunt pe pragul de a da faliment. Şi dacă am lua numai Iaşii ca pildă, multe incendii astfel au fost proorocite, întrebaţi pe negustorii cinstiţi, care îşi ţin sus numele firmei lor, şi veţi vedea că negustoraşi ce au început comerţul fără capital, văzîndu-se împedecaţi din negoţul lor şi fiind siguri de faliment, îşi asigură ce pot, ascunzînd pe la prieteni şi apoi se fac a-şi ascunde căderea lor punind foc imobilului. De aici acele focuri miste- rioase, acele isbucniri de focuri din magazii deja închise, acele dări de foc, care ruinează adesea ori pe pro- prietarul imobilului şi ridică pe cel ars cu marfa. Negustorii aceştia fac data verii şi din incendii, căci avîndu-şi asi- gurată marfa lor fictivă pe sume grase la diferite societăţi, el speră că poate lua ceva despăgubiri şi deci face faţă nevoei. Comerţul are multe metehne. A rămas în urmă tot la ideile luli 1789, libertate absolută. Ori cît s’ar cînta că comerţul nu merge de cît supt regimul libertăţii şi al ’ concurenţii, dar tocmai escesul a- cestui principiu aduce ruina comerţului. Condiţii mai grele la începerea comerţului, privighere şi control mai des din partea camerilor de comerţ, a băncilor şi a tribunalului comercial, în fine un regim mai riguros, dar mai sănătos şi mai moral. Societăţile de asigurare se tînguesc că afacerile le merg prost, din cauză că au a plăti multe despăgubiri de incendii. Ştim cum d-11 ^N. Gane, agentul Naţionalei, a ce- rut consiliului comunal din Iaşi să preîntîmpine incendiile, înfiinţînd un nod post de pompieri In centrul oraşului. Ne-a mirat grija d-lui Gane, agent, faţă cu nepasarea d-lui Gane, primar ! Dar lăsînd de-o parte considerentele de persoană, lucrul acesta a ajuns de notorietate publică. Pretutindenea e jalba de puţină onestitate şi puţinul scrupul în daraverile comerciale ale negustorilor noştri. Moralitatea lasă de dorit în ceia ce priveşte viaţa comercială, şi cind un comerciant ajunge a-şi da el singur foc, însamnă că se face penibil de cele mai aspre pedepse. In dorinţa de a preîntîmpina cauzele incendiilor şi a da curs pe o cale mai riguroasă legilor comerciale, d. G. Gr. Cantacuzino, ministrul de interne, a adresat către prefecţii de judeţe circulara următoare, pe care o dăm în întregime : Domnule prefect, Vă este îndeobşte cunoscut faptul că pentru desvoltarea şi siguranţa comerciului, care este artera principală ce întreţine viaţa într’un , Stat, legiuitorul a avut toată solicitudinea edictînd regule, punind condiţiuni şi prevăzind pedepse destul de aspre pentru contravenienţi. Este de asemenea cunoscută şi împrejurarea, că în timpuri de criză, numărul falimentelor mărindu-se, dau naştere în acelaşi timp unul alt rău şi , mai mare, incendiurile. S’a observat că cea mai mare parte dintre comercianţi, neţinîndu-şi registrele la condiţiunile cerute de lege, şi spre a evita bancruta, nu au nici un scrupul de a se lăsa să devină victima unui incendiu premediat şi preparat, după ce au asigurat marfa, cîteodată şi imobilul, la veri-una din societăţile de asigurare, şi In urmă posînd în victime ale sinistrului, ei îşi ajung scopul, declarînd încetarea plăţilor şi impunind creditorilor un concordat forţat, deoarece nu pot fî calificaţi de bancrutari în lipsa registrelor cari s’au distrus de incendiu. Cu modul acesta, creditorii, ca şi societăţile