Opinia, ianuarie 1912 (Anul 9, nr. 1484-1506)

1912-01-01 / nr. 1484

da*íiai i? part'Kal !­iwsgg '«*»»?: '‘Mcammmmmmc­ ; ) ^Hugai* In Un prieteni xnd­ui laaiee* și ieahjte“. ne ştie ! - că au simţit ură de remuşcare gradin­­iditor care nu Ia mai a* »le. că. âo-Uo«’ data fatală , data scadentei teri bile a mi lv care nimerii nu i-a ac a la prea mult în faţa prim. di­d. ..*a şi mm aceasta n’ar fi Fisaik. F v afc ii obştească. De aci, în bună parte, re istenţa, vioiciunea şi dorul de... a tmbă rini, fără să fi renun­ţat la dorinţa de trăi, de aci plăcerea tuturor­a de a apa urindu-li-se cu pri­lejul l­ui acololil de an, tradiţio­nalul. ■a trăiţi, îmbâtrîniţi! As. .w—­. pregătit otrava teribilă cu o mină tremurătoare. Dar era o obli­gaţiune de onoare pentru dînşii şi tre­buiau s’o respecte. Şi s’a văzut în ce mod au respectat-o, — cu cită rigoare au îndeplinit plata în ziua scadenţei! Executorul testamentar arată că în­­tr’atît de mult se obişnuise, pe semne, soţii Lafargue cu ideea de a nu supra­vieţui datei fixate de dînşii, în­cît su­mele prevăzute în budgetul lor sinis­tru — budgetul morţii ! — fusese chel­tuite întocmai aşa că acum în urmă le mai rămăsese o avere de 2.500 lei, din care o mie fu dată unui prieten al ca­sei care se găsea la strîmtoare. Iar din mica sumă abia dacă ar fi putut să mai cheltuiască ceva, de­oarece aveau pe conştiinţă câ erau datori să lase de­votatului grădinar o sumuşoară care să-i asigure... bătrîneţile. Aceasta era încă o raţiune ca să nu mai amine termenul fatal şi să nu şi dee, lor în­­şi­le, impresiunea de necinste, de mişelie. * Bătrîneţile 1 Cu toate aceste nimic n’ar fi fost mai uşor de cît să-şi fi asigurat şi so­ţii Lafargue anii de bătrîneţe cu aju­torul acelei destul de importante sume moştenite, al cărei venit s’ar fi mărit cu pătroasuii operei de publicitate la care Lafargue nu renunţase încă. Şi în Franţa studiile, articolele, amintirile scrise de o personalitate atît de ramar­­cabilă ca ginerile lui Karl Ma­x, se plân­tesc destul de bine. Sistemul acesta de a ţi hotărî din vreme data morţii benevole este semnul unei mentalităţi stranii, căci înseamnă tăgada ori­cării filosofii a vieţii. Cu atît mai mult din partea unui socialist mi­litant. Oare numai viaţa singură, bo­gată în fapte ori nu, viaţa unui obser­vator şi unui om încercat, nu este o bogăţie socială, un bun comun ? Dacă fie­care dintre noi, dispunînd de o anumită stare materială, şi-ar a­­lege un număr hotărît de ani şi i-ar trăi într’o resignare supremă, prefăcîn­du-se numai că se gin­deşte şi la altă ceva, în afară de viaţi,—ce formă şi ce rost ar avea societatea omenească? 