Opinia, iunie 1910 (Anul 7, nr. 1027-1049)
1910-06-01 / nr. 1027
v bani Exemplarul ABONAMENTE Un an , 6 luni o o o o o 0 0 8 20 lei IAȘI Str Primăriei 27 ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT B bani Exemplarul ANUNȚURI Un rând în pag. EU, 50 Bani » »» »» it IV, 40 ft Liberalii sfidează ţara Avem supt ochi cele zise de fruntaşii liberali la marea lor întrunire din Bucureşti. Şi a vorbit Camera deputaţior — d. M. Ferekide. Şi a vorbit Senatul—d. C. Cimescu. Şi au vorbit bătrîni partidului — d. C. Nacu şi Al. Mitescu. Şi a vorbit tineretul din centru — I. Mih. Duca şi C. Banu. A vorbit şi guvernul—d-nii Emil Costinescu şi Ionel Brătianu. Cu toată cernerea făcută pintre oratori, cu toate ciuruirea sentimentelor şi tendinţelor vrăjmaşe ce clocotesc în partid, cuvîntul de ordine iu dat, că guvernul e omogen, partidul e omogen, programul de guvern neistovit şi că dar, faţă cu o opoziţie ruptă şi agresivă, datoria guvernului liberal e de a rămînea la putere. Întâia observare generală: din aerul general al întrunirei reiese mai mult o atmosferă de osanale şi de admiraţiuni reciproce, care tocmai cu vădită intenţe ascund stările de fapt ale partidului. Precum fumul gros de deasupra craterului acopere grozăvenia genunei vulcanului, asemenea şi osanalele de admiraţie, ce se ridică celor interesaţi acoperă genunea putreziciunei lor morale şi politice. Excesul de osanale arată clar, putreziciunea politică a regimului, cum şi adîncile dezbinări, ce clocotesc la baza partidului. O a doua observare generală, e că prin ciuruirea listei s’au scos generoşii gălăgioşi şi găunoşi, cari deveniră agresvi în timpul din urmă, şi prin tactică şi disciplină de partid au fost scoşi pur şi simplu de pe listă, pentru a nu strica acordul osanalelor. Şi după toate aceste cerneri şi chinuri, iată Senatul, iată Camera, iată pe bătrîni şi tineri, toţi într’un cer dovednd ţării, că opera politică a guvernului nu e isprăvită şi că dar, faţă cu termenul legal al legislaturei mai au sesiunea a patra, care trebue să închidă rodnica legislatură actuală, întrunirea a avut caracterul unei polemici cu opoziţia. Mai toţi oratorii au stat de vorbă cu opoziţia, răspunzînd la criticile drepte aduse regimului liberal. Dacă contra Carpiştilor oratorii au avut cuvinte de a înfiera agresiunile făcute în seara de 28 April la locu.’nele miniştrilor, contra noastră n’au avut ce aduce de cît aşa zisa lăcomie de putere. D nii C. Nacu şi C. Banu ne au făcut c'nstea de a se ocupa de noi, cel întîiu acăţîndu se asupra firmei, cel de al doilea asupra imboldului, care a provocat succesele noastre. Cît e de conservator şi cît e de democrat partidul nostru şi şeful nostru stau dovada cei 17 ani de activitate rodnică şi positivă, ce şeful nostru a dat ţării, în numele ideii conservatoare, iar democraţia conservatoare are tăria şi siguranţa în masele compacte de cetăţeni, ce s’au înscris în rîndurile noastre, cum şi în miie de voturi, cu care candidaţii noştri au întrecut pe candidaţi guvernului, cu toate ticăloşiile administraţiei, desfac ate ori unde au fost alegeri parţiale. De aceia glumele d-lui C. Nacu nu se încadrează cu pretinsa măreţie a întrunirei; iar bănuiala ce a aruncat’o d. C. Banu că succesele noastre s’ar explica prin lăcomia de putere, d-sa