de asigurare, sunt nevoiţi a suferi perderî considerabile, de oarece se poate invoca, cu succes, că incendiul le-a cauzat pagube colosale , iar autorii, de regulă, rămîn nedescoperiţi, invocindu-se cite o dată că incendiul a provenit din neglijenţa sau imprudenţa vers unei persoane neresponsabile. Acest fapt, constituind cel mai sfruntat atentat la morala publică şi socială, precum şi la creditul comercial, trebue să ne preocupe pe toţi şi să căutăm a lua toate măsurile trebuincioase pentru preintîmpinarea lui. De aceea vă rog, domnule prefect, să atrageţi cea mai serioasă atenţiune a tuturor agenţilor administrativi şi de poliţie, atit din comunele urbane cît şi din cele rurale, asupra acestui fapt, şi a-i obliga să depună toate stăruinţele posibile pentru preintîmpinarea răului sau descoperirea autorilor, făclndu-le In acelaşi timp cunoscut că ministerul este ferm hotărît a aplica cele mai aspre pedepse oricărui funcţionar care nu-şi va face datoria în asemenea cazuri, şi, la cel mai mic denunţ, se va ordona în contra lor cea mai severă anchetă. E timpul ca cele ce se ordonă în această circulară să aibă cea mai strictă aplicare, spre ridicarea în vază a comerţului nostru, atît de rău văzut în străinătate. * * * EXTERNE GERMAX IA Regina Țărilor de Jos, Wilhelmina, împreună cu regina mamă Emma, au sosit la Postdam, unde au fostInlimpinate de Împărat, care le-a salutat In chipul cel mal călduros. Le-a sărutat pe obraz, oferindu-le bucchete de roze. De la gara frumos împodobită pină la castelul regal, mulţimea a făcut ambelor regine o serie de ovaţiuni entuziaste. Trăsura era escortată de corpuri de gardă, împărăteasa a primit foarte călduros pe cele două regine. ANGLIA La Londra se vorbeşte de un proiect de căsătorie între marele duce Mihai, moştenitor presumptiv la tronul imperial rusesc şi prin ceva Margareta de Connaught, care a împlinit 18 ani la 15 Ianuarie. Marele duce Vihal, s’a născut în Noembrie 1878. SPANIA Consiliul de miniştri s’a ocupat de chestiunea bugetară. Ministrul de justiţie a oferit să realizeze în bugetul ministerului seu, o economie de 1 milion și jumătate. Ministrul de resboi n’a putut încă fixa valoarea economiilor ce-ar putea realiza in ministrnil seu, căci n’a studiat încă în deajufis chestiunea. Se pare că voeşte să reducă contigentul armatei active şi mai cu samă să amine executarea planului de fortificaţie a coas- I lelor. STATELE UNITE Cei doi foşti şi actuali candidaţi la preşidenţia Statelor Unite, preşedintele Mac Kinley şi d. Bryan, s’au întîlnit la Canton-Ohio. In faţa unei mulţimi imense, s’au salutat cordial. Preşedintele după ce a pronunţat un discurs scurt,şi-a urmat înainte drumul. Ywy Telegrame —Serviciul particular al OPINIEI — Londra, 29 Septembrie. S^După Times, respunsul la ultimatumul Transvaalului va fi foarte scurt. Va exprima regretele guvernului englez pentru un demers așa de serios făcut de către d. Krueger. Răspunsul va adaoga că guvernul englez n’are nimic alt de comunicat republicei Sud-Africane. Ziarele consideră resboiul ca inevitabil. Morfking 29 Septembrie Trupele engleze au luat toate măsurile posibile pentru a respinge un atac care va avea loc foarte probabil noaptea aceasta. Se crede că Boerii vor încerca să bombardeze oraşul dimineaţa. Aberdeen 29 Septembrie Lord Herdford, membru în