Opinia, septembrie 1919 (Anul 15, nr. 3712-3736)

1919-09-02 / nr. 3712

IM ÖL Xt-Iis M«. ö7l2 BAISl mjMAB.Uk « sm» Şl» äg«a p SIOHÄMBHTO OM AM , $IA8I MMk tui umi m HB3 ţ II iÖ LR î :: : ADMINISTRAȚIA : : : 3ASI — its, ah, Mtixeee«. M, — — ^ » i« m w m w p»r «, L&V&ni MARȚI 2 SEPTEBMRIE 1919 A lllfllll; AtiXRfiA m vmucnm l BRANISTEANU , — St* ah. M&M8S8U M —­­ StosuMsiwaar» UihuM s jm'nIi*£tăți!L­a €m Mtimifjataei­M a law Conferinţa de la Lucerna la toate sforţările ei, social-demo­­cr­aia europeană nu a putut împie­dica isbucnirea uriaşului război pe care îl prevăzuse. Ba chiar, In cursul celor cinci ani de luptă, rea­litatea naţională cu tot cortegiul ei afectiv şi mistic s’a dovedit mai pu­ternică decît legăturile de clasă. In toate ţările apusului cu ex­cepţia doar a Italiei, partidele socia­liste au votat în parlamente credi­tele de război şi mai mult decât ce­lelalte clase, acea muncitoare a sîn­­gerat pentru patrie. Au fost clipe în care vechea in­­ternaţională a părut pentru tot­deauna înmormântată. Dar vorbele lui Engels după care un mare război european va crea socialismului cea mai formidabilă conjuncture, au fost confirmate de realitate. Războiul a adus mizeria morală şi materială a unui întreg conti­nent şi reprezentanţii capitalismului cam­ într'o parte mai mică sau mai mare poartă toţii răspunderea lui, se găsesc neputincioşi în faţa gro­­avelor probleme economice şi so­ciale ale vremii da astăzi. Pretutindeni mas­­ele muncitoare vor sa ia în mîinile lor conducerea Statului pentru a-l transforma in penzul idealului socialist care pre­zintă pentru ele irezistibila forţe de atracţie a unei noui religii. Şi era natural ca social-demo­craţia ţăril­or europen­e să caute a strînge iar legăturile întrerupte în tim­pul războiulu­i şi să precizeze a­­titudinea ei la faţa marilor eveni­­meme ale zilei. In conferinţa de la Lucerna, mai mult ca în cea de la Berna, parti­dele socialiste ale tuturor naţiuni­lor europene au fost reprezentate, cu excepţia bolşevicilor ruşi, a ma­joritarilor italieni şi elveţieni tari se ştie că acuzînd de socio-patrio­­tism şi de pactizare cu burghezia pe socialiştii înneezi, englezi, ger­mani şi belgieni, au părăsit cu sgo­­mol vechea internaţională. Chestiile cele mai principale cari s’fiu disecat şi asupra cărora prin­­tr’un vot s’a pronunţat Conferinţa au fost­­tratatul de la Versailles şi problema rusă. In privinţă tratatului, conferinţa a recunoscut ca­­­ste unele despă­gubiri impuse Germaniei, dar a protestat împotriva condiţiilor prea grele de viaţă cari se fac poporului german, a excluderii din „Liga Na­ţiunilor“ ca şi a depogedării lui de colonii. Salutând nouile statui inde­pendente, ea cere de la ele o tole­ranţă faţă de minorităţile raţionale, recomandînd statelor balcanice fede­raţia. In ce priveşte Rasia, fără a a­­proba sau condamna regimul bol­şevic, conferinţa protestează contra expediţiei organizată de marile pu­teri europene, ca şi a blocadei, ne­­gind dreptul lor de a se amesteca în afacerile interne ale poporului rus. Deşi chestiile mari şi arzătoare de principii ca şi de tactică ale ac­ţiune! revoluţionare, a dictaturei pro­­letariatelui, a valorii consiliilor da muncitori, a democraţiei şi a parla­mentari­­ului au fost