Opinia, ianuarie 1916 (Anul 13, nr. 2658-2679)
1916-01-15 / nr. 2665
abonajkentb lín ráad psg. fp· SQ fe. Sub direcţiunea unui Comitet Administraţia s Tipografi» 83* «›r·1«»b»›np, laşi*- "fele*»» lit. *«-• to®l MN—No, 2®S5. Vineri 15 ianuarie â®4® Stighol al stârnit! II scoate: «Naţionalul», alaiul d-luî Toma Stellán. Şi acest strigăt îl justifică prin faptul că am ajuns în stare «1® vasalitate faţă de Germani, iar opinia publică, plictisită, nu se mai agită fi lasă totul numai fi numai în voia guvernului — «ecare, după părerea d-lui Stellán, constitue o mare primejdie. In intervalul însă ce d. Toma Stellán est® atît de alarmat şi se agită atît de mult, guuvernul declara ca inventate, cu un anumit scop inventate, toate motivele, care au prilejit atît de mult alarmarea «Naţionalului». i De fapt suntem în faza de aeră polemică de presă între d. Stelian şi ziarele oficioase. Dacă lucrul în sine este fără însemnătate, nu mai puţin merită a fi relevată partea curioasă a procedeului adoptat de d. Stelian în lupta contra formei actuale a guvernului Brătianu. Nu mai departe decît acum cîteva săptămîni, d. Stelian se erija în apărătorul drepturilor parlamentare jignite. D-sa susţinea nu numai dreptul dar şi datoria oaamenilor politici de a vorbi, în vremurile aceste cînd mutismul a ajuns dogmă de guvernămint. Or, iată că se pune o chestiune «le o importanţă fără seamîn. ., Stellan ŞTIE că Germania nu ameninţă, că politica noastră este o politică de vasalitate, de nedemnitate. D-sa socoteşte atît de nenorocită această politică încît merge p tină a cere retragerea guvernului. Aceste toate însă numai prin presă. Dar se va obiecta parlamentul mii-i deschis, d. Stellán n’avea cum să vorbească de la tribună. Foaie bine. Peste şase zile însă se deschide parlamentul Va vorbi oare d. Stellán ? Va pune în aplicare credinţa că oamenii politici sunt datori să vorbească ? Va pune în discuţia parlamentului actele de ameninţare a Germaniei, va vorbi de politica noastră de vasalitate, va cere schimbarea de regim ? Să fie oare naivi ca să creadă aşa ceva ? Nu ne putem închipui Atunci ce rămine cu teoria şi agitaţia din presă ? Nimic alta decît politicianism meschin, nedemn, agitaţie de politician de duzină cea mal puternică «• putem avea, e acea de moarte. îmi voi aminti totdeauna cazui, ce l-am citit într’o revistă medicală, acum vre o 7—8 ani. Se aduce Intr’un spital un individ estropiat de o mașină. Doctorul trebuia să-l opereze. Acesta spune pacientului : ,dacă te operez acum, ai şansa de 99 la sută că vei muri sub cuţit; dacă Insă rămîi în starea In care te găseşti ai şansa a mai trăi rrs-o laciasuri*. Bolnavul a ales pe aceasta din urmă. De ce ? Frica. Dar dacă sentimentul există, dacă-1 pricepem cu toţii g vom recunoaşte însă că nici odată ca acum nu s’a făcut mai mult abus de cuvînt, ci nu s’a împărat cu mai multă liberatitate acest epitet ca in vremea războiului de azi. Dacă sentimentul friede comun, nu e mai puţin adevărat că el este relativ. Sunt fricoşi, mai fricoşi şi foarte fricoşi. Este frica individuală, după cum e una colectivă. Astăzi, faţă de evenimentele ce se petrec, ne numim noi, unii pe alţii fricoşi, şi ceea ce e mai mult ţara noastră întreagă e gratificată cu acelaşi epitet de alte ţări, intrate deja în războiu. Ce e adevărat in toate acestea ? Dacă am căuta să fixăm noţiunile acestea de frică şi fricos, de sigur n’am putea-o face uşor. Căci, ce ar fi, ce s’ar înţelege cind am zice că fricos este cel ce nu e curagios?! Imediat ar întreba cineva: dar atunci cine e curagios ? Şi astfel ne-am invîrti întrun cerc viţios. Numai cînd am finea samă de poveşti şi legende am putea face oare-cari distinction!. Omul curagios era atunci omul tare, omul