Opinia, aprilie 1921 (Anul 17, nr. 4169-4194)

1921-04-20 / nr. 4185

4 I .A. Justitia şi legalismul executiv —Un caz edificator fl plin de învltlminte.— Nu de puţine ori am avut ocazia al subliniem In coloa­nele acestui ziar, faptul că suprema instanţl judecătorea­scă găsise cu cale să tran­sforme puterea judecătorească într’o anexă a puterii execu­tive. Nu era abuz, nu era călcare de lege care să nU-şi fi găsit o justificare jjuridică In considerentele trase de păr, ale instanţei supreme. Până acum, cel puţin le făcea toate acestea pe baza unui principiu de interes su­perior de stat, In funcţie cu vremurile excepţionale de ră­­sboiu. Astăzi însă, deşi acest te­mei juridic nu mai poate fi invocat, gisternul continuă a fi practicat şi dacă un mem­bru al puterei judecătoreşti încearcă Îngrădirea abuzărilor administrative, el pierde func­­ţiunea sa din cauza acestei îndrăzneli, şi nu pe baza unei hotărâri a puterei executive ci a unei deciziuni motivate a instanţei supreme. 3 Iată dovada aserţiunilor noastre ! “ Se cunoaşte cazul judecă­torului Tiberiu Constant de la pcd­ul Bahna (jud. Roman). Acest magistrat, excepţional pentru ţara românească, a cre­zut că este de datoria lui să apere interesele justiţiabililor faţă de indolenţa şi arbitra­rul autorităţilor. In conse­cinţă, judecătorul Constant a condamnat pe prefectul jud. Roman la despăgubiri In fo­losul justiţiabililor care nu s’au putut judeca pentruca prefec­tul n'a aprovizionat localul judecătoriei cu lemnele ne­cesare. Cazul Acesta a alarmat pe domnii de la centru. Este ciu­dat, Intr’adevăr, că în Borum­­ia un pârlit de judecător să condamne pe an cogeamite prefect, om de partid şi care aranjează aşa de bine inte­resele guvernului In judeţul respectiv. Şi lucrul e cu atât mai ciudat cu cât condam­narea unui personaj aşa si­mandicos se face in folosul unor simpli ţarani, contestîn­­du-se prefectului dreptul de a-şi face de cap şi a nesocoti interesele supuşilor săi. Acest act de bolşevism al judecătorului de la Bahna, trebuie să-şi găsească o sanc­ţiune. Dar împrejurarea era delicată, întru­cât judecăto­rul cu pricina putea invoca de partea lui chestiuni de dreptate, moralitate, legali­tate etc. etc. Şi atunci guvernul, ca să salveze aparanţele, şi tot­odată să dea satisfacţie d-lui prefect, a propus judecăto­rului să-l avanseze la un tribunal, oarecare, mutân­­du l din cercul de activitate al d-lui prefect. Dar ma­gistratul de la Bahna era om modest și a refuzat pro­punerea. Ce era de făcut ? Foarte simplu. D. Tiberiu Constant... a fost dat In judecată dis­ciplinară. Consiliul Superior al Ma­­gistraturei a judecat cazul. Inculpatul, cu ocazia pledoa­riei de apărare, a comis o greşală mai mult, arătând cum de la o vreme puterea executivă a căpătat atăta as­cendent asupra calei judecă­toreşti şi legiuitoare încât so­cietatea este ameninţată în libertatea şi existenţa ei, de arbitrarul puterei executive D. Tiberiu Constant a făcut şi Unele caracterizări maliţi­oase la adresă sistemului de guvernare prin decrete-ligi şi la presiunea morală a gu­vernului asupra jus­iţiei. D. Constant, după cum se vede, atingea cu pretenţiile sale de legalitate, până şi pe înalta Curte de Casaţie. ■ Rezultatul ? Se înţelege de la sine. Judecătorul din Bah­na a fost pedepsit cu suspen­dare,pe timp de patru luni. Concluzia ? Administraţia este liberă să întrerupă cur­sul justiţiei când li place. Şi o altă concluzie, în termeni mai populari: judecătorii de ocol rural trebue să se toc­mească slugă la d. prefect. ANUL XVI-lea No. 4185 * LITERATURA OCAZIONALĂ Se apropie paştele. Odată cu gospodinele cari văruesc odăile, pregătesc colori pentru ouă şi string bonuri de făină pentru cozonaci, in cabinetele de lucru poeţii şi prozatorii recitesc pati­mile lui Isus