Opinia, octombrie 1907 (Anul 4, nr. 257-281)

1907-10-26 / nr. 278

V 5 Kn m UUill Pf A JuAl­mplarul ABONAMENTE Un an.....................20 lei 6 luni.......................10 * ANUNȚURI Un rînd în pag. UT 50 Bani » » » » IV 40 « ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Redacția sisi Administrația: Str. Stefan ce! fiare, 38. I Diretori : Gh. Ghibănescu și Lascar Antoniu An« IV. _*«. 278. Vinari 26 OctMarsS. 7 ----------------------------­| Judecătorii ambulanţi Ziarele liberale ne-a pus în cunoş­tinţa mult aşteptatului proect de re­formă al d-lui ministru­ de justiţie. Ceia ce prevedeam s’a îndeplinit, iar opera d-lui Stelian apare ca un pro­dus al unui om politic nepregătit. De altfel nici nu ne puteam aştepta la ceva mai bun şi mai mult de la d-sa. Cuvîntul şi gestul său teatral din sala teatrului „Dacia“ că „ţăranii nu au justiţie s’au transformat astăzi, cînd se află în fruntea ministerului dreptăţei, într’un proect inform şi anodin’. Plecînd de la ideia de a se reforma justiţia ţărănească, d. Stelian ajunge la un'rezultat la care de si­gur că''nici ]d-sa'singur nu s’a aştep­tat :dezorganizarea justiţiei de ocoale. Dar, să analizăm, de­o­cam­­dată în liniamente generale, proectul d-lui Stelian, aşa cum ni-l dau ziarele li­berale, rezervîndu-ne dreptul de a reveni cu altă ocazie asupra lui, a­­tunci cînd el va fi publicat în între­gime şi în forma lui oficială. In mai multe articole publicate de noi cu privire la reforma justiţiei la sate, puneam ca criteriu, ca punct de plecare, instituirea de judecători am­bulanţi, judecători cari să fie recru­taţi dintre magistraţii inamovibili şi cu întinsă experienţă în cestiunile ju­ridice, sociale, agricole şi de legisla­ţie în general. Şi acest sistem al ju­decătorilor ambulanţi nu era ceva nou din punct de vedere al alcătui­­rei organizaţiei judecătoreşti, de­oare­ce el există în Anglia de mult timp, dînd cele mai frumoase şi mai satis­făcătoare rezultate. Or, în ce consistă noul proect al d-lui Toma Stelian cu privire la re­forma justiţiei ţărăneşti? Primul lucru prin care păcătueşte este tocmai neglijarea factorului ce­lui mai important la distribuirea jus­tiţiei, acestor milioane de ţărani cari nu au justiţie. Voesc să vorbesc de personalul din care se va recruta şi din care se va compune aceşti repre­zentanţi ai justiţiei ţărăneşti. Pentru că, e în­deobşte cunoscut, că oricît de frumoase şi înalte ar fi principi­­ile unei legi, dacă lipsesc oamenii care să le aplice, acea lege nu va putea să-şi producă efectele ei salu­tare. D. Toma Stelian, în loc de a pune în fruntea justiţiei ţărăneşti, oa­meni maturi, independenţi, experi­mentaţi şi cunoscători ai nevoilor so­ciale, economice şi juridice ale sate-­ nilor noştri, pune tineri începători, lipsiţi de experienţa necesară, care vor face practică pe spatele justiţia­­bililor lor ţărani, mai ales că, după cum arată proectul, competenţa ju­decătoriilor de ocoale este conside­rabil mărită. E adevărat că d sa pare a le asi­gura oarecare stabilitate, avansări pe loc; e adevărat că d-sa admite prin­cipiul judecătorilor ambulanţi, cons­truire de localuri speciale la reşe­dinţă, dar toate aceste îmbunătăţiri materiale,nu vor avea nici un rezul­de suetudine. Deci, o dispoziţiune inacceptabilă dela început Dar acolo unde proectul d-lui Ste­lian cade în o adevărată contradic­­ţiune, este că, după ce decretează în mod principial stabilitatea jude­cătorilor, un fel