amânate pen® tru congresul din Geneva care se va ţine în Februar 1920, din dez­baterile că şi din conţinutul moţiu­nilor cari au fost prezentate confe­rinţei se pot uşor distinge două mari curente în social democraţia europeană. Uauî, cuprinzând majoritarii fran­cezi şi nuanţa Longsset'Fros­ard so­cialiştii independenţi ger­mani nuanţa Hasss Hilferding, crede câ, ceasul revoluţiei sociale şi al dictaturei proletariatului se apropie. Partizan al acţiunei directe, fără a aproba bolşevismul în toate manifestările lui, el crede că acesta conţine şi elemente cu cari experienţa socială trebuie să compteze în viitor.­Al doilea curent format din ma­joritarii germani, socialiştii englezi şi frunte cu Henderson, minoritarii francezi nuanţa Renaudel, socialiştii reformişti italieni şi mai toţi repre­zentanţei micilor naţii, e mai încli­nat spre evoluţionizm, urmărind rea­lizarea programului socialist pas cu pas încrezător în eficacitatea acţiu­nei parlamentare, fără a renunţa la principii în anumite condiţii el nu e absolut ostil unui compromis cu partidele burgheze. Deşi opoziţia Litre reprezentanţii celor 2 curente a avut uneori un caracter destul de violent, unitatea Internaţionalei a pu­tut fi menţinută. Evocând din amintirele trecutului conflictul Marx-Bekunin care a pro­vocat ruptura primei Internaţionale şi apărând social democraţia majori­tara germa­n împotriva atacurilor socialiştilor independenţi, cari au „fugit de răspunderile guvernării“, bâtrânul şef Eduard Bernstein a fă­cut un apel vibrant la unire şi la­­ disciplină. Vor triumfa ele oare şi la Geneva? Iată o chestie de o supremă impor­tanţă. Căci împotriva forţelor coali­zate ale capitalismului şi ale parti­delor reacţionare de pretutindeni, numai prezentând un rrom unit iară a luneca în anarhie, social de­mocraţia europeana îşi va putea im­pune revendicările, asigurînd în a­­celaş timp pacea l­um­ii. OCTAV BOTEZ vicios. Tot astfel prigoana contra ad­ventiştilor pare a fi un simplu şi con­­damnabil act da intoleranţă. Şi se mai spune că autorităţile sunt sesizate, in această privinţă, de cătra şefii bisericei domisante. Tristă post­­ă pentru o religie care îşi tămăiasă mar­tirii persecuţiei păgâne, care se ba­zează pe iubirea între oameni şi rara propovădueşte: „nu fă altuia e©i» ea nu vreai ca altul să-ţi facă ţie"1. Adventiamul ne este cu totul indife- f rent, ca şi orice altă credinţă satira­­ţională şi bazată pe supranatural. Dar demnitatea secolului in care trăim nu ne poata fi Indiferentă. Şi această dem­nitate eats in primejdie. Renovatus AN 8 E 4INARI INTOLERANŢA Există la noi o sectă religioasă aşa zisă adventistă. Popularitatea ei ar fi cu totul redusă dacă autorităţile adminis­trative n’ar avea grija să i-o creese pnn intoleranţa ce îi se aplică. Chiar In autocratismul de stat pe care astăzi 11 suportăm, goana după adventişti este nefirească, întrucât la noi spiritul intoleranţei religioase n’a prins nici odată şi toate sultele şi­ au avut liberul lor exerciţiu. De altfel Constituţia, prin art. 5, consfinţeşte libertatea conştiinţei, iar prin art. 21 o confirmă in mod abieiut şi garantează libertatea tuturor culte­lor, întrucât celebrarea lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Şi atunci, pentru ca o prigoană con­tra adventiştilor ? Aud spun oficiu-se că Învăţătura lor ar tinde la antimilitarism, ceia ce au­torităţil­e socotesc drept o atingere a ordinai publice. Dacă aceasta este vina, apoi prigoana constitue un abuz. Căci antimilitarismul este o chestiune de conştiinţă constituţionalmente liberă. Sunt partide politice şi persoane care impărtăşesc această idee, şi totuşi nu sunt urmărite şi nici .nu pot fi.