cabinet, a pronunţat ori un discurs zicînd că diplomaţia a sleit se vede toate măsurele şi că speranţele pentru menţinerea păceî sunt probabil distruse prin remiterea ultimatuluî. Adunarea a acordat guvernului un vot de încredere. D. Herdford a adaos că guvernul va discuta Vineri declaraţia Transvaaluluî care face resboiul inevitabil. Capstadt 29 Septembrie Sudafricanii au primit o depeşă din Pretoria care anunţă că Joubert au trimes la diferite lagăre ordinul de a fi gata să înainteze. Budapesta 29 Septembre Prinţul Ferdinand şi Princesa Maria au sosit azi dimineaţă aicea, venind din Singmaringen. Ştiri din ţară Intre Romînii de peste munţi se agită ideia, ca paralel cu recensămîntul populaţiuneî ce vor face în Decembrie autorităţile ungureşti, să facă şi preoţii şi învăţătorii romîni recensămîntul populaţiunei române, ca astfel să se controleze cifrele ungurilor şi să se poată stabili în mod sigur numărul Romînilor. Starea sănătăţei micului principe Carol s’a îmbunătăţit foarte mult. Ştirile sosite din Sinaia spun în adevăr, că principele Carol a petrecut o zi foarte bună — şi însuşi a declarat medicilor că nu mai are nimic. Pentru examenul de definitivat al institutorilor şi învăţătorilor, care începe la 1 Octombre, s’au numit următoarele comisiunî: Bucureşti: Preşedinte, d. inspector Th. Speranţă; membrii, d-nii Cosăcescu şi Gîrboviceanu. Craiova: D. Bucur Spirescu, preşedinte; d-nii Aurel Mişca şi Velovan, membri. Iaşi : Preşedinte, d. Buţureanu ; membri, d. Patrici şi d-na Stratilescu. Reclamanții de la „Adevărul“ au jucat zilele acestea cea mai desgustătoare comedie, plîngindu-se cum că poliţia le-ar fi oprit vinzarea şi altele de felul acesta. Comitetul societăţei Deşteptarea, a vînzătorilor de ziare din Bucureşti, au lipit pe zidurile capitalei următorul afiș, pe care arată tuturor cît de întemeiate sunt minciunile scornite de „Adevărul“ Onorabil public Astăzi este trei zile de cînd noi, vînzătorii, am declarat in mod solidar grevă ziarului «Adevărul» protestînd de a ni se da ceea ce ni s’a luat cu sila şi cu forţa, şi iată cum noi de la începutul acestei gazete s’a plătit de noi cu preţul de 6 lei suta, şi de la un timp, ni s’a urcat preţul la 7 lei suta. Această grevă este a 4-a care o facem acestei gazete, protestînd ca să ni se dea tot cu preţul de 6 bani foaia ca şi înainte. Astăzi vedem că această gazetă are neruşinarea să zică că noi vînzătorii am fost şi suntem instigaţi de poliţie ca să ne punem în mişcare şi să protestăm cerînd să ni se dea dreptul nostru care ne-a fost luat cu forţa, dar aceasta este o nesfruntată minciună şi păcătoasă, căci lumea ştie că şi în cele-l’alte greve ca şi acum, am făcut mai multe manifeste, arătind Onor. Public plîngerea noastră şi care în tot-d’a una ni s’a dat dreptul. Dar dacă vrea ca să fie d. C. Miile drept şi cu noi şi faţă de Onor. Public şi susţine că este apărătorul dreptăţel, să publice în ziarul d-lui, « Adevărul», că ni se va da ziarul iarăşi în vinzare cu preţul de 6 lei suta, şi Onor. Public, că noi nici acum, şi nici o dată, nu am fost şi nu suntem instigaţi de poliţie cum se zice în gazeta d-lui de astăzi şi de eri. Noi declarăm în mod solidar că vom ţine şi vom lupta pînă ce ni se va da dreptul nostru. Comitetul societateî „Deșteptarea“ a vinzătorilor de ziare din Capitală. Intre