Opinia, octombrie 1920 (Anul 16, nr. 4028-4051)

1920-10-01 / nr. 4028

y A. ftOT, XVT­ W «*. 4028 ABONAMENTE UN AN . . . . 150 "LEI SA^E LUNI . . o . 80 „ TREI LUNI t 40 ADMINISTRAȚIA IAȘI. - Gh. Mfirsucu 17 li E F O W No.­ 200 — BffiU0fEcî; gHW/ERt^KT" 60 bani numărul «îar politic cotid­a**W # y T 1­ 0­­ / * PROTECTIONISM... Epopeea carageliană tre­buia, după spumele marelui nostru critic naţional şi răz­boinic Lovinescu Eugeniu, să moară de mult. Pentru­ că, încrezător în deminele fericite ale neamului românesc, ilus­trul critic războinic vedea ci­vilizaţia cuprinzîndu-se şi e­roii lui conii Iancu trecând în lumea celor drepţi, odată cu societatea pe care o re­prezentau Dar vezi dumn°a ta, că noi ne încănăţinim ca patrupedul lui Buridan, şi vrem neapărat să râmtnem­ la acea epocă a civilizaţiei cînd­­,C­ongresul Cooperativ român“ proclama lupta pe viaţă şi pe moarte împotriva liber schim­­­bismului şi se declara deci pentru protecţionismul naţio­nal. Conducătorii ţării acesteia eminamente agricolă (pentru­­că industria reprezintă tă arm­uzinele de la Reşiţa, T. R. D. P., Petrol-Block şi celelalte cîte­va sute de fabrici de ac­ţiuni nu poate schimba fizio­nomia Romîniei) se gîndesc zi şi noapte la marile ei inte­rese. Pe cînd d. Take Ionescu sufere pen­tru Basarabia în ca­zinoul de la Aix-les-Ba­ns şi d. Titulescu îşi poartă viri­litatea de la Bruxelles la Londra, venerabilul domn Tă­­zlăoanu asudă numărându-şi milioanele. Totuşi, se găsesc oameni cari, nevoind să re­cunoască meritul acestor mari romîni, încalcă domeniul lor de activitate şi edictează ei măsurile salvatoare pentru patria romînă. Căci şi ar fi închipuit cineva că nu minis­trul de industrie şi comerţ va lua primele măsuri pentru apărarea economiei noastre naţionale ? Ar fi crezut cineva că un poet va proclama din nou principiul protecţionist, inspirat din convingătoarele argumente ale congresiştilor lui Caragiale ? Ei bine, minunea aceasta a făcut o d. Victor Eftimiu, actualmente Dir­ator General al Teatrelor. In adevăr, dom­nia sa a dat ordine pentru protecţia... cocotei române. Printr’un ordin circular im­pune ca măcar un sfert din­­ personalul „artistic“ al v­rie­­teniilor să fie ce naţionalitate romînă. Acelaş domn Eftimiu care protesta cînd un scrii­tor greco român punea bazele unei societăţi a dramaturgilor „romîni prin or­gine şi naţio­nalitate“, devine naţional şi pur sang peste noapte. Era şi fatal. 0 ndi interesele supe­rioare ale neamului 0 cer, devii ori şi ce. Vasăzîcă, eu, domneaţi, x sau y, va trebui să ne resem­năm r­înd la „Flora“ sau „Ta­­nasac­hi“ dorul de a o vedea pe G­etti sau I­ona, nu va fi înşelat prin apariţia Vetei din­­ Dealul Spirei sau Tătaraşi, şi­­ când va fi din Podul Roşu i se va cere cert­ficatul de ce-­­­tăţenie, po­­sbil ca la S. S. R. In­­schimb însă, Româ­nia va fi câştigat : opera pro­­tecţionismului naţional va fi dat roade, ideea unităţii noas­tre naţionale va fi cîştgat. Decât, un lucru rămâne nelă­murit cum stăm cu protecţia minoritar lor, cu respectarea