Opinia, aprilie 1910 (Anul 7, nr. 981-1003)

1910-04-01 / nr. 981

sunt astfel executate încît pe nesimţite te smulge realităţii, te transpune în scena ce priveşti şi de-i ceva poetic iei parte cu toată simţirea ta la cele ce se petrec.. Şi nu rare ori se văd lacrimi stoarse de tablourile în faţa cărora se văd unii ca ţintuiţi... Îngroparea Athaliei e un tablou ce rupe inima. Durerea tî­­nărului, care strînge în braţe picioarele celei duse... te sfîşie de ex.—La acest muzeu se văd mobile și lucruri ce vor­besc despre splendoarea din trecut... Camera bijuteriilor, pentru cei cari pre­­ţuesc aceste odoare cred că e ceva la care le va fi rămînînd inima vecinie. Pe lingă nenumărate geamuri ce în­chideau sute de preţioase, se vedea Sa­mbia lui Napoleon cu minerul tot în bri­liante, marele Mogol e aici; iar într’a­­devăr demn de admirat, dintre bijute­rii, e harta Franţei dăruită de împă­ratul Rusiei. Aceasta e mare cam de un metru patrat. Fie-care provincie în marmoră de nuanţe diferite. Capitalele însemnate cu cite o piatră preţioasă— Parisul are rubinul cel mai mare, Lion un briliant etc... Rîurile sunt de argint,­­iar numele provinciilor sunt scrise cu aur. La Trocadero e muzeul de sculptură comparată şi museul etnografic în care se vedea tipuri omeneşti în mărime na­turală şi cu costumul locului ce re­prezentau. Sunt şi lucruri romîneşti ex­puse : străchini, fluere, sumane... La Invalizi se vede mormîntul lui Napoleon care e ceva măreţ... Peste mor­mîntul de marmoră roşie, lumina al­băstrie ce se lasă asupra i­ se amestecă cu razele aurii care străbat prin gea­murile din fund, revărsîndu-se şi asu­pra ornamentelor şi mormintelor de marmoră neagră din jurul sălii... Totul e ceva feeric, deşi e văzut în timpul zilei. In muzeul din Palat se văd tot felul de uniforme de ale armatei : ca­lul de lemn în mărime naturală, al lui Napoleon, scaunul lui, patul lui din lagăr, de matasă cenuşie, însă tăiată de timp ; se vede şi condeiul lui şi o şuviţă de păr (?)...* Ca împrejurimi a Parisului, Versailles te transportă în timpurile de glorie Ludovigilor... Parcul imens, în care fără oare­care studii speciale în Baedecker, poţi rătăci cîteva ore, are o sumedenie de statui, de basm­uri, de jocuri de apă alei de portocali, ziduri de verdeaţă... în­cît cu greu te smulgi din admirarea naturei combinată cu lucrările meşteşu­gite ale omului. Palatul cel mare con­ţine lucruri de artă şi saloanele regilor. Călăuza ţine să arăte tot­deauna şi să insiste asupra ferestrei din salonul din care Maria Antoineta făgădui poporului să nu mai locuiască Versailles, ci Pa­risul. In fundul parcului e Trianonul cel Mare, un palat mai mic dat Măriei Le­­cinska de către Ludvig al 15-lea. Ceva mai departe e Trianonul cel mic un pa­lat mic de tot dat de Ludwig al 16-lea Măriei Antoinetei. Aici se află sufrageria în care prin­­tr’o trapă se ridica masa încărcată cu tot ce trebuia, pentru ca înalţii come­seni să nu fie deranjaţi nici chiar de valeţi. Lîngă acest palat sunt grajdurile în care se văd trăsurile lui Napoleon, de un lux rar... Una dintre ele e cea în care se duse numai la cununie şi a doua oră la botezul lui Aiglon. Se mai văd scaunele, lecticele pe care se pur­tau princesele pe braţe. Se văd tot fe­lul de fantazii. Intre altele o sanie pusă peste o broască ţestoasă ce aparţinuse d-nei de