Opinia, februarie 1912 (Anul 9, nr. 1507-1530)

1912-02-01 / nr. 1507

Marele HOTEL EUROPA laŞI - COMPUS DIN 50 CAMERE -Aduce la cunoştinţa onor. clientele, şi d-lor pasageri, că Ho­telul, trecînd sub o nouă administraţie s’a renovat şî înzestrat din nou cu tot confortul modern. Odăi bine încălzite, se găsesc la orî­ ce oră din zi sau noapte. Restaurant, Bucătărie franceză şi romînă. Dejunuri sau mese fixe. Se primesc abonamente cu preţuri a­­vantajoase. D-nii voiajori, vor avea o reducere însemnată atit la camere cît şi la restaurant. Toate autorităţile situate în apropiere. Tramvai la intrarea în Hotel. Antreprenor, |. ZENTLER. Înalte, atunci vedem acele orizonturi pline de farmec, care entuziasmează so­cietatea şi pe luptători pentru binele so­cial, să înfrăţesc cetăţenii desinteresaţi şi decide pe toţi de a strînge relaţiunile şi de a lucra într’o unitate de vederi pentru consolidarea într’un bloc puter­nic a micului nostru popor. Ce vrea d. Buţureanu pentru pregătirea viitorilor învăţători nu o spune de a dreptul, dar se poate citi printre rînduri : „că tine­rii noştri învăţători sunt plini de bună voinţă, sunt harnici, sunt chiar entu­ziaşti, dar le lipseşte adese­ori acea conştiinţă a menirei lor, acea înălţime de idei (? !) care face podoaba învăţăto­rului francez“ zice d-sa. Şi atunci în loc să ilustreze mai bine d. Buţureanu a­­ceste pretenţiuni ale d-sale şi să dea chiar o deslegare conformă cu înaltele consideraţiuni expuse în citatul articol că „învăţătorul să cerce a îndrepta şi defectele inteligenţei şi ale inimei pe care un mediu sau o moştenire rea le-ar fi transmis în fiinţa copilului“. Ştiţi unde vede d-sa răul şi care ar fi îndreptarea ? Tot vechiul cîntec , că nu este bună măsura guvernelor noastre de a recruta corpul didactic primar urban dintre cei mai destoinici ai învăţămîntului rural, căci această măsură este dăunătoare şi satelor şi oraşelor. Şi pentru ce ? Intăiu, răspunde d-sa, pentru că nu e drept ca să privăm satele de învăţăto­rii cei mai buni anume pregătiţi, pînă la un punct (?) pentru şcoala rurală şi al doilea pentru că aceşti învăţători nu pot răspunde mediului şi cerinţelor şcoa­­lei moderne ! Auziţi bine că chiar cei mai buni în­văţători nu pot corespunde mediului urban şi mai ales cerinţelor şcoalei mo­derne ! Şi cum explică d. Buţureanu a­­cest lucru, pentru că învăţătorii rurali, chiar cei mai buni, sunt insuficient pre­gătiţi pentru şcoala urbană, unde se­­ cere, sau unde ar trebui să se ceară o pregătire cu înalte vederi psichologice, pedagogice şi sociale ? ! Dar bine stimate d-le Buţureanu de o asemenea pregătire cu vederi înalte numai pentru oraşe şi nu mai întăiu pentru sate unde se cere întreit mai mult de făcut, căci acolo învăţătorul în şcoală are elemente mai puţin prepa­rate, se cere deci o mai îngrijită şi mai profundă cunoaştere a vieţei copilului; iar în viaţa socială rolul învăţătorului rului rural este înzecit mai mare şi mai greu ca la oraş , căci la sate învăţăto­rul are de cultivat întreaga fire a să­teanului, plus că i se mai cere învăţă­torului să fie îndrumător pentru a că­lăuzi pe sătean pentru o nouă viaţă economică. Unde dar trebue să vadă d. Buţureanu o mai mare nevoe de o pregătire mai înaltă şi mai diversă pentru atltea nevoi ale vieţei, la oraş sau la sate ? Regretăm cum numai intenţia ten­denţioasă a făcut pe d. Buţureanu să ajungă la nişte concluziuni atît de pa­lide şi In contrazicere ca dreapta ju­decată. Căci din două una: Ori nu sunt de loc