Opinia, ianuarie 1922 (Anul 18, nr. 4390-4411)

1922-01-01 / nr. 4390

a;;al ii xvm i;*. jsw 1 Leu NUMĂRUL HMINICA 1 IANUARIE 1922 ANIIICIURI Se primesc la toate Agenţiile de Publicitate si la administraţia ZIARULUI # IAȘI, — STR. M­RZERCIJ 17 _ — Partidei«­să Coroana este scuzată prin declaraţii solemne, sau dis­crete, de către partidele, gru­pările şi personalităţile noastre politice, de criza aproape con ■ tinua, prin care trecem. Ar fi de dorit, ca acuzatorii sa examineze ei însăşi şi so­lemn şi discret, în faţa ce­tăţenilor,partea de răspundere care cade şi asupra lor. Coroana este un arbitru între ele. Evident că, hotărîrile­ unui arbitru nu vin de căi ş a asupra unor situaţii, create ţi de cei se recurg “la arbitraj şi nu pot satisface pe toţi ce o potrivă, câte odată îi sa­tisface consecutiv, câte unii, rămânând ceilalţi nesatisf­­enţi, şi acum pare că i-a nemulţumit pe toţi. Nici celalt arbitru; alegă­torii—poporul— nu dă şi nu poate da­­deplină satisfacţie — aşa cum o cer partidele, grupările şi personalităţile po­litice. Şi el are preferinţele lui de loc şi „timp. A vrut Intr’un moment dat pe Ave­resen şi l-a avut. Acum pare că vrea pe alţii, şi deaceia fie care competitor pretinde că-1 vrea numai pe el şi cere coroanei aşa fel de condiţii, ca alegătorii să se pronunţe pentru el. Dar,dacă Jioate aceste îm­incontestabilă, nu trebuie ni­­l&t că nu ne aflăm la curse, sau jocuri olimpice, ci în via­ţă şi pentru nevoile ei. . . Partdele, grupiriie şi per-) n soaalităţiie politife dan presia că se ocu^ n*­in»nlt de sport, In coqiţii de con­curs, de arbitraj de cât de nevoile reale şi urgente ale ţării. Muncă utilă creatoare, în condiţiile exi*tete, nu In cele ideale, să cer« de lumea din afară de cererile Înguste şi asfiâipnte apoliticei. Massa n’are nevoie de aceste decla­raţii, discursri, certuri, îm­părţire a fir lui în patru. Itezuitats va fi desgustul profund şi dzinteresarea ma­selor eh­pstide, grupări şi persoraitât, politice,­ indife­­rentizaaul fija de treburile publice şi atronarâa şi per­­menentizarie absolutismului. Partids, grapănin şi per- sonalitafi!^ politice sănt da-bare să-şi Examineze activi­tatea, să şi stabilească partea lor de răspundere în criza, pe care o trecem; deplasa­­rea răspunderilor pe coroană cui alegători nu îi va salva de­ssucțiunile, pe care le me­rită și pe care le vor primi. Onticron Ia seama. — CâTE­VA note Autentic şi petrecut la administra­ţia financiari, cu ocazia pletei pen­sionarilor. Casierul Întrebă pe o doamnA, des­tul de lănftrit încă: — „Sunteţi văduvă din războiul de acuma sau de la 77 ? Infuriată, doamna a părăsit admi­nistraţia fără să mai. In­caseze pensia. * In comedia vieţei, prietenia e o că­lită de teatru. îndată ce te razimi de ea, se prăbuşește.