Opinia, noiembrie 1921 (Anul 17, nr. 4340-4362)

1921-11-26 / nr. 4359

A DIN LUMEA PASIONALA Landru rămâne o fafnâ nenltiunsi — HSsed­ires societăţii pariziene. — Ironie maca­b­ră. — Landru făg*­eseşte mereu. — Noui complicaţii. — Dreplin de aprisio. — La Cartea ca Juri din Ver­sailles continuă dezbaterile în procesul curios al lui Landru. Martori diverşi, din clasa de jos şi din mica burghezie, se perindă la bara justiţiei, fie­­care cu caracteristica lui, cu felul lui de exprimare, cu in­teresul şi simţimântul variind după calitatea persoanei: su­rori, mame sau alte rudenii a­­propiate [de ale victimelor, portari, portărese, grădinari, poliţişti, ţărani, cărturăresc, somnabule şi chiar o fostă a­­mantă a lui Landru. Mica so­cietate pariziană este răscolită pănă In fundul vieţei modeste necăjite, variate şi depravat a lumei acesteia. Excepţionalul Landru, care a trecut amoros, etroroc şi criminal prin viaţa a 300 fe­mei, care şi-a exercitat zeci de ani profesiunea de satir ş ....negustor de mobile, s’a ţer­sut prin mii de fire In pânza societăţii pariziene şi a alcâ­tuit un roman senzaţional care provoacă emoţia universale. # Acest Landru apare in faţa justiţiei ca un tip oare­cum interesant, prin îndrăzneala de a înfruntă evidenţa negând-o, prin sadismul şi duritatea su­fletească, prin abilitatea de a se strecura printre fapte, glumi, a râde şi a rămâne in-Snexqgt.—la mmvtaoxim­u» unui potop da escrocherii, furturi şi asasinate. Spectrul a unsprezece femei ucise, nu strică buna dispozi­ţie a lui Landru. Nici un fapt şi nici un indiciu nu-1 covâr­şeşte. El nu recunoaşte nimic şi presară cu ironie macabră datele la care judecătorii cred a preciza crimele: — „Data la care d-stră asa­sinaţi pe d-na Bruisson* ! Pe Landru nu-1 înfioară ghi­­lotina care-l ameninţă de­asu..­pra capului. El işi bate joc de judecători — desigur — când se pune în contradicţie abac­entă cu un nămol de fapte şi mărturii. Poate pentru satis­facţia ciudată de a provoca io­ralitatea asistenţei, Lankru susţine că n’a avut eu vieţi mele decât raporturi...intelec­tuale și artistice, legături , afaceri comerciale și negusto­re de mobile! Dar mica Andreia Babelav, această fetisalică «■ naivă, care'' sé fotc'/rsM tr costum național lo'nine'c ? Ea este o excepție ia v.C a pasională a satirului care nu făcea „afaceri* * decât cu per­soane m vtâM'. Pentru An - Ui ©iu, StG&S'G B&nifi. Lalidru ii ■ essită să spus că .o pxb: »U ( pe o copila a lui. " Protejate sau parso­&na de afaceri, si0 la contactul cm Land­ru, își pierd.-au urma vie­ri' tYV, acuiatul tăgăduește totul • Despre câte un martor acuzator, Landru declară­ cu răceală ca „este agent de po­liţie , sau afirma cu convin­gere că nu poate fi el vino­vat dacă „poliţia este incapa­­bila a da de urma dispăru­telor“ ! „Nu se face moarte de om pentru câţiva franci“!... lămu­reşte Landru pe judecătorii săi. * Procesul devine din zi In zi mai pasionant. Fapte noui se produc în faţa judecăţei dar fără a se găsi ceva care să arunce puţină lumină asupra acestui mister pe care Landric are grija să-l menţie cât mai nepătruns. Intr’una din ultimei® şedin­ţe, avocatul Moro-Giafferri a comunicat că, după unele in­dicii, dispăruta