pentru a-şi căuta inspiraţia anuală a unui poem sau nuvelete „depăşit*. Fiul Omului, Iuda, Ghetsemani, 30 de arginţi, Calvarul, pânza veronica, Magdalena şi Întreg bagajul arhi-învechitei poveşti a răstignire! va fi iar scos la lu­mina zilelor de primăvară şi aş­ternut sub ochii cetitorului atent şi prost. Victor Eftimiu va des­­crie ticăloşia vânzătorului apos­tol, Rosetti, disperarea Magda­­lenei, şi fără îndoială Mircea Rădulescu va suspina patriotic evocând dangătul clopotelor „de aramă*. In faţa acestui gazetărism lite­raturizat, şi de o calitate Infe­rioară, celălalt cetitor,­care a fă­cut câteva excursii .“prin scrisul străin, dar care ar vrea Încă să mai savureze o pagină româ­nească bine Închegată— stă ne­dumerit şi işi caută contempo­ranii fixaţi la Academie, premiaţi cu Bene-Mereot­ sau acţionari al marilor case de editură. Dar aceştia de mult au Înce­tat să fie scriitori, şi dacă sânt, pot Încânta gustul in­formaţie a copiilor până la cincisprezece ani şi atâta tot. Pentrucă nici „Dan*, nici „Floare Ofilită* şi nici „Ion* nu sunt române pentru cititorul a­­juns la maturitate intelectuală. Şi, pe Încetul, ajungi la convin­gerea că cea mai mare parte a ■criptologiei româneşti este o literatură de ocazie: „de paşti*, de Crăciun, de Bene-Morenti, de Academie sau de acţiuni cuitu* rate la casele de editură. Şi ni­mfc mai mult. Q. SPINA ASPECTE Auzind cine­va­­Simfonia a 5-a cu care orchestra noastră Simfonică şi-a început progra­mul celei a 21-a audiţii, cei grea îi vine să creadă că opera a­­ceasta care debordează atâta seninătate, voioşie şi­âr­goste de viaţă, este totuşi produsul a­­celuiaş geniu neferic­i­t al lui Franz Schub­ert, despre cărui vi*ța scurtă dar plin* de'su'e­­rinţi, am amintit cu Prilejul exe­­cutării-»simfon?e! „determinate* a 8-a. E drept, Ia P-a Schubert nu ajunsese încă cu^ * pe care dacă ar fi tr­at, « siguranță că’şi consolida Ejfinimentul ne­pieritor — alăm­ * Beethoven, dar nici pe lângă nu putem (rece e mai bine zis, .»sâst­ lucrare uşurinţă sau cui Indiferenţă* Căci atât ambele allegro (p- 1. şi IV) cât şi menüett-ul (p- III) trădează puternic nucleul unei puternice personalităţi muzicale. Chiar andantele (p. ii-a) impre­sionează, deşi nu este decât un şir lung de melodii lirice, avînd la germene motive multe cristalizate apoi In „Lied”uri ne­pieritoare. Cu acelaş avânt şi la timpi Intr’adevăr remarcabil, execu­ţia interpretării Domanial Ciolan a fost un succes tot aşa da franc ca şi interpretarea celui d’al doilea număr al programu­lui — Concertat pe instrumente de coarde al lui Tschaikoviki. Ca valoare muzicală, cp al stă —Incontestabil de­asupra tutu­ror produselor compozitorului acestuia. Şi totuşi nu mă pot­ opri și aci de la unele «rezerve­­pe care le voi aminti pe scurt* Partea l-a (Sonatina) —cea ma frumoasă din toate patru, e mai mult o schiţă din care o Întreagă Sonată ar fi putut fi clădită. Valsul este pur şi simplu tri­vial, iar­­elegia cu acorduri largi şi profund vibrante este pătată de artificiul introdus de dorinţa efectului — al acelor pizzicato, executate de viori şi cari­­alte­rează impresia quasi-religioasă. Dar cu toate acestea , cum am spus mai sus, din tot ce am auzit până acum de Tachaikov­­ski,­­concertul acesta lipsit de violenţele şi efectele altor bucăţi (ca 18/2 etc) are multe calităţi şi coardele orchestrei­­noastre le au subliniat destul de frumos. Despre ultima bucată : „Re­demption de Cesar Frank nu se poate spune ceva deosebit, deşi a fost executată cu multă în­grijire. Neobişnuit de pretenţioa­să, umflată, dar de o pompo­sitate na In raport cu aprofun­darea rimei, pe care mai mult o ghiceşti de a simţi, „poemul“ lui Frank, ori cu câtă îngrijire l’ai p­ezenta, nu este din ope­rele care se pot menţine multă vrme. Am