Opinia, februarie 1914 (Anul 11, nr. 2093-2116)

1914-02-01 / nr. 2093

BANI ABONAMENTE Un an . 6 luni . 20 lei 10 lei ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT ANUNȚURI Un rând pag. III, b. » * * i v.m„ BANI m­ai d la U­nil Către alegătorii colegiului II de Cameră Mult preţiosul nostru amic, Las­car Antoniu, candidat la colegiul II de Cameră, a lansat următorul ma­nifest către alegători. Credem că e de prisos­­a mai a­­dăuga de la noi ceva, dat fiind că cetăţenii ieşeni cunosc îndeajuns me­ritele mari şi nepreţuite ale amicului şi fruntaşului nostru. Stimaţi şi iubiţi cetăţeni, Numărul prea mare de alegători cari figurează la col. II de Cameră şi timpul scurt la care se dă lupta electorală pină la ziua alegerilor, mă pune ia imposibili­tate de a vă putea vizita şi solicita ver­bal tuturor alegătorilor votul la colegiul la care candidez. Pe cit mi-a fost posibil, am îndepli­nit In parte acest fapt şi am simţit o mare mulţumire sufletească avtnd pri­­iejul ca să mă pot pune In contact cel puţin In parte cu alegătorii colegiului pe care l-am reprezentat In parlament ca de­putat In epoca legislativă de la 1905— 1907 De aceia, expunlndu-vă această împre­jurare care m’a făcut ca să nu-mi pot îndeplini complect mulţumirea de a vizita pe toţi alegătorii acestui colegiu, li rog să mă scuzeze şi să aprecieze temeinicia motivului invocat. In schimb Insă voiu căuta ca să vă ex­prim In scris ceia ce ţineam să vă co­munic verbal. In acest scop mă adresez mai intăl clasei func­ţionarilor Din toate ramurile de activitate socia­lă, aceia cari au fost mai mult neglijaţi şi oropsiţi, au fost funcţionarii. Cu toate aceste D-voastră funcţionarii reprezentaţi în statul nostru o forţă in­telectuală independentă şi conştientă de drepturile şi datoriile voastre. Muncitori intelectuali prin excelenţă, D voastră funcţionari de toate categoriile reprezentaţi pătura cultă a oraşelor, şi deci prin forţa lucrurilor sunteţi clasa a­­leasă şi plină de consideraţie In societate. Fiţi dar conştienţi de dreptul şi puterea ce o aveţi de a indica pe viitorii Dv. re­prezentanţi In parlament, alegtnd pe acei cari vă inspiră mai multă încredere, cari v’au dat dovadă că, trimeşi in parlamen­tul ţărei, nu se vor ocupa de lucruri stră­ine politice, şi nici nu se vor mulţumi, de a vota In mod automatic numai după cum le ordonă interesul de partid, ci să vă alegeţi pe acei care credeţi că vor face opere folositoare pentru binele ob­ştesc şi In special pentru întreagă această nobilă armată, compusă din funcţionari superiori, pensionari şi funcţionari inferi­ori. Fiţi atenţi, deci, stimaţi şi iubiţi alegă­tori,­­ funcţionari ai statului. Nu vă luaţi după promisiuni, nu vă speriaţi de inti­midări, aveţi curajul opiniunilor voastre intime. Şi atunci cînd veţi fi In faţa ur­nei, gîndiţi-vă la aceia care au avut In vedere întotdeauna binele vostru, şi vo­taţii cu toată încrederea. Legea şi procedura electorală garan­tează aşa de bine şi complect secret al vo­tului, Incit nu aveţi nici o teamă că veţi fi descoperiţi şi persecutaţi pentru ideile voastre. Independenţa voastră de caracter şi cu­rajul vostru mi-au fost în­totdeauna în de­ajuns cunoscut pentru ca să nu mă în­­doesc un singur moment. Nu lăsaţi ca importanţa politică de as­­tă­zi, a voastră orăşenilor, pătura cultă, să fie­­copleşită de cătră colegiul rural prin schimbarea sistemului electoral, In