­­Numai dacă îdeia s’ar traduce In fapt, intr’un mod primejdios ordinei de stat, atunci ar fi locul pedepsei. Şi in acel caz infracţiunile­ ar ava» denumiri speciale ca: dezertare, nesu­punere, rebeliune, Îndemn efectiv la acestea etc. Dar antimilitarismul şi ad­ventiamul ca atare, in denumirea lor, nu pot fi pedepsite. Şi apoi ,ordinea de stat* este o ex­­presiune foarte elastică fi de multe ori inadmisibilă, intru­cât dă loc la mari şi neiertate abuzuri. Acest tradiţional dar ipocrit punct de vedere are nesfârşit de muite feţe. Da pildă, dacă intr’un regim revoluţionar — să presupunem regimul leninist—creştinii ortodocşi ar fi perse­cutaţi, n’am dezaproba faptul? Dar le­niniştii n’ar spune că urmăresc pe creştini pentrucă „ating ordinea pu­blică* ? Şi ne am invărti intr’un cerc Informații ■ «Epoca» afirma oft în caz când se r« recurge In angajera de marionete lor* dentate. — ceea ce nare din ce in ct. mal rebabR dat fiind unele simpatii particu­lare de cari se bucsi rw d. Bo­fttia­­nu,— opoziția va considera noul guvern ca «n cabinet In afara dl« lege, șl va lua o ad­uis «linse in consecinta. Asupra ne* stei cam­panii sau Sn't anumise hotărâri eră seara de «u*re ^ei­l oposltacl. UE Contrar știrilor puse la cate de guvern, putem afir­ma că opoziţia s’a declarat gata să primească raspun* derea situaţiei- Regele a fost pus în cu~­rent cu această hotărâre. & Membrii guvernului au inut cunoştinţă de o r­ind nota, soultă ori din partea ciiaţilor. Circurile ministeriale spun ca aceasta nota a fost trimeasă guvernului român, în urma intervenţiei delegatului umil i­­can d. Hoover. & „Naţionalştii-democraţi d­e Iaşi, au telegrafiat prn d-nii A. C. Cuza şi dr. C. Şumuitanu, ur­­mătoare­a, adresate pr­mului mdi­nistru I. C. Brătima­­nNaţionaliştii democraţi d­i­n Iaşi protestează contra conven­­­ţiunilor speciale, pe car nici un guvern românesc nu le poate semna“.­­ DISCUŢIA TRANŞATA.­­ Co­mandamentul corporal A de ar­mata ne trimite armatoarele cu rugăminte de a le da publicitasei. Comandamentul Corpului 4 Armată a contractat zilele acestea grău cu 8300—8800 lei vagon­­ iar ovăz și orz cu prețul intre 7000—7680 lei vagonul. Unele sindicate agricole, fac o întinsă propagan­ă printre agricultor», chiar pe manifeste tipărite, indemnându-i a nu se prezinta la licitaţiile «mutai şi să nu accepte preţuri sub cele maxi­male. S’a lansat şi zvonul că in curând va incepe exportul şi ca atare agricultorii să ne se grăbească a vinde recoltele lucru ce nu corespunde cu realitatea. Asemenea acţiuni fiind contrare măsu­rilor contra speculei prevăzuta prn Înaltul Decret No. 2969, Comandamen­tul a dat ordin de constatarea infrac­­ţiunilor şi atrage atenţia sindicatelor să Înceteze agitaţiunile nelegale, sfătuind din potrivă pe producători a’şi vîdea liberi cerealele cu preţuri rezonabile, căci in cazul