ştie prea bine că puterea nu vine de cît cui se cuvine, şi ţara singură e în drept să designeze cui se cade să ia puterea. Dar, şi aici e nodul chestiunei. D. Emil Costinescu, ministru de finanţe, a mers aşa de departe cu sfidarea ţării, că şi-a permis să erijeze în principiu, că numai doi factori pot dărăma un regim : Regele şi parlamentul. Iar ţara pe care politica liberală a îngrămădit-o în vagoane de toate clasele ca să vină cu miile pe gratis, şi cu dînsa să-şi facă ochi că încă îi are asentimentul, această ţară nu cîntăreşte pentru nimic în ochii Excelenţei sale, d-lui Emil Costinescu. Da, ţara serveşte liberalilor ca ogor de experimentat anarhia şi ţara anonimă fără răspundere e asmuţită la orice ocazie ca să tulbure ordinea , iar ţara legală, aceia care singură are putere de a impune părerea ei, e ştearsă de pe harta politică liberală. Aceasta singură dovedeşte starea de decădere a regimului liberal. Iar mai presus de toate şeful partidului a reentat îmbărbătările uzate ale unei sesiuni rodnice, — după ce aceasta de a treia a fost o batjocură— și în figuri sarbede supte din o lectură de anecdote istorice a încheiat cu foc bengal marea întrunire liberală, trădînd mentalitatea bătrânului Ion Brăteanu, care se lăuda cu străinătatea, iar de la Greci în loc de a vorbi de Domokos a început cu Salamina şi cu Temistocles. Cu asemenea întrunire s’a făcut o mibroseală în banii ţării, dar regimul n’a cîştigat nimic, şi s’a desgolit cît e de putredă pretinsa armonie politică liberală. Gh. Ghibănescu Belcic la congresul liberal — Asasinal lui Taman declară, că a făcut parte din delegaţia clubului liberal din Iaşi — Să trăiţi, sărut mînă, domnule prim-procuror. Sîmbată dimineaţa mă aflam în piaţa Halei. Fără de cinci bani în buzunar, am reuşit să tîrguiesc mai multe d’ale mîncărei, nu doar pe tibişir, nici cu bani peşin, ci fără para chioară in buzunar, cum vă spuneam, dar cu talentul meu. După aceea m’am a dus la crîşmă la „cinci drumuri", am mîncat, am băut vin cu sodă, am pus furculiţa şi cuţitul în buzunar, am deschis fereastra ce dă în stradă şi am ieşit la aer curat. Ducîndu-mă aşa în vale, înspre strada Albă, trecui pe lingă casa lui conu Tanase Gheorghiu, care se afla în grădiniţă. „Sărut mina, cucoane, ii zic eu“. .Pare că te-aşi cunoaşte“, răspunde ec. Tanase. „Cum să nu mă cunoşti : eu sunt Popovici Gheorghe, alegător, om de al dv“. „Ia poftim înăuntru, îmi zice cc. Tanase". Intru eu înăuntru, cc. Tanase îmi deschide uşa de la cancelarie şi mă pofteşte să intru eu mai întăiu. Eu îl împing, el mă împinge şi iată-ne Înăuntru. „Şezi, îmi zice el“, „iacă şed“. „Fumezi“ ? „Cum să nu“. Şi cc. Tanase îmi întinde o tabacherniţă. O iau in mină, o cîntăresc pe sub masă , grea—argint curat. Trebue să mai fi avînd pereche la dînsa, mă gîndesc eu, şi bag tabacherniţa in tureatca ciubotei. — Vrea să zică eşti de-ai noştri ? — Din tot sufletul cucoane Tanase. — Dacă eşti de ai noştri să mergi astăzi cu noi la București. Cum ai zis că te chiamă ? — Popovici Gheorghe, sărut mîna, din neamul Popoviceștilor. — Ce profesiune ai ? Sunt om gospodar. Un stînjen de foc de vie am, un bordei, mai vacă, mai bou, mai să mă iertaţi doi porci... — Iată, ai un bilet de drum de El: la dus are să-ţi iee jumătate, la întors