Opinia, ianuarie 1909 (Anul 6, nr. 620-642)
1909-01-14 / nr. 628
5 bani Exemplarul ABONAMENTE ■ş Un an.....................20 lei 6 luni..........................10 „ Redacția si Administrația: IAȘI, Str. Primăriei 30 * 1 Sub direcţiunea unui Comitet ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT 5 bani Exemplarul ANUNȚURI Un rând în pag. III, 50 Bani ‹ ‹‹ ‹‡ 40 ,, 9 Anul VI—No. 628 — Mercuri 14 ianuarie 2909 Şef nou fără directiva nouă Congresul liberal din sala băilor Eforiei s’a isprăvit. Decorul şi fastul congresului a ţinut scurt. Bărboşii partidului, bărbile albe şi negre s’au perindat la tribună şi în cîntări de osana au uns şeful. S’a ţinut să vorbească şi Moldova şi laşii au avut cinstea a 2 oratori, pe domnii C. Stere şi N. Gane. C. Sterea a vorbit întâiul; el e şeful liberalilor locali şi preşedintele clubului, d. Nicu Gane a vorbit al doilea, căci e numai primar al Iaşilor, dar a mai vorbit ca o chezăşie a bătrînilor liberali Moldoveni. Că Moldova ţine sau nu samă de d. Nicu Gane în politica liberală, nu ştim; ceia ce ştim e că nici Iaşii nu ţine samă de politica sa, dar vorba merge. D. Nicu Gane a fost ministrul din vremile grele ale guvernului I. Brătianu. Nu se putea ca ministrul lui 14 Martie 1888, care a luat parte la prohodul guvernării tatălui, să nu asiste la botezul guvernării fiului. Firul Lui 1888, cam şi figura lui I. Brătianu, care plana în sala Eforiei —după vorba d-lui Costinescu—nimenea nu le putea evoca mai cu tărie ca d. Nicu Ganea, căci d-sa drapelist n’a fost ca d. Emil Costinescu; d-sa n’a fost nici cel puţin cu Roseteki, a cărui cenuşer la gazetă era tot d. Emil Costinescu. Ca ieşeni ne bucurăm că oraşul nostru, a doua capitală a ţării, laşii deci, au avut locul de cinste la congresul liberal. Aceasta ne dă nota situaţiei. Şi iată de ce: In Iaşi liberalii stau foarte rău. N’au nici un om de mina întâia; energument sunt mulţi, dar fruntaşi nu. Nicăirea ca la Iaşi, liberalii n’au pierdut de la primul scrutin 4 locuri: al 5-lea i’au luat în balotaj cu miil, opoziţiei, iar la colegiul al 8-lea, ci pe ce să piardă alegerea cu scandal mare, dîndu-se învinşi de un Tărăbuţa! Dacă din toate cetăţile ţării delegaţii veniţi la congres au asigurat ca cei de la Iaşi, de tăria partidului, de încrederea şefului, apoi slabă aureolă se întrevede pentru viitor noului şef în diriguirea partidului. Şi aşa şi este. Noul şef al partidului liberal a fost cîntat de bătrînii partidului, că el a fost cel mai de valoare din partid, după expresia d-lui M. Ferechide. La această constatare a prezidentului Camerii s’a asociat imediat şi ministrul de finanţe, care a adăogat în mod enigmatic, că nu numai Ionel Brătianu s’a arătat cel mai destoinic în a conduce partidul, dar că D-zeu a făcut ca şi un al doilea fiu a lui Ion Brătianu să fie tot aşa destoinic ca şi Ionel. Adulaţiune plată, ori aluzie pe de departe la rolul jucat după vremuri de Dumitru Brăteanu, faţă de Ioan, zicîndu-i: hoţii la puşcărie Se prea poate ca istoria politică a partidului liberal să înregistreze repetarea scenelor dintre 1884—1888, ca rîvna fiilor lui Ion Brătianu pentru şefie. Noi credem, că pe d. Emil Costinescu l-a luat gura pe dinainte, şi ştiut este că gura păcătosului adevăr grăeşte. Interesantă este însă afirmarea şefului. Că bărbile albe s’au podenit şefului tînăr, e o notă