sensul In care se propune de guvern. Căutaţi a vă păstra preponderenţa voas­tră electorală şi In acest mod veţi impune şi guvernelor de a vă asculta glasul In ceia ce priveşte interesul clasei voastre. D-voastră alegători meseriaşi, clasă de cetăţeni din cei mai bravi, mai produc­tivi şi mai folositori ţărei cunoaşteţi mai bine de cit toţi că nu s’a făcut pentru voi cit ar fi trebuit să se facă. Nicăire ca In ţara romtnească legisla­­ţiunea uvrieră nu e mai săracă şi mai lipsită de protegiuirea voastră. Voi care reprezentaţi munca producti­vă şi talentul specialităţilor profesionale, n’aţi trăit şi n’aţi progresat piuă acuma de cit graţie propriei voastre vitalităţi, propriei voastre tenacităţi de a munci şi de a trăi. Şi faţă cu nepăsarea şi lipsa de grijă de piuă astăzi, clasa voastră a meseriaşi­lor romîni, a avut de dus lupte mari şi grele care vă onorează. Cu toată această situaţiune intrigă cre­­iatit de legile ţărei, a­ţi luptat şi contra inamicului intern şi contra marelui duş­man extern: concurenţa sdrobitoare a străiinătăţei. Şi aşa fiind, mă adresez vouă mese­riaşilor şi comercianţilor romlni Intre­­btndu-vă ,' Iu această situaţiune găsindu-vă lupta electorală de astă­zi, veţi prefera să votaţi In mod automat, pe cine vă va indica stăptnirea ? Nu ! Aveţi In mină această armă le­gală, votai, al cărui secret legea II ga­rantează In mod absolut. Nu votaţi pe acei cari s’au arătat In veci nepăsători la nevoile voastre ; votaţi pe acei cari v’au înţeles tu tot­deauna trebuinţele şi păsurile voastre, şi cari v’au luat apararea fie In scris, fie prin presă, fie verbal, de la tribuna Parla­mentului Ţărei. Către cei mici şi nedreptăţiţi. Le solicit la toţi votul lor la puterea inte­resului ce le-am arătat In tot timpul ac­tivităţii mele parlamentare, clnd In sfera puterilor mele le-am dat sprijinul cel mai cald şi mai puternic. Către funcţionarii C. F. R. In spe­cial, mă adresez solicittndu-le Încrederea lor electorală ca unul care am ridicat cel dintăi In parlamentul ţărei cauza­­ lor dreaptă. Cu această încredere ce o am In toate clasele sociale cari alcătuesc colegiul II de cameră,Tmi-am pus candidatura, ape­­lind la sentimentul vostru de dreaptă a­­preciere, de care a­ţi dat în­tot­deauna dovadă faţă de mine şi de partidul meu. ” LASCAR ANTONIU Candidat la col. 11 de Cameră Către meseriaşi şi comercianţi români MOŢA ZILEI Urmare... Caţavencească (nu cetăţenească, cum s’a tipărit ori) este toată cuvlntarea d-lui dr. Severin. Uneori are proporţii­, trans­cedentale, cum ar zice oratorul, plnă la burlesc : »Poporul acesta care de sute de ani, a fost subect de epopee şi lustru de efect oratoric, poporul acesta, pentru legiuirea căruia s’a comis totdeauna cele mai ig­nobile nelegiuiri, ori de cite ori a fost vorba să i se dea ceva, s’a recurs la mij­loace extraordinare și intangibile ca doar nu i s’ar da nimic,­­iar acum ca sa i se poată da ceva se anunţă prefacerea legilor țarei, ca si cum ar trebui să se facă legi nouă pentru ca ţăranul să aibă dreptul de a trăi în cuprinsul ţărei lui». Sau ca un pasagiu­ acestă­lalt: »Domnilor, partidul liberal, acest pretins binefăcător dumnezeesc ale neamului, care încă de la Ion Brătianu, care a vîndut 700 de moşii ale, statului, pentru a spori marea pro­prietate a partizanilor politici, pînă în 1907, cînd a ridicat grandioasa lor solicitudine părintească pînă la sacrificiu, ridicînd