Opinia, octombrie 1915 (Anul 12, nr. 2581-2606)

1915-10-01 / nr. 2581

-V 4­1 ­ Rădăcini adinei O etapă politico-socială din istoria u­­nui popor este aşezată pe o temelie pu­ternică, ridicată de muncile acumulate cu anevoinţă decenii întregi, şi chiar secole, în acel sens. Astfel regimul favorului şi reacţiunei în Rusia nu-i de ieri. El îşi are rădăcini adinei în trecutul politic şi so­cial al întinsului stat din nord. Lupta pen­tru răsturnarea stărei existente în Rusia se dă de multă vreme, cînd tainică şi li­niştită, cînd făţişă şi violentă. Luptătorii pentru libertate şi democraţie au avut de suferit multe şi grele înfrîngeri şi, doar pe ici pe colo, au putut înregistra cîteva mici progrese parţiale, cu totul parţiale. Cînd a izbucnit războiul actual, o re­lativă unitate socială s’a observat în Ru­sia. Poporul a fost înfricoşat de perico­lul inamicului din afară, a fost ameţit de pretinsa forţă aliată antigermană, şi s’a temut ca nu cumva victoria finală a Ru­siei să-l găsească în neînţelegeri acute cu guvernul. De altfel şi regimul stărei de asediu era excesiv de sever. Trecînd cîte­va luni de războiul şi a­­devărul asupra soartei armelor pătrunzînd şi la poporul rus, democraţii din Rusia s’au convins că nefericirile militare ale ţărei sunt şi ele datorite regimului draco­nic al „adevăraţilor“. Au început atunci să ducă iarăşi o luptă pentru întronarea democraţiei şi pentru a salva ceia ce s’ar mai putea din prestigiul extern. Guvernul rus, în situaţie critică, a lă­sat a se înţelege în primul moment că e dispus la concesiuni şi la stabilirea unui început de eră nouă şi binefăcătoare pa­triei. Schimbări mari începură a se face în toate ramurile administrative. Iluzia n’a ţinut însă mult. Puţin cite puţin, cama­rila reacţionară a început să reintre în drepturile ei vechi, confirmînd odată mai mult că o instituţie cu rădăcini adinei nu capitulează aşa uşor. Micile cîştiguri ale democraţiei începură să dispară unul cîte unul. Cea din urmă lovitură a reacţiunei în Rusia a fost provocarea demisiunei minis­trului de interne Scerbatoff. Acesta era un partizan al democraţiei şi obţinuse e­­liberarea multor condamnaţi politici, în­tre care şi a lui Burţev. Prin plecarea lui Scerbatoff de la de­partamentul internelor, poporul rus este avertizat că guvernul nu are de loc bune dispoziţiuni pentru democratizm. Poporul este avertizat că adevăratul lui duşman nu este germanul, ci se găseşte mai a­­proape. Poporul este avertizat că pentru dînsul nu-i principalul puşca la graniţă ci securea la rădăcina reacţiunei din lăuntru. Despotia din Rusia preferă înfrîngerea în afară, decît renunțarea la privilegiile interne. G. ABONAMENTE Un rând pag. IIl, 50 b. . . */h\40„ Sub direcțiunea unui Comitet AîsbiI Sil—No. 258 î.~ Joii (^oiem­brie A'și?AsuIWii 3sis,s».țâa » Tipografă* SSL «âoî Antor,. Sașii. — î&ietee R«. SC Mobilizare însamnă războiu Ne întîmpină prin ziare strigăt«!, de­venit aproape stereotip, — »cerem mobi­lizare“. Formula are numai »inocentă variantă­'; — „Vrem mobilizare“! Mai interesant încă — pentru a nu zice mai curios—,»e că în înseşi 'thanifestele ultra-ră'zboinic ale organizaţiilor prea cunoscute întîînim precis formulată ce­rinţa de mobilizare, fâră a se ajunge la consecinţa extremă a acestei cereri, — «vrem războiu Au fost diferite observaţiuni curioase •de făcut asupra unora dintre manifestele ■emanate din sinul organizaţiilor partizane ale acţiunii militare. Aşa bună­oară, s’a putut observa că, în genere, s’a propagat­­ostilitatea în potriva Germaniei — cu care, toţi recunosc, n’avem nimic de împărţit— mai adeseori decît în contra Ungariei cu care avem în adevăr un proces lung şi complex de rezolvat în faţa acelei ju­decăţi supreme care se cheamă istoria. Dar, precum spuneam, chiar în cele mai nouă apeluri şi manifeste războinice, tonul oricît de