Maintenon, regina în secret lui Ludwig al 15-lea. Intr’o parte a parcului e cătunul stana Măriei Antoineta, unde-şi ţinea ea oi­ţele şi caprele împodobite cu pangli­­cuţe... Ea obicinuia să vie să petreacă cîteva ore numai în sînul naturei. Mi­cile clădiri din această parte sunt aco­perite numai cu stuh. Multe din ele, azi se ruinează. Prin parc mai e şi templul Amorului ce era înconjurat pe vremuri de rîuleţe peste care se aruncau poduri pentru ca regina cu persoanele favorite ei, să se poată retrage. Podurile se ridicau şi nimeni nu mai putea să-i inoportuneze. Versailles este opera lui Ludwig al XIV-lea. Ludwig Filip făcu muzeul a­­pentru care se cheltui 24 milioane lei. Se înaugură în 1837. Acest muzeu con­ţine 5.000 de opere de artă şi e unic în lume. „ * După Paris a mai încerca visitarea altor oraşe e cam îndrăzneţ. O odihnă se impune. Şi între Paris şi München locul cel mai nimerit e Vörishofen o lo­calitate, unică cred în lume pentru sim­plicitatea traiului ce poate duce cine­va aici. Cine are nevoe, mai serioasă, poate urma cura lui Kneipp, dar se poate folosi şi numai de aer şi liniştea care în altă parte lipsesc. Aci lumea obicinueşte—şi cura de asfel cere —să se umble, fără nici o pretenţie şi cu capul descoperit dacă se poate. Ziua se petrece prin pădurile din jurul tîrgu­­şorului pe sub copaci, prin iarbă şi pe malul rîuleţului cristalin ce şerpueşte prin iarba moale şi aşa de plăcută pi­ciorului... In ce priveşte posiţia nu-i nici o deo­sebire între aceasta şi cea de la fru­moasele noastre mînăstiri Varatec şi Agapia. Acelaş aer, aceiaşi brazi, acelaş cer aceiaşi munţi. ...Priveşti numai cu jale, cum de la ficăt noi, lumea nu poate călca odată peste prejudecăţi înlăturînd tot cele în greue traiul comoditatea şi punga... Căci a cheltui atîţia bani numai pentru Vöri­shofen, e păcat cînd cu o cheltuială mult mai mică ai respira aerul ţărei— mame, dacă obiceiurile noastre, ar fi ajuns pe cele din alte părţi. De la Vörishofen în scurtă vreme eşti la München, oraş demn de vizitat tot aşa demn ca şi Parisul. Maria C. Buţureanu O ultimă ilegalitate a d-lui Maret înainte de a părăsi ministerul de ins­trucţie, d. Hartt a căutat să facă o lo­vitură de teatru prin parlament, pentru a-şi arăta pentru ultima oară dragostea sa pentru învăţători. Din ministru serios devenit comediant de bălciu­ţi şi-a descoperit scopul ce urmăreşte. Prin interpus, d. Haret a pus pe Dincă Schileru, care habar n’are de ale şcoa­­lei, el care scrie încă cu chirilice, să ceară de la Cameră votarea unei sume de 60000 lei, pentru plata restului de învăţători înaintaţi pe loc, şi care nu încăpuse la rînd, trecînd prevederile le­gii. Ministrul grăbit a răspuns că s’a primit propunerea şi că s’a înscris în buget suma de 30000 lei, pentru plata a 103 învăţători reuşiţi la examen dar ne­­înaintaţi încă. Dacă în fond s’a făcut bine cu răs­plata unui examen dat, nici forma nici acordarea cu legea nu ne împacă. Dl. Haret care­ şi-a făcut ca reclamă mare din respectarea formelor legale, singur el a dat cu piciorul în legea d-sale. Ce zice legea din 1904 Martie, modi­ficatoare a legilor din April 1896 şi Iulie 1901 (art. 57)? „el (numărul celor îna­intaţi) nu va fi mai mare de 6 la sută din numărul total al institutorilor şi in­stitutoarelor din ţară, la fiecare examen“ (Colecţie II, 996), învăţătorii ştiau