viața a 11 mii dintre ei, pentru a-i scoate din neagra mizerie unde-i înglodasă «infama bur­ghezie». • •• Și infamă oratorie 1 CEREII Şl VI SE VA DA Pe ziua de ieri, ziarul liberalilor locali a făcut progrese. Şi a progresat pentru că s’a transformat intr’o foae de infor­­mafiuni şi promisiuni. In adevăr, de la început şi pînă la sftrşit se poate citi în „Mişcarea“ : Voiţi să se prelungiască liniile de Tram­vai electric . N’aveţi de cit s’o spuneţi şi vă îndeplinim dorinţa. Voifi slujbe? Vi le dăm. Voifi lefuri mai mari ? Va stăm la dispozifie. Nu voifi să ne atingem de Art. 7 ? Aşa vom face. Voifi gratificaţii ? Vă dăm. Dacă va continua, par’că văd că o să zică în curind: Nu vreţi să plătiţi contribuţie ? Foarte bine; aceasta o voim şi noi. Voiţi să vi se servească tuturor cite o mică lefuşoară ? Se va face.­­ Şi în numele cui se promit toate a­­cestea ? In numele Statului. Căci Statul şi liberalii, cel pufin cei dela Iaşi, ce alt poate fi de­cît ei înşişi. Acesta e partidul care va aduce feri­cirea pe pămînt şi o va împărţi locuito­rilor mîndrei Romînii. El va realiza tipul aşa de bine redat de L. Caragiale în „Coconul Leonida faţă cu reacţiunea* a unei societăţi în care nimeni să nu plătească dar toţi să aibă lefuşoara lor. Statul, pentru că e Stat, e dator să facă aceasta. Cum și de unde va putea găsi mijloace ? Aceasta e treaba lui, căci nu degeaba e Stat. Se vede că liberalii, cu toată lauda că n’au nevoe de concursul nimănui, se gă­sesc la grea strîmtoare. Acum înainte de alegeri, ori­cine—grupare sau individ — cere ceva, imediat i se promite. Ce va fi după alegeri ? Aceasta va fi socoteala ăluilalt. Se vor petrece lucrurile ca într’o piesă de teatru umoristică, astăzi celebră. Alegătorul va zice: cine vrea un vot de la mine 9 Candidaţii vor răspunde toţi în­ cor ,­ea, eu , cînd alegătorul însă îi va întreba : Cine îmi satisface o do­rinţă . Dînşii se vor grăbi a răspunde : ăla de colo, arătîndu-se unul pe altul. Negreşit, e foarte uşor să pronunţi şi mai ales cînd te găseşti la putere, dar chiar aşa fiind şi continuînd a sta la putere, nu uşor îţi va fi a ţine fâgă­­duiala dată, mai ales cînd e dată cu uşurinţa cu care o dau acum liberalii. Se juind alegători astăzi şi cu pro­­misiuiee dintre cari unile fantastice, irea­lizabile, dar cei ast­fel prinşi nu pot fi în orice caz, mulţi. Marea majoritate însă a alegătorilor va şti că ceia ce se făgăduişte sub pre­siunea momentului, nu se realizară cînd acea presiune a dispărut. Promit acum tot şi din toate partidele, dar alegătorul a cărui educaţie de câţi­va ani încoace se face mereu va şti să deosebească între cel ce promite în limitele posibilului şi cel care făgădueşte pentru că nu el, ci altul are să facă. Ştia cu toţii că masa alegătorilor nu mai formează un aluat, care iea forma ce-i dai, dar cum liberalii au rămas cu deprinderile vechi, ei socotesc că tot prin promisiuni, cari rămân a se realiza după votare și de cătră altul, vor reuși să­­ ademenească. Vii. Proprietari mari, Ţărani flăminzi, Cu modificări, In ceia ce priveşte titu­latura articolului nostru de azi şi anume văzlnd „mari“ şi România şi pe ţăranii acestei ţări, îşi încheia mai zilele trecute cuvlntarea din Sala Sidoli, d. N. Fili­­pescu. Nu am fi relevat faptul acesta dacă »Epoca*, In fruntea coloanelor sale, n’ar fi insistat de a găsi de „fericită* această formulă, a marelui proprietar—patronul