mijloacele pe care unele ziare de la noi caută a specula publicul—vorbim de publicul naiv, ca cel mai numeros — spre a-l subtiliza oare cum gologanul, îndopîndu- cu tot felul de estravaganţe ce’l aţîţă curiozitatea, stampa a început şi ea să joace un rol. Gravurele cu care Adevărul şi Universul, bunăoară, au grija de a’şi decora pagina intăi, sunt de toată nostimada. Aşa, de exemplu, îţi reproduce o figură de femeie care are aerul să fie unsă cu funingină pe obraz, un ochiu mai mic şi altul mai mare, la vîrful nasului o proeminenţă—eroare de tipar—care-i dă un fals aer de elefantă, în fine ceva care e departe de a fi o figură de admirat. Totuşi, cînd ceteşti de desupt legenda, vezi că figura în chestie reprezintă tipul d-şoarei X, care a obţinut premiul cel mare la concursul de frumuseţă, din oraşul cutare, în cutare au. Stai un moment şi te miri cum o aseminea chioambă a putut să treacă de frumuseţă lumea. Altă dată—şi cele mai adeseori —vezi nişte mâzgălituri cu barbe, ochi şi nasuri, iar de desupt ceteşti că e cutare ministru nou numit al vre-unei ţari, sau cutare general american, spaniol sau mexican. Nu mai vorbim dejgravurile care represintă resturnări de trăsuri, atentate, lupta dintr’un leu şi şarpele boa con- strictor, prinderea lui Ion Pipa, omorî-' torul crîşmarilor, omul mascat de la circul Ren, din Berlin, în fine o sumedenie de bazaconii mâzgălite, nedistincte, care epatează mitocănimea şi-i fură gologanul din buzunar. Zilele acestea chiar, d-na Krueger, soţia Preşedintelui republicei sud-africane, a avut nenorocirea să fie caricaturizată de Universul şi apoi cu multă complezenţă trecută Adevărului. Probabil că peste cîteva zile, d-na Krueger va servi şi de vre-o prinţeasă din statul liber Orange. Clişeul este pastrat bine în saltar şi nimic nu opreşte pe redacţiile menţionatelor ziare a-l întrebuinţa, de cite ori va fi nevoie, să represinte pe vreo prinţesă albă din Zanzibar, Guatemala sau Industan. Această exploatare a curiosităţei publicului naiv dacă nu e nepermisă, e în tot cazul ruşinoasă şi îţi dă nota obrazului cu care unii exercită industria gazetăriei. Şi pe deasupra, acest fel de gazete au pretenţia că ele luminează publicul, îl instrueşte şi’l îndreaptă pe calea adevărului! In venal N. lorga şi I. Caragiani Alăturarea acestor 2 nume, ne spune de odată de ce e vorba. S’a deschis un războiu de condeiu Intre cei 2 combatanţi : criticul şi directorul de bibliotecă. N. Iorga, dîndu-şi seamă de viaţa intelectuală la Romîni In 1879, ia la refec şi biblioteca de Iaşi. Bine a făcut. In mişcarea culturală a unei ţări joacă mare rol bibliotecele. Şi mai ales pentru Iaşi biblioteca noastră joacă un rol de căpitenie. Zilnic 30—40 inşi se adapă cu luminile, ce le scot din volumele bibliotecii. In anul trecut, 1898, au vizitat biblioteca 5581 cetitori, şi au cetit 6611 opere. Mulţi-puţini, cîţi or fi, aceştia-s. Ciţi dintre noi nu datoresc lectura lor cărţilor de la biblioteca Universităţii! Şi d. Iorga în special a avut prilejul în cei 3 ani să facă această experienţă. D-sa a criticat rău şi biblioteca şi pe bibliotecar. D. Caragiani apărînd biblioteca se apăra şi pe sine. Şi bine a făcut. Nu că prin critica d-lui Iorga s’ar fi surpat biblioteca noastră şi reputaţia ei, ca şi scopul ce’l urmăreşte. Sunt prea prudenţi oamenii noştri pentru