Opinia, mai 1915 (Anul 12, nr. 2460-2483)

1915-05-02 / nr. 2460

1 ABONAM­ENTU Un an . . . 20atBi 6 luni ... 10 lei Sîledlaetâa, s CiwSsisa CoKwerrato?-e«wBfi«®ie»*.--~ '&&u«a ®*. Î26 sa Aiiiniautrația * Tipografia iä. GolAtaer, lasA. — 'Kaei#* K«. Si m A f #I MI s E R‘V ÄTOR­ DESCOI IT Stife direcţiunea unui Lerntet gSaSfeWftrfffla^ — Trsi­ rtr­iA; i'tsssesrsrrh­itss «TW KB last XII-No. 248.», ANUNȚURI Un râtul pag. Ill, 50^. sssa^psaaesesas SrsaMM.» jttfâi&S Etaţia şi războiul _A , «§&.&& . Wv&ÎM ? ' Orice s’ar zice, dar e cert că un raz­boiu nu se poate nici începe,­, nici purta, fără anume pregătire sufletească a ace­lor ce vor fi chemaţi să îndure greută­ţile lui. Suntem noi pregătiţi pentru un aseme­nea act ? N’aş putea, negreşit, susţine că ni s’a făcut şcoală de educaţie în felul acesta, d­ar nu încape îndoială că fieear® român, din moment ce s’a putut da samă de rostul ţarei lui, a simţit in suflet amă­răciunea că stă despărţit de fraţii lui de prin alte locuri. De cîte ori noi cei cari acum vr’o 40 de ani în urmă eram tineri, în convor­birile noastre nu mergeam cu iluzia pînă a vedea întregit neamul nostru ? De cite ori nu discutam noi despre rolul ce l’ar putea avea ţara noastră, dacă cu toţii ne-am fi găsit strînşi într’un mănunchi ? De atunci ştiam insă că acest vis nu va putea deveni realitate de­cit cînd vom fi destul de tari pentru ca să ne valo­rificăm drepturile ! Iar cînd ajungeam ca discuţiunile aici, deveniam mai trişti, pen­tru că ne dădeam seamă că chestiunea dezrobirei fraţilor noştri se arăta foarte îndepărtată, ba poate perdută pentru tot­deauna. Da aceia au mare dreptate toţi cei ce astăzi se unesc într’un cuget pentru a profita de un moment, care ne vine In ajutor, spre a ne îndeplini una din cele mai vii dorinţi ale noastre, moment pe care dacă-1 pierdem acum, nu-1 vom mai regăsi. De altfel era cu neputinţă ca fo­cul sacru pentru unitatea noastră naţio­nală să se stîngă, cînd mijloceau atîtea împrejurări cari nu îngăduiau un aşa lu­cru. Se ştie că de romînii de peste Prut suntem atît de strînşi legaţi, cel puţin pînă astăzi, în­cît, comunitatea de sen­timente între noi n’are nevoe să fie do­vedită. Care moldovan n’are o rudă mai de aproape ori mai de departe în Basa­rabia? Câţi sunt apoi cei din Moldova, avînd legături de înrudire cu romînii din Bucovina ? Şi evident este că întru cît aceste ţări au format mai multă vreme una, moldo­venii s’au aşezat indiferent în ori­care parte a ţării lor. Pe cînd un frate se sta­bilea într’o regiune a Moldovei, pe atunci altul se statornicea în Basarabia; de aici continuarea înrudirei între noi şi ei. Dacă cu transilvănenii înrudire aşa a­­propiată n’am avut, nu e mai puţin ade­vărat însă, că prin faptul că ei au venit la noi, curentul care şi aşa era în favoa­rea lor, s’a mai întărit. Prin activitatea pa care cei veniţi de peste munţi au săvărşit-o printre noi cei din Regat, comunitatea de sentimente a căpătat o nouă forţă. De aceia, din punct de vedere sufletesc noi romînii din toate părţile, una facem. Ocaziunea ni se prezintă acum de a traduce în fapt o parte măcar din ceia ce formează această unitate de simţiri şi cu­getări. Să profităm deci de ea. Poate că Românul n’o fi