ei—care e d. N. Filipescu. Curioasă mentalitate. Şi nu în accen­tuarea ziselor d­­ni Filipescu. E firesc ca „băeţii“ să se extazieze înnaintea celei mai sterpe banalităţi, celui mai sfruntat neadevăr ce-ar rosti cîndva „şeful*. Curioase sunt argumentele cu care re­dactorul „Epocei* caută să dezvolte „pe înţelesul tuturor* cuvintele d-lui Filipescu. In adevăr iată un pasaj din pomenitul articol: „Experienţa a dovedit-o, aceştia (adică ţaranii) nu constitue un factor social, nici de progres, nici de ordine. „Dar alături de ţarani mari vrem să a­­vem şi proprietari mari. Aceşti proprieta­ri mari sunt factorul cel mai important al progresului agricol, graţie iar produc­­ţiunea de gria la hectar s’a stabilit în jurul a 15 hectolitri, pe cînd Bulgaria, cu mult lăudata mică proprietate, se men­ţine la o producţiune de circa 10 hecto­litri la hectar. „De aceia comerţul exterior al Romi­­niei întrece un miliard, pe cînd al Bulga­riei oscilează în jurul cifrei de abia 300 de milioane. „Pe această­­ bogăţie a noastră se rea­zemă tot aşezămîntul nostru politic, ar­mată, Invăţămtnt, toate sa sprijină pe a­­ceastă bogăţie, fără de care nu ne-am putea menţine rangul de cit storcind mult mai mult prin impozit de la o ţară mai săracă*. Aceste sunt argumentele „Epocei*. Vom face cîteva mici comentări, pe care credem că ni le va îndreptăţi Însuşi scriitorul rîndurilor citate, — şi aceasta fără să fim zîmbitori sau răutăcioşi—de­şi cadrul ne ar permite-o cu prisosinţă. Se afirmă că „ţaranii n’ar fi un factor social de progres şi ordine*. Da! vom zice şi noi,—acest ţaran nu va fi atare, de cit atunci cînd i se va da putinţa u­­ şară nenorocită nui train mai uşor, mai omenesc,—de cit atunci cînd pus tn condiţiuni economice cu totul schimbate de cit acele ce-au în­ceput să dispară—de-o pildă—cu începe­re de la 1907—nu i se vor lua cele mai fireşti murmure de nemulţumire—izvorîte din mizerie şi iobăgie—drept începuturi de răzmeriţă, ce trebuesc tunecate In singe. Şi cum, nu este acest ţaran un ele­ment de ordin şi progres, cînd ca soldat face sacrificii de acele ca în primavara de acum 7 ani,—cînd sare tocmai In virtutea principiului de ordine—cu avîn­­tul de acum, o jumătate de an? Să fi uitat oare redactorul „Epocei“ faptele aceste ? Nu a roşit oare, cînd în­tunecat de simţămintele de linguşire faţă MICI POLEMICI In una şi aceiaşi zi „Mişcarea" afirmă că conservatorii vor da drepturi evreilor. „Evenimentul“ se jură că „liberalii“ vor face acelaşi lucru. ...Bălan s’aleagă, căci alegătorii sunt zăpăciţi... de un singur om, azvîrle ocara aceasta pe aproape 6 milioane ? Numai insistăm, căci numai faptul de-a stărui asupra lor ni se pare a nu încărca sufletul cu ruşinea acestor zise. Mai departe — şi fiind­că „modele* aduc în scenă veşnic naţiuni pilduitoare aceiaşi „Bulgarie* serveşte şi de astă dată ca termin de comparaţie redactorului „Epocei“. Nu vom discerne zisa că „proprietarii mari ar fi factorul cel mai important­ al progresului agricol.