donă Cuchet s’ar afla In viaţă la Geneva. SI fie adevărat ? Curtea a ordonat «ercetări­le de #*fiinţă. » O observaţie interesantă se poate face cu prilejul acestui proces : acuzatul este un om a cărui libertate şi viaţă sunt ameninţate. El are dreptul la respectul persoanei şi mai a­­les la apărare, i se permite să discute, să întrebe, să pro­testeze, să ironizeze. Procurorul vorbeşte şi Lan­dru îl întrerupe. Pentru ca magistratul să-şi poată conti­nua ideia, intervine pe lângă acuzat: — „Daţi-mi voe, Landru*. Procurorul expune un fapt şi Landru exclamă: — „Oh, dacă insinuaţi* ! Lui Landru i se permit a­tacuri şi ironii. Şi mai cu seamă nu-l sileşte nimeni a spune mai mult decât voeşte. E doar în joc demnitatea şi viaţa unui om. Nu pretutindeni domneşte aceiaşi concepţie. Pe aiurea nici avocaţilor nu li se per­mite ceia ce în Franţa se în­gădua acuzaţilor de rând. Şi va m­ai t­ece multă vreme până când în toate ţările se va înţelege sfinţenia dreptului de apărare şi respectul per­soanei, oricând şi pentru ori­cine. X. X. - -------------­ ANUL al XVlLtea No. 4&1­91 fcEn NUM&RfJL ABONAMENTE: UN AN......................LEI «** I **** 'Intew «C­rttfDACTIA IAȘI» — STR. MĂRZESCU 17 TELEFON No. AOOC­» ° W POLITIC COTIDIAN­esc VINERI 26 Nov»brie 1921 Actualităţi din afară Scumpetea la Viena. — Pre­țul cu tramvayul electric in Vieru se urcă mereu. Amm două luni o cursa era de 6 coroane, apoi de 10 coroane, Iar de la l Decembrie cu o cursa va costa 30 coroane. Asemenea s'a majorat cu JBQ până la 100 la suta costul con­­s­onului de euren. electric­m* * 1 f: goaioz its­te.—Guvernul din Li­duma a nătărăi sa schimbe moneda târei care e marca, in dolarul american asa ca pe viitor nu va mai circula în Li­tuania astă* moneda de­cât do­larul. Suă și început tratative între guvernul lituan și o grapă de banei americane. * * * Calorii extra­ordinare.— Fa­brica chimica „Aschutter am­ Känigsjein läng­a urâm a reuşit sa extragă din cărbune bzrum­ă, petrol, diverse camuri de ploi de maşini şi parafina. Din restul carstinor rămâne un cocks mic cu o putere mi­nimă de 6000 calorii, iar arde fură fum şi cu care se poate încălzi orice fel de sobi. A­u publicat câteva note asu­pra canibalismului, care face irupţie în literatură. „Săgetăto­rul“ este vizunna in care, odată pe săptămână,­­est pu mni pă­roşi. Revista d lui Maior Băguîescu dă alarma, că noi am scos ar­tileria grea împotriva d-sale. Spirite­ războinice de la această revistă văd numai unete miji­tă­re. Noi insă le combatem cu ar­me m­ai puţin grave. O combi­naţie de trei degete are, uneori, un efect mai bun decât o ghiu­lea de 42.* „Sugerâtorul“, in No. 8, se Luptă şi cu „Revista Vremii“. Partenerul d-lui Băgulesc­u este, pe data aceasta — d. Brătescu- Voineşti. Marele nostru scriitor vorbeşte despre „mediocrita­ea administraţiei noastre“, despre „imperfecţiunea moravurilor*,ca­re „nu se puteau costa dectt compătimirea ori ironia popoa­relor mai civilizat* decit noi?. Mult* «eVMWri Via pred» în­să de curând. Neamul românesc s-a eliberat de supt stăpâniri străine. „Un mare număr de ce­tăţeni aparţinând unor neamuri a căror superioritate culturală şi de moravuri nu le-am putea o tăgădui, decât cu mintea întu­necată de şovinism şi de îngâm­fare, fac acum parte din ţara noastră. Această schimbare de lucrun ni» impune ‘o grabnică prefacere a moravurilor noastre şi datoria de a dovedi că ştim să nu purtăm şi să ne adminis ■ trâm europeneşte“. Astfel­— ar trebui să ne „cutremurăm“ nu­mai „gândindu-ne“ la „sanc­ţiuni*. Căci există şi un „drept­­ cârmuire al celor mai vred­nici şi mai destoinici...