• La tnmorm&ntarea baronului Lionel de Rothschild un bătrân sarac plân­ge şi se v*itâ amar. „Le ce plângeţi atâta“ întreba unul din familia mortului, doar nu sunteţi rudă cu defunctul 7 „Tocmai de aia'^răspunse băcănul. * — Mămăico, pot să mă duc să pun scrisoarea la cutie ? — Nu drăguță, pe așa un viicor nu dai drumul nici unui câine... să se ducă tata să puie scrisoarea- Declarație pentru străinătate Ea au corespunder­ ea eea internă Ziarul Le Temps, eu data le 24 Decembrie, publică ua ezam­at «1 declarației fae ui e­­resei d« guvernul Take bo­­eaou. Or, aceas« declarație sau ac®*4 rezum»t da declarație, ruj corespunde eu colo acela­ie Presei ?t destinate ia ţăr®i. . latr’adevăr, în Le Temps se afirm& «4 noul guvern este format din specialişti şi oa­meni de­ muncă. Aşa ceva nu s’a spus la declaraţia publi­cată în fiarele romaneşti. Şi nici nu s’ar­­ putut spune, pentru motivat ca ar fi pro­vocat un hohot darăs. Sistemul denaturărilor pen­tru lumea din afară continuă de astă dată insă rezultatul urmărit e departe de a fi atins. Străinătatea nu s’a lăsat înşelată, iar felni­sum este ju­decat valoarea specialiştilor as poate deduce din faptul că leul a scăzut sub 8. Străinătatea ştie ,ca şi cei din ţară că a­vem­ un guvern de provizorat, fără putinţă de vieţuire.­ Lipsa de încredere este dar pe deplin justificată. CRONICA ARTISTICA MâtfîCs W«R‘,21, Basiliu, Popascu, Raicu La Bucureşti, o expoziţie de picturâ pîntru cea mai­­ mare parte din pictori, dar nu şi pentru cei mai le valoare dintre ei, est® o ateere, aşa cum slin cumpără măsline şi le r&vMe, pictorul cumpără culori , le vinde împrăştiate, in Captală ,totul s’a comercializat. Probabil că acolo sunt şi miţţi pentru pictori: îţi trebue un pictor cu barbă.—Iţi aduc un pictor cu barbă.—Iţi treble un pic­­tor sch­ilar, se găse­a şi „aşa ceva. In Iaşi, şi în deoişte în o­­raşele de provincie cu o viaţă artistică totuşi mai deosebită, expoziţiile au ceva lin savoa­rea evenimentelor fem­ere, cu apariţii neaşteptate ca ,a pri­milor ghiocei Primăvara. Expoziţiile la Issian In fele ceva din manifestăile roman­tice a boemilor lui durger iar In caşul de faţă ea 3 lipsită şi de acea emfază Intrezătoare a unei activităţi »pnase „da bursă". Cei cinci expozanţi din sala Evenimentului, nu ,i au pornit de­ acum un an cu ideia fixă de a rodi în astă iarnă o ex­poziţie ala cărei fructe să Se culeagă acum, aşa cum se cu­leg spre iarnă In fiecare an verzale­­a grădinării. — Da-o vreme Sincoacs pictorii sunt un fel de specii botanice care rodesc negreşit în fiecare an, căci la fiecare din ei ideia ui­nei expoziţii nu vine ca o con­­secinţă a „unei munci şi a unui surplus de emoţie, ci în­colţeşte şi dă fructe întocmai ca un sâmbure de bostan care spre toamnă trebue să dea ceva galben la capătul unui curpen. Expoziţia aceasta Insă a răsărit spontani d­intr'un plus de tinereţă, dintro necesitate organică aproape care cerea un imbold amorului propriu şi încrederii de sine, atât de ne­esare în creaţiunele artis­tice—Şi de­ aceia cei cinci ex­­possaaţî, t­neri desigur, «i plini de miniaturi impuse de econo­mii şi de timiditate, ne sunt cu deosebire simpatici şi me­rită toată solicitudinea şi în­­curajarea publicului amator de artă. Micii „maiştri" au devenit deja „burghezi" la „arta" lor, aproape meseriaşi a unei bres­le ce om­oare alta. Prin asta, pentru ceia-ce este şi se poate aduce nou în artă, Lei au per­­dat o mare parte din intere­sul ce trebue să ni-l trezească. Cei cinci muguri de artişti Insă interesează prin necunos­cutul bănuit subt carapace, prin ceis­ ce sufletul nostru doresc şi caută nou fîn mani­festările, în genul manifestă­rilor lor artistice. In aştepta­rea unei opere de pictură în faţa­­căreia