din fire răz­boinic, însă ştie să răspundă cu vîrf şi îndesat cînd este atacat, după cum ştie să lupte pentru dezrobirea fraţilor lui a­­păsaţi. Ideia de războiu nu mai sperie astăzi pe nimeni. Romînii s’au deprins cu ea, în cît de partea aceasta, adică a desfăşurării virtuţilor militare, n’avem a ne îndoi un moment. Ţara noastră, cu drept cuvînt, trebue să fie socotită printre statele democrate. Or, ţările democrate nu sunt războinice. Democraţia se complace cu o stare de linişte după cum războiul e compatibil cu regimul cezarian. Nu e nevoe de multe demonstraţii pentru a dovedi aceasta, căci faptul se vede de la sine. Nu însemnează însă că un stat demo­crat va preferi liniştea înaintea ideilor de dreptate şi adevăr. El va şti să iea ar­mele, însă pe motive temeinice, justificate ori prin atingerea ce s’ar aduce demni­tăţii lui, ori pentru înfăptuirea unui ideal, care în orice caz va aduce urmaşilor uri trai mai bun şi mai înălţător. De altfel, pentru confirmarea acestui adevăr n’avem decît să ne uităm cum au procedat înaintaşele noastre în civilizaţie, Franţa, Belgia, Italia, în războiul actual. Se ştie că aceste ţări democrate au dus iubirea lor pentru pace pănă la limitele cele mai îndepărtate. Cînd însă cele două dintâi au fost provocate, ele n’au ezitat a răspunde prin puterea armelor lor. Astăzi Italia e gata a face acelaşi lu­cru pentru realizarea aspiraţiunilor sale naţionale. Mîine Romînia va face tot aşa. Iar cei cari se mişcă mai mult, cari sunt mai sensibili sub aceste raporturi în fie­care ţară sunt păturile democratice. în adevăr, n* va­­ grea a se­­vedea că în fiecare din ele intelectualitatea de­mocrată a apucat înainte. Dînsa se ma­nifestă mai ch vnoiciune pentru război*. Păturile conservatoare,—și nu vorbim de partide politice, căci în fiecare din cele trei partid* existente în țara noastră se găsesc elemente conservatoare—se lasă mai mult tărîţe de curente pe cari întăi masele ie-au primit şi le-au dat im­puls. Nu e an rău însă acesta, pentru că tot patriotizmul şi patria nusufeţesc­ pe toţi. Am voit să dovedim prin aceste spuse, că popoarele ajunse astăzi la stadiul de dezvoltare ce cunoaştem, au educaţia ne­cesară pentru a înţelege că dreptul tre­­bue sprijinit pe forţă şi că dacă-ţi lipse­şte aceasta din urmă, dreptul are valoare relativ mnică.I V. I. Radu Mici Polemici Cu ocazia, polemicei Pilipescu-Mar­­ghiloman, un ziar al acestuia din urmă divulgă că au votat la club agenţi­a 60 lei lunar. — Ca leafă de opoziţie, sama nu e de lepădat. Tot in aceeaşi polemici, un ziar mar­­ghilomanist, rizind de i­nii Tudor şi Toncescu, aplică versurile lui Alexandri: Cine trece Oltul mare? Este Tudor, a oşteanul... Ar fi putut aminti şi acele de Vlăhuţă . Iar jos, ca al lui bagaj de fleacuri, Toneam fi-va tot Toncesca. 