puternic al cărui nume s’a păstrat pînă la noi. Și tare mic era numărul acestora. lotoria ne-a transmis de asemenea numele curagioșilor de prin veacul de mijloc. Dar în acele vremuri manifestarea acestui sentiment nu sa făcea decit în lupte, în războaie Astăzi însă e greu ?a distinge pe omul curagios, pentru că nu numai în războae se simte nevoe de o atare Însuşire. Istoria comite şi cu această ocaziune o nedreptate, după cum face i multe ori. Ea, de exemplu, nu ne păstrează numele fericiţilor descoperitori ai unei mulţimi de arte utile. Astfel, dînsa nu ne spune cine a fost cel întăi care a îmblinzit animalele sălbatice, cine a descoperit focul etc. Şi tot aşa face cu privire la cei curagioşi. Pentru dînsa n’a existat pănă acum decit curajul războinic, curajul în industrie, comerţ şi alte îndeletniciri necesare vieţii noastrei, ca şi cum n’ar fi existat pentru ea ? ! E cert deci, că astăzi frica şi curajul au altă o accepţiune de cit n’au avut altă dată. Ni se zice nouă că suntem o naţiune fricoasă! Şi de ce ? Pentru că nu din prima zi cind a sunat toba de războiu, am luat armele, ca să intrăm în văpaia, care arde Europa. Se confundă astfel precauţiunea, grija zilei de mine, cu frica. Individului, care pleacă spre exemplu, într’o călătorie mai îndelungată, individ care ne e scump, îi recomandăm prudenţa, îl prevenim asupra obstacolelor ce va întîlni, pericolelor la cari se va expune, iar unei naţiuni nu? Şi naţiunea, care ar face ca individul de care vorbesc, ar fi fricoasă ?! Din flacăra, ce se tot întinde tot mai mult în jurul nostru, e probabilitate mare că nu vom scăpa. Atunci vom da noi măsura curagiului nostru şi atunci se va vedea că ceia ce era frică pilă aici, nu era altceva decit prudenţă. V. I. Radu Fricoşii Fricoşii ?! Dar cine sunt aceştia şi cîţi sunt ?... Auzim pronunţîndu-se de nenumărate ori în jurul nostru acest cuvînt pe de o parte, iar pe de altă, filosofia populară a imortalizat expresia ca şi faptul în o sumă de precepte" cum bunăoară , contra fricei nu e leac sau frica păzeşte etc. încît însuşirea de fricos nu pare a fi ceva rar. Negreşit că o analiză a fenomenului acesta, frica, din punct de vedere fiziologic ori psichologic nu o putem face aici. Nu e nici locul, nici timpul. Toți cei ce au putut citi scrierea învăţatului profesor italian, Mosso, asupra fricei, au putut fi edificaţi prin cele cuprinse în volumul scos de acel profesor sub titlul „Frica“ de acum vreo 10—15 ani, asupra însemnătăţii lucrului. Ne zicem însă : dacă am sta şi noi de vorbă puţin asupra calificativului cu care aşa de uşor ne gratificăm unii pe alţii ?... Este evident că într’un înţeles larg sentimentul fricei, nu stăpîneşte numai pe unul sau numai pe unii. Nu poate fi om care să nu aibă sau să nu fi avut frică de ceva in viaţa lui. Ba, de multe ori avem convingerea că cei mai gălăgioşi dintre noi, cei care cu emfază spun că n’au frică de nimeni, tocmai aceia fac parte mai degrabă din marea legiune a fricoşilor. Cînd unele popoare vechi spuneau că nu se tem de nimeni de citde cer ca să nu cadă peste dînşii, desigur comiteau o exagerare. Erau popoare tari şi e în natura lucrurilor să se exagereze o calitate de felul acesta. Nu rămine de altfel îndoială că frica Mici Polemici Englezii au arătat dorinţa de a exporta cerealele cumpărate la noi — prin Dardanele, cind se vor redeschide. Curios luxul acesta de reclamă pentru Dardanelele... turceşti. Nu e de mirat că s’a hotărit mobilizarea dintr'o viitoare campanie, a dentiştilor. Ei vor lupta cu elanul unor iri... dentiști.