faptul şi stăruise prin deputatul Mateiu să prezinte un proect de lege din iniţiativa parlamentară mo­­dificător art. 57 din legea de la 1901, dar în secţia d-lui I. Duca, deputat po­poranist proectul de lege a fost combătut şi a căzut, de­şi fusese iscălit de peste 40 deputaţi. Dacă d. Haret ţine să sa­tisfacă pe învăţători, trebuia să apuce calea cea legală, căci acum d-sa a dat paralele, cei 40 lei pe lună mai mult, dar titlul nu mai e legal, căci calcă li­tera art. 57 din lege. Ori punea suma de la minister, ori s'a pus prin votul Camerei tot ilegal este, căci trece peste prevederile legii de a se înainta 6 la sută. Cum institutori avem peste tot la 1700, ar urma că 102 să fie numărul celor îna­intați, dar s’au înaintat deja îndoit nu­măr în 1908, în urma examenului şi res­tul nu mai intră în socoteala lui 1908. Iar dacă îi înaintează astăzi în 1910, ei calcă drepturile celor ce s’au supus exa­menului anul acesta şi calcă şi al. I din art. 57, care prevede ţinerea examenului la fie­care doi ani. Orice ministru va veni după d. Haret poate să strice înaintarea ca nelgală şi să condamne pe învăţători la restituirea sumelor din budget. Din ilegalitate şi arbitrar d. Haret şi-a făcut o haină , iar acum, cînd s'a dus cu sgomot de la minister, îi zicem: „Veşnica lui pomenire.“ -------­ Litere-Ştiinţe-Arte Poeţii neapreciaţi? Cum stăm noi oare în privinţa consideraţiunei morale, sociale a scriitorilor în comparaţie cu alte ţări şi popoare ? Se pare că, cu tot progre-1­u 1 realizat în această privinţă, starea­c­easta lasă încă mult de dorit. Un post, ascuns sub pseudonim, adre­sează prin „Falanga“ o interesanţi ad­monestare—rugăminte publicului romînesc conjurîndu-i să preţuiască pe literaţi,— forţa şi gloria ori­cărei naţiuni : „...Cine sunt aceia care fac gloria ţă­rii noastre? Ştiţi voi cine­ sunt? Desi­gur că da. Şi dacă ştiţi, atunci pentru ce nu-i preţuiţi îndeajuns, căci preţuindu-i pe ei, vă ridicaţi voi înşi­vă. Nu sunteţi patrioţi. Poporul meu nu e patriot. Nu-i atrag ideile mari, nu-i entusiasmează oa­menii pe care-i are, nu-i stimează şi nu se stimează pe dînsul, popor de sclavi ! Şi nu mă gîndesc la milioanele cari gem în munţii şi văile v­oastre, nu la ţăranii noştri, ci la voi orăşeni, adormiţi orăşeni pe cari vă dispreţuesc, pentru că nu ştiţi să iubiţi. Cîtă deosebire între ţăranii noş­­trii şi îitre voi orăşenii, conducătorii a­­cestei ţări ! Ştiţi voi cine a făcut gloria Franţei, a Angiei, a Germaniei, a Poloniei care astă­zi nu mai exista ? Prin cine trăeşte o ţară şi care-i sunt fiii cei mai iubiţi şi care o iubesc mai mult ? Sunt nişte oameni simpli la port, cari trec sfioşi în mijlocul mulţimii, nimeni nu-i cunoaşte, de­cît după ce mor. Ştiinţa şi literatura, cei mai mari lite­raţi şi cei mai mari oameni de ştiinţă stau în fruntea ţărei lor , îi poartă nu­mele în depărtări, fac să se vorbească despre ţara lor, ei îi poartă gloria şi-o fac glorioasă şi neperitoare. Prin accen­tele lor sublime fac să trăească ţări ce nu mai figurează in configuraţia geogra­ OPINIA O mare expoziţiune de artă se orga­nizează la Berlin pentru 1911 din iniţia­tiva unui comitet de mari artişti, pictori şi sculptori. O expediţiune compusă din ofiţeri nor­vegian şi învăţaţi engleji va porni în explorarea oceanului atlantic, la nord, a­­vînd ca obiect principal de a studia