constatat cu prilejul ul­timei audiţii­ un fapt curios. Pe cât se antrenează mai bine or­chestra şi te omogenizează pe atât sc­ade entusiasmul publicului. Să fie aceasta o simplă coinci­denţă sau provincia îşi face da­toria de „blăzare* ? Cu aceasta să-i răsplătim oare pe oamenii care au muncit şi ne-au dat până acum peste 60 (­şaizeci­­) de lucrători—o adevărată comoară muzicală ? Cu o deosebită mulţumire am cetit anunţarea mult aşteptatului „Recital Liszt* şi cu o puternică amintire — care nu se va şterge cărând am plecat aseară de la acest recital, executat de cel mai bun interpret al lui .Liszt, din câţi am auzit până azi — pianista­ Achron. Este prea proaspăt încă In mintea tuturor şirul latreg de aprecieri cu care am Însoţit toate audiţiile Domnului Achron­ Chiar de la prima dată (cu prilejul celui de al Xl-lea Simfonic) re­levasem că Dr. Achron este un puternic temperament înzestrat cu mijloace technice cu totul ex­cepţionale din grupul puţinilor a căror nume rămâne strâns legat de Instrumentul pe care-l cunosc şi stăpânesc In cele mai intime amănunte ale sale. La concertele următoare am accentuat asupra virtuozităţii ar­tistului şi dorinţa vie de a’l auzi Intr'o audiţie de stil—într'un re­cital Lizzt—autorul preferat al virtuosului pianist. Dar Achron s’a executat şi fi suntem reconoscători. La înce­put—mărturisesc că mă cam În­armarea In pagina a 11-a­ Concerte Al XXLea Simfonic.­ Recitalul Liszt al pianistului Achron 50 bunlxmm&rul MERGURI 20 APRILIE 1921 AN I N C I U R I 8« primesc la agenția di publicitate I. BRANISTEANU­­ — Str. Ch. Mfirzescu 17 — — Concesionara «cltuiv* a publicitatei - Un ziar din capitală publică următoarele interesante rânduri: „Răspunzând unei invitaţii a d-lui C. Stere, un număr de prieteni, aproape 30 — cei mai mulţi parlamentari basarabeni şi ţărănişti din vechiul regat —s’au întrunit joi seara în casa deputatului de Soroca. In jurul unui ceai, care s’a transformat Intr’un interesant coloqul politic. Discuţia a îmbrăţişat toate problemele de actualitate. Redăm aci în linii fugare frîn­­turi din multitudinea ideilor cari au format obiectul discuţiunei şi a căror expunere, printr’un una­nim consens, a fost monopoli­zată de d. Stere. * Bolşevismul, după d. Stere, este un simplu provizorat ex­perimental Urmând soarta tu­turor mişcărilor revoluţionare, el a deriat, In multifile Iul, din cadrul ideologic al forma­telor iniţiale. Criza revoluţio­nară Intră In criza readaptdrel la realitâţile răsturnate ale tra­diţiei, reluăndu-se pe încetat firul legilor de evoluţie. Fără nici un rod în efecte nu va rămânea totuşi nici re­voluţia rasă, cum e-a rămas nici revoluţia franceză. După faza reacţionară, care a mers până la restaurarea absolutis­mului monarchic, marea revo­luţie franceză a oferit omenirei recunoaşterea unei noi revendi­cări universale: drepturile omu­lui, care a exercitat o binefă­cătoare influenţă asupra ra­porturilor dintre om şi om, din­tre conduşi şi conducători, din­tre cetăţeni şi autoritatea sta­­tului. De pe urma fiecărei revolu­ţii omenirea s’a ales ca un câ­ştig pozitiv de drept şi de drep­tate, ca o lumină nouă, care l-a călăuzit paşii mai departe, cu o treaptă ridicată mai sat pe scara emancipării şi civilizaţiei De pe urma revoluţiei raft, omenirea s’a ales încă de pe acum, ca consacrarea a două forţe, noi nu existenţa popoarelor, forţa-muncă şi forţa muncitor * Referindu-se la politica inter­nă, d. Stere a deosebit la noi 3 categorii de partide: „partidele desvoltate sub vechiul regim, cari au o bază de existenţă şi o ten­dinţă mai mult negativă, urmă­rind, dacă nu întoarcerea la pri­vilegiile trecutului, cel puţin men­ţinerea statului-quo In raporturile sociale. Sub vechiul regim ma­rele proprietar avea sub stăpâ­nirea lui exploatatoare nu numai munca ţărănime!, dar chiar con­ducerea politică quasi-exclusivă a ţării“. „Mai avem In ţară azi partide desvoltate parazitar şi inciden­tal pe urma războiului. Ex.: par­tidul poprului“.