* De astă dată un adevăr va curge mult singe pe malurile Tamisei și in toată Anglia. Recrutarea celibatarilor continuă a înmulți căsătoriile, in chip fabulos. * Rusia duce lipsă de plumb pentru muniţiuni. Să-şi rechiţioneze... Cerul. A vorbit doară şi Vasile Alexandri despre acel „cer de plumb întunecos* al Rusiei şi al Siberiei. * Privitor la Muntenegru şi la pierderea muntelui Lovcen se poate spune că s’a întors vechiul dicton ast-fel: s’a scremut un şoarece şi a pierdut un munte. * Nici „Neamul Rominesc*, nici ,, Unirea* n’au explicat încă publicului prin ce „învîrteli” magistratul Rang a ajuns a face campania din 1913 ca... bucătar. * Se colectează în toate ţările beligerante pentru cei orbiţi in războiu. HOTft ZILEB Cei doi Rosetti. De cel puţin un an de zile, unele ziare, de cite ori vorbesc de Radu Rosetti, istoric, economist, se cred obligate să adauge : „a nu se confunda cu poetul Radu Rosetti“. In treacăt fie zis, acesta din urmă a încetat de mult să fie poiet, îmbrăţişînd avocătura la Curtea cu juraţi. E dară cu atît mai în primejdie să fie confundat. Economistul e germano-fil; avocatul ex-poet, din contra. De aici veşnica anexă : „a nu se confunda“. N’ar fi rău ca, pînă după războiu, cei doi anonimi să-şi anexeze, după culoarea idealului, cite o provincie. Vomavea bunăoară pe Radu Rosetti-Ardealul și pe Radu Rosetti-Basarabie. Confuzia nu va mai fi posibilă, iar toată lumea va ști de care Rosetti e vorba.. OAMENI ŞI LUCRURI O haină O psihologie foarte complicată şi cu toate aceste legată nu de ceva viu, de ceva însufleţit, ci de un lucru cu totul material: o haină. Poate că la această complexă psihologie s’a gîndit spiritualul scriitor francez care a lăsat dictonul: „c’est l’habit qui fait le moine*,—haina face pe călugăr. In chip mai larg, mai deplin şi mai amplu dictonul se potriveşte unei categorii sociale mult mai însemnate, astăzi nu numai la ordinea zilei, dar ca niciodată tronînd în ipostasa bine meritată de stăpînă a destinelor tuturora. In vremuri tulburi dar mari şi grele ca aceste de acum, lumea toată, fără osebire de strat social sau chiar de grad cultural, priveşte cu extraordinară admiraţiune şi încredere la... uniformele soldaţilor, incepînd de la acele simple, modeste, sărăcăcioase uneori şi sfârşind cu acele strălucitoare ale ofiţerilor. Lumea singură nu-şi mărturiseşte sieşi cit de mare şi adîncă este senzaţia de mulţumire — pentru că e una de siguranţă egoistă — ce-i provoacă vederea uniformei, suggestivă doar n rm prin ea însăşi, prin cuprinsul ei material, ori prin aparenţa ei, ci prin ceea ce reprezintă şi simbolizează. In timpuri normale, lipsite de grijile existenţei în înţelesul profund al cuvîntului, se poate descoperi pe ici colo sportul indiferenţei, sau chiar al aversiunii pentru tot ce alcătueşte infinit de multele forme şi formule ale vieţei militare, uneori atît de rigide sau chiar de anacronice şi absurde, judecate la suprafaţă şi privite cu criteriul siguranţei zilei de mini. Toate aceste superficiale neamabilităţi par că nu au mai avut fiinţă în societatea civilizată, fatalmente bogată în emfază şi în pretenţii. Scriu rîndurile aceste undeva, intr’o sală de aşteptare fără nume. Vagoanele cari vin şi pleacă abundă de uniforme. Sălile gărei de asemenea. Şi pentru întâia dată în viaţă am senzaţia nouă că poate cineva să scrie cu aceeaşi uşurinţă avind o pană în mina dreaptă şi minerul unei săbii în cea stingă... Rodion. A HI a ’Etienne Dejoie, prisonnier belge, 12 de tigne, camp II Zeist (Hollande) roagă să i se trimeată cărţi poştale ilustrate, vederi, din România şi promite in schimb persoanelor caritabile un suvenir frumos sau vederi de pe câmpul de războiu, INFORMAŢII SS Cele 80.000 de vagone.