4 Mai mulţi profimon de matematici protestează prin « Steagul» şi alte ga­zete, contra vacanţei perpetue a unei ca­tedre la liceul militar din Iaşi. — Cine să ceară.. socateali minis­trului de războia, daca na dmealii de matematici ? * Intre noati decoraţi ca meritai indus­trial găsim pe d Jesuez Permo. Felicităm pe confratele de la „Uni­versul* că i s’a a preţuit meritele publi­cistice. * Spiritualul G. Toptreeanu a obţinut bene-merenti­m rindul gravului critic G. Ibrăileanu să-i consacre o cronică humoristică In „Viaţa Romineană*. Afară dacă nu şi-o va face Topticeans, tusa şi.. ■—— unei Sanitare din 1897, sunt scutite de timbru. A induc® insă justiţia în eroare şi a a­­firma că inofensiva practicare a vaccinări­lor care pînă şi în orăşele mari este exe­cutată de subchirurgi şi agenţi sanitari, nu o pot exercita medicii cu libera prac­tică, cari operează şi asistă bolnavii fără deosebire, însamnă o îndrăzneală neier­tată. Şi această îndrăzneală a comis-o d. dr. Fior cînd a trimis înaintea judecătorului de instrucţie, alaltăeri 13 Aprilie, opt din medicii practici din localitate. * Scena petrecută la cabinetul 3, cu pri­lejul acestei cercetări, a fost de un comic ireziutibil. Rind pe rînd fură introduși, înaintea judelui d. Vrînceanu, medicii in­­pricinaţi. Judecătorul cu o amabilitate de perfect gentilom s’a recomandat, a poftit ca fie­care să ia loc şi a cerut pe rînd fiecărui scuze că a fost silit să-l deranjeze. A întrebat pe preveniţi dacă nu prepară vaccin—şi se ştie că această preparare cere un laborator special—şi a concediat pe rînd musafirii săi, asigurîndu-i că n’are nici o vină în necazul ce le-a produs şi că sunt tiberi să vaccineze.­ ­ Acest pocinog al medicului primar, merită însă o întrebare. Crede d-sa serios că vaccinaţiunile pot fi practicate cu mai mult succes şi mai multă pază ,de către agenţii d-sale, Balin şi Vărlănescu, de cit de medici vechi şi cu reputaţiune, în cari publicul are toată încrederea şi care prin oficiul lor sunt propăvăduitorii şi răspîn­­ditorii măsurilor de prevenţiune în con­tra maladiilor ? D-rul Fior a fost evident de rea cre­­dinţă ca ori­ce denunciant şi în această privinţă e un recidivist. S-a opus acum trei ani din răsputeri la înfiinţarea unei policlinici pentru săraci fapt relevat la timp de ziarul nostru şi a fost majorat de votul consiliului sa­nitar. A mai înscenat o serie de procese de contravenţă unor cunoscuţi practiciani din localitate, care s’au terminat cu închide­rea dosarelor.* Şi acest doctor Fior care ne-a fost tri­mis la Iaşi, dintr’un fund de provincie, înlăturîndu-se de la primariat „medici co­munali, cu mai multă capacitate şi ve­chime, este acelaşi căruia în plin consiliu sanitar, îi s’a arătat dăunăzi printr’un gest caracteric, care e leit-motivul dumisale, în conducerea intereselor sanitare ale o­­rașului. De alt-fel noi am putea spune multe despre modul cum d-sa procedează în a­­plicarea regulamentelor. Am putea spune că d-sa are anume un sfătuitor pentru a se pronunţa nu numai asupra contraven­­ţiilor şi la legea alimentelor şi băuturilor, ci şi asupra cazurilor de boale contagioase care trebuie sau nu izolate, cu toate că au fost formal declarate. Dar a’am isprăvit, cerul, nu poate fi culoarea zilei. Ar fi mai curînd — albul lăcrimioarei Albul,—­ lipsa ori­cărei culori și, cu toate aceste, cea mai atrăgătoare culoare, atît de bine întovărășită acestui cuvînt, mai suggestiv astăzi ca ori­cînd: lăcrimioara. Nu este oare lacrima cuVîntul care zboară din gură în gură și n’o varsă într’adevăr milioane de­rinţe pe genele lor îndo­liate ? Floarea însă­şi e cea mai gingaşă din­tre toate şi cea