cealaltă din bilet. Ai să mergi cu noi. Duminică să vii la băile Eforiei. După aceea am să te prezint primului ministru și cînd te va întreba cum ie pe la Iași, tu să răspunzi: „cum nu se poate mai bine“ ! Am luat biletul, l’am lus în buzunar și am întrebat: — De... ce. Atanase, bun o fi el biletul, cu el te duce trenul. Dar »tornachiul ? Lui ii trebue aghiazmă și ceva naforă — Mia dat și cinci franci și mi a zis „la revoar, la gară“. — La revoar cc. Atanase, sărut mîna. Cînd să ies, văd eu că omul se uită la dreapta, la stingă, sub nuia, se caută, scotocește — Ei fi prăpădit ochelarii, pacatele mele. — Nu. Tabachera. — Ai s’o găsești. La revoar. Cc. Atanasie m'a dus pînă afară la poartă. Tocmai trecea o birjă. — Ia stai mă, îi zic eu. Poți veni de seară la 8 jum., să mă iei la tren? Pot. Unde stați ? — Strada de sus, drept Ungă alamar. — Știu. — Apoi dacă știi să vii. Dă arvona. — Poftim 1 leu. — Doi să dai, pungașule. Vă știu eu pe voi, birjarii. Cînd m’a văzut cu ce. Atanase—cum era să nu-mi dee ?* I Seara am venit la tren. Pe jos—se înţelege. Biletul de tren l-am vindut cu 15 lei. Am mers grabă. Am petrecut halal. Am vîndut tabachera lui cu Atanasie şi am tras o beţie ca aceea. înapoi am venit tot gratis. Acum sunt iarăşi în Iaşi şi mă pun la dispoziţia dv., d-te prim procuror, cu o singură condiţie , dacă mă veţi prinde. Cu profund respectBilde zis şi aeroplanul p. c. C. Un smintit CATEVA NOTE Cronica scandaloasă a laşului a adăugit o pagină proaspătă la înaltele ei volume: un părinte profund îndurerat ar fi descoperit, într’o mahala a laşului, un cuib de amorezi, eleve, cu peştelce scolastice d’ineinte, făceau lecturi amuzante şi probe practice de istorie, cu elevi în plină uniformă şi cu număr pe tunice. Nimic nou sub soare. In şcoalele secundare ale centrului cultural, în bietul Uşi al lui G. Asaki şi al lui Miron Costin, bantu e cea mai mare imoralitate. Dacă pe sub bănci, în timpul clasului, nu se savurează proza Neamului Romănesc, nici acea a Titirezului, se citesc sau se scriu srisori de dragoste. J mele, cu număr la tunică, cîntă frumuseţea salcîmului, pe cînd juna, despre care cei de acasă se plîng că îe anemică din cauza excesului de învățătură—acea jună scrie poste-restante, rădică de acolo scrisori sub cifra 1000—Bonheur, şi are şi un piede terre în Sărărie, în comun cu alte perechi — căci mijloacele materiale restrînse dictează această concentrare amoroasă sub unul şi acelaş acoperemînt. Actualul ministru al instrucţiei, cînd va afla despre toate acestea, va comite, probabil, o nouă lugubră circulară în care va protesta contra atrupamentelor în aceeaşi cameră şi în contra imoralităţei în genere. Atît va face. Şi pas de va putea stinge pojarul elevei o biată circulară ministerială ! Imoralitatea se va întinde, fiindcă ea găseşte tern priincios in educaţia ce se dă lineretului, în excesul de libertate de care se bucură Numai cu vre-o zece ani în urmă, cînd nu exista uniformă, nici pestelcă, nici naţionalism—şcoala nu era focar de imoralitate ca în prezent. Ca să mergem pe calea cea bună trebue să ne întoarcem îndărăpt; ferească D zeu să mergem înainte. Chestii locale HAITA LIBERALĂ Eric’a făcut alegerea a doi membri in consiliul de administraţie al casei de Economie din Tataraşi. Casa numără