Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)

1914-01-01 / nr. 2070

BANS ABONAMENTE Un an „ o . 20 lei e itml • ..o o 10 lei ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT anunțuri Un rând pag. III» ab b. » se m IV» » BANI Anu­i XI­—No. 2070—Merc­uri 1 Ianuar 1914 - Un bun act de administrație. - Valoarea morală a d-lui Nicolae Fleva - Discurs rostit, în ședința Camerei de la 21 Decembrie, de către d. Al. A. Badareu, ministrul lucrărilor publice — D. A. A Badareu, Ministrul al Lu­­crărilor Publice. Domnilor deputați, D. deputat Eleva, conform vechiului său obiceiu de a face la discuţia adresei acuzaţiuni şi personalităţi, din neputinţa de a discuta, ca competenţă, chestiile fundamentale de stat sau de viaţă poli­tico socială, a crezut de cuviinţă, data aceasta, să intercaleze, în discuţia adre­sei, o adevărată interpelare,—interpelare pe care nu putea s-o facă, nu din cauza timpului, dar din cauză că documentele pa care i le-am pus la dispoziţie, cu do­sarele pe care le-am cerut, nu-i mai per­miteau să su­sţie o discuţie contradictorie în care ştia mai dinainte că va fi în­vins. A mai calculat şi împrejurarea că eu, ca ministru, nu pot s­ă ajut la scoborîrea discuţiei la adresă, prin răspunsuri la in­­sinuaţiuni şi personalităţi. Calculul ar fi fost perfect, dacă ■ deputatul de Ilfov n’ar fi luat astă­zi cuvîntul, in chestie perso­nală, şi să pronunţe o cuvîntare care, nici nu putea să sfirşească ast­fel, de­cît cu Berman Juster. Sub toata formele în care d. Fleva îmbracă furnitura de lemne Berman Jes­ter, este vorba de aceiaşi imputare, pe care mi-o face mie, relativ la un act de administraţie care şi astă­zi, după 10 luni, rămine în picioare, ca ajjtul din cele mai bune acte da administraţiune, pe care ar fi putut săai facă, nu numai ad­ministraţiunea mea, dar ori care altă administraţiune. Am cumpărat în Februarie 1913, lem­ne de fag cu 8 lei m. c­, pe cînd toată lumea la cumpăra dela 10 lei în sus. Dar şi de atunci în­coace, nimeni în ţară n’a cumpărat lemne cu preţul mic plătit de mine. Administraţia C. F. R., cu un contract semnat de data aceasta de însuşi d. Co­ttescu u­na de d. Drago, fără intervenirea ministrului, ba chiar fără ştirea acestuia a cumpărat în luna August 1913, lemne cu 10 lei, 10 bani m. c. iar alte administraţii au plătit pînă la 15 lei m. c. Cumpărătura avantagioasă Dar chestia preţului este indiferentă in­­terpelatorului. A omis-o totdeauna, pen­tru că este prea greu să bănueşti pe ad­ministratorul care a cumpărat ieftin. Vă aduceţi aminte că, în prima inter­pelare, d. Fleva a încercat să-şi bazeze insinuările, pe sentimentul directorului general, că cumpărătura lemnelor Juster ar fi fost o operaţie rea, din care cauză d. Cottescu ar fi lăsat domnului sub-di­­restor Draga, sarcina da a semna rapor­tul pentru aprobarea furnitura. In mai trecut, am cerut prin adresă formală direcţiei să someze pe Jaster să activeze transportările lemnelor şi în caz contrar să rezilieze contractul. Intre documentele cerute zilele trecute de d. Fleva se sfii la dosar şi adresa direcţiei No. 23426­­­913 semnat de d. Cottescu, în care direcţia spune : „N’am reziliat contractul pentru că preţul era atit de avantajos in cît am găsit în in­teresul nostru să tolerăm o executare mai înceată de cît să reziliem contrac­tul*. Interpelatorul pretinde că nu s’au pre­dat lemnele. Am trimes la dispoziţia interpelatoru­­lui toate procesele verbale de predare. D. N. Fleva : Cer­em întâi pentru in­terpelare. D. A. A. Badareu, ministrul lucru­rilor publice . Din aceste documente re­zultă că pînă la 5 Decembrie, cînd s’a încheiat tabloul și s’a trimis dosarul Ca­merei, Berman