mulţumit cu pregătirea în­văţătorilor cum se face astăzi şi atunci trebue să cer organizarea şcoalelor nor­male, ori nu sunt sincer democrat cînd cer o şcoală cu o pregătire mai înaltă şi mai conformă cu cerinţele moderne, numai pentru şcoala urbană, mulţumin­­du-te pentru şcoala rurală cu învăţă­torul actual, care „pănă la un punct are pregătirea necesară“, învăţătorul trebue să fie un barbat pe deplin format pentru a pătrunde psihicul copilului, a-i înţelege defectele naturale şi a le corecta prin meşteşugul său pedagogic. Şi mai trebue ca învă­­ţătorul să înţeleagă şi starea socială şi economică a poporului, pentru a-i în­ţelege lipsurile şi a contribui cu cunoş­tinţele sale la îmbunătăţirea morală şi economică a săteanului nostru şi aceasta nu numai de­cit pentru a distrage pe Învăţător de la şcoală ci mai mult ca să poată fi posibil ca învăţătorul să fie un „mentore“ în comuna sa, să dea cu competenţă direcţiune lucrărilor de deşteptare economică şi culturală, să poată fi ascultat cu folos de sătenii săi, să fie un adevarat far luminător, pentru lumina satelor. Dl. Rădulescu-Motru într’un articol din „România Viitoare“ ilustrează ast­fel starea sufletească a satelor noastre: „La noi împrejurările nenorocite sociale pun familia naturală în imposibilitate să-şi îndeplinească rolul. Copiii săteni­lor intră însălbătăciţi în şcoala primară, fiind­că mizeria familiilor lor naturale î­i lasă, cea mai mare parte din zi sin­guri şi fără adăpost şi nimeni totuşi nu se gîndeşte să le vie în ajutor“. Şi cînd aşa este starea poporului nostru, întreb pe d. Buţureanu unde se cere mai multă pătrundere psichologică din partea das­călului, la oraş, sau la sate, faţă cu sta­rea de fapt a lucrurilor ? Şi unde se cer mai întinse vederi sociale pentru educatori ca să putem sălta spre mai bine pe acest popor ? De sigur acolo unde este nevoia mai mare. Unde dar trebue învăţătorii cei mai bine prepa­raţi ? De sigur tot la sate. Şi dacă este aşa de ce să se supere d. Buţureanu, dacă cei mai buni învăţători vor veni la şcoalele din oraş. Dl. Buţureanu doreşte o pregătire mai bună în şcoalele normale, de comun acord, dar atunci şi şcoala urbană va avea dăscăli buni şi tot mai bine for­maţi prin practica socială şi prin ma­turitatea lor, vor da o elită de dăscăli primari, cari în primul loc vor folosi şcoalei urbane. „învăţătorii rurali chiar cei mai buni, zice d. Buţureanu, nu pot răspunde me­diului, căci între cele două straturi ale populaţiunei noastre , viaţa oraşelor şi viaţa satelor, este o deosebire aşa de mare în toate privinţele şi în cultură. Dar ce are a face, mediurile sociale şi cu acei ce-i formezi ca educatori, mi se pare că am demonstrat de ajuns, că tocmai invers trebuesc privite lucrurile , că cea mai grea pregătire trebue pentru educatorii satelor. Dacă aşa stau lucrurile, atunci care e teama că învăţătorii urbani şi rurali să nu fie pregătiţi la aceiaş şcoală ? Oare nu cumva e un gîad ascuns, e teama acea tăcută că burghezimea se simte jenată a-şi da copii în educaţie pe seama învăţătorilor veniţi de la sate, cari sunt în majoritate fii de ţarani ? Dacă fiii de ţarani au pătruns astăzi între gradele ofiţereşti ale armatei, în magistratură, în profesorate etc., de ce să fie teamă, dacă vor pătrunde şi în învăţămîntul primar urban. Oare nu suntem noi un popor care vedem mîn­­tuirea şi propăşirea naţiunei în trium­ful pe deplin al democraţiei ? Şi dacă este aşa, datori suntem să luptăm pe toate căile pentru aceste scumpe