de quasi-inamovibi­­litate, enumerînd condiţiunile numi­­rei lor, la urmă’adaogă că: „numirile vor fi provizorii iar judecătorii numiţi nu se­ vor bucura de stabilitatea judecătorilor definitivi*!! Nu înţelegem: e contra­dicţie, sau obscuritate^ der text;! In fine, tocmai cînd proectul ajun­ge la atribuţiunea cea mai grea şi mai importantă a acestor judecători ai ţăranilor, aceia relativă la contrac­tele­ agricole şi la reglementarea coru­pturilor anuale, proectul spune că „ei vor asista dacă vor fi solicitaţi şi dacă pot“!! Cum adică „dacă vor fi solici­taţi şi dacă pot“? Tocmai în asemenea atribuţiuni importante şi speciale intereselor ma­rei mase a ţăranilor, proectul ar tre­bui să prevadă o obligaţiune, nu o simplă indicaţiune facultativă ! Un punct nelămurit este şi urmă­torul. Proectul arată că: „competenţa judecătoriilor de pace a fost considerabil lărg­ă“. În acest caz, cu această competen­ţă mărită, diferendele dintre ţărani şi ţărani, sau dintre ţărani­ şi pro­prietari, se vor judeca în ultimă instanţă sau cu drept de apel? Şi atunci care este folosul judecătorilor am­bulanţi, dacă ţăranul pentru a-şi do­­bîndi dreptatea, va fi nevoit iarăşi să bată drumurile şi să alerge iarăşi pe la tribunalele din oraş sau pe la curţile de apel, perzîndu-şi timpul banii şi nădejdea în justiţie? Ast­fel întocmit, proectul d-lui Ste­lian ne apare ca ceva pripit, lipsit de unitate, de logică în gîndire şi de maturitate politică. El nu denotă o largă concepţie la acela care l’a al­cătuit. Partur­unt montes, nascetur ridi­­culus mus­ Lascar Antoniu Revoluţia şi liberalii D. Sturza a declarat ca proectele guver-­­ nului violează constituţia, dar că această­­ uzurpare a pactului nostru fundamental e ‘ o consecinţă naturală a evenimentelor din primă­vara aceasta. Greşala pe care o face d. Sturza o fac toţi liberalii. Revoltelor din primăvara a­­ceasta ei le dau însemnătatea unei adevă­rate revoluţii, iar potolirea ei, cu tunurile de repetiţie, o socotesc drept o victorie a lor. Prin urmare suiţi pe baricadele răsvrăti­­tei ei vin cu reforme cari necinstesc orice legi, ori­ce dreptate şi proclamă abrogarea constituţiei şi o dictatură politică a lor. Liberalii se cred eroii acestei revoluţii şi ca şi în marea revoluţie franceză, ei cred că represintă o clasă socială care a reuşit să impute vederile ei, să se impute ca clasa de guvernământ după revoluţia pe care au tutul nostru Suveran, care va împedeca ca de la Dor­ohm dd.Mshi dinţi să mai azistim la un nou măcel, la o nouă perioadă de jale şi durere. Declaraţiile d-lni Stea In penultima şedinţă a Comisiei agrare primul-ministru a făcut, fără de nici un înconjur, două declaraţiuni de o impor­tanţă extra­ordinară: d. Sturza a decla­rat că de multe ori Constituţia noastră a fost calcată şi că ea se calcă şi acum prin chipul anarhic cum a fost întocmit proiectul învoelilor agricole. D. Sturza a mai declarat că ţăranii au fost ucişi cu tunuri şi că, spre a da sa­tisfacţie ţăranilor romă şi în viaţă, trebue sa sa voteze legi în contra spiritului Cons­tituţiei. Primul ministru a confirmat deci că trăim în plină anarhie, căci nu poate fi dovadă mai patentă de anarhie, de cît atunci cînd un guvern impune proiecte de legi în con­tra prevederilor Constituţiei. In faţa acestor declaraţiuni categorice, în faţa hotărîrei ce­ a luat-o guvernul de a crea legi revoluţionare prin desfiinţarea Constituţiei, partidul conservator are da­toria