clauzelor adiţionale din tratatul de la Versailles. Dacă sfertul artistelor înlăturate se adre­sează Legei Naţiunilor, aşa că intrăm în conflict cu a­baţii ? Avem însă încredere în pute­rea de convingere a d-lui Ti­tulescu, care ne va salva şi de astădată. Asupra motivelor­­cari l-au îndemnat, pe dl. Victor Efti­miu să ia hotărârea, aceasta nu vrem să insistăm. Fără doar şi poate că n urma, unei inti­me şi asidue studieri a capa­­c­tăţ­i „artistelor“ române de varieteu a dat pomenitul or­­din­ circular. Noi îi suntem re­­cunos­ători pentru opera du­­misale de inovator şi nu ne putem decât bucura împreună cu protejatele duvaisale. Am vrea ca gestul să fie ut­itat de toţi ac­i cari deţin o părticică măcar din exerc­ţiul suverani­tâţei naţionale şi protecţionis­­igiii să cuprindă toate ramu­rile de activitate ale vieţii noa­stre. De p­ldă, cel puţ n un sfert din clienţii puşcării or să­­ fie numai lemnii, sau c cel pu-­­ ţ n un sfert din cambrid­orii dela N'Stru pîa’ la Tisa să fie de naţionalitate română. Şi atunci se va îndeplini cu­vântul lui Caţavericu-ta’ăl, d­e pare purcele Eftimiu-fiul: Pî­nă cînd să n’avem şi noi faliţii |­m­ştri ? G. Sjsîsîa I Universitate de căpătuială... Un zUr publică textul devV- | «iniei d-lui Ei g;n Melik diri ca- | i'atei de proîr«or-sup­­ itor Ia | facultate« jar dlcS a Univers!- f făţtl din laşi. Interesul acestei I demiciani nu constă In ea Înşişi | sau tn persoana care o uti­lzează, ci în consideraţiunele pe care de Metik le înscrie I n petiţiunea a­­dresată d-Li ministru al instruc­ţiei. D. Melik mărturiseşte cate­goric cS: „De vre-o 25 »ni nici un pro­fesor n’a btr*t la facultatea de drept din Uşi pe calea dreaptâ ! a concursului.concurs­­u uşile d?i- i rhlie şi ca public care «ă con­trolere nu atât pa candidaţi, cit pe profetori! examinatori*. Ca «ă fi profesor de drept ! Ia laşi — spune d. Me'k — f t'ebue aă dai n do­r?d d» o mare competenţă în...lichelism­. î D -că eşti „de-at rodrl“, când | vin« partid I la putere, ts nu- i meşte arhivar la primărie, sau | Intendent la cimitir, sau profesor la dre pt. ? Sistemul acesta al numirelor 1 făr ă con-uri, pe bara unul artl- ; co! 81, e»te și »st*rt în firare i sr t e «ert ment lor d-nul decan ‘ A. C. Cara. D-*a are o veche oroare de con'urunri ca aparența lor de ro""naraţiune — cela ce ? în publi istică erhivateară cu gi»tem"I re,nu două m'oane. Și ast’el U’tverst‘tea d- laşi este o prim* et»pă a cipămnelii de ra td un «tag'u de la colo­nie U m­ t^ndlă. D Mei k Icchea spunând :„nu s'lu să ur u cu Irpi,“. Apoi a­­cesta e mare'e pa at al d-*a!e. I ard I-« foit partidul la govern, s’ r fi p tut tace șt rector. Dar n’a „urlat* as» cum au stlit alții să decidă pe gh nb­alul A­­ver»sca a tre e p-*te o hotărî e recentă a ministerului de lastric»­ț’e și a numi pe cineva acolo urtde"l-a numit. Dar­­ td ae poate răpiră. D. Melk n’ere d»­ât să se înarrte în partidul poporului și atunci e sigur că ar­ putea fi numit pro­fesor de drept, sau de latină, de muriră, ori Inspector sanitar în Bnarabi», sau chiar