Opinia, septembrie 1919 (Anul 15, nr. 3712-3736)
1919-09-02 / nr. 3712
IM ÖL Xt-Iis M«. ö7l2 BAISl mjMAB.Uk « sm» Şl» äg«a p SIOHÄMBHTO OM AM , $IA8I MMk tui umi m HB3 ţ II iÖ LR î :: : ADMINISTRAȚIA : : : 3ASI — its, ah, Mtixeee«. M, — — ^ » i« m w m w p»r «, L&V&ni MARȚI 2 SEPTEBMRIE 1919 A lllfllll; AtiXRfiA m vmucnm l BRANISTEANU , — St* ah. M&M8S8U M — StosuMsiwaar» UihuM s jm'nIi*£tăți!La €m MtimifjataeiM a law Conferinţa de la Lucerna la toate sforţările ei, social-democraia europeană nu a putut împiedica isbucnirea uriaşului război pe care îl prevăzuse. Ba chiar, In cursul celor cinci ani de luptă, realitatea naţională cu tot cortegiul ei afectiv şi mistic s’a dovedit mai puternică decît legăturile de clasă. In toate ţările apusului cu excepţia doar a Italiei, partidele socialiste au votat în parlamente creditele de război şi mai mult decât celelalte clase, acea muncitoare a sîngerat pentru patrie. Au fost clipe în care vechea internaţională a părut pentru totdeauna înmormântată. Dar vorbele lui Engels după care un mare război european va crea socialismului cea mai formidabilă conjuncture, au fost confirmate de realitate. Războiul a adus mizeria morală şi materială a unui întreg continent şi reprezentanţii capitalismului cam într'o parte mai mică sau mai mare poartă toţii răspunderea lui, se găsesc neputincioşi în faţa groavelor probleme economice şi sociale ale vremii da astăzi. Pretutindeni masele muncitoare vor sa ia în mîinile lor conducerea Statului pentru a-l transforma in penzul idealului socialist care prezintă pentru ele irezistibila forţe de atracţie a unei noui religii. Şi era natural ca social-democraţia ţărilor europene să caute a strînge iar legăturile întrerupte în timpul războiului şi să precizeze atitudinea ei la faţa marilor evenimeme ale zilei. In conferinţa de la Lucerna, mai mult ca în cea de la Berna, partidele socialiste ale tuturor naţiunilor europene au fost reprezentate, cu excepţia bolşevicilor ruşi, a majoritarilor italieni şi elveţieni tari se ştie că acuzînd de socio-patriotism şi de pactizare cu burghezia pe socialiştii înneezi, englezi, germani şi belgieni, au părăsit cu sgomol vechea internaţională. Chestiile cele mai principale cari s’fiu disecat şi asupra cărora printr’un vot s’a pronunţat Conferinţa au fosttratatul de la Versailles şi problema rusă. In privinţă tratatului, conferinţa a recunoscut caste unele despăgubiri impuse Germaniei, dar a protestat împotriva condiţiilor prea grele de viaţă cari se fac poporului german, a excluderii din „Liga Naţiunilor“ ca şi a depogedării lui de colonii. Salutând nouile statui independente, ea cere de la ele o toleranţă faţă de minorităţile raţionale, recomandînd statelor balcanice federaţia. In ce priveşte Rasia, fără a aproba sau condamna regimul bolşevic, conferinţa protestează contra expediţiei organizată de marile puteri europene, ca şi a blocadei, negind dreptul lor de a se amesteca în afacerile interne ale poporului rus. Deşi chestiile mari şi arzătoare de principii ca şi de tactică ale acţiune! revoluţionare, a dictaturei proletariatelui, a valorii consiliilor da muncitori, a democraţiei şi a parlamentariului au fost amânate pen® tru congresul din Geneva care se va ţine în Februar 1920, din dezbaterile că şi din conţinutul moţiunilor cari au fost prezentate conferinţei se pot uşor distinge două mari curente în social democraţia europeană. Uauî, cuprinzând majoritarii francezi şi nuanţa Longsset'Frosard socialiştii independenţi germani nuanţa Hasss Hilferding, crede câ, ceasul revoluţiei sociale şi al dictaturei proletariatului se apropie. Partizan al acţiunei directe, fără a aproba bolşevismul în toate manifestările lui, el crede că acesta conţine şi elemente cu cari experienţa socială trebuie să compteze în viitor.Al doilea curent format din majoritarii germani, socialiştii englezi şi frunte cu Henderson, minoritarii francezi nuanţa Renaudel, socialiştii reformişti italieni şi mai toţi reprezentanţei micilor naţii, e mai