Opinia, martie 1910 (Anul 7, nr. 956-980)

1910-03-02 / nr. 956

KALODONT PASTA dePINŢI indispensabilă . FA.S ARGHESorinâ CS. Viena-Paris „De l’Allemagne“. In prefaţa ediţiei a doua—1835—Heine scria: „Cea mai mare parte a acestei lu­crări, scrisă întăiu în franţuzeşte, pen­tru francezi, am făcut-o cunoscută, a­­cum cîtva timp, compatrioţilor mei ger­mani, în limba germană sub titlul: „Din istoria literaturei moderne în Germania“. Prefaţa primei ediţii, în Aprilie 1833 începe astfel: „De­şi paginile acestea le-am scris pentru „Europe littéraire“ o revistă pa­­risiană etc...“. Cîţi ani avea pe atunci, în 1833, E­­douard Grenier, născut în 1819 ? Nimeni nu va susţinea că la 13—14 ani va fi fost secretarul şi colaboratorul lui Heine. Numele lui trebue exclus cel puţin pentru încă 10—12 ani din seria unor eventuali colaboratori ai marelui poet. Ca acesta să-i fi putut încredinţa cîte o notă sumară, pentru ca Grenier să facă din ea un articol sub care Heine să-­i pună numele, credem că cel puţin vrîsta 25 ani ar fi trebuit să aibă. Această vrîstă însă corespunde cu anul 1844, adică anul cînd începe pentru Heine epoca dureroasei boli care-l va ţinea încătuşat timp de 12 ani, pănă la moar­tea lui survenită în 1856. De la 1844 înainte activitatea ziaristi­că e tot mai rară, iar mijloacele pecu­niare personale aşa de modeste, în­cît nu numai că n’avea cu ce să-şi permită luxul să întreţină doui secretari „oculţi“, dar n’avea ce face cu activitatea lor, putînd abia să scoată din publicistică şi din pensiunea mică a Statului fran­cez propria sa existenţă. Opera cea mare şi multilaterală în proză Heine o publicase pănă atunci. Edouard Grenier n’avea doară preten­ţia să fi „colaborat“ la poeziile lui Heine. Poate doară la traducerea poe­mului Atta Troll pentru „Revue des Deux Mondes“, ori alte asemenea în­cercări, toate făcute sub privigherea proprie a lui Heine. Dar de aci pănă la cele spuse de biograful român al lui Grenier—­e mult ! Era însă Heine așa de străin de limba franceză și așa de mîndru—pe nedrept —de convjug­­rea acestei limbi ? Marea ambiţiune a lui Heine era de a rămînea „un poet german“. Dovadă cele scrise de el însuşi: „A fost o mîn­­drie prostească de poet german, care m’a reţinut să devin macar pro forma francez. Ce ruşine ar fi fost ! Natura­lizarea poate fi bună pentru alţii,—dar mie mi se pare o nebunie curată, dacă mi-aşi zice că sunt în acelaş timp un poet german şi un naturalizat francez...“ (Luteţia, 1854). In timpul boalei fu vizitat de doi filosofi—compatrioţi, cărora le zise în­tre altele: „Francezii nu ştiau şi nu ştiu mult din filosofia germană , chiar Victor Cousin a făcut greşeli în această privinţă. Cele mai multe lucruri despre francezi le-au aflat prin mine şi caracteristic e că fie­ce gîndire germană a luat o direcţie practică, îndată ce a fost transplantată pe teren francez“. De aceasta era mîn­dru poetul­­ Poetul Heinrich Laube, el însuşi scri­itor superior, povesteşte că a asistat în casa romancierei Georges Sand la o discuţie filosofico-relioasă între Heine şi Lamennais : „Nici­odată n’am văzut pe Heine aşa de îndămînatec în relaţiuni sociale. Se î­n t­î­m p­l­a de multe ori să vor­bească franţuzeşte cu timiditate, deşi cultiva franceza cu multă fineţe; dar de astă dată ea-i isvora din gură sub forma unei cascade neînfrînate şi el gă­­sia, fără să caute expresiile cele mai nimerite, ca un francez născut*. Şi în altă parte repetă: „In