bună pentru bătrîni şi o chezăşie de cuminţenie pentru tineret. Şeful a declarat că nu e locul de a schiţa un program, căci programul politic al unui partid de guvern îl fac împrejurările. De la început se vede că politica ce o va urma noul şef va fi acea_ a oportunismului politic, va îndeplini atîta cit împrejurările vor ierta, nu cit doctrina politică şi idealul politic de partid te îndeamnă să îndeplineşti. Şi aici glasul părintelui a răsunat în urechile fiului. La 1884 Ion Brătianu a realizat atîta, oit împrejurările politice i-au îngăduit, nu cit doctrina politică a partidului îl îndemna să realizeze. C. A. Rosetti a rămas utopist, ideolog şi s’a demis de la putere. Ion Brătianu a devenit oportunist şi soarta l’a ajutat. Şi în istorie, ca şi în statue, Roseti va sta la spatele lui Ion Brătianu, unul mărit, altul pitit. Fiul răia în 1909 politica tradiţională a tatălui: oportunismul politic. O mare decepţiune va cuprinde pe aţii ideologii partidului şefia lui Ionel Brătianu, căci tendinţa de echilibrare a forţelor lăuntrice ale partidului,fii va^dictalţinuta oportunismului,f pentru ^“se^mănţinea la diriguire. Iar d. C. Sterea făcînd teoria constituţională a şefului a început a-i trage eu vorba, că şefii se impun, nu se aleg, ca şi cum podgresul ar 1 fost altă-ceva de cît ratificarea unei alegeri de şef, impus prin decret ilegal, lucru ne maipomenit în ţara romînească,—nu prin cea mai intensivă muncă depusă de cel mai destoinic membru al acelui partid politic. Iar în ceia ce priveşte directiva nouă de dat partidului s’a mulţumit să înşire Domnia legilor, cea mai plată parte dintr’un program politic, întrucit domnia legilor nu e un punct de program politic deosebit de partid, ci un punct comun în educaţia civică a ţării, şi tocmai partidul liberal a dat deplină dovadă, că nu regretă domnia legilor, elavindu-şi în ţinută doctrine anarhice cu procedări revoluţionare. Cel mai gălăgios şef a celui mai gălăgios partid, care e în stare să dea loc ţării, numai să piară şoarecii, el vorbeşte de domnia legilor ! Incolo nu vedem nimic. Chezăşii multe, dar enunţări ridicule. Oh. Ghibănescu DOMNIA LEGILOR Iată cuvîntul magic, pe care noul şef al guvernului şi „conducător“ al partidului liberal, l-a pronunţat ca morgai de atotputernic, cu ocazia alegerii sale la congresul liberal de Duminică. Corintul acesta, în care d. Ionel Brătianu părea că vrea să sintetizeze întregul său program politic, este poate singurul lucru ce a acceptat d-sa de pe urma succesiune! politice a defunctului D. A. Sturdza. Dar cu toate că „domnia legilor" nu poate inspira decît simpatie, în gura d-lui Ionel Brătianu cuvîntul acesta sună dureros și impresionează rău. „Domnia legilor “ mai înseamnă domnia moralei şi a bunei cuviinţe, domnia banelor şi frumoaselor sentimente, fără de cari legea este moartă. „Domnia legilor" nu poate constitui scopul politic al acelui, care pentru a-şi mulţumi ambiţiunile de mărire şi poftele partizanilor, a lovit atît de crud în unul din oamenii politici, de mîna întâi, a ţării sale. „Domnia legilor“ nu o va putea niciodată înfăptui d. Ionel Brătianu, care în purtarea sa faţă de şeful şi de binefăcătorul sau d. D. A. Sturdza, s’a făcut vinovat de încălcarea celui mai elementar sentiment de recunoştinţă şi de dreptate, lovind cu un dispreţ nemărginit în simţul moral al