“ Poate să fie ast­fel după cum nu ori­ce ramură a activităţei omeneşti—nu însă individul—ci mai tot­deauna capitalul speculează, şi înfăptu­ieşte progresul. De bună samă că nu a­­cel ce-şi munceşte pământul, luat de multe ori cu 80 de lei fal­ia, cu boi şi pluguri străine — pentru care e iarăşi nevoit să plătească—va putea să facă să progreseze agricultura ţării. Dar schimbaţi punerea în scenă şi daţi-i şi acestuia din urmă posibilitatea pose­­siunei unui pămlnt, daţi-i putinţa pro­curării uneltelor de muncă şi suntem si­guri şi producţiunea s’ar valorifica la Îndoit. E firesc aceasta, fie­care căutlnd Iu condiţiuni propice de-a trage folosul cel mai mare. Ceia ce Insă pare cu desăvlrşire curios este clnd „Epoca* stabilind o comparaţie între comerţul exterior al României şi acel al Bulgariei găseşte că am fi lutre­­ctud pe acel al acestii din urmă cu vre-o 700 de milioane. Redactorul uită să ne spună Iasă dacă acest surplus enorm, e datorit numai pro­duselor agricole, şi dacă şi celelalte pro­duse ale solului nu contribuiesc la acest spor. Dar, afară de aceasta, la întărirea unei naţiuni să fie la joc numai valoarea la care se ridică „comerţul exterior*? Uită confratele de la „Epoca* Condiţi­­unile economice în care trăiesc aeşti doi ţărani? Uită propăşirea celui bulgar, şi aproape sărăcia acelui român ? Uită con­­diţiunile iptime de existenţă animală la care vieţuiesc amlndoi aceşti ţarani? Uită oare că o bună parte din producţia solu­lui bulgar, împărţit între micii proprietari, contribuie la buna existenţă a acestora, —pe cind „griul* de care ne vorbeşte cu atlta enfază „Epoca*, aparţinînd exclusiv marilor proprietari, îl mistuie alte burţi de cit acele care n’au de multe ori nici dătătorul de pelagră popuşoi necopt? O ! am putea merge la infinit... Ne oprim, cu convingerea că numai cei întunecaţi de patimă, numai cei deprinşi nu zgtrcita şi neomenoasa Îmbuibare, pot sfida cu asemenea scrise, lumea de azi, care cere—în aceste timpuri democratice —o egală îndreptăţire de vieţuire. Articolul „Epocei* va rămîne, poate, ca o ultimă dovadă de ce sunt în stare de a crede şi-a propovădui, acei ce ră­mân cu mult Îndărătul timpurilor Iu care vieţuiesc, — iar faptele de sigur că vor duce—cu anumite modalităţi echitabile— acolo unde cer să fie duse prin forţa Îm­prejurărilor şi trebuinţele timpului. Altfel iluzionarul „Ţarani mari, proprie­tari mari, Românie mare“—a d-lui Fili­pescu va continua să dăinuiască ceia ce este : „Proprietari mari cu ţarani flăminzi, într’o ţară nenorocta“. Dinu Manifestul d-lui Henri G.Sutzu D. Henri Sutzu, avocat distins, cunoscut ieşanilor prin puterea de muncă şi tenacitatea d-sale, a lan­sat următorul apel către alegătorii colegiului al 11-lea de Cameră din Iaşi: Cetăţeni alegători ai Colegiu­lui al ll-lea de Deputaţi Sunt candidat al partidului conservator­­democrat la alegerile col. II deputaţi, care se vor efectua In ziua de 4 Februarie a. c. Căldura cu care aţi primit Întotdeauna candidatura mea, mi-e chezăşie că şi de astă dată tot cu aceiaşi căldură îmi veţi acorda încrederea dv. Ca membru al partidului conservator­­democrat, împărtăşesc In totul programul acestui partid, program care v’a fost a­­dus la cunoştinţă attt prin ziarele oficiale ale partidului cît şi prin manifestul nos­tru colectiv candidaţi ai partidului. Solicitînd votul de. îmi iau obligaţia de a susţine cu toată energia de care mă simt capabil, înfăptuirea lui, şi în deo­sebi voiu stărui, alăturea ca tovarăşii mei de luptă, ca colegiul orăşănesc, cel mai luminat şi independent colegiu elec­toral să nu fii înăbuşit în massele cole­giului ţărănesc, ci să rămite statorn­ic­­în noua lui alcătuire. Sunt partizan convins al unei repar­ti­ţii normale şi cquitabile a proprietate rurale într’un mod legal şi ca atare Im

Next