înclinat spre evoluţionizm, urmărind realizarea programului socialist pas cu pas încrezător în eficacitatea acţiunei parlamentare, fără a renunţa la principii în anumite condiţii el nu e absolut ostil unui compromis cu partidele burgheze. Deşi opoziţia Litre reprezentanţii celor 2 curente a avut uneori un caracter destul de violent, unitatea Internaţionalei a putut fi menţinută. Evocând din amintirele trecutului conflictul Marx-Bekunin care a provocat ruptura primei Internaţionale şi apărând social democraţia majoritara german împotriva atacurilor socialiştilor independenţi, cari au „fugit de răspunderile guvernării“, bâtrânul şef Eduard Bernstein a făcut un apel vibrant la unire şi la disciplină. Vor triumfa ele oare şi la Geneva? Iată o chestie de o supremă importanţă. Căci împotriva forţelor coalizate ale capitalismului şi ale partidelor reacţionare de pretutindeni, numai prezentând un rrom unit iară a luneca în anarhie, social democraţia europeana îşi va putea impune revendicările, asigurînd în acelaş timp pacea lumii. OCTAV BOTEZ vicios. Tot astfel prigoana contra adventiştilor pare a fi un simplu şi condamnabil act da intoleranţă. Şi se mai spune că autorităţile sunt sesizate, in această privinţă, de cătra şefii bisericei domisante. Tristă postă pentru o religie care îşi tămăiasă martirii persecuţiei păgâne, care se bazează pe iubirea între oameni şi rara propovădueşte: „nu fă altuia e©i» ea nu vreai ca altul să-ţi facă ţie"1. Adventiamul ne este cu totul indife- f rent, ca şi orice altă credinţă satiraţională şi bazată pe supranatural. Dar demnitatea secolului in care trăim nu ne poata fi Indiferentă. Şi această demnitate eats in primejdie. Renovatus AN 8 E 4INARI INTOLERANŢA Există la noi o sectă religioasă aşa zisă adventistă. Popularitatea ei ar fi cu totul redusă dacă autorităţile administrative n’ar avea grija să i-o creese pnn intoleranţa ce îi se aplică. Chiar In autocratismul de stat pe care astăzi 11 suportăm, goana după adventişti este nefirească, întrucât la noi spiritul intoleranţei religioase n’a prins nici odată şi toate sultele şi au avut liberul lor exerciţiu. De altfel Constituţia, prin art. 5, consfinţeşte libertatea conştiinţei, iar prin art. 21 o confirmă in mod abieiut şi garantează libertatea tuturor cultelor, întrucât celebrarea lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Şi atunci, pentru ca o prigoană contra adventiştilor ? Aud spun oficiu-se că Învăţătura lor ar tinde la antimilitarism, ceia ce autorităţile socotesc drept o atingere a ordinai publice. Dacă aceasta este vina, apoi prigoana constitue un abuz. Căci antimilitarismul este o chestiune de conştiinţă constituţionalmente liberă. Sunt partide politice şi persoane care impărtăşesc această idee, şi totuşi nu sunt urmărite şi nici .nu pot fi.Numai dacă îdeia s’ar traduce In fapt, intr’un mod primejdios ordinei de stat, atunci ar fi locul pedepsei. Şi in acel caz infracţiunile ar ava» denumiri speciale ca: dezertare, nesupunere, rebeliune, Îndemn efectiv la acestea etc. Dar antimilitarismul şi adventiamul ca atare, in denumirea lor, nu pot fi pedepsite. Şi apoi ,ordinea de stat* este o expresiune foarte elastică fi de multe ori inadmisibilă, intrucât dă loc la mari şi neiertate abuzuri. Acest tradiţional dar ipocrit punct de vedere are nesfârşit de muite feţe. Da pildă, dacă intr’un regim revoluţionar — să presupunem regimul leninist—creştinii ortodocşi ar fi persecutaţi, n’am dezaproba faptul? Dar leniniştii n’ar spune că urmăresc pe creştini pentrucă „ating ordinea publică* ? Şi ne am invărti intr’un cerc Informații ■ «Epoca» afirma oft în caz când se r« recurge In angajera de marionete lor* dentate. — ceea ce nare din ce in ct. mal rebabR dat fiind unele simpatii particulare de cari se bucsi rw d. Bofttianu,— opoziția va considera noul guvern ca «n cabinet In afara dl« lege, șl va lua o aduis «linse in consecinta. Asupra ne* stei campanii sau Sn't anumise hotărâri eră seara de «u*re ^eil oposltacl. UE Contrar