întregii ţări. „Domnia legilor“ în gura primului ministru român este un cuvvnt deşert, banal, trivial chiar. Să-şi făurească d. Ionel Brătianu alte idealuri mai potrivite firii şi mentalităţii sale. D. Interpelarea d-lui G. Disescu In şedinţa de ori a senatului, prima şedinţă a parlamentului după vacanţa de sărbători, fruntaşul nostru, d. C. Disescu şi-a dezvoltat interpelarea sa asupra neconstituţionalităţii actualului guvern. D. Disescu este un vechi şi experimentat parlamentar şi în acelaş timp un profund cunoscător al dreptului nostru constituţional. D-sa a susţinut, şi cu drept cuvînt, că potrivit normelor noastre constituţionale, and primul ministru demisionează, întregul cabinet este demisionat, deoarece pluralitatea miniştrilor, în regimul nostru constituţional- nu există decit din punct de vedere administrativ. Guvernamentaliceşte însă, faţă de coroană şi de ţară, nu există decit primul ministru. Dar dacă primul ministru demisionează? întregul cabinet constituţionaliceşte trebue a se considera demisionat, şi atunci Suverană, uzînd de prerogativele ce acordă Constituţia, trebue să desemneze persoana de încredere, care să formeze noul cabinet. Aceasta este situaţiunea actualului guvern? Evident că nu. Demisionînd d. D. A. Sturza din preşidenţia consiliului de miniştri, membrii cabinetului au continuat de a funcţiona şi ceea ce e mai grav au desemnat ei, împreună cu preşedinţii corpurilor legiuitoare, pe noul prim ministu, fapt absolut împotriva spiritului Constituţiunii. Iată de ce, fruntaşul nostru a avut tot dreptul să zică, că guvernul este anticonstituţional alcătuit, că ţara din acest punct de vedere nu are guvern. Negreşit, că guvernul încearcă să-şi salveze şi situaţiunea „ ilegală, şi d. Ionel Brătianu a şi invocat unele precedente dinFranţa , dar precedentele, şi mai ales acelea ale vieţii constituţionale franceze, nu sunt de doct doveditoare. Orice ar spune d. Ionel Brătianu, guvernul ţsău est e anticonstituţional. Id. CÂTEVA NOTE O nouă speţă de politiciani romîni a trecut în istorie. Au dispărut Sturziştii. Dar de astădată cauza—contrar de cum se întîmplă în multe dispariţii—este perfect cunoscută. Dar nici nu e cum ar crede unii. Cauza nu e dispariţia d-lui Sturza, ci apariţia unui nou personaj, a d-lui Ionel Brătianu ca „conducător“ al partidului liberal. Cît de urît sună!... D. A. C. Cuza—este ui-se, că-i pomenim numele—continuă în Neamul d-lui Iorga marea sa operă „Jidanii în presă“, ocupîndu-se despre situaţia partidelor noastre politice, unele faţă de celelalte şi... „tob şebegoim harogh“. * Contrar de cum s’ar crede, poziţia d-lui Ionel Brătianu este mai puţin lămurită de cît înainte. Odinioară d. Ionel Brătianu—toată lumea o ştia—era ministrul de interne al guvernului liberal.— Astăzi toată lumea se întreabă, ce e d. Ionel Brătianu, conducătorul sau șeful partidului liberal ? Chestii politice NOI ŞI VOI Dl. Mihai Ferichide, preşedintele camerei a explicat în cuvîntarea sa de la băile Eforiei de ce s’a dat d-lui Ionel Brăteanu şefia partidului liberal, pentru că dînsul pe lingă numele ilustru ce poartă, s’a afirmat ca cel mai de valoare din partid. Dl. Ferechide a pus în discuţie rolul valorilor şi non valorilor. D-sa găsise că numai un fiu al lui Ion Brăteanu merită atenţie, ca cel mai de valoare; dl. Emil Costinescu s’a rădicat imediat şi