contrar se va uza de re­­­chiziţiuni forţate şi nu este exclus a se aplica contra vinovaţilor rigoarea legei stărei de asediu in potriva manifestelor şi uneltirilor cu tendinţă de speculă şi acaparare cari’ pot tulbura ordinea pu­blică. P?in a««st comunicat sa curm» disestia, «are in ultimul timp a fos t mereu la ordinea zilei. Un lingav argument s’ar mal putea produce de cei Interesaţii câ farul^ov-li as* fi nişte nebuni, cari ver atra suportând mari pagube. Ne aştept&m si la atest argument. & In cercurile guvernamentale se afirmă că alegerile se vor face negreşit la 5 Octombrie, iar starea de asediu şi cenzura vor fi ridicate la 5 Septembrie, regimul excepţio­­nal menţinînndu-se numai într-o rază de 30 km. de frontiere. liaţii ne acuză formal! — Uragan®!© nu v® put©» simni paie©© — Un nou preşedinte şi un rachio imperialism Aliaţii ne acuză formal nu am fi autorul înste­rei arhiducelui Joseph. Faptul — CiS^­e învederează natura raporturilor noastre cu aliaţii— nu poate fi contestat, căci el există în textul mesagîului adresat de consi­liul suprem misiunei aliaţilor de la Buda-Feste, mesagiu, care a pro­vocat retragerea arhiducelui. Intr’adevăr, lot acea adresă c­m următoarele cuvinte, în plagiul care susţine că arhiducele nu reprezintă voinţa poporului ungur. „Acest gu­vern a fost stabilit, nu prin voinţa poporului, ci printr’o lovitură de stat, executată de un mic grup de poliţişti, sub protecţia unei armate streine“. Mai explicit nici nu se poate. „ Ziarul Le Temps se întrebă dacă va fi posibil de găsit un gu­vern unguresc, care să semneze «pas­ca», cănd acea pace va însemna că Ungaria pierde, în­ afară de Croaţia şi Slavonia 68 la sută din teritoriu 60 la sută din locuitori, 61 la suta din câmpii, 66 la sută din vite, 62 la sută din căile ferate şi 79 la sută din păduri.­­ Noul preşedinte Ebert a depus jurământul pe noua constituţie. Preşedintele socialist a vorbit de Reich, iar mustea de onoare și pub­licul prezent au intonat Deutsch­land über alles. — Comiunea senatorială ame­ricană cu 9 voturi contra 8 a cerut ca în tratat, partea privitoare la Chintoung să se modifice în sensul că cesiunea­­ se face Chinei și nu Japoniei. Aceasta-i sinonim cu modificarea tratatului. De alt­fel discuţia în şe­dinţa plen­ia va dura aproape două bani. Picea şi Voinţa Naţională! Ziavele vorbesc de o nouă formulă adoptată de guvern , ţara nu se poate pronunţa în privinţa semnarel păcat, până nu se va fi produs consultaţiunea naţională. Un alte cuvinte ar fi vorba de aleg­ri imanente. . Oare aşa să fie? Noi credem a putea afirma că nici vorbă nu poate f! de a leger! iminente. _ 1** p ixnul loc* pentru «a «tarea de asediu si cenzura dabnUiind încă, nu poate fi vorba de alegeri în minte de două luni. In al doilea joc, pentru că de ar fi sa urmeze actualului guver­n o comb naţie de surogat liberal, nici o nuanţa opoz­­ionista nu va participa la alegeri. . . Dar întreaga această discuţie noi o socotim de prisos — întru­cât avem Indicaţia că de fapt cel în drept nu su»*t preocupaţi de «tst-fe­l de lucruri, ci se prea poate ca in curând Romanţa Sj, pă­şească dita nou la fapte îndeplinite,care corespund năzuinţelor ei şi nu cadreaza cu opere de consulta­ţiune şi agitațiuni publice. De la noi le niminea