idei, iar nu să ne devizam pentru motive şubrede, că avem mediuri şi pături so­ciale deosebite şi că pentru aceasta tre­bue şi educatori de două feluri : urbani şi rurali. Dacă vom lucra astfel nici­odată nu vom merita titlul de demo­crați cu care ne place atît de mult a ne împodobi. Ioan Titu Institutor rural Glăvăneitt­, (Iași) 18 Ianuarie 1912. marea mişcare a institutorilor pentru îmbunătăţirea stării lor materiale şi morale Hotărîrea luată de cercul didactic din Iaşi, de a convoca un congres di­dactic, în care să se discute mijloacele cele mai potrivite pentru îmbunătăţirea stărei materiale a institutorilor, a fost îmbrăţişată şi aprobată de toată dăscă­­limea din ţară. Zilnic sosesc scrisori şi telegrame de adesiune din toate unghiu­rile ţării, la cercul didactic. Lovitura materială şi morală, ce li s’a dat ins­titutorilor, prin desconsiderarea autori­tăţilor şcolare, e destul de serioasă. Pe măsura îmbunătăţirii situaţiunii tezaurului public, s’au sporit treptat salariile tuturor funcţionarilor şi tutu­ror membrilor corpului didactic. Pentru ce această desconsiderare, pen­tru Institutori? Iată ce se întreabă toţi membrii corpului didactic primar urban. Apeluri la luptă, pentru revendicarea drepturilor lor, s’au trimis şi din Bâr­lad, Botoşani, odată cu acele din Iaşi. Intr’un gînd şi într’o simţire s’au u­­nit cu toţii, institutorii din ţară, să se lămurească odată pentru totdeauna, ce vrea statul să facă din corpul didactic primar urban ? La ce grad de înjosire vrea să-l aducă după o prigonire de de 50 ani ? Iată şi textul circulărilor trimise ins­titutorilor din întreaga ţară, de către cercul din Iaşi : Institutorii sunt singurii membri ai corpului didactic cari au ramas la leafa ORP­INIA fixată prin legea din 1883; mai mult de­cît atîta, ei sunt cei din urmă func­ţionari, cari, după reducerile făcute din cauza crizei financiare a anilor 1899— 1900, au fost reduşi la vechele salarii. Pe măsura îmbunătăţirei tezaurului public, s’au sporit treptat salariile tu­turor funcţionarilor şi a tuturor mem­brilor corpului didactic de toate gra­dele. Toate sporurile au fost, cu drept cuvînt, motivate de scumpirea neobi­­cinuită a traiului. Institutorii, cari, după modesta noastră părere, aveau dreptul să fie trataţi la fel cu ceilalţi slujbaşi ai statului, sunt trecuţi cu ve­derea şi în proectul de budget al exer­ciţiului viitor. Lovitura, şi morală şi materială, ce li se dă prin această desconsiderare, e destul de serioasă. Credem deci că e momentul suprem, să ne gîndim la măsurile legale, pe cari trebue să le luăm, pentru ca dreapta noastră cauză să fie satisfăcută. Cercul didactic din Iaşi, din care fac parte membri ai învăţământului de toate gradele, a discutat, între alte ches­tiuni relative la învăţămînt, şi starea precară materială a institutorilor şi a hotărît convocarea la Iaşi a unui con­­gres al institutorilor din întreaga ţară, în care să ne sfătuim şi să avizăm la mijloacele cele mai potrivite, pentru ca să ni se facă dreptate. Vă rugăm dar cu insistenţă, să luaţi parte şi dv., împreună cu colegii de la şcoala ce conduceţi, la acest congres, care se va ţinea în zilele de 12 şi 13 Februarie a. c.. Comitetul cercului didactic din Iaşi a intervenit pentru acordarea reducere­ de transport pe căile ferate. Adesiunile, vă rog, să le adresaţi d-lui Solomon Halija, preşedintele corpului didactic din Iaşi, spre a vi se putea trimite din timp cărţile de membru. Un comitet de colegi va îngriji de primire şi găzduire. Solomon