Juster predase 31.700 m. c. lemne, iar de atenei încoace predarea s’a ridicat la 34.000 m. c. din 80.000 m. c. Este aceasta o predare normală, o pre­dare de administraţie vigilentă. Ban­i o predare de furnisor protejat de adminis­traţie ? Am aci tabloul tuturor contractelor de furnituri de lemne, din cursul anului, ca toate predările şi vă afirm că nici un­­ furnizor din acei care au contractat fur­nituri mai mari de 20.000 m. c. n’au făcut predări în proporţiunea la care a a­­juns Berman Jaster. Berman Jaster a predat pînă acum 44 la sută din furni­tură şi mai are încă trei luni. Şi în ce împrejurări a făcut această predare... Pe lingă greutăţile celorlalţi furnizori, din cauza grijelor din ţară şi a mobiliză­­rei, Berman Juster a mai avut şi o gre­utate specială. Interpelatorul, sub pre­textul apărărei intereselor Statului, a fă­cut dintr’o chestie ordinară de cumpără­tură de lemne o chestie politică, cu ră­sunet în piaţă, şi cu mare efect asupra creditului furnizorului şi asupra întregei situaţiuni a acestuia. Situaţiunea lui Berman Juster, ajun­gând o chestie de interes politic şi parla­mentar, a adus după sine alarmarea cre­ditorilor, refuzul preschimbărei poliţelor; cererea de moratoriu, căreia, tribunalul, cu toată opunerea creditorilor, i-a răs­puns cu o declarare în stare de faliment din oficiu. D. Fleva şi interesele Statului Se poate prea bine ca zgomotul făcut de d. Fleva, In presă, să fi alarmat şi pe Tribunal, mai ales că d. Fleva, găsind că falimentul lui Berman Jaster ca punerea lemnelor sub sequestra, servea mai bine interesele Statului de­cît moratoriu cu administraţiunea comisiei de creditori cu continuarea predărei, s’a prezentat la Tribunalul Iaşi şi neavînd procură de la Stat, a luat o procură de la creditor, a căreia creanță reprezenta 2 la sută din pasivul lui Jaster și in numele acestuia a cerut Tribunalului respingerea morato­­rului. In realitate interesul Statului era ab­solut indiferent d lui Fleva. D-sa dorea falimentul lui Berman Jaster, pentru ca să nu se poată preda lemnele. Statul ar fi păgubit netăgăduit, dar şi ministrul lucrărilor publice ar fi pătimit moraliceşte. Tocmai aceasta o voia d. Fleva, chiar cu paguba Statului. Ce n’ar fi făcut d. Fleva ca macar o miime din acuzaţiunile sale să se dove­dească întemeiate şi să se realizeze ceva din prevederile sale într’o măsură ori cit de neînsemnată. Cu toate că falimentul a durat două luni pînă ce sentinţa Trib. a fost infir­mată de Curte, în care timp nu s’a fă­cut nici o predare, căci judecătorul sin­dic, nesimţitor cum trebuie să fie justi­­ţia la interesele statului, susţinea că lemnele sunt ale masei credale, cu toată greutatea mobilizărei , cu toate greutăţile de transport nu numai pînă la gară, dar şi de­st gară înainte, totuşi Barman Jaster a predat această sumă mare de 34.000 m. c. şi a executat daci 44 ds sută din obligaţiuni. Furnizor protejat? Ca să vă convingeţi că predarea lui Barman Jaster nu este o predare de fur­nizor protejat, favorizat, cum spunea in­­terpelatorul, să-mi daţi voe să vă comu­nic citeva din cifrele privitoare la cei­lalţi furnizori: Societatea Argeş, contract 1910 trebuie să predea pînă azi 150.000 m. c. și a predat 69.152 m. c. Gh. Teodorini, contract 1910, avea de predat 30.000 și a predat 13.396 m. c. Societatea Ștefan Vodă, contract 1912 de predat 50.000 m­. c, a predat 13.421 m­. c. Societatea pentru punerea în valoare de păduri, contract 1912, de predat 50 mii, a predat 11.784 m. c. Richard Allistad, contract 913, de pre­dat 15 mii, a predat 5644 m. c. Franz Hansen, contract 913 de predat 15 mii, a predat 5799 m. c. Leon Fischer, contract 1913, a