vicar al Mitropoliei Moldovei.. RE­ 1093SIS INSEMNAPI I ■ —---------------------------­ Profesorul E. Sicigaglia Astăzi se impl nesc 40 de zile­­ de când moartea neîndapticată a secerat dintre cei vii pe cu­noscutul profesor ie­şan L. Sid­i­nigglia. Acum căte­va zile Morcan s­ăUr mă de la ţară unde mi-am­­ petrecut vacanţa, mi s’a comuni­cat despre moartea lui, iar cu prilejul parastasului ce se ofi­ciază astăzi la catedrala cato­lică şi la cimitirul din local­it­te o datorie mă face să mă opresc­­ o clipă din mersul preocupări­­l­­or zilnice şi să rostesc un cu­­f vânt numai, o Inchirare pioasă mem­b­rii aceluia care m­i-a pro­povăduit de pe catedră,­­ de­cursul celor 8 ani de şcoală, a­­tâtea învăţături frumoase. Şi nu-mi vine a crede, mi­e­­ pare un vis ce mă i­mredează....­­ Omul care în viaţa lui n’a ştiut , ce’i boala şi odihna, omul ce a’a­­ consacrat o viaţă muncind fără prigrt. Nu şt­ii dacă se cunosc îm­­prej­rciie cărora se d­­oreşte mo­rtea. Cu ocazia g­evei dela poştă profesorul Sinlgigia a oferit­­ierviciile sale şi atunci pu­ţinele momente libere de care mai depunea şi l­e a pus în slujba ţarei în modul cel mai dezinteresat. Dar vlăstari tondi­­ţiunile proaste în care a trebuit să servească, l-au răpus într’un­­ timp aşa de scurt. In paranteză , fie zis, cu această ocazie, s’ar­­ fi cuvenit familiei acestui om, o recompensă bănească ca o slabă atenţie faţă de sacri­ficiul făcut. Să vorbesc de calităţi nu gă­sesc necesar; l-a cunoscut o lume, l-au apreciat atâtea gene- ] raţii de tineri cari s’au ridicat­­ sub mâna hiL ! Şi totuşi, în vălmăşagul vre­murilor de astăzi, acest dureros eveniment s’a strecurat aşa, pe nesimţite, aproape neob­ervet, ca ori ce amănunt, la rubrica fap­­­teior diverse". Dacă profesorul Sinigaglia a muri­ n­era Iul va trăi di­ apa­rarea. El ne-a lăsat un însem­nat număr de cărţi didactice şi dicţionare in mai multe limbi, Cărţi ştiinţifice, critice, etc. etc. „Şi acum, bătrânule profesor, „dormi cu fru­tea senină, acolo „în lumea Eternităţilor, si li­niştit fie cugetul tău, căci ţi-a­ „îndeplinit mai mult decât da­toria", fill. C. m ţm®#­ I Vă «pun că am rele mal pu­ternice moti­ve să fiu na crâncen ’ dver.ar al actra‘ulul guvern. Și ând zic ar fallal govern în­­ței­ g o^rro na gen»ralital prim ministru, a eia care nn origin* ■Ingei .ne’e nenoro IrF. De s­­cnma în int* nu mă volu raal ÎP'hin-’ U actele s?re de g^ver­­ni mă vom­ mal extizla în faţ* măsurilor sale de „asi­gurare« ordine», cin«t*! si lega- Ht­ t­ t* si nu voiu mal aphuda ta Cărăbuş revf*teTe în care îl se cârtă vtrtnttle, ^sh virtuţile genrulufol... Hotărât,, srful gu­vernului poate să-*l I» nădejd*» cs va mai avea sau ră m*l are în mine în ă unul din acei c* tl­­ţ°ni, iubitori îndrăc'ţi d* ţară şi patrioţi idem, naivi IndlvlH c»nu rrel ci t-'boe să sacrifice toată puterea lor de munca, tot dora! lor de m*i bine pe altarul a­­cestei ne­fericite ţări... * Doamne, ^cum aş fi visat şi eu zile mal bune. Un bagatel de 85 bani la flecare mică Lwow) n’ar f sărăcit el «totul