Haliţa Preşedintele cercului didactic din Iaşi Studenţii bucovineni şi d. Cuza Rezultatul înfringerii „originalului“ d. A. C. Cuza în procesul cu d. Sosor a determinat studenţimea romînă din Bu­covina, să convoace pentru Duminică 29 c., o întrunire în care să veştejească justiţia romînă, care stă sub comanda „Cahalului“, şi să­­ declare pe d. Cuza inviolabil în materie de naţionalism. In ultimul moment aflăm insă, că întrunirea s’a contramandat, se vede în urma rezultatului dezastros al pro­cesului Cuza­„Facîa" din Bucureşti, unde celebritatea sa Cuza a fost tuns, ras, şi frizat pe gratis. Ai naibei tobşebegoişti mai sunt şi ju­raţii romîni, cari au dovedit încă odată o crasă lipsă de naţionalism în înţele­sul băieţilor d-lui Cuza Cahalomanul ! Nu ştiu întru cît ar fi reabilitat pe d. Cuza frumosul gest al studenţilor ro­mîni bucovineni, a căror naivitate me­rită compătimirea generală, de­oare­ce ştim că d. Cuza „n’are nevoe de reabi­litare faţă delo sentinţă a Cahalului pe care o consideră nulă şi de cui efect“ ! E interesantă Insă telegrama de sim­patie pe care d. Cuza a primit o de la băieţii d-sale din Cernăuţi : „Societatea academică „Junimea“ din Cernăuţi luînd cu indignare la cunoş­tinţă sfîrşitul procesului, ce l-aţi inten­tat calomniatorului evreu (sic) Socor. Vă încunjură cu toată dragostea şi ad­miraţia, asigurîndu-vă de neclintita ei credinţă în ideile pe cari le propăvăduiţi pentru ridicarea neamului, din care fa­cem parte“. Fără comentar ! Zitcza-Sk­inforSlzic Seara Ywattel.—Artista Yvette Gu­ilbert a repurtat aseară întreg succesul meritat şi a apărut aşa cum ne aştep­tam să fie : un produs minunat al ge­niului francez, făcut din graţie şi ver­vă, stăpînă pe o voace îneîntătoare, pe cele mai gingaşe gesturi şi atitudini, în­­fâţişînd în acelaşi timp şi teatrul şi muzica, triumfind prin o extraordinară simplicitate de mijloace, într’o «tartă esclusiv franceză sau, mai drept, pari­ziană. Nimic frivol în producţiunile ei. Din potrivă, un exces de dramatism cu pre­dominarea notei lirice. N’ar fi stricat chiar ceva mai multe note vesele în bogatul repertoriu al serei, atlt de splen­did ocupat de excelenta artistă și cei doi artiști— unul al flautului celalalt al pianului—cari o însoțesc. Yvette Guilbert e înzestrată cu daruri naturale*, cari nu se mărginesc numai la tălmăciri de gînduri străine, ci au puterea de a evoca şi de a crea. Arta ei are şi un element istorico-literar— dizertaţia introductivă, reconstrucţia cîntecelor vechi,—dar are, înainte de toate însuşirea de a dilecta, purtind din ţeară în ţeară, din oraş în oraş, far­mecul a­ltor melodii, plastica at­tor creaţiuni, fără nici un moment de ero­tism, căci leit-motivul tuturor bucăţilor este o oarecare religiozitate, ce trece ca o mistică înfiorare prin tot ce erită, tot ce zice artista. Iar din Îmbinarea tuturor acestor elemente naşte frumo­sul particular al creaţiunilor inimita­bile ale Yvettei Guilbert. R. * A apărut „Versuri şi Proză* No. 8 cuprinzând versuri şi proză semnate de Ion Minulescu, I. M. Raşca, B. Nem­­ţeanu, Enrie Furtună, Hidealgo, Evan­­druk­e, Caudia, Milian. Critici, recen­zii, cronica teatrală. * In populara bibliotecă „Lumen“ a apărut „Sarcasm şi Melancolie“ proză şi versuri traduceri de Castor şi Pollux. Preţul 15 bani. * S’a vîndut dăunăzi la Newyork, prin licitaţie, o colecţie de scrisori inedite de ale lui Oscar Wilde. In unele din ele poetul dramaturg face interesante reflecţii asupra liber­tăţii actorului în materie de interpre­tare şi creaţiune. Inginerul Thomas Stevenson a con­struit un dinamometru, care permite evaluarea puterei ciocnire a valurilor. Așa a găsit că presiunea exercitată de o mare, în furtună, variază între 15 mii și 34 mii kilograme pe metru pă­trat ; cînd acest lucru se petrece mai multe ore, nimic nu mai poate rezista puterei strivitoare a valurilor. • A murit unul din cei mai de seamă pictori ai Spaniei contemporane: Au­relian de Bernete.