11 Dar are intr’adevăr omul normal pu­terea de a privi, cu un fals stoicism, moartea în faţă ? De a o presimţi, de a o şti tot mai aproape, tot mai sigură, tot mai fatală ? Fără îndoială că nu. Ci ar urma de aci o paralizie a voin­ţelor, o sleire a energiilor, o resignare dezastroasă. Filosofia rezistenţei este tocmai acea neînţeleasă siguranţă şi încredere ce manifestă omul, acea tărie ciudată de a nu bănui că moartea poate veni în ori­ce clipă şi pe nenumărate căi, că poate veni pentru toată lumea — afară de el singur.. De aci curagiul, îndrăzneala, spiritul de întreprinderi şi chiar de..., aventură la atiţia bătrîni ; de aci putinţa pentru dînşii ca să contribue încă la progresul c~rerii. De aci, în sfîrşit însuşirea lor Chestii istorice Biserica sfintului Andrei In partea de jos a tîrgului, pe dreapta străzii Palatului, se Înalţă modesta bi­serică a alintului Andrei, despre a că­reia fundaţie nu ne vorbeşte nici o in­scripţie, ci se povesteşte pe larg inte­­meiarea ei în pachetele de acte ce privesc proprietăţile de case şi locuri ale bisericei. Toată partea din jos de Palat spre Bahlui era loc gospod, adică liber, şi strada de azi a Palatului era închisă drumului călătorilor ce veniau în oraş, intru cît în partea din jos a Curţii erau grajdurile şi pe poarta din jos se a­­runcau gunoaele spre Bahlui, de unde şi uliţa aceasta, cind a început a se deschide se numea podul gunoiului. Pe locul ocupat azi cu clădirea bise­ricei sf. Andrei, era mai demult finăria domnească, iar In jurul finăriei îşi ridi­case cătră 1720 un Butnarul case din pajişte. După moartea sa, strlpîn casei rămase fiul un Pa­văl Butnarul care cătră 1743, Mai 5, le vinde lui Ilie Sârbul bulucbaşă cu 57 Iei. După 19 ani în 1762 Mai 25 a­celaşi Ilie Sârbul, al doilea bulucbaş j­ai cumpără cu 35 Iei casele lui Fotea Sîrbul şi ale Artemiei, tot din mahalaua Feredeilor, de pe loc gospod. In 1764 Ilie Sârbul bulucbaş de Curte Îşi vinde o casă lui Gheorghe Tuduri cu 45 lei. Treizeci de ani s’au perindat stăpînii caselor prin vindere-cumpărare unii de la alţii, cu vremea locul gospod­ar a strimtorat, aşa că nu mai era Îndestu­lător pentru aşezat stogurile de fîn ne­cesare grajdurilor Curţii domneşti. Cătră 1794 un preot cu rivnă dumnezeiască, preotul loan Buciumaş şi cu Neculai Neguţitorul au pus un gînd să zidească o biserică pe locul fânăriei gospod, cum cu 30 de ani mai înainte un alt popă Papazoplu rădicase din răvna şi munca sa biserica ştinţilor împăraţi Constantin şi Elena mai la vale, in preajma iazu­lui de sub Curte şi în apropierea dru­mului de intrare în Iaşi, venind de la Slicolina spre sf. Lazăr. O jalbă fu tri­­m­easă domnului de pe atunci M. C. Suţul Vodă. Domnul primi cu mare mulţumire cererea celor 2 răvnitori creştini şi răndui pe marele logofăt Ioniţă Canta să trimeată pe un vornic de poartă să măsoare locul. „Au cerut, zice anaforaoa, ca să li se dea o bucă­ţică de loc din mahalaua Feredeilor, unde mai înainte fiind loc gospod, au fost şi f­inărie gospod, ca să facă bise­rică“. Logofeţia cea mare rîndueşte pe pe C. Paiul şi Ion Mitrofan vornici de poartă; aceştia se duc la faţa locului, măsoară locul şi găsesc că locul slo­bod al finăriei cuprindea­­ lungul locu­lui despre răsărit 38 st. 3 palme; lun­gul despre apus 28 st. şi 6 palme; fun­dul despre miază noapte 19 stînjeni, iar fundul despre miazi zi 15 st. 6 palme, adică măslrişte de azi 2863 mp. 8225. Vi­gofatul Canta înain­tează anaforat. »19 Noemb. 