predat 0­. , Căpitan Alfons Goliescu, contract 913 de predat 15 mii, a predat 436 mc. D. Locatelli et C-nie, contract 913, de predat 10 mii, a predat 1293. FI. Bolintintanu și Popescu, contract 913, de predat 15 mii, a predat 0­. Etc. D. N. Fleva. Dar cestiunea avansului? D. A. A. Badare­­, ministrul lucrări­lor publice. Nu­mit cestiunea avansului. Să nu aveți grijă. De relevat este faptul, că furnizorul Leon F. Fischer este fiul lui Froim Fi­scher, el însuși un furnizor, care, la mo­mentul cînd s’a făcut cumpărătura de la Berman Jaster, acaparase mai toată fur­nitura de la căile f. r. pentru Moldova, furnizor despre cai; legenda spune, că pune foarte mult combustibil pentru în­călzirea atmosferei în jurul insinuaţiuni­­lor cu furnitura Berman Jaster. Dar d. Fleva ne poate spune: aceştia puteau să calce contractele, fiind­că nici unul din aceşti furnizori nu luaseră a­­vans... Vedeţi că nu uit nimic. Chestia acontului In contractul Berman Jaster, cuvtntul avans este pus numai de formă, veţi ve­dea îndată, pentru ce. Nu corespunde însă operaţiune! reale. In realitate c. f. r. cumpărtnd de la Berman Jaster lem­nele, aşa cum se aflau puse în stive în pădure, le-a luat în stăpînire şi a plătit preţul: 400 mii lei. S’a pus însă în contract formula că, cei 400 mii lei sunt un acompt, că pre­darea va fi considerată definitivă, numai cînd lemnele vor fi/ „lose ,d» .loafer la gară. Am preferat formula rămînerei în compt cu Berman Jaster, considerînd prețul ce­lor 30 mii m. c. ca avans pentru con­tractul de 300 mii mc. cu dreptul statu­lui la o dobîndă de 7 la sută pe an în speranţa următoarelor avantaje: 1) Lemnele în stăpînirea funcţionaru­lui căilor ferate, vor fi mai bine păzite cînd şi vînzătorul are interes la aceasta, de­oarece nu i se va da descărcarea de­cît după predarea la gară. 2) Vînzătorul va avea interes ca să transporte mai iute, de­oarece Intîrzierea în transport aduce pentru el o plată de dobîndă. 3) Vînzătorul nu va avea interes să facă concurentă căilor ferate cu cărăuşi, căci astfel ar fi putut da preferință pen­tru transportul lemnelor sale proprii din restul pădurii şi în orice caz, n’ar fi a­­jutat direcţia, în concurenţa la transport, cu alţi exploatatori din localitate, cum e Froim Fischer. 4) Direcţia cu această formulă era ab­solut sigură, că transportul la gară, cu încărcat cu tot, în nici un caz nu va costa mai mult de 3 Iei de mc. In ce priveşte alegaţianea nouă, că peste avansul de 400 mii lei, a’a mai dat un avans de 80 mii lei, prin plata trans­portului de către prepusul căilor ferate, n’are nici o seriozitate. In fapt peste suma de 400 mii lei plă­tiţi lui Berman Juster la predarea lemne­lor în pădure în stăpînirea direcției, nu s’a mai dat acestuia nici un ban. In afară de aceste lemne, Berman Jas­ter prin contract s’a obligat să predea în fiecare an cîte 4148 m. c. cu prețul de lei 5.90 mc., preț fixat printr’un contract anterior de furnitură, pe care Berman Jas­ter nu-1 executase în întregime şi de care rest furnizorul fusese crtat de direcţie, fără ştirea ministrului. Conform art. 8 din contract, aceşti 4148 mc. trebuiau plătiţi lui Berman Jas­ter. Direcţia însă a preferat să reţie a­­ceşti bani pentru a face dinsa plata trans­porturilor. Berman Juster, plătea pe cărăuşi la fiecare 15 zile. Cărăuşii au cerut direc­ţiei să fie plătiţi în fiecare zi, căci altfel refuză de a mai transporta. Numărul că­răuşilor s’a îndoit chiar, din moment ce direcţia a început a-i plăti în fiecare zi. Dar şi pentru restul lemnelor trans­portate,­ transportul privea pe direcţie, fie ca proprietar al lemnelor, fie în baza art. 7 din contract, după care direcţia din suma