acea zi Heine a vorbit în franţu­zeşte aşa cum nu l-am mai auzit nici­odată vorbind: o dovadă cît de mult era omul dispoziţiei momentane şi cît material avea pregătit în sine dinainte şi pe care n’avea de­cît să-l uzeze cînd simţea trebuinţa, sau avea dispoziţia necesară“. „Georges Sand şi Lamennais vedeau în Heine acel spirit liber în care ambii aveau încredere, şi de care Heine, în acea zi a abuzat faţă de Lamennais, că a putut abuza de el, m’a uimit, căci a trebuit pentru aceasta să dovedească o desăvirşită stăpinire a limbei franceze“. E destul să spunem că Laurie nici n’a îndrăznit să viziteze pe Georges Sand, înainte de a şti bine limba fran­ceză. In această privinţă el redă in „Amintirile“ sale un mic dialog cu Heine. Cind i se prinse acestuia într’o zi —pe la 1840— că regretă a nu stă­­pîni perfect limba franceză, Heine îi zise: „Aşteaptă pănă te-i fi întors din că­lătoria d-tale In oraşele din provincie La Paris se vorbeşte prea mult nem de vânzare la: PARFUMERII, FARMACII PROGUERII etc.' ţeşte, ca să poţi învăţa bine franţuze­şte ; în provincie nu auzi peste tot o franţuzească clasică, dar auzi şi vor­beşti numai franţuzeşte. Cît despre o franceză perfectă,—o vei căpăta abia după cîţiva ani. E ca şi cu vinul ; cînd e nou culese, bun doară pentru setea dintîiu...“ Heine călătorise şi el în provincie , vorbea din experienţă. Mai convingător e următorul fapt. In 1854 ziarul „Mousquetaire*, al lui Du­mas fiul, a vorbit despre o poezie ine­dită a lui Heine, dîndu-i şi titlul şi cu­prinsul. Fusese o mistificare şi Heine rugă pe Dumas să dezmintă notiţa şi-i zise în acelaş timp : „Nu m’ar supăra daci ai fi amabil să faci cunoscut cititorilor că peste pu­ţin timp veiu face să apară o ediţie complectă a poeziilor mele traduse din limba germană în cea franceză parte de mine, parte de colaboratori-prieteni. Nu da însă înştiinţării caracterul unei re­clame şi arată că singurul scop al în­treprinderi este ca să dau bietelor mele poezii un adăpost sigur în contra ze­lului supărător al unor industriaşi— poeţi, cari vor să se afişeze ca traducă­tori ai versurilor mele, fără să aibă cea mai mică încuviinţare din parte-mi sau de la ilustrul meu părinte Phöbus­ A­­ pollo...* E lucrul destul de clar ? Şi atunci ne întrebăm din nou : care anume lu­crări ale lui Heine ar fi putut fi „scri­se“ de Ed. Grenier şi de anonimul com­plice al acestuia ? Şi cine oare cunos­­cînd opera lui Heine In perfecta ei u­­nitate, aceleaşi în absolut toate mani­festările ei, fie în versuri, fie în proză, seînteetoare de o lumină proprie şi u­­nică, ar putea risca nişte afirmări ca ale d-lui V. I. Ghica în „Convorbiri li­terare ?“ De altfel ne vom permite a mai re­veni asupra temei, dacă im vor cere şi mai cu seamă se vor da probe contrarii convingerei exprimate mai sus şi sprijinită pe fapte. Rodion nprej­urările dacă nu ni OAMENI ŞI LUCRURI D­e teama Ei Ceea ce nu era greu de prevăzut în­cepe să se întîmple­ De teama unei ca­tastrofe provenită dintr’o eventuală în­tîlnire a pămtntului cu Cometa, unele minţi încep a-şi pierde cumpătul, încep a se dezechilibra. Aşa, se anunţă că un locuitor dintr’o localitate ungară Zsozsani a în­nebunit și s’a sinucis de frica... Ei. Nefe­ OPINIA rîcîtuî, Adam Toma, care purta două nume simbolice,—numele întâiului om bi­blic şi numele celui mai necredincios, după Evanghelie, se temea să nu rămînă expus peirii fi a preferat moartea de bună voie unei morţi