dacă m'aş fi p’ncopsit şi eu cu citeva mi’ioane. Cu câtă bucurie mi-aş fi luat eu locul la Chateaubriand sau chiar alt local mal modest, alături d« vrednicii ma’ori de Intendenţă şi Imaculaţii şefi de birouri d»la ministerul lui Tăz­­lăoanu. Şi înaintea mea, s’ar fi prosternat amabil chelnerii în s­oking şl cravată alb*, iarClo­­l*c — ţiganul —„numai pentru m'ne* ar fl învârtit una din ar­cuş de să I meargă vestea, iar M'­Inson — b'ânda şi diafana Miel­son — ar fi cîntat şl cu m ne cu Imn de înălţare şi mărire imaculatei Venus. Doamn», pe tot întinsa! şosetel­e hipag­l şi maşini (sper că voi aţi trecut de vremea anticei ci­vilizaţii, când maşinilor II si i spune, antomobâ^ ar fi fost mărturie pentru toată lumea de cum ştie să răsplătească ţara pe fii el conştienţi de însemnitatea vremurilor prla care trecem, lup-­­ tător! împotriva anarh­el şi bol- ; ș­'ism­ilul, public ce aplaudă la­­ Cârfbiş » revistele Ini Tanase. i Împreună cu onoraţii mei tova-­­ răşl — maiori de Intendenţă şl şefi de birouri în mini&trial Iul Tă­tăoaa.i — nu mă indoes'* că și Dv. fApreon# cn m’ne av*țl convl-gîfja ră ac'ştia *u rămas cel mai onorsbD s' clintiți lo­cul tori ai^ț’rM — aş fi fost ori '•ând gr»t să pun serviciile mele în maUeU pufecel exe-utive ca sf du-em* fa'olaltă le­pta. Impta­­csblâ lopiă »mnotflva InstrXina­­ț'kr şi vg-dnților Rrel. D’r aș ! A$a cum şeful gu­­vernu’ul fr d'sprețn! ori cărei rsțiuni de stat si pe spinaces b'etcl si nefericite! populaţiuni bassisbene—abia ră m| st*pâ­­n»sc o 'lacrimă— negiUdîndr-se la cetate v* 'sp”n" strHnăuit«*» de no'—a fixat cursul de schimb roustline o sfruntată sfidare la ad'esa se*«tel înedelacgjj răbdă­toare țări, sfidar pe cari cînsfl­­tH cetătenLcn dor pentru țări­şoara lor iubită,—aici abia că-mi stăpânesc o a doua lacrimă — n’o vor ligi să se consume... Căci e în afară d* odee dis­cuție că nu ne vom lă*a până ce guvernă na va^ fixa cel puțin cursul de an ka pentru rubla Lwof, măcar pentru ve­chii f r*g*t. Basarsbenii—na sta o nici o cli­pă la îndoială — vor prDepe în îu.fta lor feţelepelan» patriotică —-ă nu e bine să facă greutltl tă'el pe sceadă neîasemna tă te­mă, ş' se vor mnîţămi şl ca a» cest curs o­ care statal—nn via Iu!­soIl­iUdhe p»ntru populaţia de peste Prut—l a fixat spre bi­nele for. iar de vor îndrăzni să se în­trebe de ce II se despoaie avuţii pe nedrep vom aplica m­ăsudie P” c»rî un ase menea act le re­clamă : încă 10 curţî marţiale şi mântuitoarea cenzură. * Dar e în zadar: MIeîcşon e tristă ş' amărâtă, maiorii de In­tendenţă $­ Imaculaţii şefi de birouri permisionari de-»i Ini Tăr­­lăoanu se plictisesc. Cioac rîntă pentru toată lumea ş' un cdă­­ţian işi da liniştd şi cuminte ca mine e nevoit să ae supere pe guvern. Pertru numele Iul Dumnezeu, Gir nenle preschimbă canal rublei Lwof la ua leu, P. Cornel FANTA2H DE ACTUALITATE M'am ars cu rublele... CÂTE VA NOTE Padişahul comisiei locale a sindica­telor G. Gh. Tanase, publică următorul edict — stilul este al autorului: „Ori­ce intervenţiuni în afară sin­dicatelor