de 8 lei, socotită pentru fiecare m. c., adus la gară, nu putea să reţie lui Jaster în contul celor 400 mii Iei de­cît cîte 5 lei de m. c. Direcţia avea totul de cîştigat, să plătească transportul direct cărăuşilor, nu lui luster. Dar în definitiv să presupunem că cei 400 de mii lei ar­­constitui un acoept. Nu poate să fie vorba de nici o ilegalitate pentru că legea contabilităţei publice prin art. 83 permite acontul pînă la 5,6 din valoare şi regulamentul în care sunt prevăzute condiţiunile generale în artico­lul corespunzător, prevede că se poate da ca acoept pînă la 5—6 din valoarea ma­terialelor, aduse pe şantier sau depuse la locul indicat. Cu atît mai mult se putea da acontul cu cît materialul era dat în stăpînirea direcţiei c. f. Oare nu s’au mai dat aconturi ? Dar credeţi d-voastră că nu s’au mai dat aconturi pentru lemne cumpărate ? Am aci un dosar din care se constată că la 22 August 1913, s’a cumpărat de la d. AL Jargea-Negrileşti, de către di­recţie 600 vagoane lemne de foc, prtda­­bile in gara Ran­ana, cu 10 lei 10 bani metru cub, pentru care s’a dat un acompt de 120.000 lei, adică preţul întreg. Ca să liniştesc pe interpelatori îi aduc la cunoştinţă că direcţia n’a cerut apro­barea Ministerului, pentru această opera-S ie, iar actele poartă semnătura omnului Director General, nu a Domnului Sub-Director ca in fur­nitura Berman Juster. Cumpărătura Jargea-Negrileşti a fost ceva mai tîrziu sporită înb­ă, cu 400 de vagoane, iar lemnele au fost expediate între alte şi gărilor Huşi, Vaslui şi Iaşi, ridicîndu-se astel preţul lor la 15 Iei m. c., pe cînd lemnele din furnitura Berman Jaster în aceleaşi gări reveneau numai la 10 Iei m. c. Dacă am face comparaţie între cele două furnituri Barman Jaster şi Jurgea, aşa cum au­­fost distribuite pe la gări, după costul pentru fiecare gară, am găsi o diferenţă de 5 lei la m. c. în fa­vorul furniture! Jaster. Dacă am socoti cumpărătura Juster fără nici o preocupare de distribuţiune şi de cheltueli de transport, găsim că Di­recţia a realizat următorul profit net : 1) 16,600 lei la 4148 m. c., pe care i-a plătit cu 5,90 lei în loc de 10 lei. 2) 60,000 lei la restul din cei 34.000 m. c. predaţi pînă astăzi, plătiţi cu 8 lei in loc de hi lei. Pînă acum deci nu vedem de­cit pro­fit pentru administraţie din cumpărătura Berman Jaster. D. Fleva, însă, ne spune că Statul sufere o pagubă din aceia că Întrebuinţează doni funcţionari, unui pen­tru paza lemnelor în pădure, altul pentru recepţiunea lor la gară şi plata transpor­tului. Era natural ca administraţia să aibă prepuşi pentru lemnele, proprietatea sa. Dar credeţi D-voastră că aceşti prepuşi sunt în socoteala căilor ferate? Ei sânt plătiţi de furnisor, prin urmare din în­sărcinarea dată a celor doai funcţionari, nu poate resulta nici o pagubă pentru căile ferate. D. M. Popp: Dacă se intlmpla un in­cendiu, atunci cum era ? D. Al. A. Bodoren, Ministrul Lucrări­lor Publice : Credeţi D-voastră că in pre­dare se poate inttmpla incendiu cu daune serioase la lemne tăiate, aşezate în figuri de cîte 1 m. c. sau 2 şi distanţate unele de altele. D. M. Popp: Cum nu? D. A. A. Badareu, Ministrul Lucrări­­rilor Publice : Se cunosc incendii la pă­duri In picioare, dar nu se cunosc incen­dii la lemne tăiate, rămase pe locul unde a fost pădurea. Totuşi pentru liniştea spiritelor fricoase s’a prevăzut In contract că lemnele vor fi asigurate de vtnzători. D. M. Popp: D-voastră aţi declarat că Statul le luase In primire, prin urmare asigurarea trebuia s’o facă Statul. D. A. A. Badareu, Ministrul Lucrări­lor Publice : Asigurarea trebuia să o facă acel ce’şi luase această obligaţie prin contract. In dosarul