violente. S’ar putea crede că e un caz izolat al vre­unui neurastifeic. Lucrul nu este aşa. Cunoscutul astronom englez Robert Ball a fost silit să recurgă la publicitate pentru că în fiece zi era asediat de sute de întrebări şi de scrisori, foste privi­toare la prezise catastrofă produsă de o ciocnire cu cometa Halley. Iată ce scrie cuvantul englez In »Times“ pentru liniş­tirea conaţionalilor săi, răspunzind unuia din nenumăraţii clienţi care i-au scria: „Stimatul meu domn! Un rinocer In goană de sigur că nu s’ar teme de întîlnire cu un păinjeniş. Tot aşa de pu­ţin trebuie să se teamă pămîntul de o ciocnire cu vre­o cometă. In anul 1861 noi am trecut prin coada unei comete şi nimeni n’a avu­t habar de aceasta. Timp de aproape o sută de milioane de ani viaţa a existat neîntrerupt pe acest glob pămînteac, cu toate că spaţiul dimpreju­­rul lui a fost vizitat de cel puţin cinci comete pe fiece an Dacă un adevăr co­­metele ar putea să facă vr’un rău pă­­mîntului, atunci lucrul a’ar fi întîmplat cindva, de multă vreme şi d-ta şi cu mine n’am mai avea ocaziunea să ne ocupăm nici de comete, nici de altă ceva. Sper că scrisoarea aceasta o să-ţi aducă li­niştea da care ai trabuinti. După pre­vederile mele pe la 12 Mai vom stră­bate coada cometei fără să băgăm de seamă. îmi aduc aminte că celebrul John Herschell a acria undeva că o întreagă cometă poate fi plasată, ca să încapă în buzunarul unei mantele.* Un alt astronom complectează pe Ball și arată anume pasagiul din operile lui Herachel unde marele astronom a scris cele de mai sus, adăogînd încă: „Coada unei Comete mari poate, precît ştiu, să se compună din clţi­va pfunzi din ma­terie.“ Se ştie în adevăr că cometele sunt corpuri gazoase şi pericolul îl vedeau unii astronomi în compoziţia gazurilor. ...Şi cu toate aceste frica nu va dis­părea dectt după trecerea datei primejdi­oase şi după ce vom fi străbătut coada cometei. Cine ştie cîte minţi slabe se vor dezechilibra încă în aşteptarea ei de teama eil­­. ito-Pats-ârtî Artiste venin« la Paris—Cu teatrul —scrie „Viaţa Socială“ stăm bine nu numai în ţară dar şi în străinătate. In adevăr pe cînd In site domenii ale lumei , avem riţiva'actori, cari* au făcut ocolul pămîntului. Văzînd cum se joacă de bine , noi în ţeară, în teatre, în ao­­cUt&te, îiu... politică, proorocim ziua cind se va spune că tot românul e născut actor. Aşa ci nu-i o simplă întîmplare fap­tul că aom, la trei teatre din Paris, trei romînce din rolurile pline, tustrele tinere şi nu demult plecate din ţară. La Oeon, al doilea teatru francez după „Cmédie Franţaia“ joacă d-ra Ma­­rioara Viitura rolul Abia în piesa arabă Antar. L­e Petit-Théâtre“ rolul principal SOCIETATE ANORMa Capitel social Lei 5ooo,ooo SEDIUL: Bucureşti, Straja Sertan Ne. 2 20° 20° 30% 30° ro PROSPECT BANCA LATINA formată pe acţiuni la purtat« 200 lei una, deschide chiar de acum subscripţiune publică pentru complectea mărirei capitalului social. Cond­ţionție te subscrienant: se va vărsa odată cu subscrierea adicăe acţiune Lei 40 plus o taxă de cartagiu de acţiune „ 10 după două luni de la primul vărsămâ adică „ 40 la 15 Septembrie 1910 adică de acţiun „ 60 la 15 Noembrie 1910 adică de acţiune „ 60 Domnii subscriitori cari ar dori ca întrul vărsământ la acţiunile ce subscrie să-l facă integral li se va face o bonifice de 6 lei de fiecare acţiune. Anul Social începe la 1 Ianuarie şi se închide 31 Decembrie. Din beneficiul net, compus din