G. Locale Iaşi, şi orice sfa­turi se vor cere tov. Gh. Ta­na­se, de­­punându-se in scris în cutia rezer­vată acestor cereri. Răspunsul se va da în fiecare Sâm­bătă în orele 9—12“. Şi în minte via versurile lui Bolin­­tineanu Padişahul vostru, nu mă îndoiesc. Vrea să facă ţara un pământ turcesc * „Iaşul Socialist“ publică următoarele care nu mai cer nici un comentar : „Comisiunea de arbitri a pedepsit pe tov. Elias Wachel pentru calomnie la adresa membrilor mișcărei cu sus­pendarea pe timp de trei luni din ca­litate de membru al partidului socia­list“. BL&NZY a «r,,....., ,■‚*­ É­VIMER 1 OCTOMBRIE -----------------------------------------------------------------««ecasmKmMtoatt VNCIURI primes« ea B PUBLICITATE 3TEAS­U 17 — — * excesivă a publicitățoi — «»** res»!*-*««­­ J«w — v Ol, Mihai Negrulzl m fle**l let ce i a stei In putința, pentru a mo««va îndepărtarea O-iwi T**»li pe «hsstia Hart. O sa a mar* stat da departe lacăt ssowwea *S nu numeii O?. Tvfll a un necinstit­, dar o?i cine f„*«Q cauză comună cu dr. Tufli 'este'șl el necinstit. Gf. T««ll a plecat. Trei luni după a«si®, Hart capââl aato??za?'a necesarii, vom w«?,daa Sa timp, din textul convetlu­­n®i *«cîi'**®t9 Intre npimlrl* și Har«, tism au fost a­­pSr@t© i^terestra comunei lași. Pewîrw m©ws©»it, ra­­mâs®® stab­ifit ca e*aee a test necinstit «â»d era «o»*»a d* di. Tuf8î, s devenit perfect cinstit când & wor­sa da m. sj^grMtzl. i« legiferă cu o&f4nerea autorizației, c»r@m si se Bimuimssel următoarele puncte : a) când a reva­­nît Mart­eu noua sa propunere si carer a da auto­rizaţie o) cina a csruft coni­ultația juridici a d lui Lascar Rassetl. in desvoltarea c® o vom fac® în areas­ti privinfi sa va vedea însemnătatea chestiei. W Eri în sala paşilor per­­du­ţi a tribunalului s, III s’a­­ născut un viu Incident, din cauza­­ polemicei urmate, între domnii D. Dimitriu şi St. Georgescu, avocaţi. W Familia defunctului C. Do­­brogeanu-Gherea a cedat editu­­rei „ V­etrf*Româneşti“ Impnma­­marea operilor marelui nostru critic, pentru suma de 250.000 lei. O parte din operile lui Do­­brogeanu G­her­ta se vor impri­ma la Bucureşti, parte la Iaşi. Intre alte cond­ituni familia a pus td’t'tfel pe acela ca o­verile să fie rât mol­emne pentru a fi la îndemână tuturor. In atelierele din Iaşi se luc­­ceeză lor editarea broşurei: „Po­dul târănimei: Gh. Coşbuc*’ lor la Bucureşti s’a pus in lacra „Noiobâgla".­­ A Un ziar anunţă că ar fi vorba ca dl. Sigmunt Diamant, de la moara nadia să fie silit a demisiona din comisia interi­mară întrucât este Incomnatibl­­laU trfre rolul de furnizor al comunei şl acel de consilier co monah Nu ştim dacă fa­tal se va a­­deveri Noi însă am susţinut a­­cest la­ ru din prima zi a nu­­mirii d Iul Diamant, şl am fl mulţumiţi dacă lucrul s’ar în­tâmpla ht r ceva mal târziu de cât ar fl trebuit. w D l Mlh l Ntgr­uz­zi face pe victima. Mol, mal că este dis­pus a contesta că a propus co­mbiei Me­lmare schimbarea’ nu­melui pieţei Badaren. Practicele bizantine nu mai în­şeală pe niminea. Nu numai că a făcut aceasta