a aratat că şi al doilea fiu a lui Ion Brăteanu e o valoare destoinică. De ce s’a uitat tocmai al treilea fiu ? căci în firul tradiţional al poveştilor noastre, fiul cel mai mic de împarat era cel mai năzdrăvan şi el învingea smeii în lupte, nu cel mai mare, care era mai nătăfleaţă! Dar desacordul produs între d-nii Ferechide şi Costinescu asupra valorilor politice a fiilor lui Ioan Brătianu, îl vor tălmăci ei cu ai lor; şi dacă al treilea fiu al lui Ion Brăteanu n’ar fi fost închis la Letea, probabil că industriaşul ministru l’ar fi tămăiat şi pe dînsul. Semnificativ a fost tonul cuvîntării d-lui Ferechidi. De repetate ori dl. M. Ferechide a vorbit în persoana I, ca şi cum actul alegerei d-lui Ionel Brăteanu ca şef al partidului n’a izvorît din rărunchii partidului ca o indicaţie inexorabilă, ci din combinarea de culise a 10 inşi: 8 miniştri şi 2 preşedinţi de corpuri legiuitoare. „ Actul nostru“ „noi singuri şi dumnevoastră“, au fost vorbe des repetate de dl. Ferekidi, cari au făcut o penibilă impresie asupra auditorului, căci se constată că congresul n’a avut nici o iniţiativă şi că el n’a fost chemat de cît să ratifice acte împlinite. Ori cît s’ar fi ştiut că şefia lui Ionel Brăteanu nu era izvorîtă din nevoile de partid, ci din combinaţiuni oculte de culise, era prudent să se fi salvat aparenţele. Partidul îşi alege şeful prin organele sale esenţiale. La liberali din contra, anumite organe au ales şeful, şi partidul vine şi zice amin. „De aceia am crezut că numai noi singuri nu ne putem da asentimentul nostru fără a vă întreba şi pe dumnevoastră*. Noi şi dumnevoastră noi şi voi! asentimentul nostru şi al vostru. Această deosebire între partid şi organele lui, oricît ar constitui un fel de a vorbi al d-lui M. Ferechidi, trădează o anumită stare sufletească la liberali. Partidul nu se simte unit în acelaşi gănd cu şefii l or ganizările interne sufăr de lipsă de omogenitate. Dovada au făcut’o delegaţiile şi recepţia lor. Din vre-o 10 judeţe n’au venit anumite delegaţii, în mod ostentativ; din alte vre-o 8 judeţe au venit cîte 2 delegaţi, cari n’au catadixit să se întâlnească una cu alta; iar cînd cele de la Olt s’au întâlnit în faţa şefului s’au luat la harţă. „La Olt sunt 2 capete; şi unul din ele trebue tăiat". Deci noi şi voi la congres; noi şi voi în delegaţii; noi şi voi în partid. La Olt 2 capete; la Vaslui 2 capete; la Huşi 4 capete; şi tot aşa de la un cap la altul al ţării partidul liberal e frămîntat de lupta dintre noi și voi, căci sînt multe capete în partidul liberal și nu Ionel Brăteanu va fi cel destoinic să le reducă prin tăere la unitate.* * * -----------*■-——-—--------------------------- OAMENI Şl LUCRURI PRIETENII IUBIRII Cu privire la cele scrise de curînd a-1 supra unui duşman al iubirii —August I Strindberg una din cetitoarele acestei ru- I brici face cîteva reflecţii interesante, pe I care ne permitem a le reproduce, după ce am suprimat rîndurile măgulitoare ce bine I voeşte a scrie la adresa modestului ar- I ticolaş. ...