un fenomen şi anume : pe ce cale reuşeşte o enormă cîtime de fiinţe marine să-şi producă lumina lor proprie în fundul o­­ceanului. Regele Norvegiei a pus la dis­poziţia expediţiunii vaporul „Michael Sara“ cheltuelile Ie va suporta Sir John Murray, care — deşi de 70 de ani—va lua şi el parte la expediţiune. * In studiile geologilor şi fizicianilor, a­­supra vechimei pămîntului, găsim păreri foarte variate şi rezultate foarte nesi­gure. Geologii după studii foarte amănunţite cred că pămîntul există mai mult de­cît de 300 milioane de ani, şi numai de cît vin apoi fiziciană care calculează forma­ţiunea coajei conform legei calorice, şi ne spun că nu poate fi mai vechiu de­cît da 20—30 milioane de ani. Un drum nou pentru stabilirea vechi­mei planetei noastre, ne-a deschis stu­diul substanţelor radioactive şi evoluţiu­­nile acestora. Ca rezultat final al acestei evoluţiuni, ne rămîne destul de cunoscutul Helium Thorianu­ a stabilit cu ajutorul acestuia, cifra cea mai apropiată de adevăr. Re­zultatul cercetarei sale a fost stabilit în cifra de 240 milioane de ani, rezultat ce se apropie mai mult de cele ale fizi­­cianilor.* Amintim că la 10 Aprilie are loc re­prezentaţia „Viforului“ de Delavrancea cu maestrul Nottara, la 19, 20, 21 April cele trei spectacole ale d-nei Bîrsescu- Radovici. * Două reviste anunţă că vor aparea la 18 Aprile în format dublu şi excepţional „Viaţa Socială“ şi „Facla“ în vederea zilei de 1 Mai stil nou. Se anunţă în amîndouă publicaţiunile documente asu­pra vechei mişcări socialiste cari serba odinioară acea zi internaţională. STRUNA ZILEI SCĂRI DE NOBLEŢE Din diferite părţi pro­­p­ietarii de vii reclamă că li se fură din pămînt sute de viţe americane. Cinci unii nobili au strămoşi Care’n Fanar vindeau alviţă.— De ce n’ar vrea mulţi păcătoşi S'ajungă 'n ţeară hoţi de... viţă ? Biserica si comunitatea romina in Viena Din Capitala Austriei ni se trimite ur­mătorul Apel: Colonia romînă din Viena, pătrunsă de caldă dragoste pentru progresul neamu­lui romînesc voeşte să zidească în ca­pitala imperiului Austriei o biserică greco­­orientală romînă şi un internat pentru studenţii săraci cari vin să-şi întregească studiile universitare aici. Amîndouă atit biserica cît şi internatul dorim să for­meze centrul romînilor de sub domnii străine, cu atît mai mult cu cît chiar a­­cum mai ales în Ungaria îşi ridică cu mare cutezanţă capul unele elemente dis­tructive şi pentru sentimentul nostru na­ţional. Şcoala vieneză a fost pentru o mare parte din romîni cel mai puternic ferment al conservării etnice.—Lucru s’a făcut pînă astă­zi fără sistem. Efectele bune au fost mai mult rezultatul întîm­­plărei, iar de cînd studenţimea din Un­garia nu mai poate veni la Viena, în­chise fiind garniţele intelectuale (diplo­mele austriace nu mai au valoare în Un­garia) efectele sunt disperante. Tinerii noştri întex­esţi de doctrine şoviniste un­gureşti—mai ales, că mulţi urmează nu numai studiile universitare ci şi liceul la Unguri, devin din ce în ce mai puţin ac­cesibili pentru ideile mari. Prin venirea lor la Viena la dăm pri­lej şi pentru cultură europeană şi naţio­nalism sincer, nefăţarnic. Dovada cea mai bună a scrisului nostru e, că aproape toţi corifeii noştri de astă­zi au stat cîte un an doi şi la Viena. Voim ca astă­zi sub împrejurări atît de grele să ne creş­tem generaţiile viitoare. Internatul luind grija locului de adă­post şi al nutririi,va fi cel mai perfect i­mpuls, ca tinerii noştri să vie la Viena. Biserica va fi chligul grupărei noastre naţionale. Experienţa trecutului ne învaţă, că prin biserică nu mai putem ţinea legate toate părţile romîneşti în massa de stră­ini.