de a împedica realizarea acestui plan prin ori­ce mijloace va găsi cu cale. Chestia agrară cere o bună şi urgentă rezolvire -asta ie sigur. Ţara şi proprie­tarii trebue să facă sacrificii pentru îm­plinirea acestei rezolviri—asta iar ie sigur. Dar să rezolvi chestia în mod brutal prin legi aşa de brutale că trebue să calci Constituţia spre a le pune în picioare— aceasta nu se poate. Nu se poate, fiindcă acele legi nu vor putea aduce roade bune întră cît spre a le creia va fi fost rut­voe să legiferezi a­­narhia. Situaţia, prin declaraţiunele d-lui Sturza, a devenit mult mai gravă de­cît în Mar­tie trecut. Partidul conservator trebue să între în acţiune. CA­TE­VA NOTE Monopolul circiumelor la sate, care va fi introdus în Aprilie viitor, va obliga pe învăţători să stea la tej­ghea şi să vîndă rachiu. Sistemul acesta al învăţătorilor-ra­­chieri va desfiinţa celebrul examen al înaintărilor pe loc. O înaintare pe loc, în asemenea condiţiuni, va fi imposibilă ! * Proiectul de lege al Nebunetelor agricole prevede, între alte multe nerozii şi obligaţia pentru ţărani ca să cultive plante artificiale. Şi să facă cu ele,ce? Să le vîndă la modiste, pentru pălării. Altă întrebuinţare nu vedem. Ilustrul misterios Trupele teatrale cari cutreieră anceie oraşe de provincie, au autori cărora îi incumbă datoria de-a împlini, în aceeaşi prestaţie , cercetează dlimitarea zonei din P. I­oaei; împarte pămînturi comunale, manifestează dorinţi şi­, şi este un ilustru necunoscut. Un bărbat cu o asemenea putere de muncă, înzestrat cu atîtea talente, n’a existat încă în Iaşi. Acum că există, ni­meni nu şti­e cum ie la faţă, dacă-i zice Vasile, Virgil sau Victor, dacă numele său, ie un pseudonim sau un nume ade­vărat. Cine este d. V. Palsoi ? De ce a fost plasat el în atîtea comisiuni, d­intre cari una, acea pentru „manifestări de do­rinii“, este prea delicioasă. Galeria cere să afle numele adevărat al ilustrului misterios. E o legitimă și curată manifestare de dorință pe care d. V. Pala­di, comisionar de manifestări de dorinţi, nu o va putea refuza. Aşteptăm şi noi cu nerăbdare. Potrivit nouei legi a procedurei electo­rale, listele electorale se întocmesc de tri­bunale, şi nu de primărie. La clubul conservator din Iaşi, piaţa U­­nirei, funcţionează o comisiune care se pune la dispoziţia alegătorilor, pentru ori­ce lămurire electorală, în fiecare zi de la oarele 5—7 p. m. OAMENI ŞI LUCRURI S­TAGIUN­E . Astă-seară se dischid, mari şi largi, porţile teatrului nostru naţional. Scena o inaugurează pentru această stagiune una din puţinele noastre opere dramatice de reală valoare istorică şi literară în a­­laş timp,­­ „Răzvan şi Vidra“ a nemu­ritorului Haşdeu. Va fi în acel­aş timp o plăcere intelectuală pentru spectatori şi va fi îndeplinită o sacră datorie de oma­giu pentru memoria unuia dintre cei mai de frunte cugetători şi scriitori ai gene­­raţiunei trecute. Nu ne facem iluzii. Teatrul nu va fi inaugurat prin unul din acele spectacole senzaţionale şi emoţionante pentru toată lumea noastră iubitoare de artă şi în pu­tinţă de a o răsplăti, de a o încuraja, a o însufleţi şi înfrumuseţa prin presenţa sa. Nu vom avea plăcerea estetică —­ de a vedea sala splendidă a teatrului ocu­pată de acel public elegant şi numeros care ia cu asalt locurile toate în anumite săli, la anumite representaţii ; nu vom vedea nesfîrşitul cortegiu de trăsuri du­­cînd lumea grăbită şi pasionată de artă, nici foaierul