^ Asupra reformei cutare, d Stere are o concepţie proprie, foarte interesantă. D-sa spr­ji­nă întreaga­­ bază a refor­mei pe 2 principii: exproprierea integrală, chiar a pământurilor ţărăneţii, şi crearea micei pro­prietăţi rurale. D. Stere a cetit o sene de constatări şi date statistice după un recent stadiu francez, cari doboară toate cri­ticele ridicate de detractorii in-­ teresaţi al micei proprietăţi, a­­tunci că nu o acuză de scăderea productivităţii D-sa face do­vada superiorităţii micei proprie­tăţi, asupra celei mari, pe care o întrece in puterea de produc­tivitate. D. Stere este mai cu seamă un adversar neîmpăcat al pro­prietăţii mijlocii, care, sub re­gimul consacrat de proecteleGar­rofild şi Mihalachi, tinde să de­vie, precum de altfel a fost şi până acum, forţa de opresiune a ţărănimii Ţăranul însuşi a­­râşte pe proprietarul mijlociu de­cât pe marele proprietar. In sistemul d-lui Stere, fie­care sătean trebue să fie îm­proprietărit cu atât pământ, cât poate să-l muncească el şi ca familia lui. In chipul acesta nu va rămânea fără pământ nici an ţăran şi se evită in plus şi crelarea pretoreel de proletari agricoli, pe care d-sa nu o ve­de ca ochi buni.* 6. Sfera s'a pronunţat şi asupra reformelor fi­nanciare, pe care d*sa le­­ocoale eronat concepu­­te in principiul lor. A confisca sau a nu ju­­mătişi prin impozite a­­verea cetăţeanului nu în­seamnă a spori avuţia nationali, situaţia ţării va fi echi­librată şi avuţia ei pro­spera, numai prin orga­nizarea şi mărirea la ma­­ximum a productions­, şi prin lărgirea cat mai mult a cotei de export. In timpul colegiului, d. Stere a făcut şi declaraţii cu un caracter intim legat de intenţiile d-sale în ce pri­veşte participarea efectivă la vieaţa politică. La un moment dat, d-sa a mărturisit că nu este chi­nuit de nici un fel de ve­leitate de a lua şefia vre­unui partid sau vreunei mişcări politice. E dispus să lucreze sub şefia oricărui om de treabă , ar primi chiar şefia d-lui Iorga. D-sa înţelege să rămâe şi mai departe un simplu sfă-­ tuitor, dispus in orice mo­­­ment să-şi dea părerea ori- i de câte ori va fi consultat a- 1 supra chestiunilor pe care le cunoaşte.­ ­ * Acestea sunt scânteiele prinsă din fugă din neîntrerupta pânză de lumină, pe care şi-a ţesut gândurile, până în târziul nopţii, solitarul profund şi glacial, ales de ţărănimea din Soroca. „ Facem progrese uimitoare, în materie de stupiditate admi- ‘ nistrativă. Astfel a fost ca dis­poziţia ca până la 17 Aprilie să se termine înscrierile in Bluro al populaţiei. Ca urmare a acestei dispoziţiuni, populaţia s-a adânci în număr enorm de mare la d'fentt circumscripţii perzăndu-şi timpul şi având a suporta brutalităţile organelor poliţieneşti. Ir cele din urmă, după atâta trudă, sau coils­tale­­ două lucruri: că nu existau formularele nete*­sate înscrierilor ş, că cei două f­uncţionari ataşaţi pe lângă fier care despărţire abia dacă îns­criau 15 ct te fent zilnic, atât de­­ experimentaţi erau la ale stot­street. Acum se anunţi că termenul de înscriere s’a prelungit ca Insă 20 de­­ zile. Ca sistemul Inaugurat, noi socotim că nici un 20 de luni nu se vor termina operaţ­­ie de înscriere In bluroul populaţiei.­­ D. Procuror Mircea Se­rian continuă ancheta înce­pută zilele­­ trecute la secţia de întreţinere a copiilor or­fani de la spitalul Sft. Spi­ridon, pentru a stabili în sar­cina cui cade vina morţii de înainţie a unui copil, caz de­spre care am vorbit dăunăzi. Medicul secţiei respective urmează să înainteze astăzi, d-nul procuror Sorion, rapor­tul său în această privinţă,­­ Congresul medicilor.