—Toate societăţile de altă natură în punctul acesta au dat faliment—biserica nu. Da ani de zile încercăm să adunăm pe toţi Romînii din Viena, care sunt peste o mie prin fel de fel de întruniri, societăţi etc.—încercările au fost za­darnice. De cînd am înfiinţat capela lu­crurile s’au schimbat ca prin minune — astfel îi putem ţine pe Romîni strînşi. Esperienţa ne-a învăţat. Vă rugăm în nădejdea dragostei d­vs faţă de neamul romînesc şi faţă de cei împrăştiaţi de soartă prin străini, să ne daţi ajutorul d-vstră moral, ca să putem aduna capitalul necesar pentru zidirea bisericei şi a internatului. Atîţi oameni bogaţi ar dori poate să facă o faptă mare şi frumoasă, dacă a­ţi atrage în preţuitul d-vstră jurnal din cînd în cînd atenţia asupra vrerilor şi planurilor noas­tre, dacă ne-aţi publica din cînd în cînd cîte un apel, a­ţi înşira numele acelora, cari s’au înscris ca membri fundatori, ordinari etc. sau ctitori, ne aţi face nouă şi mult încercatului nostru neam servi­ciile cele mai nepreţuite. Preşedinte: General Al. Lupu. -------mnrnrnrnrnrnrnmnrmimmmimmmmm-----­ Informaţii □ D. Dim. A. Sturza, care se va în­toarce în ţară în cursul lunei April, va lua parte la şedinţele Academiei Române D. Sturza va dărui Academiei însem­nata sa bibliotecă şi o bogată colecţie de documente vechi. □ Consiliul de reformă de pe lîngă corpul IT de armată se va întruni în cur­sul lunei April, pentru a judeca cazul ţi­nut locotenent-colonel şi unui căpitan, ambii din urma artileriei, pentru greşeli contra onoarei de militar. □ Iată ce scrie ziarul liberal Secolul la adresa prefectului de Tecuci: „Aflăm cu desgust că d. dr. Pandele, prefectul cel mai nedemn din ţară, — cum vom proba-o cu acte—a avut în­drăzneala de a interzice, vînzătorilor de ziare, a continua vînzarea ziarului „Secolului“, ameniţindu-i cu închisoare şi bătae. Atragem atenţiunea d­lui prefect Pan­dele, precum şi stăpînului său, d. Alecu Anastasiu—aşa zisul şef al partidului liberal din Tecuci—că, dacă d-sa şi d. A. Atanasiu, au rămas în urmă cu ci­vilizaţia, această ţară e atît de înaintată în cit şi vînzătorii de ziare, conştienţi de drepturile lor, nu se lasă a fi inti­midaţi cu astfel de­­ameninţări ridicole şi barbare. In numele civilizaţiei somăm deci pe necivilizatul prefect să înceteze cu a­­meninţările, căci e nedemn pentru ţara şi secolul în care trăim, ca un prefect, ori­cît de nedemn ar fi el, să recurgă la astfel de mijloace de represiune. Pentru ori­ce eventualităţi îl facem responsabil de ori­ce s’ar întîmpla, dacă d-sa va continua cu ast­fel de represi­uni barbare. Q Revizoratul şcolar al judeţului în­tocmeşte tabloul de învăţători, cari au format grădini sistematice de cultură, care va fi înaintat ministerului instrucţi­unii. Q Inaugurarea oficială a liniei ferate Podul­ Iloae-Hîrlău, se’zice că se va face în ziua de 4 April curent, după care se vor numi definitiv şefii staţiunilor de pe această linie precum şi cei­lalţi im­piegaţi. □ Banchetele militare.P D. general Crăiniceanu a dat zilele trecute