produsul tutu­ afacerilor societăţei, se va preleva mai întăi un minimum de 5*/o pentrurearea fondului de reservă, alţi 5° )6 ca procent la capitalul vărsat şi rest beneficiului se va distribui acţionarilor ca al doilea dividend. Fondul de reservă care se va urca pină la aătarea capitalului social este tot averea Acţionarilor. Subscrierile acţiunilor şi vărsămintele se fac Bucureşti la Sediul Băncei, din Strada Smărdan No. 2 în faţa Bisericei Riţi. Subscriitorii din ţară vor trimite aderările vrsămintele prin cecuri sau scrisori de valoare la adresa Băncei, şi cu pal curier vor primi chitanţe respective. Comitetul de Direcţiune: D-l M. C­HARET, proprietar, fost Directorieral al Creditului Agricol și Viticol. D-l Comantor I. COANDA, proprietar, fost actor al Serviciului Maritim Român. D 1 SCARLAT ARION, Dr. în Drept, avoc mare proprietar rural, fost Deputat. D-l I. N. GESARESCU, Dr. în drept, avocatpietar, fost prim-ajutor de Primar al Capitalei. D-l C. N. IUCA, comerciant, propietar Iuri D-l Henri nEFTI, propietar, fost director Auca Franceze, fost director al Băncei Comerciale Române din Bucur „ D-l I. G. TESTIBAN, propietar, fost Direcți Băncei pe Credit și Scont din piesa Le drame de three comens Bar e ţinut de d-ra Viorica Marini (Ma­­rinescu). In afirșit la teatrul „Ambigu“ d-ra Fiorica Cocea joacă în piesa Nicio Carter rolul prim, Carmen. * Revista „Luceafărul“ anunță că a că­pătat colaborarea poetului Ștefan Caco­veanu. Nu și-ar putea alege un pseudonim ? * Profesorul de tehnică aeronautică la Sorbonne, Marchis, s’a exprimat în mod cam sceptic despre proectata expediţiu­­ne la polul nordic a contelui Zeppelin. El zice că temperatura regiunilor polare va sili pe contele Zeppelin să mărească mult dimensiunile balonului său. Influen­ţa răcelei asupra aluminului nu e de te­mut, de­oarece Zeppelin întrebuinţează un metal cu totul nou, a cărui compozi­ţie se cunoaşte. La întrebarea dacă di­­rigeabilile franceze ar putea să risce o asemenea urcare, profesorul răspunse : „De ce nu ? Dar să aşteptăm întăi întoarcerea lui Zeppelin. André şi Vell­­man trebuie să ne inspire oarece pru­denţă pentru asemenea expediţii la po­lul nordic. Unul nu s’a reîntors, celălalt n’a plecat“. Un băiat, în vîrstă de 11 ani, din clasa a doua dintr’un gimnaziu din Vi­ens, a născocit un sistem automatic de pus la tramvaie spre a înlătura ori­ce accident. Băiatul are talent cu totul deo­sebit In­sie tehnicei şi a mai făcut şi alte invenţii, de pildă vederea la depăr­tare prin mijlocul unei sîrme şi cu ce­lule de seleniu, etc. I se dă voie însă să se ocupe cu astfel de lucruri numai două ceasuri pe zi, ca să nu-şi lase în pără­sire celelalte materii școlare. Informaţii □ Şcoala de corecţie —După cum am anunţat i­eri la orele 5 p. m., s-au întru­nit la Universitate, persoanele care au luat iniţiativa de a înfiinţa o şcoală de corecţie. Au luat parte la consfătuire : I. P. S­­S. Mitropolitul Pimen, general Tătăre­­scu, 1. Burada prim-preşedinte al Curţei, de Apel, principesa Maria Moruzi, d-na şi d. dr. Dragomir Hurmuzescu, d-na d. Al.Hinna, col. Al. Musteaţă, d-na d. P. Rişcanu, d-na şi d. Ubrinoschi, Corjescu, d-na şi d. Castano, dr. Deme­triade, d-na V.­lamandi, C. Meissner, Iu­lian Teodorescu, econom Pavel Savin d-na şi d. C. Praja, d-na şi d. Cădere econom I. Ţincoca, protoereu, Haralam­b Vasiliu, I. Mitru, d na şi d. St. Popescu o I. V­. o.-,;-, r-----1 L fi«!