a crede tot ce spune Iorga. El scrie să-şi facă datoria de recensent al vieţii noastre intelectuale. Tot aşa am putea zice şi de apararea d-lui Caragiani. D-sa se apără pe dânsul, iar biblioteca putea rămânea fără apărare, căci ea stă singură dovadă şi acuzării şi apărării. Constatăm insă un lucru. D. Iorga a procedat prea uşor. D-sa cam cunoştea ca şi noi toţi starea bibliotecei de Iaşi, căci aici a fost student- se laşa tîrît de impresiunea unei zile, şi dus de efectul de frază îl trage nişte aprecieri, pe care însuşi d-sa nu le-ar aproba a doua zi. E şi d-sa profesor universitar, şi d-sa o fi ştiind cum se îndeplineşte şi întregeşte progresul, căci dă, cap şi pricepere are de ajuns, dar a te expune să apreciezi în general lucrurile după nişte impresiuni momentane, merge ca stil iar nu ca critică. D. Iorga mi se pare că vorbind de Biblioteca din Iaşi a vrut să facă mai mult stil decît critică, căci la fond ii respunde foarte bine d. Caragiani. Puţine cărţi îţi dă prilejul a constata că stilul e omulRespunsul d-lui Caragiani ne arată persoana fostului director al bibliotecii de Iaşi, mucalit, glumeţ, bun iscoditor de snoave orientale, îmbibat da clasicismul elin, d-sa le arată pe toate. Şi fără a perde din vedere că i-a fost profesor, întrebuinţază tocmai nota, care arată vechiul raport cătră profesor şi elev. Uniţi toate aceste la un loc şi veţi simţi tonul din respunsul d-lui Caragiani. 11 ia pe Iorga ca pe un băet sburdalnic şi nesocotit, pe ici pe colea îl ia peste picior, ar zice d-lui altfel in limba anecdotelor, dar nu-i lasă stilul de recensent. Iar ca o amintire a stilului clasic hultuit pe o natură glumeaţă, repetă in nenumărate rînduri frasa , «proaspăt întors din străinătate cu cele mai recente şi cele mai perfecte metoade de investigaţiuni istorice». Indignarea scoate din pana d-lui Caragiani fraze nepotrivite cu d-sa, dar fie, la o uşurinţă din partea lui Iorga nu era nepotrivit să se respundă cu glume şi cu anecdote, mai ales cînd cel ce respunde e Caragiani. D-sa reuneşte a răspunde: a) că Biblioteca primeşte 56 reviste, nu 12 cit, zice Iorga ; b) că în ce priveşte chipul de a se cumpăra cărţi din străinătate, sistemul practicat la Iaşi e cel mai bun, deoarece se roagă profesorii respectivi, a însemna ce cărţi să se comande după specialitate, unul singur nefiind în stare de a şti valoarea tuturor scrierilor de specialitate. Dar faţă cu fondurile, nu se pot procura toate. Şi departe de a se face critică aspră pe acest teren, mai bine s’ar constata lucrurile, explictndu-se prin împrejurările de forţă. c). Cărţile din ţară vin prin "prefectură în mod regulat. Am putea însă observa că legea aceasta nu se aplică Intr’un mod riguros, fiindcă n’a prea intrat în us, ori nu s’a înţăles bine. Ori se trimet la bibliotecă toate fleacurile, ori să interzic cu trimeterea unor scrieri de valoare. Ar trebui intervenit să se pună mai multă promptitudine din partea autorităţilor. In adevăr, era un scandal cu cele ce se petreceau pănă pe la 1884. Nu găseai în bibliotecele romineşti mai nici o carte romînească nouă. Măsura legel a fost bine venită, să se aplice mai conştiincios și mai prompt. dr. Publicul cetitor al Bibliotecei, ce-i drept, nu-i din cale afară de numeros, dar nici așa 2 — 3, cum II place d-lui lorga. Chiar in ziua de 17 Iunie 1898