adus la biuroul Camerei sunt acte doveditoare că vînzătorul a căutat să’şi îndeplinească această obliga­ţiune, însă societăţile de asigurare au re­fuzat asigurarea, pe motivul că nu fac a­semenea operaţiuni. Vînzătorul a autorizat atunci pe Stat să facă asigurarea In contul vînzătorului. Statul însă n’a făcut’o pentru că n’avea unde s’o facă, pentru că incendiul lem­nelor, aşa cum erau situate, era exclus. Statul nu’şi asigură lemnele nici în de­posite, dela gări, unde incendiul e In adevăr posibil. Ași dori ca domnul deputat de Dolj să-mi citeze un singur exploatator de pă­duri, care să fi asigurat vre­o­dată lem­nele tăiate și clădite pe foc și fac apel la vecinul D-voastră la bancă, domnul de­putat N. Ghica, mare proprietar, mare exploatator de păduri, să ne declare dacă vreodată d sa a făcut o astfel de asigu­rare sau ar fi auzit că vre-unul din cu­noscuţii d-tale să fi făcut. D. N. Ghica: N’am asigurat nici-odată şi n’am auzit dela nimeni că ar fi asigu­rat lemnele clădite în metri în pădure. D. A. A. Badareu, Ministrul Lucrări­lor Publice : Prin urmare de ce să cereţi direcţiunei C. F. R. să facă un act de administraţie, pe care nu’l face nici un bun gospodar ? Calomniatorii de profesie Domnilor Deputaţi, deşi am resumat cu fapte toate insinuările, toate bănuelile cari s’au produs, natural că n’am putut săcătui spiritul inventiv al calomniatori­lor de profesie. Să recapitulăm, diferit?!« forma prin care a trecut calomnia în această chestie. 1) S-a pretins că cumpărarea lemnelor prin bună învoială ar fi o ilegalitate. Am dovedit că am recurs la bună în­voială, după ce trei licitaţii nu dăduse rezultate. Legea permite contractare prin bună învoială după două licitaţii. 2) S’a ^pretins că acontul nu este legal. Am dovedit că este autorizat în mod for­mal de art. 88 din legea contabilităței publice. 8) S’a pretins că Berman Juater a vln­­dut atît de eftin lemnele pentru că a vindut ceea ce nu avea, de­oarece lem­nele în stâpluirea cărora a fost pusă di­recţia sunt ale proprietarului. La un mo­ment dat chiar unul din proprietari, d. deputat Paul Grecianu, părea că dă drep­tate interpelatorului. N’a trecut Insă mult şi proprietarii înşişi au desminţit prin act scris, afirmaţiunea d-lui Fleva şi de a­­tunci încoace nimenea n'a mai îndrăznit să repete această afirmaţiune. D. N. Fleva : S’au ridicat din pădure acele ale proprietarului, acuma au mai rămas în pădure, numai acele tăete din 1912, toate celelalte sunt ridicate. D. A. A. Badareu, Ministrul Lucr. Publice: Dacă direcţia le-a putut ridica fără nici o contestare, însamnă că lem­nele erau ale vinzătorului Berman Juster. 4). Interpelatorul a afirmat altădată, că lemnele cumpărate sunt putrede şi de a­­ceia au fost vindute eftin Cu procesele-verbale­­ am răsturnat acest neadovă Ministrul demun' Zilele trecute, In­ e­­a, « :î re direcţia-i cunoscută .9 o t* cai sa­nurile de gazetă, s: . r - »'.»o­, anonime, a cerut .1 k Cam* , - r multe acte, cu ( a voia s& dovedească că lemnele put refuzata at Piteşti și Crair­a.proi y4-rătura de la J tar. Actele suit pe biroul Camerei şi din ele se dove-. că : i • /* jv ede fuseseră cT • &, fără ştirea şi k« o; , ,ilui, de Directo’ şi : rdare de avp D. F va : M’; înşelat poliţia mea fără plată, o înşală cea cu plată. D. A. S' W.ti#tr Lucrărilor Publice: In­­tdear.ua ,elat pentru că im aţi putut în­­­să vă echipaiţi că Administraţia C. F pentru care aveţi c­­inte de landă, să fie­­ de crinmmsă, Ijcît să trimeată lemne de la Hîrlău la Craiova pentru ca transportul să coste de două ori cri va­fost cumpărate de la far­nit­ura Tottleben, dela Reni, Vadului ' V’, ’’ - ari, cari probabil nu

Next