știrilor puse la cate de guvern, putem afirma că opoziţia s’a declarat gata să primească raspun* derea situaţiei- Regele a fost pus în cu~rent cu această hotărâre. & Membrii guvernului au inut cunoştinţă de o rind nota, soultă ori din partea ciiaţilor. Circurile ministeriale spun ca aceasta nota a fost trimeasă guvernului român, în urma intervenţiei delegatului umil ican d. Hoover. & „Naţionalştii-democraţi de Iaşi, au telegrafiat prn d-nii A. C. Cuza şi dr. C. Şumuitanu, următoarea, adresate prmului mdinistru I. C. BrătimanNaţionaliştii democraţi din Iaşi protestează contra convenţiunilor speciale, pe car nici un guvern românesc nu le poate semna“. DISCUŢIA TRANŞATA. Comandamentul corporal A de armata ne trimite armatoarele cu rugăminte de a le da publicitasei. Comandamentul Corpului 4 Armată a contractat zilele acestea grău cu 8300—8800 lei vagon iar ovăz și orz cu prețul intre 7000—7680 lei vagonul. Unele sindicate agricole, fac o întinsă propagană printre agricultor», chiar pe manifeste tipărite, indemnându-i a nu se prezinta la licitaţiile «mutai şi să nu accepte preţuri sub cele maximale. S’a lansat şi zvonul că in curând va incepe exportul şi ca atare agricultorii să ne se grăbească a vinde recoltele lucru ce nu corespunde cu realitatea. Asemenea acţiuni fiind contrare măsurilor contra speculei prevăzuta prn Înaltul Decret No. 2969, Comandamentul a dat ordin de constatarea infracţiunilor şi atrage atenţia sindicatelor să Înceteze agitaţiunile nelegale, sfătuind din potrivă pe producători a’şi vîdea liberi cerealele cu preţuri rezonabile, căci in cazul contrar se va uza de rechiziţiuni forţate şi nu este exclus a se aplica contra vinovaţilor rigoarea legei stărei de asediu in potriva manifestelor şi uneltirilor cu tendinţă de speculă şi acaparare cari’ pot tulbura ordinea publică. P?in a««st comunicat sa curm» disestia, «are in ultimul timp a fos t mereu la ordinea zilei. Un lingav argument s’ar mal putea produce de cei Interesaţii câ farul^ov-li as* fi nişte nebuni, cari ver atra suportând mari pagube. Ne aştept&m si la atest argument. & In cercurile guvernamentale se afirmă că alegerile se vor face negreşit la 5 Octombrie, iar starea de asediu şi cenzura vor fi ridicate la 5 Septembrie, regimul excepţional menţinînndu-se numai într-o rază de 30 km. de frontiere. liaţii ne acuză formal! — Uragan®!© nu v® put©» simni paie©© — Un nou preşedinte şi un rachio imperialism Aliaţii ne acuză formal nu am fi autorul însterei arhiducelui Joseph. Faptul — CiS^e învederează natura raporturilor noastre cu aliaţii— nu poate fi contestat, căci el există în textul mesagîului adresat de consiliul suprem misiunei aliaţilor de la Buda-Feste, mesagiu, care a provocat retragerea arhiducelui. Intr’adevăr, lot acea adresă cm următoarele cuvinte, în plagiul care susţine că arhiducele nu reprezintă voinţa poporului ungur. „Acest guvern a fost stabilit, nu prin voinţa poporului, ci printr’o lovitură de stat, executată de un mic grup de poliţişti, sub protecţia unei armate streine“. Mai explicit nici nu se poate. „ Ziarul Le Temps se întrebă dacă va fi posibil de găsit un guvern unguresc, care să semneze «pasca», cănd acea pace va însemna că Ungaria pierde, în afară de Croaţia şi Slavonia 68 la sută din teritoriu 60 la sută din locuitori, 61 la suta din câmpii, 66 la sută din vite, 62 la sută din căile ferate şi 79 la sută din păduri. Noul preşedinte Ebert a depus jurământul pe noua constituţie. Preşedintele socialist a vorbit de Reich, iar mustea de onoare și publicul prezent au intonat Deutschland über alles. — Comiunea senatorială americană cu 9 voturi contra 8 a cerut ca în tratat, partea privitoare la Chintoung să se modifice în sensul că cesiunea se face Chinei și nu Japoniei. Aceasta-i sinonim cu modificarea tratatului. De altfel discuţia în şedinţa plenia va dura aproape două bani. Picea şi Voinţa Naţională! Ziavele vorbesc de o nouă formulă adoptată de guvern , ţara nu se poate pronunţa în privinţa semnarel păcat, până nu se