“ D. Brătescu Voineşti formu­lase aceste considera­ţiuni pe baza faptelor, petrecute la Băile Herculane, şi constatate de d-sa, cu durere, în vara acestui an: distrugerea instalaţiilor, dezor­dine brutalizări, uciderea pis­­tăviior din Cerea­ea d.aaaUa, et«. , Săgeţii »ml* bxfaeft* it Arătată această stare de lucruri, cetitorii işi vor putea da seamă ce se chiamă această babilonie când e vorba de mii de cazuri şi speţe diferite. Tom arăta insă că şi fără de această împrejurare aplicarea legilor financiare devine im­posibile. Şi iată cum : Com­i­siunile bizuindu-se pe marea putere de apreciare ce le-o da legea, au socotit că este bine să întreacă chiar măsura, să facă mai mult decât le cerea legiuitorul, cu un cuvânt să abuzeze de largile puteri ce li s’au acordat. Opinia a dat la iveală câte­va cazuri tipice de evaluări exagerate. Nu vom mai reveni asupra lor, căci dacă ar fi s’o facem nu ştim dacă o infimă parte s’ar putea so­coti ca juste. Bine mnţeres că proprietarii de înrobite au alergat şi vor alerga înaintea com­isiuneior de apel, mai cu seamă că ape­lurile sunt scutite de turnire şi „toată procedura se face gratuit. Dacă am socoti nu­mărul apelurilor numai la­­iooo— cifra va fi desigur mult mai mare şi dacă am mai socoti că comisiunile de apel ar judeca pe zi câte 10 râs in faţa d lui Brătescu Voi­­neşti. Faptele menţionate sânt, desgur, exacte. Important lass este — ca tricolorul românesc să fluture pe aceste locuri. Pu­ţin ne pasă dacă terenul e prin d­ rum­e şi dacă apele sânt pustii...* „Siguranţa* nu-şi face îndes­tul datoria. Străinii, î­e cuprin­sul hotarelor noastre, vorbesc şi să fiu prea multe — „Ln nasul autorităţilor care împing libera­­lismul până la anarhie şi laşi­tate*­­Cornelia Moldovanu, „Să­getătorul* No. 8/ De-aceia d. Gorneliu Moldovanu, preşedintele Societăţii scriitorilor români, dă paele agenţilor secreţi. Din a­­ceastă colaborare se va naşte, fără Îndoială, spiritul pur al cul­turii române... D. Moldovanu este un om sin­cer. D-sa marturiseşte, fără în­conjur, că „stăm destul de prost în pri­vinţa culturală. Nici un li­ceu românesc nu are aninate pe pereţi portretele făuritorilor neamului, pe Cuza, Regele Ca­rol­ Brătianu, Ros­tit sau Cogăl­­niceanu... N’avem aici destule stoguri ce care si as împrăş­tia fttorili la sirMUtrile sa­ * „Săgetătorul* a luat ofensiva- D. Maior Bugulescu publică un apel „cătrâ Românii din cuprin­sul României întregite, câtră toţi cei ce simt româneşte*. „Războiul ne-a fost declarat de inam cui iotera, roşcat şi cu nasul îa formă de cosor“,—stri­gă d. Băguiescu. „Ei cumpără sufietele celor slabi, fierinu-i coadă de topor în contra fraţi­lor*­­D. Brătescu Voineşti şi-a vândut sufetul?—Noi însă, cu acest prilej protestăm doar îm­potriva Administraţiunii noastre care ne-a cumpărat sufletul sub­ preţ şi cu valuta scăzută..