* Un ziarist german înregistrează in­­tr’o cronică din Londra, că Englezii a­­doră mitele aproape tot atît de mult cu­ vechii Egipteni. ♦ Edmond Rodand a scris și mai Îna­inte de 1888. Așa­dar, nu ,Les Musar­­dises“ este opera lui cea dintâi. Un cronicar a descoperit, ci cu mult înainte, genialul autor al lui „Cyraao* tipărise o lucrare de critică asupra ro­manului francez. * Marele violonist Jean Kubslck s’a rănit destul de serios ca foarfecele, la un deget, tn cursul unei călătorii In America. Fiind nevoit a și întrerupe concertele timp de o săptămână, artistul pretinde la societatea de asigurare „Lloyd” din Londra suma de 23.500 dolari, adecă a zecea parte din suma totală pentru care e asigurat la numita societate. STRUNA* ZILEI DE TEAMA PLAGIATULUI Pentru a nu mai putea fi plagiat de alţii, un ce­lebru economist iaşan şi-a procurat drept epitaf ur­mătorul catren plagiat de-a dreptul din franţuzeşte: Ct gti an ignorant docteur, De son metier iconomiste,— S'il ne fat jamais bon aatear, II était, du moins, bon copiste.... INFORMATEI □ Curtea s. I a judecat şi achitat ori pe I. Bugan, mecanic In atelierile C. F. din Iaşi,“ care a fost condemnat la 5 ani închisoare pentru falsificări de monezi. Curtea a achitat pentru motivul că Bugan s’a făcut vinovat numai de ten­tativă de falsificare, fără s& fi pus in circulaţie monedele falsificate. Bogan a fost aparat de d-nii Osv. Teodoreanu şi Vespasian Pella. □ In seara de Miercuri 1 Februarie se va reprezenta la teatrul naţional, în folosul societăţii „Cantina Şcolară“, frumoasa piesă în 3 acte de Ed. Paille­­ron, „Lumea în care ţi se urăşte“. Persoanele binevoitoare sunt rugate a lua parte la această reprezentaţie, unde vor petrece admirabil o seară şi In acelaş timp vor mări şi fondul unei societăţi, care zilnic hrăneşte 300 elevi de şcoală primare. Intre acte va cînta muzica.­­ Candidaţii şi candidatele din Iaşi, reuşite la teza de examene de capaci­tate pentru muzica vocală. In ordinea alfabetică : D-na Alice Th. Berescu, d-ra E. Cor­tez, B. Dogarie, N. Dimitriu, A. Flores­­cu, d-na I. Georgescu, d-ra M. Grigo­­rescu, S. Hogaş, E. Ionac, M. Simionescu N. Tarnoschy şi d-na Valeria Zavalide. D-nii I. Antonia, C. Baciu, Alberto Cirillo, Gh. Horhogea şi C. Popovici. Comisunea e compusă din d-nii Po­­povici-Beiruth direct, conservatorului din Bucureşti ca preşedinte. D. Gh. Chiriac şi Alfons Castoldi profesori la Conservator, ca membrii. Dri dimineaţă, au Început probele o­­rale. □ Domnul V. Mihăescu, a fost nu­mit suplinitor la şcoala din comuna Coarnele Caprei, In locul învăţătoarei Maria Patriciu, demisionată. □ la noul program de astă seară, Marţi 31 Ianuarie, al cinematogra­fului Pathé-Fréres, din Sala-Sidoli se reprezintă Intre altele : „Sete de iubire* mare desfăşurare dramatică interpretat de somităţi ar­tistice. Momente principaleEl şi ea în parc se distrează—întâlnirea—Bărbatul ocupat cu afacerile lui Îşi lasă soţia singură—O grozavă tristeţă o cuprinde —O muzică dulce se aude din parc—Ce dulce ! Sete de iubire ! ! etc. Despărţire dureroasă sau o dramă la un spectacol, dramă. Ţicnită jocheia, comedie. Vînătoare subterane. Scene sportive foarte interesante. Cărbunăreasa, comedie. Preoteasa din Tanit. Mare reconsti­tuire istorică, înscenată şi interpretată de somităţi artistice teatrale. Charley vrea să şi plaseze manuscrip­tul. Scene humoristice. „ Răi făcători s’au introdus astă noapte la cîrciumarul Froim Şaim, din str. Gh. Mîrzescu, prin spargerea uşei din stradă. Hoţii au spart tejgheaua, furînd suma de 400 lei în coroane austriace şi au dispărut, fără a putea fi prinşi. Acesta este al doilea furt operat In str. Gh. Mîrzescu, In cursul unei săp­­tămlni. Şi energica poliţie cu siguranţă cu tot aparatul poliţienesc al d-lui Stroja, e în aşteptarea vre­unui de­nunţ, care să-i pue pe urma rău făcă-* torilor. □ La seminarul Veniamin.—Ser­barea da la seminar, a luat sfirşit, prin­­tr’o masă, la care au participat toţi in­vitaţii. S’au ridicat numeroase m­asturi. D. Meisner, secretar general al ministeru­lui de interne, a închinat pentru Nicu Gane, unul dintre fruntaşii literaturei noastre. D. Nicu Gane, emoţionat răspunse, că se simte fericit, că a putut să con­­tribue pentru propăşirea literilor româ­­neşti. Se prea poate că îndeletnicirea cu altele i-ar fi adus foloase mai mari, dar nu o regretă. D. Gh. Ghibănescu, într’o splendidă cuvîntare, analisă activitatea literară a d-lui N. Gane, care se destrege prin a­­cel frumos grăia moldovenesc, scump nouă tuturora. Operile d-lui N. Gane—termină d. Ghibănescu In aplausele generale—vor trăi o vecinicie. După ce se mai rostiră cuvîntări di­ferite, d. Meisner, luă din nou cuvln­­tul și relevind succesul serbărei, zise că aceasta se datoreşte armoniei ce dom­neşte în sinul corpului didactic al a­­acestei instituţiuni. — »E adevarat—ripostă unul dintre conmeseni—suntem In complectă ar­monie, In afară de unul, pentru că în afară de acesta, toţi suntem în opozi­ţie“. — „Vă pot afirma—răspunse d. Meis­ner—că tn această privință o schimbare se va opera fi aceasta, cîtj de curind*—și iată pentru ce închin, pentru armonia corpului didactic al seminarului Venia­min. Serbarea a luat sfârșit la orele 4—in cea mai perfectă cordialitate. □ Crimă. —Aseară pe la oarele 7, a’a găsit de către locuitori, cadarul fe­melei Victoria Borş din comuna Roş­­cani. Autorităţile din preună cu medi­cul plăşei, au constatat pe cadavrul nu­mitei numeroase răni, stabilind ast­fel că ar fi fost ucişi. „ Birourile redacţiei şi ad­ministraţiei OPINIEI, se află Instalate in strada Gh. Mîr­­zescu No. 25. A­ ­rtişti u­ttare! Fac cunoscut onor. Doamnelor şi Domnişoarelor, că pe Ungă frizeria mea pentru domni, am deschis şi un salon pantru o nafură de dame, in str. Lăpuşneanu No. 10, cu intra­rea specială prin curte. Conducerea acestui salon, am in­­credintat o d-lui Jean Baptist Malier, unul din cei mai renumiți specialişti în arta adevăratei ondulaţiuni Mar­­can­, dus cu mari sacrificii din Paris.­­ Se execută ultimele creațiuni in lucrări de păr, ca : QOZl, friSSBtB, chignons, peruci transforma­­ţiuni, bucle, bretoane, etc. Şamponarea şi uscarea părului cu aparatul electric în timp de cîte­va minute. Se vopseşte părul in , blond, chatain şi negru. Se primesc comenzi şi din provincie. Preţuri moderate. Onor. Doamne, care doresc a fi coa­fate la domiciliu, vor bine­voi a anun­ţa din timp, pentru a nu fi expuse la neplăcerile intîrderei. Conversaţia în limbele franceza, engleza, germana şi italiană. Cu stimă GEORGES VOGT

Next