mai modestă. Pentru lipsa ori­cării culori de efect, ea subjugă prin puritatea ei simbolică şi dătătoare de speranţă. Acum două zile, în cabina unui vagon de dormit, sorbeam, la lumina dintâi a dimineţei, ştirile ziarelor proaspete, pre­gătite călătorilor de către conductorul foarte atent pentru «clienţii» săi matinali. Trenul se oprise pentru foarte numă­rate minute şi în mica gară era prea puţină mişcare. De­odată uşa cabinei de alături sări în lături. Călătorul, un înalt militar englez, trimitea cu un gest extrem de impacient pe conducător şi pe propriul său servitor care-1 însoţia în drum; îi trimise spre ambele chiri ale vagonului: —„Vite, vite, achetez-moi ces fieurs...* Se ivise o ţărancă vînzătoare de flori pe peronul micei gări şi lăcrimioarele înrou­rate scînteiau în mina ei ca nişte boabe de argint. Militarul, trimis în focul războiului, cu cine ştie ce t grave îndatoriri, se simţi biruit de vraja nevinovatelor şi blîndelor floricele albe şi ardea de nerăbdare să aibă un buchet... Scena mi s’a părut du­ioasă și vrednică de reținut. Rodiou — —........mtus­emr» *-•«-■— festualitâţi !» II. Fiii şi medicii din IAŞI Acum cît­va timp am pomenit despre procedeul incalificabil al medicului primar al oraşului faţă de medicii practici din Iaşi. Am spus atuncea că aşteptăm re­zultatul cercetărilor instrucţiei, pentru a vorbi mai pe larg despre această chestiune. O facem astf-ni — căci instrucția a terminat cercetările.* D. Dr. Fior medicul primar al Comunei, despre care de atîtea ori vorbesc cu laudă ziarele, a isprăvit cu toate măsurile de luat pentru paza sănătății publice. După ce s’a instalat, pe socoteala sta­tului, într’un somptuos apartament din acel palat Sanitar, în care ologii şi cer­şetorii tirgului stau tescuiţi într’un grajd , — s’a apucat să reguleze soarta medicilor practici. In urma unui denunţ al d-sale — şi scade frumos, unui vice-preşedinte al cercului medical să-şi denunţe colegii, — parchetul a fost pus în mişcare înpotriva medicilor practici din localitate, pe motivul că ar practica în mod ilicit vaccinarea şi că ar elibera înpotriva legii, certificate de vaccină. In acest denunţ doctorul Fior da o ipocrită şi senilă intrepretare art. 84 din legea Sanitară, care rezervă statului ca monopol prepararea serumurilor şi vac­cinurilor şi care nici nu atinge dreptul indiscutabil al medicilor de a practica vaccinările şi a elibera Buletine de vac­­­cine cari, conform unui ordin al Direcţie­i O­A­M­E­N­I LUCRURI Lăcrămioare Intăiu Mai... Cine-ar fi spus, or cine ar recunoaşte că ne aflăm într’o zi atît de însemnată, în însăşi inima primăve­­rei ? Căci Aprilie, luna capricioasă şi plină de toane ca o femee, face loc abunden­ţei şi frumoasei lune Mai, de un pitoresc fără margini, de un farmec fără pereche,­­îmbălsămată de parfumuri, decorată de flori, saturată de graţii, radioasă de lu­mină şi de culori. Culoarea lunei Mai în anul acesta ? Întrebarea însăşi poate mira. De ce zicem : „în anul acesta“ ? Pentru că suntem în anul roşu, ori— poate mai drept—în anul negru, cînd flo­rile au căutare doară pentru înfrumuse­ţarea şi încununarea mormintelor. Suntem în anul care izgoneşte poezia „inter arma silent musae“—şi face cu desăvîrşire de