­. Evreii,—continuă d. Băguiescu,­­—„prin banii câştigaţi prin tră­­dare ne-au cumpărat casele, pământul, as-au ocupat oraşele, ne-au transformat cimitiile tn cazinond­ul teatrele­­a bănci*... S­usu*s „ei difăuii, zi cm z\, «Di**ati«ie e» sa iţii «upeii k­uipeului Român, pentru a le în­locui mâine „cu arcul de triumf pe supt care Moscova şi Festa va fi defileze cântând interna­ţionala*. Cea mai bogată imaginaţie— credeam că n'ar fi putut alcătui un ari­er de tab­ou , bancherii ridicând arcuri de triumf bolşe­vismului ! D. Băgulescu a bătut un record „Săgetătorul“ cere, ca Româ­nii adevăraţi să se organizeze,­ şi, în primul rând, scri­tori ro­mâni. În acest scop, S. S. R. s-a hotărât să emită un nou stoc de scriitori­ pentru susţinerea cauzei. Din­ noua emisiune face parte şi d. Băgulescu, „cavaler al Ord. Mihai­ Viteazul, care işi dă şi adresa pentru adesiuni: Str. Toamnei No. 29, Bucureşti. Nu putem isprăvi m­ai bine acest articol decât cu Îndemnul de încheere al d-lui Maior Bă­guiescu : „Cu credinţa nestrămutată a unui neam ce s a apărat timp de 18 secole patria contra ina­micilor din cei­ patru vânturi— înainte !\ Ml. Se*9s!es. NOTE Sl RECENZII IN SLUJBA CULTURII. ÎNSEMNĂRI Spre democraţ­ie Opresiunea politică în care ne zbatem de la război în­­coace, nu corespundea aspira­ţiilor legitime şi sacrificilior imense ale maselor populare. Ea era în contradicţie cu spi­ritul timpului şi cu mersul progresiv al societăţii. Violenţa şi destrăbălarea o­­ligarhiei româneşti a putut să se mai menţie câtva asupra ţarei acesteia răbdătoare. Era însă de prevăzut că se va în­chega negreşit o forţă conş­tientă care să zdrobească în­căpăţînatele încercări de re­venire ale unui trecut mort deabinelea. Această forţă s’a dovedit a fi partidul munci­torilor săteşti şi orăşeneşti din România.­Congresul ţărănist ţinut zi­lele acestea la Bucureşti, a fost un triumf deplin al de­mocraţiei. Acolo s-a alcătuit şi s-a aprobat un program prin aplicarea căruia, liberta­tea şi prosperitatea societăţei este asigurată. Mişcarea poli­tică a partidului ţărănist şi valoarea oamenilor care-i stau în frunte, vor reuşi să nărue ultima zidărie a edificiului de intrigă, jaf şi crimă care ar voi să mai zăvorascâ mulţi­­mi­mea de­votată şi harnică a ţărei acesteia. Pentru jafurile, foametea şi schingiuirile pe care mai ales in ultimii anii le-am suferit poporul Îngăduitor, va ierta. Tot avântul sufletului nostru curat să se îndrepte către a­­cel colţ al orizontului învese­­selit de o lumină nobilă şi plină de făgăduinţi. RENOVATUS Cursul leului Bucureşti.­ La bursa Paris leul a cotat ieri 10 şi trei sferturi, c­­ tendinţa de urcare. La bursa din Zi­ri­c leul nu mai cotează. cate-va note Bî stie imputarea adcui îa ulti­mul timp deputatalui Henry Outzu ca xaciuteazi exportul ouaiur. Printr’o curioasa coiacirteatA' acest domn deputatat iscuieste iu ultimul timp mereu _tiooutrO!,u. biuipia coincideu(a hij obsesiunea care își impune atut puternicia V « G&inar — era un titlu care odini­oară ca și acum le conduce la beciu­rile polipei. Ouăarui — te conducea astăzi la seifurile băncilor. Cata apropiere, ca origine, și câtă deosebire in fapt.