luat cu asalt de acea asistenţă care măreşte ea însăşi impresia de fru­museţe artistică, o nu! Şi facem aceste proorociri pe temeiul vechei experienţe şi cu convingerea că nu s’au mtîmpîat mari evenimente care să revoluţioneze nodul de a fi al marelui nostru public faţă de teatrul naţional, instituţiune mo­destă, cu prea puţine forţe dramatice de mîna întăiu, în neputinţă de a exercita o influenţă hotărîtoare sau o atracţie co­­vîrşitoare, asupra publicului romînesc. Încercările de a determina curente de simpatii, necesare­ oricărui aşezământ na- Sanatoriile pentru­­ neurastenici — Ce este un sanatoriu? — Mulţi confundă sanatoriile de tuber­­culoşi cu sanatoriile în general. E o greşală. Sunt sanatorii astăzi pentru tot felul de boli, cum sunt sanatorii pentru foarte mulţi cari nu sunt bolnavi. Sana­toriu! a intrat în modă. Ar fi o ruşine ca să nu fi fost măcar odată în viaţă în­tr’un sanatoriu. Mai ales sanatoriul pen­tru neurastenici. S’a răspândit vestea că neurastenicii sunt în general intelectualii, oameni cari ostenesc cfecrul cu cetirea, cu munca intelectuală. Neurastenia se vin­decă în sanatorii și sanatoriile dau deci brevetul de inteligență. — Mon cher.... am fost la Sanatoriul d-rului X! Excelent ! In cinei luni m’a făcut om! Eram neraustepisat pănă în măduva oaselor. — Și de ce dragă ? — Munca intelectuală, mă epuizasem în studiarea chestiei agrare (sau munci­torești, indiferent!). In fond sanatoriile sunt un fel de ho­teluri in care dela portar pănă la bucă­tar serviciul e făcut de cătră medici. Bol­­nstivul dacă e bolnav trăește într’o at­mosferă regulată de un aparat al docto­rului Y , mănâncă supă cu o lingură in­ventată de doctoreasa Z, îşi şterge bu­zele după cupă, cu o hârtie a chimistu­lui N , beii din pahare sistem cutare şi nu face omul nimic de­cât după precep­tele profesorului M. Bine­înţeles şi apa­ratul şi lingura şi hârtia şi paharul se plătesc în preţuri extraordinare. Şi mă rog de ce n’ar plăti? Cine sunt vizitatorii acestor hoteluri-spitale ? Toţi oamenii cărora ţicneriie doctorilor Y, Z, N şi M le merg de minune , ei singuri a­­vând o serie de frânturi la minte iden­tic fobiilor sistemului d-rului M. Sunt ani de atunci, am servit şi eu câteva luni într’un sanatoriu din Elveţia, ţineam loc vremelnic unui coleg al meu dr. Rosselet. Ah! ce muşterii am mai avut ! Era un serviciu delicios, dar nu l’aş recomanda colegilor—numai dacă n’ar avea ei singuri nevoie de puţin trata­ment. Aşa, aveam, în apartamentul întăi—era un sanatoriu foarte luxos—pe un nobil rus, un om îa toate minţile, cult, inteli­gent dar care îşi spală de cinci-zeci de ori pe zi mîinile — îi era teamă să nu se otrăvească. Mă duceam adeseori în o­­dăile lui unde eram bine venit căci vor­beam ruseşte şi într’un interval de jumă­tate de oră îşi spăla cel puţin de 10 ori mîaile. Avea cea ce numeau medicii la folie du toucher. Şi medicul meu şef îşi ap­ăra şi el de vr’o sută de ori mînile pe zi,­­— dar el o făcea din punctul de ve­dere al ştiinţei — îi era teamă să nu se infecteze. îşi găsise rusul, doctorul, n’am ce zice, şi întradevăr a eşit vindecat din sanatoriu, câştigase încă o boală de la un vecin al său. Acesta avea mania furatului. Era ca un corb, tot ce vedea strălucitor îi şter­pelea imediat. Ei bine, rusul cu mania lui de a nu murdări, fura totuşi, dar avea îngrijirea să’şi spele mînile în urmă. Şi mai aveam un alt client, un ameri­­­ cîiBăr ,"'r" mi rni~

Next