—Viitorul caută să prezinte intri o lumină favorabilă ţării vinzarea făcută către englezi a celor 80.000 de vagoane de griu de cari atita s’a vorbit, scrie, Moldova. Argumentarea Viitorului nu ,va fi în stare să desfiinţeze un fapt cari sare la ochii tuturor. Faptul că in realitate nici un shiling nu va intra in ţară pentru griu, şi nici un bob de griu nu va eşi din ţară pentru Anglia. Toată această zisă vînzare e o simplă combinaţie financiară care să permită Băncei Naţionale române ca pe baza unui stoc de aur care nu în tezaurul său să emită suma necesară in hîrtie monedă cu care să plătească dînsa agricultorilor valoarea griului ce au in magaziile lor. O emisiune de bilete de bancă făcută împotriva legei organice a Băncei, făcută mommnal pentru a acoperi o manoperă politică menită a sustrage griul nostru de la posibilitatea de a fi cumpărat de Puterile Centrale, aceasta în scopul de a asocia Romînia la campania de flăminzire a Germaniei pe care Angia o duce de un an de zile cu atita tenacitate. Și pentru ca scopul urmărit să apară și mai bine, peste 160 de milioane din această sumă cu care se pretinde că se cumpără gri’’ In Romania, este lăsată tot tn Anglia cu destinaţia ca să servească acolo la plata unor muniţiuni pe care statul romîn le cumpăra dînsul In America sau aiurea. Fapt e că rar s’a făcut o operaţie mai minunată. Cu aceiaşi bani se cumpără deodată două lucruri" deosebite. Cu aceiaşi bani ea, cari Anglia cumpără la noi griu, noi cumpărăm in Anglia muniţiuni. Este culmea dibăciei financiare. O astfel de operaţie nu putea fi inventată de cît de liberali. 55 Reprezentanţi de ai comerţului nostru, reîntorşi din Berlin, unde au fost pentru a încerca abţinere de mărfuri, au revenit fără a putea obţine cele dorite. Toţi fabricanţii aveau parcă cuvînt de ordine să spue cumpărătorilor, imediat ce constatau că sunt din Romînia: — „De ce veniţi la noi după mărfuri? Nu aveţi oare pe d-nii Costinescu şi Filipescu? De ce nu le cereţi recomandaţii pentru Rusia, Anglia, Franţa, ca să obţineţi acolo mărfuri de care aveţi nevoie? Noi nu înţelegem să dăm prisosul mărfurilor noastre de rit prietenilor şi dv nu ne sunteţi prieteni 18 Se ştie din transportarea celor 50 000 vagoane cereale, vândute austrogermanilor, se prevedea că 80 vamome să fie transitate zilnic prin Burdujeni încărcate în vagoane germane ce urmau să sosească în acest scop. Ori din diferite împrejurări Germania n'a trimis pînă acuma nici un vagon, ceia ce a făcut ca direcția generală a căilor ferate să dispus azi ca cerealele ce urmau să fie expediate prin Burdujeni, să fie încărcate in vagoane rominești și trimise le Brăila, de unde vor trece în Austria prin şlepuri. 55 Notăm aci cursul în ruble al cîtorva valori rusești cotate în ziua de 10 Ianuarie la Bursa din Odessa, care indică cit de mult au scăzut valorile ruseşti şi cit de mare este agiul. 4 la sută Renta 76—77; 5 la sută Renta din 1914 şi 1915, 88—89; 5 şi jum. Renta de războiu, 96—97 ; Lozuri de stat Emis. I, 605—620; Lozuri de stat Emis. ÎI, 505—520; Lozuri de stat Emis. III, 405—420; 4 şi jum. Ia sută rurale Cherson, 73—74; 4 şi jum. le sută rurale Basarabia 73—71; 4 şi jum. la sută Credit urban 71—72; Acţii Casa Rurală Basarabiană 555—565; Cec Londra 15,80 pe shiings; Cec Paris 58,75 pe franci; Cec Italia 56 franci; Cec Svitera 67 pe franci. ■5 La 1 Februar a. c. se va deschide în Capitala (passagiul Comedia) expoziţia pictorilor ieşeni Ştefan Dimitrescu şi Nft. Tonitza. Această expoziţie va fi cu deosebire interesantă prin temperamentele contrastante ale celor doi asociaţi. 55 Cursurile de repetiţie la liceul particular Gh. Asachi încep de Luni, înscrierile vor continua pină Sîmbătă 16 Ianuarie. 55 Administraţia comunală a aproabat alegerea noului comitet al primei societăţi fraterne istraelite din Păcurari. 