1794, iar Mihai C. Şuţi -iă pune buiurdiul său in 21 Noémie 1794“ după cererea jă­­luitorilor 11­­’ului locul acesta, fiind domnesc şi ură de nici o pricină, ca să facă biserică pe dînsul, şi a bisericei să fie danie nestrămutată în veci; iar neputind a si face biserică după făgă­duinţa ce dai jăluitorii aceştia, atunci locul să rame domnesc“.­­Biserica s’a ridicat cu rivna ctitori­lor, şi a mirilor strînse de la pravos­lavnicii creştin, aşa că In 1801 preotul loan Buciumaş se întitula „sechilar şi Epitrop bisericei sfintului Apostol An­drei întâiul c­­at.‘ In 1809 preutul loan era bfttrin şi-şi face testamentul, în care cetim : „Drept aceia şi eu loan Sachelariu ce am fost ziditorul bisericei sfintului Andreiu de aice din Iaşi“ iar mai jos zice: „fiind­că eu m’am strădănuit şi am făcut biserica din temelie, unde am cheltuit toată a­­verea mea şi zestrea preutesei mele de am făcut biserica cu toată podoaba ei“. Preotul Ioan Buciumaş a avut de preo­­teasă pe Ioana, cu care a luat par­te de moşie din Fundul Bogdanei la Tutova. A avut 3 fete şi un băet. In 1809, 2 fete erau măritate deja cu 2 preoţi: preotul Timofte şi preotul Dumitru. Căsandra era fată mare, iar Andrei nevristnic. Biserica n’avea venituri mari; atunci Epitropii s’au gindit să lege de această biserică o breaslă două şi reuşise a a­­trage breasla crăşmarilor şi a pescari­lor, cari se obligă a plăti bisericei pe fiecare săptămînă de la fiecare crîşmat cite 5 parale; iar păscarii să aj­ute bi­serica la hramul ei. Cererea aceasta a Epitropilor e adeverită și de Grupenski v. logofăt în 1809, Noemb. 3. Divanul o întărește în Ghecar 15, 1810; Agia o întărește în 1815 April 0, iar dicas­­teria mitropoliei în 18 Oct. 1815. Intr’un izvod se vede ce s’a încasat de la sf. Dumitru pănă la sf. Gheorghe, prin cu­tia bisericei. Izvodul e prea interesant căci ne dă suma tuturor crîşmarilor din Iaşi acum 100 ani în urmă. Bise­rica încasa de la cele 2 bresle 368 lei pe an. In 1812 Epitropii bisericei se schimbă şi atunci noii Epitropi înaintează diva­nului Cnejiei Moldovii de atunci o ja­­lobă în Iulie 22, spun următoarele de întemeerea bisericei: „Biserica sfintului Apostol Andrei intăiui chemat, ce este zidită cu ajutorul şi milele cui s’au în­durat, pe locul fănăriei gospod vechiu, in malul Bahluijilui, fost’au oltenitor cu soudica milosteniei raposanui preot loan B.ciumaş di au strînsu aceia ce creştin­i au dat stator di s’au săvârşit cu zidirea.“ Ia­r că în 1815, Epitropii bisericei sf. Teodor se jăluesc Mitropolitului că breasla crîşmarilor şi a păscarilor ar fi fost închinate cu făclia lor la sf. Teodor şi cu vielişc, ar fi fost traşi la bise­rica sf. Andrei. Cercetarea a dat drep­­tate epitropiei sf. Andrei şi aşa s’au întemeiat pe un loc domnesc un lăcaş de rugăciune, care ne vorbeşte astăzi de răvna dumnezeiască a strămoşilor noştri, mari şi mici, preoţi şi mireni, cari au împodobit Cetatea Iaşilor cu atîtea case de rugi pentru proslăvirea celui prea înalt şi pentru iertarea tu­turor acelora ce cu credinţă şi cu dra­goste se apropie de sfintele ale lui Hris­­tos taine. Th. Ghibănescu. □ la noul program de astă seară, Simbătă 31 Decembrie, ai cinematogra­fului Pathé-Fiéres, din Sala Sideli se cuprind între altele . Al 8-lea epizod din f­ața imparatu­­lui Napoleon I iu (an complet contra primului consul Napoleon Bonaparte). Superbă reconstituire istorică. O dramă la Florenţa (2 părţi de ci­nematograf). Pathé-Journal, ziarul însufleţit. Gazetar încftplţinat, scene comice. Programul nou viitor începe Luni 2 Ianuarie cu „Dreptul Tiberetei*. Piesă daneză (2 părţi) etc.­­ Duminică 1 Ianuarie­­1912 au loc 2 matineuri (3 şi 0 ore) reprezentaţie serală la 9 ore. VI ' Pr a duios X I PO V jiikJ DEDICATĂ CARMEN SYLVEI — Postumă — I letci odată, în ţări străine, ț înde s fetele bălai, r 'Wnn­d cu priviri senine (~,a ?,s*/î/e lunei de Mai. Şi în castelu. um da{ă De strămoşi wV.w crunţi Iera zimbirea înviora Lucind pe lângă peri­coli^ Dar din roşul răsărit de soare Veni un fiu de voevod De luă zeiţa,—o mândră floare,­­n­...n()rod. Hi lan Raze frânte din rai, Ce par, printre grai, Flori dulce de pe plai, Aşa-s duioase. De trece o şoptire Pe buza-i de carmin Ie un cânt de iubire Din cerul senin, Ie un murmur duios Ce vântul voios Adus a aici jos Din corul divin. IV Ci soarta ie aspră şi lehova gelos De fericirea’ntreagă ce face’ntre noi ; Şi nourul ascunde un cer luminos Şi dupâ râs dulce dureri vin apoi. Şi moartea i zeită şi oarbă şi rece, Nimic n’o opreşte, nimic n’o dezarma. Prin manele­­ aprigi ea toate le trece, v-o toate zdrobeşte, ca toate le sfarmă. Şi a proplts ca Voioasa d’altă data­­ Şi’n stare na fu nimt Durerea i s’o abată Şi peatra cea de stâncă Ce acoper o copilă, Păstrează urme încă De lacrimi fără milă. Şi a plâns, a plâns cu jale Lângă ’ntristatat voevod, Iubirea viefei sate, Sperarea unui norod Şi a plâns şi tncă plânge Dar durerea i vie In sufletu i să frânge Ş’apare poezie. RĂZBOIUL Peste ţărmuri dunărene cerat arde, im­­purparat Căci plecat-a uraganul ca să urle ’n vi­fretie, Uragan de foc şi spijă, care tună ne- ’ n curmat; ] Semiluna aprinsă tncă tşi conducea iei, farmic,­­ Şi tot cad voinici întruna, ca şi brazii ‘­­de la munte ' Când securea ii abate la pământu­ ’n­i- s­­forate; Moartea duce roşi ghiulele, de i loveşte în­­piept, in frunte Şi, gândind la cei de acasă, adorm somn­­neturburat. Alţii insă, in durere, svărcolindu se n­­em sfâşietor, ser­manii, implorând moar­­tea haină Şi tn visurile aiurării par că văd ’n nă- . (lucire, f Că iubita ii desmeardă sau că mama ii -(alină. I Ie domniţa ce-i mângâie, este ziua d'altă (dată s Ieste mater dolorosa care aleargă spre' (dureri; Ia eu mâna ii ajută şi cu vorba ti des­(fată, Căci ia ştie ce ie viaţa şi ce-i moartea, (tn aste sfert. VII Ş’au venit zile de fală După aprigul război Şi ’nfanfară triumfală Au trecut mândrii eroi. Şi coroana de crăiasă Iei pe fruntea sa au pus; Dar durerea nmiloasă Din suflet nu i-a apus. C’im (ţin rf^iArţiesă sânge, A ţiş• 'ml frumos Din ce plânge, Şi s’a dus in lumea toată Să şi aline cel alean, In cetatea foast-odată Logodită cu Ocean. VIN­ VENEȚIA ’N AMUR8 Să întreabă luna lucind in