prisos toate imnurile în­chinate marilor frumuseţi ale acestei u­­nice şi încîntătoare luni. Culoarea dominătoare a sfîrşitului de Aprilie şi a începutului de Mai ? Albastrul liliacului care a succedat al­­bastrului limpede al viorelelor şi pe care frigul neobişnuit îl face să trăiască mai mult de­cît în alţi ani. Are şi frigul acesta semnificaţia lui, de­sigur; el vine din munţii apropiaţi de noi, munţi pe ale că­ror piscuri se desfăşoară încăierări sân­geroase. Dar albastrul pe care încă nu l-au res­­frînt, în această primăvară, nici apele, nici mm zilei Beligeranţi. „Suntem pedepsiţi pe unde am păcă­tuit“. E momentul de a aplica vechea axiomă eroului bucureştean Casimir, căruia stu­denţii i-au aplicat cuvenita recţiune. leşiad de la Universitate, nu e de mi­rat că au ţinut să facă uz de experien­ţele căpătate şi, slavă domnului, în înal­tul aşezămînt exemplele nu lipsesc. Dar ceea ce nu e de înţeles e că acel domn Cazimir care a publicat în ziare că a vrut să „stea de vorbi“—cu pal­mele !—ca profesorul Parvan, să se in­digneze acum de chelfăneala, ce i-au a­­plicat tinerii studenţi ai profesorului Par­van. Cine ridică pumnul de pumn va suferi... e Armonia conservatoare. Pe ziua de eri d. Partano a fost dat afară din şefia de la Constanţa de citră amicii d-lui Marghiloman, iar d. Virgil Arion a fost exclus din clubul din Bucureşti de cătră amicii d-lui Fi­­lipescu. SS D-nii A. Cirilo şi I. Sibianu au fost numiţi în comisiunea de examene de fine de an la conservatorul din Iași. 13 D. Căpitan I. Voinescu a fost nu­mit comandant al companiei elevilor şcoa­­lei normale Vasile Lupu.­­ Un violent incendiu a distrus cu de­săvîrşire casa cu atenansele şi o mare cantitate de grîne ale lui Dem. N. Cucu din Coarnele­ Caprei. Averea nu era asi­gurată. Pagubele sînt de mai multe mii de lei. Se crede că focul a fost pus. S3 Săteanul D. Brudaru, aflîndu-se în Tg.­Frumos şi fiind beat, a înjunghiat pe cîrciumarul Bereu Rahmil. Din fericire victima e în afară de pericol. Agresorul a fost arestat. SS Mai mulţi rău­făcători s’au introdus în circiuma lui Gh. Cassian din Cucuteni şi au furat o mare cantitate de­ mărfuri. Au fost arestaţi indivizii Gh.­­ Pintilie, C. Neculaiţă şi alţii. S3 Focul a distrus casa locuitorului Pa­­naite Şurubaru din Belceşti. Pagubele sunt destul de însemnate. ti Astă noapte un început de incen­diu s’a declarat la imobilul lui C. Pavel din Tg.-Frumos, str. Cuza-Vodă. S’a con­statat că focul a fost pus. S3 Se ştie cazul fostului magistrat din Todireni Socol, care s’a sinucis. Intre alte motive ale sinucidere i a fost şi faptul că învăţătorul * Va­sile Panţim din Dracşani şi părintele a­­cestuia, l-au calomniat pe decedatul ma­gistrat, denunţindu-l ca în cursul unei percheziţii şi-ar fi însuşit suma de 306 lei. In urma cercetărilor­­ministerului de instrucţie, dovedindu-se că denunţarea numitului învăţător a constituit o ca­lomnie, acesta a fost destituit din învă­­ţămint. Părintele decedatului magistrat, bizuindu-se pe această măsură a minis­terului de instrucţie, a dat în judecată pe Panţiru şi părintele său. Tribunalul din Botoşani i-a condam­nat la una lună închisoare. ■ Astăzi ! Mai aproape toate auto­rităţile noastre n’au lucrat.