­Zilele trecute a avut loc la Bu­cureşti congresul extraordinar al tuturor medicilor funcţionari din întreg cuprinsul României mari, care s-a ocupat de starea sani­tară a ţării în raport cu situaţia personalului sanitar şi mijloacele de îndreptare. Dr. Dr Tănăsescu, medicul primar al oraşului care a par­ticipat la acest congres şi care s’a reîntors ori în localiate a avut amabilitatea să ne comunice următoarele: Desbaterile congresului au avut loc mai multe zile. In urma discurilor avute s’a ajuns la ur­mătoarele de­ziderate cari au fost expuse guvernului de către o­ delegaţie de medici congresişti: 1) Urgenta necesitate a cree­­rii ministerului sănătăţii pub­ice care să controleze toate ramurile de activitate san­iară dispersate pe la diferitele ministere şi alte înstituţiuni. 2) înfiinţarea impozitului să­nătăţii. 3) Desfiinţarea treptată a prea marei gratuităţi şi 4) Fixarea bazelor de salar a întregului personal sanitar. O comisiune formată din cinci medici congresişti, în frunte cu directorul general al serviciului sanitar a rămas să lucreze în parlament cu ministerul de fi­nanţe şi comisia bugetară.­­ Se pun mari speranţe, ne spune d. dr. Tănăsescu, că rezultatul va fi cât se poate de satisfăcător. L. ^ Produrcfia Liceului In turnat.— Sâmbătă seara a a­­vut loc In sala ’cinematografului Elisabeta producţia Liceului IniV ternat. Şi de data aceasta, ca Intot­­deaua, reuşita­­ producţiei a fost deplină iar elevii şi conducători­lor au câştigat cu cinste aplau­­sele unei săli arhipline. Progra­mul artistic, bogat şi variat, ne-a arătat că în această şcoală se desvoltă cu îmbelşugate ele­mente de talent şi de muncă. E­­ievul Carp Radu, un tempera­ment şi o Inteligenţă muzicală deosebită, ne-a făcut­­să întreză­rim în curând pentru d-sa suc­cese şi mai desăvârşite. Foarte bine au fost: elevul Dimitriu care a executat­­ „Impression­ di viaggio* din Italia de Terachak la flaut şi elevul­­ Mardarescu care a recitat „un duet* de To­­pârceanu. Partea ill-a a programului a fost închinată producţiei spor­tive. Exerciţiile de ansamblu s'au executat într’o perfectă­­armonie ca o agilitate şi siguranţă de mişcări care au smuls aplauze entuziaste. Jocurile naţionale au fost jucate cu multă inimă stâr­nind furtuni de aplauze. Succe­­sul acestei părţi a programului se datoreşte d-lui profesor Th. Berescu. Orchestra, Fanfara şi corul bine, ca de obiceiu. 1* Producţia dată In folosul so­­cietăţei sportive* Qh- Lascar* şi-a atins scopul moral şi desi­gur şi pe cel material judecând după sală. E îmbucurător faptul că Liceul Internat au fost la înălţimea aş­teptărilor. Direcţiunea liceului şi maeştrii de muzică şi de gimnas­tică merită toată lauda pentru osteneala ce şi o depun de a da o educaţie cât mai complectă ti­nerilor vlăstare. •­x D. Maior Orleanu, şe­ful controlului militar In Mol­dova, a sosit aseară In loca­litate. D sa a convocat, In localul primăriei, cofetarii din oraş, pentru a stabili preţul prăji­turilor şi al cozonacului.­­ Mâne seara are loc la Tea­trul Naţional concertul D-nei Căpitan Elvira Nicolescu, virtu­oasa cântăreaţa soprană lirică, care şi-a relevat talentul şi dis­­tinsete sale calităţi muzicale, cu prilejul şezătorilor muzicale de la Cercul Militar din localitate, con­­sacrându-se printre cele mai de seamă cântăreţe. D-na Căpitan Nicolescu care şi-a făcut studiile muzicale la Paris şi Milano, va concerta mâna seară, în scop de binefa­cere, sub patronajul D-nei Zoe Mârzescu. D in revista „Cuvântul Libi" sosită astăzi In localitate, distin­sul publicist d. dr. I. Dusc­an publici un foarte interesant ar­ticol asupra operei marelui scrii­­tor in idiș Salom Alec­hem. VIATA POLITICA In jurul unul ceai­­politic — 0*1 C. Stere vorbește — * INFORMATION] VvV'’*-

Next