un frumos capital de aproape 300000 Ui. Economisind zi cu zi, ban cu ban, cetăţenii Iaşani din parta locului şi-au strîns micile lor economii şi imitînd pilda societarilor de la Prima societate de economie din poarta Palatului, cum şi pe cetăţenii din Păcurari, şi-au asociat economiile lor ca să le fructifice. Graţie unor opiniii de administraţie cinstite, corecte şi harnice Tătărăşenii au putut spori economiile lor pentru a preface pârâiaşul lor în rîa mare economic, care să satisfacă multor nevoi. E de ajuns a pomeni în capul celor ce au căpatat încrederea locuitorilor pe bătrinul şi veneratul Gh. Daraban, cinstea personificată, pentru ca să ne explicăm lucrurile. Cu sacrificii de timp, cu servicii gratuite în mare parte, capitalul social a mers sporind, şi iată că astăzi, cînd a atins cifra de trei sute mii lei, mulţimea capitalului a deschis apetitul vanitos al lihniţilor de liberali. Din vreme clubul liberal a fost strîns spre a lua măsur cum să facă cum să dreagă ca reuşita candidaţilor liberali să fie asigurată. Şi cum alt chip nu era să învingă de cît scandalul, s’a organizat o bandă din toţi casapii abatorului şi zarzavagii Ciurchilor, şi în cap cu avocatul Toma, cea mai hidoasă expresie a colectivistului îmbuibat, dar şi setos, s’a pus pe scandal. Pe cînd d-nii secretari ai casei, erau pe punctul de a se concerta între ei să deschidă şedinţa—era a 2-a în serie şi se putea lucra cu oricîţi membri erau prezenţi — şi să aleagă biuroul provizor al întrunirei, avocatul Toma pus în pra gul uşei dintre odăi, a început a vocifera, că ce însamnă aceasta, că biuroul trebue să se aleagă în odaia dintâi, nu în cea de din dos, şi de o dată a răcnit „pe ei, binţi, daţi bălţi“. Intr’o clipită ceata zarzavagiilor, cu pantalonii creţi. Cu jiletcile roşii, cu cămâşoiu, se nepusti, şi cu ciomege şi reteveele în aer vociferau. N’a trecut un minut şi loviturile au început a curge, dînd ca orbi peste cap, peste braţe, pe spate, în coaste. Era o învălmăşală demnă de autorii, cari organizară scandalul. Cei mai prudenţi eşiră pe fereastră, pe uşile laterale; cei însă care avură naivitatea a crede că s’ar putea împotrivi se aleseră cu capul spart, cu pielea obrazului spintecată; şi cel întăiu care suferi de pe urma agresiune! fu prietenul nostru Odurea. Abia fu tărît afară şi scos din minele hidrei anonime, care puţea a rachia cale de o poştă. Poliţia ce era în faţă, căci comisia a 5-a e chiar în faţa localului Casei de Economie, e cea întăiu vinovată. Ea a ştiut de organizarea bandei şi a privit tot timpul cu ochiul nepăsătorului, dar şi doritor de scandal, să vază ce-o eşi. Intervenirea poliţiei n’a slujit la nimic, căci agresiunile de vorbe n’au contenit şi între puşti şi baionete, cu parchetul faţă abia s’a putut ţinea întrunirea şi face alegerea, care după statute era obligatoriu să se facă. înfierăm în faţa opiniei publice această procedare. întreaga administraţie liberală e răspunzătoare de această sălbătăcie, plecînd de la prefectul poliţiei în jos. însuşi ajutorul de primar, d. Făntînariu, ştiind ce se organizează a evitat să dea localul şcoalei primare hatmanul Nicoară, scriind direcţiunei şcoalei că n’o îndeamnă că cedeze localul. Iar avocatul Toma, care din păcate e şi avocatul casei de economie, trebuia stupit şi huiduit în stradă pentru că abătîndu-se de la datoria sa de reprezentant al casei, s’a făcut unealta partidului său spre a asmuţi cetele de beţivi şi casapi să snopească pe oameni in bătăi. Simţindu-şi însă pielea in joc a şters-o frumos pe din dos, grăbindu se cu un ceas mai înainte de a se demite din postul de avocat al casei, el neputînd fi de cît cap de deberdei nu avocat public. Rușine lui.