erer•: Unde ie foasta mireasă a mărci . Gloria astăzi ie dată ai­drei. Leul se duce, palatele pier, Palazzo ducate să ’nalţă spre cer, Tăcut tn întinsa tăcere a zărei; San Marco aprinde tn ambra ’nsărurii Doi ochi de lumină ca torţi de vegheri. Steaua ie aur de apururea plânge, Gondola s’aproprie de mala ’neprit, înroşind noaptea ca fâşii de sânge. Dar cine ’ngână pe ’atinse canaturi ? Oceanul zice prin verzile valuri: —Cetate de vise, ce mult te am iubit! IX S'apleacă lopatarul pe vâslă şi cântă ; Dar cântec straniu ie cântecul său. Şi valul ca spume şopteşte mereu Ş’alunecând spre Lido, gondola s’avântă Şi i zic:—Gondoliere, ce dor te frământă De ce i aşa jalnic, cărunt capul tău ? —Signora, avut-am avere și ieu, Palate scăldate de marea cea sfântă. Perdut-am pe toate ş’am râs fără sită : Gondola ușoară să mi zboare pe ape ! Dar astăzi îmi vine a mi plânge de­­milă. De acum până când vor fi să mâ­­ngroapt îmi tulbură într- una, departe șiaproape, Viața mi întreagă, un râs de copilă. S’a prins crM(asa strălucită, A plina de pL'nsu nnr’ Q' ' “ ~ (neștire,1 (dar trat rik trecute, dus a fcel mai omenirei ca să și r r ai il ren, iii*1 mm. A Zit&za-ŞUinţcriSi zic Calendarul... ideal. — Odată eu schimbarea anului sunt I« ordinea zi­lei şi calendarele. Cu toate schimbările şi modificările ce li s’au adus în decursul vremilor, calendarele sunt tncă departe de a fi desăvîrşite şi mulţi Învăţaţi sunt preo­cupaţi de a le da o for­mi definitivă şi comodă pentru toţi. Iată bună­oară o veste adusă de o revistă literară . Mai mulţi savanţi englezi, între care şi Wiliam Ramsay, patronează azi din ingenios proiect de calendar. El se în­temeiază pe numeroasele avantagii ce ar rezulta dintr’un calendar, în care numele zilelor ar corespunde regulat a­­celeiaşi date ale lunei. După sistem­ul acesta, ziua anului nou, care e zi de sărbătoare pentru toate neamurile, nu ar mai­­face parte din nici o luni şi ziua aceea ar fi Însem­nată : I, 1908, I, 1909 etc. 2 Ianuarie ar deveni astfel 1 Ianuarie. Anul s’ar compune din 4 trimestre a 91 zile fiecare. In anii bisexți s’ar in­tercala o zi fără nume, intre 31 Iunie și 1 Iulie, de exemplu B. 1903. Procetal a fost bine primit la lumea financiară și comerciali. * Cu începere de la 31 Decembrie sfii nou, Le Bargy a încetat de a face par­te din trupa Comediei Franceze con­form dorinţei sale. Toate formalităţile legale au fost îndeplinite. r Iacă în cursul acestei ierni marele artist va întreprinde un nou­ ’turneu european, avind un r*p**+*w»ia/ ţî piss«, lui Henri Bernstein „Apr£9 moi I“ scoa­să din repertoriul Teatrului Francez, după două reprezentaţii din cauza cu­noscutelor demonstraţion­ ale regalişti­­lor şi naţionaliştilor. * Astronomul Pereival Lowell publici in „Century Magazine* ua articol prin care dovedește, că după o lungă peri­oadă, Pămintul va ajunge ca şi Marte, acoperit numai cu pustiuri, cum şi are de pe acum Sahara, Gobi etc. Omenirea de­ pe Marte are să lupte mult mai mult pentru existenţa ei, de­cît cea de pe Pămînt, ea trebue să fie deci mai inteligentă. Tot atît de multă inteligenţă va tre­bui pimintenilor, în ziua ctndi le va lipsi apa şi va ttrebui să o aducă prin mari lucrări de irigaţie de la zăt«.