„Nu ştiu cum am simţit dorinţa a-ţi I mulţumi în numele sexului meu de apă- I rarea cauzei noastre drepte. I Căci a fi contra iubirii, înseamnă a fi I împotriva femeei, ceea ce e o mare nedreptate. De ajuns că fără a fi cetit mulţi pe I Strindberg sau alţi anti-femenişti tine- I rimea noastră e atît de sceptică, de îm-j bătrînită sufleteşte, că te gîndeşti cu groază la efectele ce le poate produce I o asemenea otravă asupra inimilor ti- I nere, a caracterelor neformate. I A reduce iubirea numai la senzuali- I tate, e un păcat! Dar ce nume putem da acelui avînt de neînvins, ce ne apropie de o fiinţă, încordîndu-ne toate puterile sufletului pentru a-i cunoaşte necunoscutul sufietu- I ui ei, în scop de a-i face binele şi fericirea ? Nu e iubire, aceasta? Şi dacă a privit iubirea numai ca senzualitate e păcat, a împrăştia în lume veninul acesta, sub forma a mii de exemplare, care e sorbit cu nesaţ de atîtea minţi tinere, e un I atentat la viaţa morală a atîtor tineri, o crimă chiar! Şi poate mulţi dintre bărbaţi, vor to- lera acreditarea acestor idei, pe cît de imorale, pe atît de primejdioase, nedîndu-şi seamă că lovesc în prestigiul fa- I miliei. A fi contra iubirii ! Dar oricît şi-ar rîde cineva de ea în mod natural nu se va putea sustrage ei, fiind o trebuinţă sufletească mai întăi, căci prin ea viaţa ni se pare mai frumoasă, şi oricît ar reduce-o marii scritori la scopul ei procrearea, nu vor putea împedeca să existe iubirea izvorîtă din pătrunderea curată a sufletelor. Că iubirile nu mai au caracterul idealist de odinioară, sunt multe cauze, dar a face numai pe femee respunzătoare și mare vinovată, e o judecată fără temei, un adevărat fanatism. Cred, dinpotrivă, că femeea e mai idealistă în ubire decît bărbatul şi ar fi multe dovezi de adus, nu e acum nici timpul, nici locul. Zic numai atît că, dacă iubirea ar fi legată esclusiv de simţuri, ar trebui să ne întoarcem la acea stare de lucruri, la care Turcii au renunţat acum spre cinstea lor şi a femeilor turce. Şi chiar dacă s’ar zice că iubirea ideală ţine prea puţin, nu e un cuvînt a nega existenţa acelor clipe de extaz sufletesc acea viaţă vecină cu a îngerilor. Să respectăm amintirea acelor clipe de viaţă sufletească intensă, lăsînd ca senzualitatea să fie considerată ca scop în iubire, numai de cei anormali. Da nu ei vor forma societatea omenească ! Voi căuta să citesc pe Strindberg, căci e bine să-și cunoască cineva dușmanii. Mă gîndesc numai cît rău ar face în lume asemenea scriitori cu scrierile lor, dacă alăturea de ei nu s’ar ridica măcar din cînd în cînd, vocile oamenilor de inimă—suflete artiste cari ştiu să-şi dea seamă de influenţa bine făcătoare a iubirii sufleteşti, care înalţă pe om. Cîte lucrări şi opere de artă n’au zbucnit sub impulsul celei mai curate iubiri ? Femeea e în stare dar, să inspire pe bărbat, înălţîndu-şi amîndoi su POMUL DE CRĂCIUN O datorie sfîntă ni se impune ca să păstrăm obiceiurile şi datinele noastre strămoşeşti, căci nimic nu e mai caracteristic în viaţa unui popor ca datinele sale . In ele ni se arată ca printr’o oglindă ceea ce a fost acea naţiune, istoria ei, suferinţile ei şi învăluirile prin cari a trecut. Introducîndu-se îa datinele poporului nostru obiceiuri da ale străinilor, de sigur naţionalitatea noastră ca şi a oricărui popor, încetul cu încetul va apune şi nu va întîrzia de a dispărea. La noi, cu cea mai mare mirare vedem că de vreo cîţiva ani a început a se introduce în datinele noastre, cîte o- dată la Crăciun, dar mai cu seamă în ajunul anului nou, un copac, care se serbează de catolici numai la Crăciun, şi se numeşte de Francezi Arbre de Noel, iar de Nemţi Christbaum. Ce va fi