«,. preot Gh. Carp, dr. Roşculetz, Constan­tantinescu. A luat cuvîntul I. P. S. S. Mitropoli­tul Pimen, explicînd utilitatea înfiinţărei unei şcoli de corecţie, după care a vor­bit d. Const. Meissner, iniţiatorul înfiin­ţarei acestei şcoli, care de asemenea expus necesitatea unei şcoli de corecţie S-a aratat că şi Statul vrea să înfiin­ţeze, în Octombrie viitor, o asemenea şcoală, însă numai pentru minorii care au fost cartaţi cu justiţia. S’a discutat apoi asupra localităţei unde să se înfiinţeze şcoala de corecţie In principia s'a admis trei locuri, sau la M-rea Almaşu, ori la M-rea Bistriţa, sau în fine, la M-rea Hlincea, de lingi Iaşi S’a ales apoi următorul comitet, care va chibzui asupra stringerei fondurilor ne­cesare: 1- P. S. S. Mitropolitul Pimen al Mol­dovei, preşedinte ; P. S. S. Archiereu Nicodem Munteanu, d-nele : Principesa Moruzzi, Ana Rosetti, Maria Hinna, Lin­dia Grecianu, Victoria dr. Hurmuzescu, col. Musteaţi, Aglae P. Rişcanu, Maria Castano, Maria Iamandi, Uhrinoschy, d-nii Ion, Burada, general Tătărăscu, I. Gă­vănescu, Matei Cantacuzino, colonel C Langa, dr. Demetriade, Iulian Tedorescu, Ioan Corjescu, şi I. Ralet. □ E de relevat că la examenul de î­­naintare pe loc nu se prezintă nici jumă­tate din învăţătorii înscrişi, ceia ce a pus în grijă cele două comisiuni examina­toare. Faptul se datoreşte neîncredere­ mari ce au învăţătorii în rezultatele finale ale acestor examene, ştiut fiind că de­şi reu­şesc, abia tirziu de tot, le vine rîndul la înaintare. □ Cu elementele muzicei batalionului 4 de vînători, cari, după cum se ştie, a fost desfiinţată, administraţia comunală va înfiinţa de la 1 Aprilie, o muzică co­munală proprie. Această muzică va cînta în timpul ve­rii la grădina Copou. □ C. I. Tănăsescu, inspector al învă­­ţămîntul muzicei, care a fost în locali­tate, unde a inspectat pe maiştrii de mu­zică, s’a reîntors în Bucureşti. □ După cum am mai anunţat, exca­­dronul de excortă (jandarmi călări) va fi transformat într’un regiment de roşiori. Noul regiment care, va fi pus sub co­manda d-lui col. Grecianu, va fi al 10-lea regiment de roşiori.­e la 1 Aprilie, urma dar ca excadro­­nul de la Iaşi să fie mutat la Bucureşti. Ni se spune insă, că d. general Crăini­­ceanu ministru de răsbunu, în urma stă­ruinţelor unui deputat din localitate a ho­tărît să lese excadronul de Iaşi tot act, bine­înţeles să facă parte din noul regi­ment al 10-lea de roşiori. Q­ Parchetul fiind înştiinţat că în a­­propiere de Galata s’au găsit două ca­davre în putrefacţie, d. prim-procuror Bercea a plecat la faţa locului, împre­ună cu ajutorul medicului legist. □ D. Paleologu inspector al vămei, circ. Iaşi se va retrage la pensie pe ziua de 1 Aprilie­­. *­­ In ziua de 9 Martie se va oficia cu o deosebită solemnitate, hramul bi­sericei 40 de sfinţi. Va oficia protoereul judeţului şi mai mulţi preoţi. □ Consiliul de higienă al oraşului, nu se va întruni în astă-seară ci peste cîte­va zile. □ I. P. S S. Mitropolitul Pimen al Moldovei şi Sucevei, s’a reîntors ori di­­mineaţă în localitate.