vehement se opreşte, în gama cerinţelor intervenţioniste, la nota aceasta semirăzboinică în aparenţă. — Vrem mobilizare ! In aparenţă, am zis, pentru cuvîntul simplu că, în realitate, după cum s’a spus la noi în unele ocaziuni grave, în unele momente istorice, mobilizarea însamnă războiu. Aci este nodul întregei chestiuni şi în jurul ei se învârtește aparatul în­treg, complex, a! divergintelor de păreri cari se între-ciocnesc, cînd în fond, cînd în formă, de la istoricul Consiliu de Co­roană, prezidat de decedatul Rege Carol I al Romîniei, în August 1914. Pentru acei cari cunosc grada­ de or­­ganizaţiune la care, după îndelungă pre­gătire şi după experienţă, — dureroasă întru cîtva, dar preţioasă prin jertfele ce a costat, — făcută în ultimii ani, a ajuns oştirea noastră, însamnă a te juca nu­fhaî cu ttfidere, cînd ceri prin manifeste şi defftohstraţiuni «mobilizarea» fără a-ţi trad­u­ce gîndul în întregime. In starea actuală a organizării armate mobilizarea este numai punctul acut al unei stări cronice, permanente ; este nu­mai încheierea unei pregătiri care se face mereu, neîntr­erupt, zi cu zi, ceas cu ceas în birouri, în ateliere, în căzărmi, pe cîmpiile de exerciţii, prin concentrări treptate, prin chemări de contingente şi celelalte. A suna goarna e numai unul din mo­mentele culminante ale unei activităţi, desfăşurată necontenit; nu este de cît finalul unor febrile preparative făcute în vederea unui scop care esclude ireprevă*­zutul, surprinderea,—slăbiciunea îritr’un cuvînt. Trecerea de ae­ertarea de acum la o mobilizare de fapt rar face :ără zgu­duiri, fără buliversări. Dar momentul a­­cela, unic, în care ar răsuna goarna emo­ţionantă ar fi, cu toate aceste, semnalul încetării tuturor acelor îndelungi şi răb­dătoare încercări, tratative, aşteptări şi posibilităţi, cari alcătuiesc faza de prelu­dii politice, de contominaţiuni diplomatice : un războiu şi acesta, dar fără vărsare de sînge.­­ Chiar în momentul de faţă un exem­plu viu—acel al Bulgariei—ne învaţă că momentul în care se decretează mobili­zarea este foarte aproape de acel a­l ru­pere­ de relaţiuni diplomatice cu una din grupările mari beligerante. Ca şi acolo, aiurea este tot atât de adevărat că „mo­bilizarea însamnă războiu“. Şi, atunci, nu e de mirat, că în situaţia de astăzi se cere mobilizari de cătră anumite orga­­nizaţiuni, fără a se adăogi, francamente, că se cere războiu şi fără a se spune în chip făţiş , contra cui, ca ce şanse cm « * garanţii de izbîndă ? Note Răzleţe Omul şi durerea. Revistele ştiinţifice aduc ştirea că­­doi medici francezi, Georges Paulin şi Pierre Laurent au descoperit o substanţă, care injectată femeei în timpul naşterei, pro­cesul fiziologic se îndeplineşte în mod normal, fără ca pacienta să sufere cea mai mică durere. Se ştie că anesteticele obicinuite, dacă uşurează chiar durerile, încetinează însă mersul facerii. Anesteticul însă despre care vorbim, nu mai are acest mare de­fect. Medicamentul a fost cercat cu mult succes în clinica lui Ribemont la 112 faceri“. A naşte fără durere ! Iată un vis rea­lizat, un ideal atins. Inchipuiţi-vă o petrecere, un five o’clock sau altă sindrofie, patronate de d-na X, care este aproape să obţie un moştenitor şi tocmai în toiul petrecerei soseşte momentul. Amfitriona se retrage şi... linişte perfectă, five o’clockul urmează. Sau chiar la o muzică de cameră, la care ia parte ca o voce suavă însăși amfitriona, tocmai cînd a sosit mo­mentul. Se retrage frumușel în camera ei, odrasla a văzut lumina zilei și con­certul urmează, fără chiar să lipsească acompaniamentul amfitrionei din camera alăturată. Pentru că nu mai sunt vaete, a dispărut durerea. Mantegazza în studiul său „Fiziologia Durerei“ clasează printre cele mai mari suferinţi aceste chinuri. Durerea, ne mai spune savantul italian, este o greşală a naturei. Şi iată