«• Se anunță din noa descoperirea unor put-nice raze, cu care ae va putea privi caea ce se pdrece la adăpostul zidurilor cele mai groase. Cel mai agur mijloc pentru a face să dispară decenţa — căşi până şi cre mai intime situaţii ar putea fi văzute de un ochiu indiscret. VL.ANZY PROBLEMA FISCALA In plin haos ...! — Comisiunele cta evaluare.— Nu pricepara și gra­bă.— apelurile impasibilitate de judecare — Aia o singură dată s’a ară- M h coloanele acestui ziar că daca legile d-lui Tralescu con­­stitue o admirabilă teză de doctorat apllacblă într’un timp determinat, cu un personal pre­gătit fi cu moravuri altele de­cât ale noastre dar că realiza­rea lor practică este o impo­­sibilitate. Ez perinda din ulti­mul timp învederează acest a­­usvâr. S’a început prin stabilirea valorii­ locative a imobilelor. Despre chipul cum au fost constituite comisiunile in acest scop, nu avem de spus decât că cea mai mare parte din pro­cesele verbale de impuneri vor fi anulate înaintea comisiunilor de apel pentru erori grosiere de calcul, pentru lipsa semnă­turilor unora din membri, pen­­tru nemotivare, etc. Căt despre competența lor, este de ajuns a se arăta că nu s-a ţinut în seamă de nici un principiu eco­nomic, că este o complectă con­trazicere de la criteriul evaluării unui imobil în comparaţie în un al doilea similar. Trebue să recunoaştem că membrii aces­tor comisioni nu au cea mai mare vină, numiţi într'un in­terval de timp aşa de apropiat, chiar acei cari au avut bună­voinţă să aprofundeze principale şl s­piritul legilor d-lui Titules­cu nl au avut pentru aceasta timpul material necesar. Dar că ei au avut buna voinţa de a o fote ? apeluri, ştiind că avem vre­o 250 zile lucrătoare pe an, ar trebui mai bine de 2 ani ca aceste apeluri să fie rezolvate. * Să se noteze însă că noi vor­bim aici numai de apelurile contra impunerilor a p­oprietă­­­ţilor urbane, pe când ştiut este că în competinţa comisiunilor de apel intră şi apelurile contra impunerilor la celelalte cedule. Iar dacă şi aceste din urmă impuneri vor fi făcute în spiri­tul celor dintăiu, atunci cu si­guranţă că apelurile introduse de părinţi, vor trebui să fie susţinute de copii lor. Kiva Ornstein ANUNCIURI $® primase la toate oAicenţiile d­e Publicitate­ ­ * S3 la IDHON­STRATIA ZIA8&UH - IAȘI,­­ STR. MÂRZESCU 17 -UM NUMĂR VECHIU 3 LE! Când scade valuta — Un tablou sugestiv — Trimisul special al ziarului Le Temps la Berlin adresează marelui ziar parizian o scri­soare din care rezultă că sunt ţâri în care scăderea valutei înseamnă o frenezie generală. Iată Intr’adevăr ce spune ziaristul francez despre situa­ţia în Germania. „Rathenau a declarat că scă­derea mârei a favorizat res­taurarea industriei germane. Marele industriaş Kloeckner a spus doună­ zi: „urcarea măr­­cei ar însemna to catastrofa*. Societatea pentru favorizarea turismului constată cu mul­ţumire că marca depreciată a­trage streina in Germania. A­cestia aduc monedă bună, pe care o schimbă In mărci, pe care le cheltuiesc tot aici. Pe de alta parte somagiul nu mai există. Toţi lucratorii găsesc ocupaţie, foarte gra­s retribuită. Patronii, care rea­lizeaza enorme beneficii, a­corda fără discuţie augmen­­taţiile de salar