* * * OAMENI ŞI LUCRURI UN PRIZONIER N’am putut decît să-i preschimbăm urîcioasa cuşcă de lemn într’una elegantă şi încăpătoare de metal ; în locul aerului unei dugheniţe strimte, i am oferit spaţiul unei camere luminoase şi mari, vecirătatea unei grădini cu miros de trandafiri. Dar atîta tot. Soarta lui însă a ramas aceeaşi : la noi ca şi aiurea el e tot sărmanul canar exilat, singuratic, cîntînd a jale, îndărătul gratiilor subţiri, lovindu se de fierul aspru de cite ori se încumetează a face o mişcare spre libertate... In schimb, ce frumos umple aierul de triluri fermecătoare sau "de ţiuituri melodioase ! Cintă oare, cît e ziua de mare, în amintirea cuiva, în dorul cuiva ? Fără îndoială. In ochii lui bruni, mici şi rotunzi, aureolaţi de culorile vii ale penelor şi reflectind roşaţa ciocului, e greu de desluşit un înţees ; el pune toată simţirea şi voinţa numai în cîntec şi intr’acesta descoperim ecourile dorurilor lui,—ori mai drept ni le suggerează cu răsunetele lungi, profunde ale cintării care e condiţionată de singurătatea lui, de izolarea lui şi pe care noi le gustăm—plăceri egoiste ! — cu preţul dorului care torturează... Singura manifestare care pare a-l „interesa“ întru cîtva e muzica. Şi cum e cuşca aşezată deasupra pianului, de cite ori clapele sună, el pare a suferi o iritaţiune care 1 provoacă pe acest mic cîntăreţ inconştient dar superb, pe micul „Canarusso“, cum i am zis în glumă, care nu are nimic din puterea lui Carusso, dar are o infinită putere, a sa proprie. Pe ce căi și în ce măsură simte el impresia sunetelor ritmice ? Ce anume îi se comunică lui din armonia muzicei noastre care nu este a lui ? E greu de priceput, dar interesant de observat. In una din aceste din urmă seri, a fost pus la o ncercare mai grea. Pianul a răsunat toată vremea acompaniind cu graţie cîntecul unui tenor cutremurător şi al unui tenor liric, insinuant. Şi în mijlocul tăcerei solemne cu care ascultam cu toţii, subjugaţi ori transportaţi,—canaraşul arunca mereu cite un țiuit ori cite un tril neisprăvit. Era ecoul unei plăceri, tresărirea unei emoţiune, ori numai o sfruntare ? Cine poate şti ce senzaţii i-au produs cintarile atit de mult admirate şi serbătorite de noi în lumina albă a serei tîrzii şi într’un cor de veselie şi bună dispoziţie sufletească ! In muzica noastră e cite ceva din toate: şi plăcere şi durere şi elan şi pasiune şi regret şi dorinţă şi extaz şi frivolitate şi avînt şi dorinţă şi amintire şi uitare şi înflăcărare şi resignare şi regrete pentru trecut şi speranţe pentru viitor... Muzica lui însă, e o manifestare a vieţei sale însăşi, adusă din poezia codrului unde a crescut şi a iubit, — întocmai ca și cîntătoarea lui Rostand, fără studii și fără artificii : J’ai dans mon coeur tous Ies sanglols Tous Ies pays dans ma pruuelle ...Je suis la Chanson Eternelle. De aceea i s’o fi părînd o provocare