va fi produs consultaţiunea naţională. Un alte cuvinte ar fi vorba de alegri imanente. . Oare aşa să fie? Noi credem a putea afirma că nici vorbă nu poate f! de a leger! iminente. _ 1** p ixnul loc* pentru «a «tarea de asediu si cenzura dabnUiind încă, nu poate fi vorba de alegeri în minte de două luni. In al doilea joc, pentru că de ar fi sa urmeze actualului guvern o comb naţie de surogat liberal, nici o nuanţa opozionista nu va participa la alegeri. . . Dar întreaga această discuţie noi o socotim de prisos — întrucât avem Indicaţia că de fapt cel în drept nu su»*t preocupaţi de «tst-fel de lucruri, ci se prea poate ca in curând Romanţa Sj, păşească dita nou la fapte îndeplinite,care corespund năzuinţelor ei şi nu cadreaza cu opere de consultaţiune şi agitațiuni publice. De la noi le niminea Un corespondent ne cere următoarele judicioase observiţiuni: Nici când nu s’a bănuit un rol atât de hotărâtor al statului Intervenţionist. Toate conflierele dintre capital şi musca sunt astăzi rezolvite pe baza acestui binefăcător intervenţonism Dar ceea ce se poata in toate direcţiile nu este posibil In conflictele dintre producător şi consumator. Statul, autorităţile neaatre, nu vor să se mişte pa această chestie. Cauza ? Nu se poate să nu te gândeşti la cui prodest. Şi astfel, pe când în toate staţiile din Bucovina — care duce de la noi orzoaica spre a o transforma In bere— ţapul costă o coroană, deci md puţin de 5 dbani, la noi un ţap costă 2 iei. La Cernăuţi acelaş film, într’o sală tot atât da elegantă aa la noi, II poţi vedea cu 3 coroane, pe eftad la noi biletul de cinematograf costă 5 lai. Iar la o mizerie ca revista Ţara lui Hübsch, statul costă 15 lei. N/c In asemenea materie autorităţile, direcţia teatrală nu are rol de Intervenient ? Ziarul „Bucovina“, organ al d lui Ianca Flondor, afirmă că odată cu schimbarea actualului cabinet va avea loc şi o schimbare în reprezemarea Basarabiei, astfel că în locul d lor Inculeţ şi Ciugureanu ar urma sa vină d-nii dr. Cazacu şi Vladimir de Herţa. Acelaş lucru în ce-l priveşte pe d Nistor. O delegaţie de studenţi de la Universitatea din laşi, compusă din d-nii N. Lăbaşcă, Gh Zone şi N. Bearnau au plecat la Bucureşti, pe a prezintă d-lui ministru al cultelor şi intriniţiunei publice un memoriu privitor la organizarea viitoare a căminarilor studenţeşti. m. In urma aprobării sporirei capitalului la 50 milioane lei, consiliul de administraţie al Societăţei comunale de tramvai (Bucureşti) a hotărlt o emisiune de 15 milioane lei din care comuna reţine jumătate, iar cealaltă jumătate se va distribui acţionarilor in proporţiune de o acţiune nouă pentru una vech®. 39. Consiliul da Administraţie al Morei Iaşilor a reales în uinimitate ca preşedinte pe d. Al. Gheorghiu, şi vicepreşedinte pe d. Lascar Antonia. Din cauza ocupaţiilor sale, d. C. Jornescu nemai puţind îndeplini funcţiunea de director, a demisionat din această demnitate. Lipsa recoltei de „bun simţ“ Sindicatul agricol local caută polemică. La această cale nu vom urma şi nici chestii personale nu vom face. Nu ne întră In obiceiu. Constatăm !na& că daci alte recolte sunt extrem de abundente, o singură recoltă dă mereu greş la noi: »cea a bunului simţ. Căci este o lipsă de bun simţ să produci ca dovadă că treieratul contă 21oo lei vagonul pentru că un arendaş oarecare n’ar® maşină de treier şi plăteşte scump chirie Ejts o lipsă de bun simţ să spui că ia pr® ai de lo.ooo lei vagonul grâu, se câştigă 2oo lei la vagon. Este o lipsă da bun simţ să spui că administraţia unei moşii de 5oo hectare, costă 80.090 lei anual. Cât despre registre şi doves’, am întrebs: l-ar conveni arendaşului, pe care-i citează sindicatul agricol, o cercetare a registrelor, pentru a se vedea care a fost averea lui şi a anturajului lui înainte de război şi cea de acum. De altfel, să fi® bine ştit, că noi n’avem nimic de împărţit cu nimenea şi liber este fr-cine să câştige. Cu o singură condiţie : să nu facă pe victima şi nici să conteste evidentul adevăr.