Un corespondent ne cere următoarele judicioase observiţiuni: Nici când nu s’a bănuit un rol atât de hotărâtor al statului Intervenţionist. Toate conf­lierele dintre capital şi musca sunt astăzi rezol­vite pe baza acestui binefăcător intervenţ­onism Dar ceea ce se poata in toate direc­ţiile nu este posibil In conflictele dintre producător şi consumator. Statul, autorităţile neaatre, nu vor să se mişte pa această chestie. Cauza ? Nu se poate să nu te gândeşti la­­ cui p­rodest. Şi ast­fel, pe când în toate staţiile din Bucovina — care duce de la noi orzoaica spre a o transforma In bere— ţapul costă o coroană, deci md puţin de 5 dbani, la noi un ţap costă 2 iei. La Cernăuţi acelaş film, într’o sală tot atât da elegantă aa la noi, II poţi vedea cu 3 coroane, pe eftad la noi bi­­letul de cinematograf costă 5 lai. Iar la o mizerie ca revista Ţara lui Hübsch, statul costă 15 lei. N/c In asemenea materie autorităţile, direcţia teatrală nu are rol de Inter­venient ? Ziarul „Bucovina“, organ al d lui Ianca Flondor, afirmă că o­­dată cu schimbarea actualului cabi­net va avea loc şi o schimbare în reprezemarea Basarabiei, astfel că în locul d lor Inculeţ şi Ciugureanu ar urma sa vină d-nii dr. Cazacu şi Vladimir de Herţa. Acelaş lucru în ce-l priveşte pe d Nistor.­­ O delegaţie de studenţi de la Universitatea din laşi, compusă din d-nii N. Lăbaşc­ă, Gh Zone şi N. Bearnau au plecat la Bucureşti, p­e a prezintă d-lui ministru al cultelor şi intriniţiunei publice un memori­u privitor la organizarea vii­­toare a căminarilor studenţeşti. m. In urma aprobării sporirei ca­­pitalului la 50 milioane lei, consi­liul de administraţie al Societăţei comunale de tramvai (Bucureşti) a hotărlt o emisiune de 15 milioane lei din care com­una reţine jumă­tate, iar cealaltă jumătate se va di­stribui acţionarilor in proporţiune de o acţiune nouă pentru una vech®. 39. Consiliul da Administraţie al Morei Iaşilor a reales în u­­inimi­tate ca preşedinte pe d. Al. Gheor­ghiu, şi vice­preşe­dinte p­e d. Lascar Antonia. Din cauza ocupaţiilor sale, d. C. Jornescu nemai puţind îndeplini func­­ţiunea de director, a demisionat din această demnitate. Lipsa recoltei de „bun simţ“ Sindicatul agricol local caută pole­mică. La această cale nu­­ vom urma şi nici chestii personale nu vom face. Nu ne întră In obiceiu. Constatăm !na& că daci alte recolte sunt extrem de abundente, o singură recoltă dă mereu greş la noi: »cea a bunului simţ. Căci este o lipsă de bun simţ să produci ca dovadă că treieratul contă 21oo lei vagonul pentru că un arendaş oare­care n’ar® maşină de treier şi plă­teşte scump chirie Ejts o lipsă de bun simţ să spui că ia pr® ai de lo.ooo lei vagonul grâu, se câştigă 2oo lei la vagon. Este o lipsă da bun simţ să spui că administraţia unei moşii de 5oo hec­tare, costă 80.090 lei anual. Cât despre registre şi doves’, am în­­trebs: l-ar conveni arendaşului, pe care-i citează sindicatul agricol, o cercetare a registrelor, pentru a se vedea care a fost averea lui şi a anturajului lui înainte de război şi cea de acum. De alt­fel, să fi® bine şt­it, că noi n’avem nimic de împărţit cu nimenea şi liber este fr-cine să câştige. Cu o sin­­gură condiţie : să nu facă pe victima şi nici să conteste evidentul adevăr.

Next