în toate acele melodii, o ironie în rîsetele femeilor-vrăjitoare și în loc de a scoate un tril fermecător, el ne aruncă doar un ţiuit de minte în oara aceasta tîrzie cînd — de obiceiu — se odihneşte în închisoarea lui, visînd vreo cănăriţă cu pene galbene, în pădurea înverzită şi răsunînd de concerte, în luna Mai... Noi însă urmăm a ne admira tenorii noştri şi în veselia tuturora nu e nici o clipă de milă pentru soarta micului prizonier-cîntăreț... Rodion. EDUCAJIA MODALA In ceea ce priveşte educaţia morală— şi tot cu referire la observaţiile făcute cu ocazia conferenţelor generale de dăunăzi,—constatăm că puţin progres se cunoaşte pentru că educaţia de la şcoală este in contrazicere cu cea de acasă. In această parte a educaţiei, copiii sufăr influenţa mai multor factori, învăţăturii la şcoală le predau o morală umanitară, bazată pe solidaritatea ce trebue să domnească între oameni. Părinţii însă acasă le insuflă o morală bazată pe principiul luptei pentru existenţă rău înţeleasă, care consideră lumea cealaltă ca pe o turmă de lupi doritoare de a profita de munca noastră. Societatea are şi ea vederile ei în această privinţă, servitorii altele în casele mari. De cite ori nu s’au văzut aceştia înlesnind pe furiş copiilor plăcerile de cari au fost opriţi de către părinţii lor pentru o greşală oarecare ! Aşa încît educaţia morală ce primeşte un copil este un amestec nebulos de mai multe feluri de educaţie, pe care el este nevoit să o primească. Şi numai acea care îl ţine mai multă vreme sub a sa influenţă, numai aceia trumfă. La şcoală copilul stă 5 ore şi încă în tot acest timp el nu sufere influenţa educaţiei numai de la învăţător ; şcoala este plină de o mulţime de copii „cu rele porniri“ aşa zise, mai bine am zice „cu rea educaţie de acasă“, cari, prin faptul că sunt copii au o influenţă nefastă asupra celorlalţi copii, mult mai mare decât influenţa moralizatoare a exemplelor şi a perceptelor învăţătorului. In această privinţă iniţiativa Cercului didactic, prin preşedintele lui, d. C. Missner, patronată de I. P. S. S. Mitropolitul Pimen, este cit se poate de nimerită. Muţumită şcoalei de corecţii ce aceştia vreau să înfiinţeze, majoritatea copiilor din şcoalele ordinare vor fi scutiţi de influenţa vătămătoare a copiilor stricaţi. Pe de altă parte şi aceştia fiind conduşi cu mai multă îngrijire, vor putea să şi corige defectele contractate pînă la acea vrîstă şi să devie cetăţeni folositori societăţii. Aşa că educaţia morală reuşeşte aşa de puţin din pricina scurtimei timpului în care copilul sufere influenţa unei bune educaţii. Afară de acestea mai este şi pricina că buna educaţie morală nu se predă prin metoadele cele mai raţionale cum se predă cea rea. Aceasta din urmă într’adevăr întrebuinţează metoadele cele mai raţionale, pe care ar trebui să le copiem noi, aceştia care vrem să facem educaţie bună. Să luăm seama, spre pildă, cum cineva să învaţă a spune minciuni. La şcoală educaţia morală ca metoadă, lasă mult de dorit. La şcoală educaţia morală se face numai cu ajutorul pedepselor şi a recompenselor. Pe cînd acasă ea se face cu ajutorul exemplelor şi se ştie ce puternică influenţă au acestea asupra unui individ şi mai cu seamă asupra unui copil. In această ordine de idei interesante --------——