«. celor doui poli.* Editorul englez ale „Memoriilor“ doamnei Steinheil organizează acestei o­­pere o reclamă politică mai mult de­cit una literară. Va fi vorba in zisele memorii de a­­facerea Fashoda, de rolul jucat în a­­ceastă înprejurare de Felix Faure, Del­­caise şi alţii. E destul să se amintească de numele lui Faure, fostul preşedinte al Republi­cei, ca publicul să înţeleagă că infor­maţiile d-nei Steinheil sunt din sorginte signift, dae şi nu din sorginte tocmai. . curată. Recordurile aviatorilor sunt întrecut de cele ale păsărilor. Aşa porumbe’ face cu uşurinţă 100 km. pe oră; r­­arai 120 ; rîndunica face piuă la km. pe oră. Recordul aviaţiunii la păsări îl lasă şoimul, care poate sbura timp­­­delungat cu o viteza vertiginoasă, cu admirabilă uşurinţă şi la nişte înăl­ţimi de necrezut. A apărut: „Studiu clinic şi critic a­­supra unui ce­z de cereie cronică cu tulburări mintale“ de dr. P. Zosin, do­cent la facultatea de medicină din Iaşi. Q. lucrare instructivă şi clară, care va inter­esa pe specialişti.­ ­ P­ ierre Loti, academicianul cunoscut, alică în revista „L’Illustration“ o ită lirică arătind, că nu va mai întreprinde nici-o călătorie şi făcînd incheiere asupra observaţiilor făcute de el, în lungile sale peregrinări, ca ofiţer inmarină. 1 * STRUNA ZILEI EXPLICARE Iată-ne în ianuarie şi „Evenimentul“ continuă colecta de pomeni­­pen­­tru serbările Crăciunu­lui. „Opinia*. Acu-mi trecu prin gînd Motivul și vi-l spun : La el e ori-şi-eind Un aier de... Crăciun. TEATRUL NATIONAL — Vineri 13 Ianuarie 1912 — UN SINGUR CONCERT dat de celebrul Violonist «IAR0SLAW KOCIAN PROGRAM 1) . Tsehakowky Concert Re major J. Kocian 2) . Piano Solo M. Eisner. 8). I. S. Bach Ciaccona J. Kocian. a J. Kocian Séréaade 4) . b St. Lobin Donizetti Sixtet din Opera Lncia şi e. Riess Motto perpetuo J. Kocian. 5) . Piano solo M. Eisner. 6) . Sarasaié Zigeunerweisen J. Kocian La Piano d. M. Eisner din Chikago. Biletele la Agenţia „Thalia“ Th. P. Maxim ovid. Şi ai revenit, mândră Poetă, Regină ca blând suflet pribeag, Mamă în dureri nemângăiată. Ce porţi pe fruntra ţi cea ’nălbit Triplă cunună nepilduită, De prin ţărmuri calde ai revenit. In ţara, tn care ai suferit In ţara, In care eşti iubită,— Ca şi admirată,—nemărginit. XII Găci ai, in suflet dornic. Un mindru nestimat, Ce i dat de firea sfintă La tot ce-i creator, Menirea fără pildă Să vadă in ce i creat Frumosu’n neştirbire Şi mindru 'naripat, Căci ai un suflet Geniu A tot pătrunzător Căci ai mai presus incă Simţirea alinătoare, Ce face să se urce Tot omul spre zenit Şi ca şi Cristalul palid Vorbind către popoare, Să ierte omenirea Ce cade ‘n poroare, Că eşti mai presus tncă Bana nemărginit, Trăieşte dar, măreaţă Crăiasă intre crăiese Şi intră ’n nemurire Asemenea dan zău De sus, de mai sus încă, Privirea-ţi să le lese Pe holdele aurite, Pe feţele ’nţelese. Pe ţara Ta iubită, Mort ca visul Tău. ,Epigonii* 3. Frasin XI

Next