omul, această fiinţă atât de infimă faţă de uriaşa natură, îndreaptă greşelile firei, spulberind în acelaş timp sfîntul scris din Cartea omenirei care glăsueşte: Şi’n durerile cele mai mari vei naşte ! „ »I ftopos de muzică de cameră. Mai­ştri şi diletanţi erijau celebra pastorală a lui Beethoven. Toţi azistenţii erau transportaţi — transporturile acestea nu sunt incă prohibite de stat, — un bătrin insă sforăia. — Domnului, se vede că nud place muzică de cameră. — Afu, ii place muzică de Senat. * * * Bulgaria e tu ferbe­re,totuşi după ctt se vede, puţin ti pasă farului Ferdi­nand ; se face Tanasu, *•: îf: „Modele nu se xpun* ăriuhfâ o mo­distă în vitrina $kt, pentru că şi modistă se eStpuAs cajmodehile sale să fie copiate, totuşi această măsură nu e liberală­, nu e nobilă. O modistă trebm •i £ fie și modestă,* •fi ' / e t In vino veritas. Cu o sticlă mare de vin, imălită înfr'ăA , Adevărul“ se sue ff In tramvai. Un prieten îl infredbcă : Dar ce e în „Ade­­vămU tela ? — Adevărul... îi răspunde X. * if; * Din reflecţiile unui mare­ duce. , Pentru cîteva lupte perdute, am ajuns Vice-Rege. Dacă mi-ar reda conducerea armatelor, devin sigur !Apărat... STRUNA ZILEI Satirykon. Strofa fabulistului : dacă ai vre-o judecată, Mergi la Donici de-o arată, se modifică astfel pentru motorul de minore . eiî­ ztată : — Vre o poliţă, vre-o fată Şi parale vrei de plată.— Mergi la Donici cu o... fată. efen­salităţi Ce-a fost şi ce va fi înainte de războiul, ideia­­ că umanita­tea e superioară cadrelor naţionale, era acreditată în pătura mai de sus a inte­­lelectualităţii. Ba chiar raporturile dintre popoare şi indivizi crease şi tot felul de relaţii,­­multe interese comune, precum şi o conştiinţă despre un patrimoniu co­mun tuturor oamenilor fără deosebire de comunităţile sociale. Ideia exista. Lipsia însă o constituţie politică precum şi organele învestite cu o anumită putere care să înfăptuiască a­­ceastă ideie şi care deci să poată înlă­tura dezastrul la care asistăm. N’a fost nimic care să poată repre­zenta şi apăra interesele comune umani­tăţii faţă de interesele contradictorii ale diferitelor grupări umane. La ce s’a a­juns din această cauză ?—La sfărâmarea atîtor bunuri. Timp de peste un an de cînd durează războiul s’au cheltuit atîtea miliarde. Dar aceasta^ n’ar fi nimic, dacă în pămînt n’ar zace atîţia oameni de elită a căror muncă intelectuală şi materială ar fi fost indis­pensabilă progresului general. Cîte valori intelectuale şi morale nu s’au stins! Cîte opere de artă măreaţă nu s’au distrus! Cîtă muncă şi energie nu­­s’a risipit în vînt! Şi toate acestea din pricina sfă­râmării credinţei în sfinţenia tratatelor cari formau baza speranţelor într’un vii­tor de dreptate şi adevăr. Dar după acest uragan, ce va urma ? Ar trebui să fie cineva prea naiv ca să creadă că a doua zi după încheerea păcii, totul va întră în calm, că durerile se vor potoli ca prin minune şi o lume de bu­curie şi fericire va începe. Criza actuală nu va prepara oare un alt teribil războiu ? Anexările cari se vor face fără voia lo­cuitorilor nu vor da loc la răzbunări ? Anchetele cari se fac, mărturiile celor cîtorva suflete prin multe suferinţe scă­pate, arătînd barbaria duşmanilor, nu vor aprinde focare de ură, sbucniri de războiu ? Şi oare un războiu viitor nu va fi şi mai crîncen de cît cel actual ? Căci ştiinţa progresează neîncetat. Cîte invenţii nu s’au făcut chiar acum în actualul războiu—invenţii distrugă­toare. Şi cîte nu se vor inventa încă ? Submarinele perfecţionate, gazele as­fixiante fi­ vor limita mijloacelor devasta­toare ? Cu neputinţă. Ce ar urma de aici ? Să se lese geniul rău să lucreze în pace, să se lese a se extermina oamenii ? * Spre fericire se găsesc şi indivizi, per­­sonalităţi alese care nu vor lăsa omenirea să piară. Pentru aceştia ideia de umani­tate e mai presus de