­­ Curtea cu juraţi s’a constituit astă­zi. Juraţii absenţi au fost condamnaţi la cite 200 iei amendă. 8 In ziua de 9 Maia, ca începera da la oara 4 p. m. şi în aceiaşi seară, va avea loc la grădina Copou, o frumoasă serbare, dată de comitetul societăţii Co­lonia şcolară „Spiru C. Haret“ din loca­litate, cu scopul de a strînge fondurile necesare pentru a trimite la munte ca şi în anii precedenţi colonii şcolare de va­­canţie, formate în majoritate din fii şi fiice de a­i concentraţilor, eventual de ai mobilizaţilor. Programul după care se va desfăşura serbarea este cel următor: La oara 4 p. m. prin 21 lovituri de tun se va anunţa începutul serbării. Vor urma apoi aler­gări de iuţeală şi altele de rezistanţă cu premii. Călărie pe măgăruşi etc. Toate acestea se vor organiza numai pentru şcolarii din cursul primar de la toate şcoalele din oraş. Vor urma apoi diferite jocuri executate de copiii de la „Grădina de copii“ din Tataraşi. Diferite exerciţii gimnastice, executate de elevi din cursul primar şi în fine frumoase dansuri naţio­nale executate de neîntrecuţii elevi de la şcoala normală „V. Lupu“. Acest pro­gram se va desfăşura între carele 4—7 p. m. In tot timpul serbării, va f deschis un frumos bazar cu lucrări manuale ar­tistice, etc. Tot în acest timp, va funcţiona şi o tombolă foarte bogată cu toate numerele cîştigătoare. Se va mai organiza o lote­rie adhoc pentru 4 tablouri lucrat© în uleiu donate societăţii de Ministerul Ins­trucţiunei­ şi Cultelor. În tot timpul serbării va funcţiona poşta americană, condusă de un gingaş buchet de domnişoare. Tot în acest timp vor avea loc, diferite jocuri şi combinaţii noi de artificii. Diferite surpize din cele mai plăcute se pregătesc publicului, de către onora­tele doamne din comitet. Avînd în vedere nobilul scop urmărit de societate precum și munca fără pre­get a comitetului, care lucrează absolut gratuit pentru folosul neamului, se cu­vine ca tot publicul cu inimă şi cu iu­bire de copii, să-şi dea întîlnire la această serbare de binefacere. Sf Duminică 3 Mai a. c. ora 3 p. m.* va avea loc, în saloanele caselor proprii din str. Ghica-Vodă, solemnitatea jubileu­lui de 40 ani de existenţă a societăţei „Fraterna Israelită Păcurari“ fondată la 1875. Cu acest prilej se va pune piatra fun­damentală a spitalului de copii pe care îl înfiinţează societatea. Au fost invitaţi la această solemnitate autorităţile şi reprezentanţii societăţilor de ajutor mutual din localitate şi din ţară. S3 Debitul Badareu aduce la cunoştinţa Onor. public, că produsele alimentare se vînd cu următoarele preţuri: Unt superior pe cafea şi masă 6.00 kgr Smîntînă dulce centrifugată 2.40 „ Brînză de oi de toamnă 1.40 1.60, şi 2 „ Caşcaval grecesc 2.40 „ Caş gras de munte 1.20 „ Brînzeturi noi în burduşele 3.00 „ Caşcaval de Penteleu 3.00 „ Schweitzer elveţian veritabil 6.00 « Gervais bucata 0.45 „ Şuncă à la Praga 6,00 „ Salam de Sibiu 7,00 „ Ghidem de Botoşani 5,00 » Toate calităţile de vinuri superioare se vînd cu litrul şi în sticle înfundate. Zilnic se găseşte urdă dulce. Vin alb Vin alb şi roş Vin­­ alb şi roş superior Vin Cotnar şi Bordeaux Vin Cotnar şi Bordeaux superior 2.00 Pelin de Mai 1.20 0.80 lit. 1.00­­ 1.20 „ 1.60 „

Next