P’opunere, dar ve­nind vorba de alegerea delega­ţilor comunei in comitetele şco­lare şi auzind ”ce este vorba si de școala A’exandru A Bada­rert d-sa a (X'binot cu o cio­coiască și dezgustătoare ținută: — „Dar ce, există în rost o școală A’exonim­ Bodorean?". Membrii Comisiei interimare au comentat far tu' cu vădita nemu­­țumire.Este cieva care n’a avut nimic de rep'icat și acela e d.V Radu. Un grup de industriaşi au hotărît înfiinţarea în loca­litate a unei mari fabrici de produse farmaceutice. I®) Este iminentă o nouă grevă la C. F. R. şi R. M. S. din aşi. Asta din cauza că repetatele cereri ale lucrători­lor n’au fost luate în seamă de direcţiile respective. 0) Suntem informaţi că mi­nistrul Basarabiei a dat con­­simţimîntul său pentr­u numi­rea d-lui V. C Nicolau, fost director al Prefecturei de ju­deţ, ca Prefect în Basarabia. Felicităm pe d. Nico­lu, dar regretăm plecarea d sale din­tre noi, de­oare­ce atîta timp cît a fost la Prefectură, a dat dovezi de bun şi priceput fun­ţionar.­­ Intr’o stradă principală din Cluj, se poate vede o tă­bliţă cu inscripţia: Doctor Verecz, pantofar. Acest doctor pe timpul cînd Clujul aparţinea Ungurilor era un advocat foarte căutat. Fiind însă un şovinist încar­­nat n’a voit să jure credinţă legilor noastre şi atunci a fost şters din barou. D­octorul nostru s’a pus sa înveţe cio­­botâria pe care o cunoaşte la perie­ţ­e numai după o prac­tică de 6 luni. In Cluj Verecz­e astă­zi cizmarul de elită şi ghetele ce esă din cizmăria lui sunt foarte preţuite. Avem astfel la Cluj un a­­vocat cismar şi la­­Iaşi pe Colonelul rus Kagan... birjar de uliţă.­­­­nvăţămîntul medical la Iaşi.­­In urma reformei învăţămaîntului medical, se hotărâse pentru studenţii me­dici­lişti ieşeni, un program de tranziţie pentru ca anii lor de studiu să fie egalaţi cu ai celora din Bucureşti Urma ca şi vechii studenţi să beneficieze de cinci ani de studii. Af­lm că acest program de tranzit­e, n’a fost aprobat de consiliul facultăţilor de me­dicină din Bucureşti, aşa că urmează ca fiecare student să repete anul pe care l a mai făcut. Astăzi are loc la Bucureşti o nouă şedinţă, a consiliului comun, la care va asista şi o delegaţie de medicinişti ieşeni. Hotârîrile acum luate vor fi definitive. „ Agitaţia în ce priveşte cursul presclîimarei rub­lelor e foarte vie atât la Basarabia cât şi Moldova. Se caută explicaţion­ea cursului scăzut fixat de gu­vern şi se vorbeşte mereu că măsura a fost dictată de dorinţa guvernului de a înfrâna opera speculatori­lor de ruble. Adevărul este altul şi foarte s­mplu. Este vechea chestie de: muntenim şi moldovenism. Muntenii aca­paraseră cormanele trebuia deci curs urcat; rublele e­­rau în Moldova veche şi cea nouă, nici o frică d­e a im­pune un curs­­ scăzut, căci doar Moldova a fost, este şi va fi mersa menită să fie tratată în colonie. De altfel nu muntenii sunt de vină ci moldovenii.­­ D. Nano, "numit ministru al României pe lingi guvernul german, va pieda săptămâna vii­toare la Berlin pentni a-si lua­­ postul in primire.

Next