orice. Aceştia lu­crează să strîngă la un loc toate asocia­ţiile făcute în acelaş sens cu privire la apărarea intereselor umanităţii, ca apoi împreună să previe pe cît posibil mai mult pericolul unui nou războiu, aneurile contra voinnţei populaţiei şi fermentarea ţarei durabile dintre popoare, lucrind în a­­celaş timp şi pentru progresul social po­litic şi intelectuali Ştiri* G. Buţuroagu 53 Cu privire la complectarea vacan­­­­ţei ivită la Curtea de Apel din Craiova, putem afirma că ministrul justiţiei a hotărtt ca laşul să nu fie cuprins în a­­ceastă mişcare. ţ ,­­ laşul nu­­va avea „decit mişcarea ur­­mătoare : H. M. Pătron, consilier la Curtea de Apel din Galaţi vine la Curtea din Iaşi, în locul d-lui Bonachi trecut la Galaţi. S. D. Hipolit Mirzescu, prim procuror, a plecat aseară la Bucureşti­­pentru a se prezintă ministrului de justiţie, In vederea unei mişcări în magistratură In afară de Iaşi. ?? Actualul ministru de „justiţie, 4h caz dacă jva fi..ţa. "guvern ",prin lunile Marţ-April, pregăteşte următoarea miş­­t­care importantă în magistratura din Iaşi.­­ D. Sturza, preşedinte al secţiei a II-a a Curţei de Apel se va retrage din pro­prie voinţă. D. I. Burada, prim preşe­dinte, va fi pus în retragere, din cauza concepţiei actualului ministru de justiţie că d. Burada e asimilat cu gradul de consilier la Casaţie numai in ce priveşte leafa nu şi limita de virstă. In acest caz, prim preşedinte al Curţei va fi numit d. consilier N. Gane, iar preşedinte al secţiei a II-a va fi numit d. consiliu Al. Volanschi. S. M se telefonează din Bucureşti că ministerul cultelor şi instrucţiune pu­blice a dat directorilor de licee din ţară dispoziţia ca în clasa 5-a reală şi mo­dernă să se primească pînă la 60 de elevi. Măsura aceasta va satisface la Iaşi pe toţi cei rămaşi fără locuri. Şi Comisiunea cerealelor.—Comitetul Uniunei centrale a sindicatelor agricole s’a reunit pentru a desemna patru dele­gaţi în sînul comisiunei centrale de cum­părare de produse agricole. Vor face parte din această comisiune d-nii N. Secereanu, preşedintele Uniunei centrale a sindicatelor agricole, Dem. Greceanu, preşedintele sindicatului agri­col din Iaşi, C. Cantacuzino-Paşcanu, membru al sindicatului agricol din Roman şi I. Niculescu—Dorobanţu, preşedintele sindicatului agricol de Ilfov. Delegaţii ministerelor şi Camerelor de comerţ vor fi desemnaţi în cursul acestei săptămîni. S3 Am relatat în unul din numerele noastre trecute că poşta face greutăţi persoanelor ce au de primit rambursuri. Informaţia aceasta este în parte ero­nată. Nu poşta e aceea care face aseme­nea dificultăţi ci C. F. R. unde persoa­nele ce au de primit rambursuri pierd zile întregi pînă ce sunt achitate. Ne mirăm că C. F. R. pune atîtea pie­dici în plata rambursurilor cînd banii nu-s ai C. F. R., ci ai persoanelor ce trimit marfa contra ramburs. C. F. R. nu fac altă treabă decit încasează banii în schim­bul eliberărei mărfei, și pentru această treabă C F. R. pe lîngă taxele de trans­port, timbre, fructe şi alte caralele îşi reţin şi o taxă pentru încasarea ram­­bursurilor. Logic ar fi dlar ca plata aces­tor rambursuri, să se execute imediat la prezentarea persoanelor în drept fără cea mai mică şicană. S. D. inspector general dr. Obreja a vizitat astăzi din nou liceul naţional con­ferind cu directorul şcoalei. S3 Astă -seară eminenta trupă de o­­peretă a d-lor Maximilian-Leonard anunţă piesa „Sybi’“. Va da concurs şi C. Tanase. S3 Băncile comandate de părinţii elevilor suplimentari la liceul naţional din Iaşi vor fi gata mine. îndată ce vor fi... lioite, di­recţia va da voie elevilor să ocupe lo­curile în băncile lor proprii. I* Astă noapte a fost internat în spi­talul Sf. Spiridon lucrătorul Josef Duşu­, de la fabrica de frînghie Wachtel, care a fost prins de roată şi mutilat în mod o­­ribil, aşa că sunt slabe speranţe de a mai scăpa cu viaţă. Si individul Petru Iosepescu a fost a­­restat la cord­isia 5-a pentru că astă noapte fiind turmentat de băutură a bătut în chip grav pe femeia Ţinea a Chirei, spăr­­gindu-i capul. 