­­­ Comisiunea de recrutare a înce­put astă­zi operaţiunile la comisisia dispărţirei a IV-a □ Din Huşi ■—Sintem­ pe punctul unei radicale schimbări, în direcţiunea politică a partidului liberal. E dat Faldului ca să fie cuibul direcţiunei socialiste a parti­dului liberal, întru­cît aici a fost prefect dr. N. Lupu, baş socialist; aici au culcuş d-nii fraţi Iorgu şi C. Diamandi, baş so­cialişti, aici e băştinaş D. A. Teodor, secretar general, vechiu socialist mili­tant; toţi aceştia grupaţi în jurul Revis­tei Democraţiei Române. Pe lîngă aceştia vine elementul local brătenist: Irimia Gheorghiu, avocat şi deputat, N. Cişman vechiu luptător libe­ral, Iuliu Zane, Gh. Leca, Gh. Andriescu, Grig Perticari şi C. Cozma. In consfătuirea avută de la d. Irimia Ghiorghiu s’a pus bazele unei noi îndru­mări în politica locală şi s’a hotărît a se da direcţiunea politică d-lui D. A. Teo­dor, care prin strînsele sale legături cu d. Haret, va da nota viitoarei politice a partidului liberal la Huşi. Ignorarea cu totul, şi în definitiv ex­cluderea de la diriguirea politică a d-lor dr. I. Munteanu, fost prefect, fost primar, fost senator, cum şi a ginerului său Alex. Răşcanu, actual deputat, nu e pornită din considerentul că d-lor n’ar avea nici o forţă electorală, ci pe motivul că n’ar avea aşa legături în Huşi, cum are de pildă d. Irimia Gheorghiu, ale căruia rude sunt în celelalte partide şi graţie cărora a reuşit cu 4 voturi la alegerea colegiu­lui I de Cameră. Dl. Alecu Răşcanu a dat dovadă că­­ se bucură în masa alegătorilor Huşani de mai mare trecere, de­oare­ce la ale­gerea de col. II din 1905 a întrunit mai multe voturi de­cît emulul său cu tot spri­­jinul dat d­­r. Nicu Cişman, dar oricum va fi, începutul dresului arată că partidul liberal se cârpeşte la Fălciu ca şi ante­­reul lui Arvinte.­­ Comitetul pentru ridicarea unei statui lui M. Cogălniceanu, se va în­truni astăzi. Marţi, orele cinci seara, în­­ sala Senatului universitar. □ D. Aurel Mănescu, profesor de cal­cul diferenţiat la facultatea de ştiinţă din Iaşi, a fost numit director al Seminaru­lui pedagogic din Iaşi, în locul regre­tatului I. G. Stravolca. Numirea aceasta, dat fiind că d. Mă­nescu este înscris în gruparea carpistă, a produs oare­care mirare, mai ales că generoşii stăruiau să fie numit d. I. Si­­mionescu, profesor de geologie la facul­tatea de ştiinţă. „ Eri s’a format în Iaşi o societate a medicilor veterinari. Maiorul Popovici a fost ales preşedinte.­­ Simbătă seara, în lipsa de acasă a comerciantului Simon Bercovici, din str. Sf. Teodor No. 15, hoţii s’au intro­dus prin uşa de din dos, de unde in­­trind în magazie, au spart sertarul tej­ghelei, furînd toţi banii ce se aflau a­­colo. — In comuna Prisacani s’a declarat epidemia de tuşă convulsivă.­­ A fost înaintat comenduirea pieţei, soldatul dezertor Şirul Kaiserman, din reg. 12 Cantemir. P­eri dimineaţă, a avut loc la cor­poraţia Constructorilor, întrunirea mai­ştrilor zidari, pentru a discuta chesti­unea fraţilor Rameder, antreprenorii palatului administrativ, care voesc a introduce meseriaşi din afară. Nepre­­zentindu se fraţii Rameder, îa această consfătuire, meseriaşii au hotărît ca să intervină la autorităţi, să nu permită i­ntroducerea de meseriaşi străini, iar î­n cazul cînd nici după aceasta fraţii Rameder nu vor angaja meseriaşi ro­­mîni, atunci aceştia vor merge la pa­­ctul administrativ şi nu vor lasa pe ocrători să lucreze.­­ La parastasul oficiat ori la bise­rica din Tăuteşti, pentru defunctul Pro­­copie Florescu, fondatorul orfelinatului cu acelaş nume, a luat parte d. N. Io­­nescu, revizorul şcolar, din partea mi­­nisterului instrucţiunei. Serviciul divin­­a fost oficiat de trei preoţi. Corul şcoa­lei a cîntat în timpul leturghiei. După serviciu s’a dat o masă la 45 săteni. ■ D. Petrovici a fost numit agent a percepția comunală.

Next