însemnind şi pentru ce începe a se furişa în vechle noastre obiceiuri acest copac, căruia i s’a dat numele de pomul de Crăciun, nu ştim şi nici nu ne putem da samă în ce scop ne silim a’i introduce. Nici într’o istorie profană sau bisericească nu stă scris, că la Crăciun sau în ajunul anului nou, să se fi petrecut vre un eveniment, care să aibă vre-o legătură cu un asemene copac, nici o legendă n’a existat şi nici există in aceaată privinţă. Unele ziare mai numesc acest pom de Crăciun şi tradiţionalul pom, fără ca să’şi dea samă că în obiceiurile poporului nostru, fie la Crăciun, fie în ajunul anului nou, nu s’a pomenit să se fi făcut serbarea vre unui copac. Cu toate aceste un asemene copac, l’am văzut în ajunul anului nou (31 Decemb.), la petrecerea d-siă de Societatea de gimnastică, Sport şi musică din Iaşi, m’utulată Serbarea pomului serbare familiară şi tradiţională, ne spun dările de seamă despre această petrecere. 1.Intrînd în localul Societăţii se vedea aşezat în fundul sălii, pe scenă, un copac mare, iluminat cu electricitate, şi un palat mic, care tras de sfoară sărea şi făcea diferite întorsături. Nu era oare mai bine, dacă in locul acelui copac ar fi fost o Stea frumoasă, luminoasă, de la Dumnezeu trimeasă şi In roiul acelui palat să fi fost jocul păpuşelor, teatrul nostru primitiv, care a înveselit sute de ani pe moşii şi stră- moşi noştri, reprezentîndu-se scene din viaţa poporului nostru, scune din trecutul nostru istoric. N’ar fi mai bine dacă această serbare familiară s’ar fi început cu buhaiul cu sunetul talancelor şi al clopoţeilor cu pocnitul bicilor, cînd tot atunci colindătorii cu uratul, să fi recitat frumoasele colinde ale pluguşorului Noi credem că această ierbare, pe nedrept intitulată serbarea pomului, ar fi fost cu mult mai plăcută şi mai interesantă pentru public şi mai cu samă pentru copii, căci ar fi văzut desfăşurîndu-se înaintea ochilor lor, obiceiuri vechi strămoşeşti, devenind această petrecere, cu modul acesta, o serbare istorică. Dar acest pom de Crăciun, îl găsim introdus nu numai prin societăţile noastre, prin instituţiuni culturale, filantropice, cercuri militare etc., ci încă şi prin şcolile statului. 1l găsim chiar şi prin şcoalele săteşti. Şi cum nu s’ar introduce şi pe acolo, cînd şi profesorii îl introdus prin oraşe ? Aşa în ajunul anului nou (31 Dec.), am văzut că s’a serbat pomul de crăciun îa localul Liceului naţional din Iaşi, la care a asistat profesorii şi profesoarele cu familiile lor. In sala cea mare a Liceului era aşezat un copac iluminat nu cu electricitate, ca la Societatea de gimnastică, ci cu luminările atîrnate de crengile lui. N’ar fi fost mai bine şi aici, ca In locul acelui copac, să fi fost o Stea frumoasă, şi serbarea să sa fi început cu biceiuriie strămoşeşti cari se fac în ajunul anului nou, buhaiul, păpuşele etc. In mai multe rînduri am scris în contra introducerei acestui copac în obiceiurile noastre, şi nu voi înceta de a tot scrie înainte, şi cîte zile îmi va da încă Dumnezeu de trăit, nu mă voi opri un singur un moment de a lupta prin tot ce-mi va sta prin putință în contra a- ——»»»«•MgaKatBa3s&**w’i»w-"~---- fletele în domeniul artei unde totul se purifică“. Da, da, necunoscută dar simpatică cetitoare. Să urăm pe cei nedrorpţi şi pesimişti, şi să fim înainte de toate prietena iubirii. Rodion.