55 Poliţia a confiscat o inserminata can­titate de pine de la brutăria_ lui L­.eiba Abramovich găsită lipsă, la cîntar: g» bilele aceste se va întruni colasiliul de higienă, avînd a discuta măi multe chestiuni importante. . .­ , \ ’ I ..." ■ H ii f'M •s gg D. Bărgăo^nnî din cerfluca GtJjțPt] reclattiaî parchetiiîj penîrui a acțicM în judecată ziarul „Drapelul“ din locali­tate, care a încercat faptul de şantaj, dînd o ştire calomnioasă asupra brutăriei din comuna Copou, proprietatea d-sale. In legătură cu aceasta, suntem pozitiv informaţi, că d. C. Timuş, proprietarul sus numitului ziar...are intenţia a reclaraia parchetului pa d. Const. Cehan la imprul pentru faptul că a încasat o sumă de a­­bonamente fără a-i preda socoteala ba­nilor, fapt care la pus pe d. Timuş în mare încurcătură, fiind silit a scoate ga­zeta, pe socoteala propie a d-sale, şi numai pentru abonaţii încasaţi de d. Cehan. H Doctorul Ilortolomei nl a re­luat oeupaţiunil©. Consultaţii 1 - jp» 1*1, Strania Ciuna-Vodă 43 ter* . t . 1 f ■' 53 Astăzi dimineață la ora 6 jum, ma­­nipulantul cu No. 135 care conducea va­gonul de tramvai No. 3, trecînd pe­­str. Palat, a dat peste birjarul Marcu Beri. Calul a fost lovit atît de puternic , cît a murit pe loc. S3 Eri în gara locală frînarul C. Di­­mitriu a fost tamponat de un tren mixt. Fiind pe moarte numitul a fost transpor­tat la spitalul Sf. Spiridon. 38 Ministerul industriei şi comerţului a modificat preţurile maxime hotărîte pen­tru: osînză şi untură topită în chipul ur­­mător . Cu ridicata : 1.80 chilograiați), osirtza şi untura topită 1 lei chilogramul. Cu amănuntul, slănina, osînza şi uft­­tura topită se vor vinde cu câte 20 bani mai mult la chilogram. 33 Mine, î Octombrie se vor deschide toate secţiile chirurgicale şi medicale de la spitalul Sf. ‘ Spiridon. II Ieri după amiază a avut loc o re­uniune a farmaciştilor din localitate, iot care s’a discutat lipsa de medicamente. S’a emis părerea tinerei la Bucureşti a anul congres general al farmaciştilor din ţară, spre a se lua măsuri care să pue capăt acestei lipse. 53 D. C. A. Voinţă actual impiegat cl. VI în serviciul de poduri şi şosele al ju­deţului Iaşi, este înaintat pe ziua de 1 Octombrie c., impiegat cl. V, retribuit cu salariu da 200 lei lunar. gi La gimnaziul Ştefan cel Mare nu s’au restituit nici astăzi toate actele ele­vilor care au trecut examenele de admi­­tere în clasa I. Nu sunt oare terminate înscrierile în această clasă mult disputată ? Ar fi bine ca direcţia să anunţe aceasta p nn un afipt. 31 Şcolare. — Pentru a cunoaşte exact situaţia personalului didactic, în urma marelor schimbări ce s’au făcut în ultimul timp, inspectoratul general al învăţămîn­­tului a cerut revizoratului şcolar, un tablou de tot personalul şcoalelor urbane şi rurale, unde funcţionează, cu arătare de cei care se află în reconcediu, detaşaţi, înlocuiţi, şi de cine sunt supliniţi. De asemenea s’a cerut un tablou la fel de personalul grădinelor de copii. — D-ra Virginia Sebastian, învăţătoare la şcoala din comuna Poeni, a cerut ministerului un concediu de 3 luni pen­tru caz de boală. D-sa va fi suplinită de preotul Gheorghiu licenţiat în teologie. — A mai cerut un concediu de 3 luni pentru aceleaşi motive, d-na Eliza Bă­­nulescu de la şcoala din Chişcăreni-Şipote. D-sa va fi suplinită de d-ra Profira Botez absolventă a şcoalei profesionale. 13 Inspectorul şcolar militar, d. Pan­dele, a vizitat ieri liceul militar din lo­calitate, asistînd la mai multe cursuri între care şi cursul de gimnastică al noului profesor d. I. Dol­jan, la care a costatat o desăvîrşită ordine şi preciziune în execuţia mişcărilor.

Next