un or­din circular tuturor comandamentelor, prin care se interzic banchetele militare. Acest ordin a fost impus de următoa­rele consideraţiuni: Ori de cîte ori se făcea o schimbare de comandant al unui corp de trupă, o­­fiţerii erau puşi la contribuţie. Se de­deau banchete comandanţilor cari plecau şi celor cari veneau. Apoi la zilele pa­tronale, fie ale corpurilor de trupă, fie ale comandanţilor, se dedeau de aseme­nea banchete. Se mai dedeau banchete şi diferitelor misiuni militare străine. Pentru organizarea tuturor acelor ban­chete se impuneau ofiţerii la cîte o con­tribuţie de 20, 30 şi chiar 50 lei. Spre a scăpa pe ofiţeri de aceste con­­tribuţîuni costistoare d. ministru de răz­­boiu a dat ordinul de care vorbim. Se vor permite numai banchetele ce va fi nevoe să se dea în onoarea mem­brilor familiei regale, de pildă cînd A. S. R. Princepele Ferdinand face inspecţîun­i sau A. S. R. Principesa Maria cînd vizi­tează regimentul de roşiori pe care-l co­mandă în mod onorific. Măsura aceasta a d­lui ministru de război­ a fost primită cu multă satisfac­ţie de către ofiţeri. □ D. Dimitrie V. Sacară, ad­tor al plăşei Moldova de jos, din judeţul Su­ceava, a fost delegat a împlini funcţiu­nea de director al prefecturei acelui judeţ, în locul d-lui C. Gheorghiu, eşit la pensie. □ Consistoriul a amînat ori procesul privitor pe diaconul I. Buznea şi a ră­mas să se pronunţe Vineri în procesul preotului Al. Popovici, din Golâeşti □ Un grup de doamne din Iaşi a luat inţiativa de a redacta un protest identic cu£acela al d-nelor din Bucu­reşti, prin care să vestejească atitudinea duşmănească a canonicului Baud. Protestul va fi înaintat I. P. S. S. Mi­tropolitului Pimen al Moldovei. □ Nouile Hirtii de bancă vor fi puse abia la Începutul lunei Maiu. □ D. Neculai Lecca, medic veterinar provizor, detaşat la zona Sculeni a fost detaşat la oraşul Roman, în locul d-lui medic veterinar I. Teodorescu, mutat: d. D. Manoliu, actual medic veterinar la Filiaşi jud Dolj a fost detaşat, până la noui dispoziţiuni la Sculeni judeţul Iaşi. □ D. Romulus Voinescu, inspector general al poliţiilor, a plecat azi cu trenul de 12 la Ungheni, spre inspecta poliţia din acel punct. D sa se va reîntoarce la orele 5 şi va continua pănă mîine ancheta la sigu­ranţă , mîine seară cu trenul de 9 şi 5 d. Voinescu va pleca în Capitală. □ D. P. P. Carp a sosit astă­zi di­­dimineaţă la Moşia sa Ţibăneşti. □ In urma unui ordin al ministeru­lui de războiu, trupele locale vor exe­cuta aproape zilnic marşuri de rezi­stenţă în împrejurimile oraşului în care timp vor trebui să desfăşoare lupte. □ Pentru campania agricolă din a­­nul acesta, ministerul de războiu a luat dispoziţia ca soldaţii să nu mai fie tri­­meşi la munca cîmpului. □ Ministerul instrucţiunei a dat au­torizaţie dirigintelui şcoalei din Coar­nele Caprei, de a da în seara de 20 Aprilie o serbare populară al cărui venit să servească la sporirea fondului ridicărei statuiei lui Cuza-Vodă. □ Sfîrşitul grevei mediciniştilor — întruniţi ieri la cercul lor, studenţii me­­dicinişti au hotărît să declare sfîrşită gre­va lor, declarată în ziua de 19 Martie. O telegramă a d­lui Haret către decanul facultăţei de medicină, prin care spune că va discuta chestia labor­atorilor după ce studenţii vor reintra în facultate, a de­terminat pe studenţi să renunţe la grevă. Telegrama