reclamate. Sta­­tistcele oficiale constată ca numarul celor fara de lucru a căzut mult sub cifra din 1913 Marele public este deaseme­­nea foarte mulţumit. El cum­pără orice hârtie ce­ i­esă în cale: valori industriale, no­ţiuni de bancă, de berării, de metalurgii etc. Valoarea hâr­tiilor creşte de loco la loco mărci pe zi- Alţii speculează asupra devizelor. La banei nu poţi ajunge la ghişeuri din cauza speculatorilor de am­bele sexe. Bursa nu mai ţine de cât trei şedinţi pa săptă­mâna. S'a­ crezut că ast­fel se va împiedica spenala. S’a intâmplat tocmai contrarul. Ordinele de cumpărare se a­­cum­ulează în aşa grad,­­ cât comisii nu mai ştiu unde ia capul. Bănciie sunt deschise pentru public numai dimineaţa, fieHale­ Sâ inundăm deci ţara cu cro­­molitografii ilustre ! Ba atârnam a Do care poartă câte un steag tricolor! Căci cultura rezidă la teascurile cu boele și în atelie­rele de croitorie națională... Activarea culturei grâului —Câteva propuneri practice— In Opinia de Duminică 13 c., în josul paginei I-a, citesc in­formaţia ca, Jguvernul, In cu­rând va da un comunicat prin care se va aduce la cunoştinţa agricultorilor că, în viitor, nu se vor mai face rechiziţii şi nici nu se vor mai fixa pre­ţuri maximale pentru grâu. Aceasta spre a se activa pro­ducţia egoicolă şi în special a grâului. ^Permiteţi vă rog să întreb: Grâul sa seamănă pe la Cră­ciun, ca [să dea comunicate de felul celor mai de sus ?aŞi care ar fi folosul practic, ime­diat, pentru activarea produ­cerii grâului, într’un timp când perioada înseminţerilor a în­cetat ? Apoi, este Îndeajuns comunicatul ? N’a venit vremea ca cei che­maţi să contribue la Inbună­­tăţirea sistemelor noastre de culturi, să avizeze şi la alte mijloace, mai eficace, decât comunicate seci şi tardive, pentru anul viitor? Unul din mijoacele pentru a se întinde cât mai grabnic cultura grâului, ar fi: a) Pe cale administrativă, încă din primăvara viitoare, să se fixeze lanurile de Insem­­niţatea grâului în toamna 1923. Aceste lanuri să fie semă­nate, obligatoriu, cu orz sau nutreţuri ce se pot cosi până la 15—20 Iunie. b) La 1 Iulie 1922, să se facă arăturile de vară, obli­gatoriu, de câtre toate obştiile săteşti şi de câtre toţi agri­cultorii ce deţin in arendă pă­mânturi dela btat, sub ame­ninţare de a pierde beneficiile drepturilor de pământuri prin Împroprietăriri sau arendare. c) Cel mai târziu la 10 Au­gust 1922, toate satele să aibă grâu şi sămânţă şi nimeni să nu samene grâu nesaramurat sau netrecut prin m­oare, căci până azi sau umplut câmpu­rile de grâne cu neghina şi tă­ciune, din cauza lipsei de să­mânţă de grâu şi din cauza mai ales, a lipsei de Îndru­mare a sătenilor asupra felu­­lui de semânare a grâului. Gamanţa să fie procurată, de Cassa Centrala a băncilor populare şi cooperativelor să­teşti şi să se Împartă fără a­chitarea preţului, imediat, pen­­(Continuarea in pagi­ll­a) totuş funcţionarii lucrează pâ­nă târziu noapte spre a pune la ordine poziţiile insaţiabilei clientelei. Getind rândurile de faţă am impresia că cea mai fericită din ţâri este aceea care are valuta scăzută. Nu cum­va şi noi suntem bogaţi şi feneiţi iară ne dăm seama ? -------------------------------STr.-^n-------­

Next