55 Vineri 15 Ianuarie 1916 se va cînta pentru a doua oară la Teatrul Naţional în beneficiul divei Margaretta Rădulescu opera Lucia di Lamei-moor in locul operei anunţate Lakme. Biletele cumpărate pentru Lakme rămui valabile la spectacolul Luciei, iar persoanele cari nu vor a participa la acest spectacol sunt rugate a restitui biletele contravaloarei lor. De aseminea se anunţă că la 27 şi 28 Ianuarie se va cînta Aici cu tenorul Vrăbiescu în rolul principal şi Lishme ca diva Drăgulinescu. 58 Pentru suplinirea catedrei de Chimie Valenica vacantă la şcoala superioară de farmacie, în urma transferărei titularului profesor Vintilescu la Bucureşti, au făcut cerere d-nii farmacişti Racovitză şi Konya junior. Consiliul acestei şcoale compus din profesori de la facultăţile de medicină şi ştiinţe a însărcinat cu suplinirea pe d-nul profesor Corneliu Şumuleanu. Dl. Şumuleanu va face şi conferinţele de Toxicologie. «2 Şcolare. — Au fost numiţi,pe 1 ianuar suplinitori în jud. Iaşi: d-ra Maria Stroescu la şc. din Fintînele, corn. Coarnele Caprei. D-ra Cleopatra Deleanu la şc. din Leţcani. — Preot I. D. Bîrzu, a fost numit pe 1 ianuar 1916, învăţător cu titlul provizoriu la şc. din Băbiceni-Bărsăneşti, jud. Botoşani. — D. Adam Const, cu 4 clase normale a fost numit învăţător la şc. din Şerbeşti, jud. Vaslui, pe 1 ianuar 1916. — Ministerul face cunoscut învăţătorilor reuşiţi la examenul de definitivat din 1913, că se consideră ca numiţi definitivi de la 1 Martie 1913 şi vor putea fi admişi la examenul de înaintare la gradul de institutor ce se va ţinea la 1 Noembrie 1916. — La 1 Mai 1616 se va ţinea în Iaşi, examenul de capacitate pentru postul de ajutor-învăţător. Condiţiile de admitere la examene sufl: 1) Sa aibă 4 c. secundare. 2) Trei ani de suplinire in învăţămîntul rural. înscrierile se primesc la revizoratele şcolare pînă la 1 Februarie 1916. Examenul constă din 2 proba scrise (matematică şi 1. romînă) care sunt eliminatorii dacă candidatul nu întruneşte media 6 şi probe orale din: romînă, religie, istorie, geografie, matematică, ştiinţe fizice, ştiinţe agricole şi pedagogie. Cei reuşiţi sunt numiţi cu titlul provizoriu şi cu salar de 90 lei lunar. La şcoala normală de învăţători „V. Lupu“ din Iaşi sunt vacante pe 1 ianuar 1916, 12 ore de desemn şi caligrafie. Doritorii de a le ocupa vor petiţiona la Ministerul Instrucţiune!, direcţia învăţ, primar. gg Guvernul a fost sesizat de o nouă ofertă din partea consorţiului austrogerman de a cumpăra restul griului disponibil din România, precum şi o mare cantitate de porumb. 55 Confratele nostru d. Mihail Negru de la ziarul „Universul“ a pus sub tipar o interesantă lucrare intitulată : Omul superior văzut de doi singuratici: Friedrich Nietzsche şi Thomas Carlyle. Lucrarea d-lui Negru este o reuşită încercare de popularizare, în romîneşte, a „Supraomului“ şi «Eroului“, tipurile reprezentative ale teoriilor celor doui mari gînditori, aşa de discutaţi, mai ales astăzi. Cartea care apare în editura librăriei H. Steinberg, se va pune în vînzare zilele acestea. 55 D. Agapescu, inspector al Băncilor populare, a inspectat ori Banca populară Casa Muncei, de sub preşidenţia d-lui Atanasiu D. Agapescu a rămas perfect mulţumit de rezultatul inspecţiunei sale. 15 Brutarii au înmînat azi o cerere administraţieî comunale, fugind ca făina pe care morarii s’au obligat s’o furnizeze comunei, să fie primită de către o delegaţie de brutari, care s’o repartizeze în mod egal la toţi brutarii. 55 Azi fiind aniversarea naşterei împăratului Germaniei, un Te-Deum s’a oficiat la biserica protestantă din Păcurari. Au asistat reprezentanţii autorităiilor civile şi militare. 55 Un incendiu a distrus magazia cu coloniale a cooperativei dinmînăstirea Varatic și câteva locuințe ale monahilor. Pagubele sunt însemnate.