de mai jos, care a fost tran­smisă ministrului, lămureşte situaţia. Iată cuprinsul telegramei: Studenţii medicinişti ieşeni au onoa­re a vă aduce la cunoştinţă că mişca­rea noastră nu a avut nimic comun cu mişcarea profesorilor universitari din Bucureşti şi Iaşi. Ea a fost rezultatul nevoilor noastre urgente şi drepte, a că­ror dreptate au recunoscut o profesorii noştri, aţi recunoscut o însuşi d-voastră a recunoscut-o majestatea sa regele. Pentru a nu lasa nici umbră de în­doială asupra cauzei noastre, pentru a vă da o dovadă mai mult domniei voa­stre şi înaltelor autorităţi şcolare de cumintea noastră judecată şi înaltul sentiment de ordine de care suntem pă­trunşi, convinşi că înlănţuirea actuale­lor evenimente au zădărnicit satisface­rea cererilor noastre şi încredinţaţi că unei dreptăţi cu dreptate trebuie să se răspundă,declarăm mişcarea noastră în­treruptă ; dar ţinem să vă aducem la cunoştinţă că n’am fost determinaţi la încetarea mişcărei de­cît după promi­siunea formală a domniei voastre de a satisface cererile noastre retregîndu-ne nu ca învinşi, căci nu războincă a fost atitudinea noastră, după cum se inter­pretase, ci ne retragem plini de speranţă că cererile nostre vor fi aduse la înde­plinire. Şi credem, că prea drepte sunt ce­rerile noastre pentru a nu vă aduce la cunoştinţă că vom fi siliţi din nou să începem acţiunea noastră dacă aceste cereri nu vor fi satisfăcute. Noi nu facem greve dar lacunele fa­cultăţei noastre sunt prea mari ca să putem rămîne indiferenţi. Studenţii medicinişti din Iaşi □ Dispariţia lui Gh. Alexiadis.—încă un comerciant de coloniale, Gh. Alexia­dis, din str. Golia, a dispărut din oraş, lăsînd după cum se spune, un pasiv însemnat. De­şi Alexiadis lipsea de o săptămînă din oraş, nu s’a prins de veste de cît abia ori după amiază despre dispari­ţia lui. Mercurea trecută, a fost zărit de un cunoscut la gară, în momentul cînd pleca. Fiind întrebat, Alexiadis a decla­rat că se duce la Galaţi, de­oare­ce a primit o telegramă că un copil al său se află grav bolnav. S’a constatat însă că el n’are nici un copil la Galaţi, căci soţia şi copiii săi locuesc la Iaşi. Creditorii, care au observat lipsa lui Alexiadis, s-au dus eri la prăvălia aces­tuia, unde se afla fiul dispărutului. La întrebările acestora, copiii lui Alexiadis au declarat că nu ştiu nimic şi că ta­tăl lor nu le-a spus de plecare. Aseme­nea declaraţiune a făcut şi soţia lui A­­lexiadis, precum şi fratele său, cu care ţinea o altă băcănie în Piaţa Unirea. Creditorii au cerut atunci parchetu­lui să aplice peceţi la prăvălia dispă­rutului. S’au dat în acelaş timp circulări în toată ţara pentru urmărirea dispăru­tului. — La întretăierea dintre str. Cizmă­riei cu str. Anastasie Panu, în urma ploilor căzute, s’a surpat strada pe o în­tindere de 3 metri. — Locuitorul Toader Marin voind să scoată apă din fintîna ogrăzii bisericei Moara de Vînt, a căzut înăuntru, ră­­nindu-se grav. A fost internat la spi­talul Pașcanu. — Au trecut doctoratul al V-lea, ur­mătorii studenţi în medicină : dr­d. E. Weiselberg, d-ra drd. F. Akerman şi d-ra N. Gavrilescu. — Femeea Maria I. Grigoriu, din str. Moara de Vînt, a căzut, din nebăgare de samă, într’o fintînă din ograda bi­sericei Moara de Vînt. Sărind vecinii, nenorocita a fost scoasă din fintînă, avînd cîte­va leziuni grave. PSVBS&gg

Next