să ne simţim emo­ţionaţi şi zguduiţi ca in faţa unei furtuni universale, sufle­tele noastre cercetează şi spe­ră câte ceva de la fiecare dru­meţ pe acest tărâm. De aceia li simpatizez pe expozanţii de astăzi. Nu atât pentru ceia­ce nu dat până acum, ci «pentru ceiace rămâne !Incă necunos­cut pentru noi, pentru ceiace nu au dat, dar aştept«» eă ne dea. Şi unii din ei ne fac să presimţim parfumai nifiga­rami ce sa va deschide. A vorbi de fie­r­are în parte, a’i aduce critici severe, s­au a’i oferi sfaturi cu etichete farmaceutice salvatoare, ni se pare deplasat. Artiştii la vrîsta celor ce au expus la Eveni­­mentul sunt aşa de presus de ori­ce critică, şi totuşi aşa de sensibili, încât aş avea impre­sia că am devenit barbar dacă aş incerca un gest de spserca­­tor nemulţumit. Dr. Marşic are un L simţeai nuanţelor deosebit, şi o tona­litate caldă şi liniştitoare; toate bucăţile sale aproape au ceva din irealul şi minunatul umbrelor albastre pe zăpadă. D-ra Vasiliu, în cele prea puţine squarele dă dovada u­­nui meşteşug rutinat, şi a unei maniere care esă din comun, ceia ce este aşa de greu în aquarelă, acolo unde promoli­­tografia cărţilor poştale te pândeşte de fie­care clipă de slăbiciune dulceagi. Dr. Gh. Popescu are încă, nu ştiu din ce pansă, un fel de stîngăcie la tratare, u fel de ........... pe aure m­ă tft­suim vădit, deşi nu una din bucăţi ascunde calităţi reale. Dl. Baicu, are aceiaş ma­nieră şi atitudine de tratare cu Dl. Marsie, credem însă că uzează de mai puţine mijloace, fără a-i lipsi poate. Hanurile, căsuţele cu soare, aproape «ţi" pics, fac part­e din o şcoală cu pedecesori mai iscusiţi ca D-sa, şi ar trebui să şi caute motive personale. Lipsa de per­­sonalitae In artă e mai mare nenorocire de­căt lipsa de ta­lent. In lipsa de talent poate fi umor în lipsă de personali­tate nu poate fi nimic. Talentul când lipseşte se mai poate în­­locui cu paleative (şcoală, teh­nică etc) dar, lipsa unui ati­tudini şi a unei poziţii origi­nale faţă de ceia­ ce tratezi nu se poate înlocui cu nimic. Dl. Arnold Wexler, este de­sigur cel mai matur dintre toţi. Are gestul larg, o bogă­ţie de impresii, de culoare, un ochi mai plin, mai îndrăzneţ, o mână mai sigură. Bucăţile cea No. 41 şi 43 dovedesc ca­lităţi suparioare care ne um­plu de bucurie şi de nădejde. Şi dacă n’ar trebui să termi« m ®*f ii«* pr«a lungă, despre Dl. Arnold aia mai put«a spune ceva,­­ cu toate că cuvintele de bine în materie de artă treime ’să fie puţi­ne. In artă doar nu poţi măsura nimic cu unităţi fixe, ca la stambă ; totul e aşa de relativ, şi ceva care e admi­rabil pentru cineva poate fi aşa de oribil pentru altul, în­cât te mulţumeşti cu­ observa­­ţia personală, simplă­­şi laco­nică. Şi totuşi, cu­m aceşti cinci tineri am dori să ne mai­­în­tâlnim cândva la o expoziţie ce va apărea aşa de t ocată, pe neaşteptate, aşa cum apar cei întâi ghiocei Primăvara. Demostene Botes Batjocură civică Ziarul „Epoca“, ocupându-se de data şi modul jude­drei mun­citorilor socialişti cari su aderat la Internaţiousla ili­a, ntin­zează şi următoarea frază foarte ca­racteristică : „Interscţia filed terminati, vor fi eliberaţi acei dintre deţinuţi împotriva cărora nu există nici un Indiciu de culpabilitate". Informaţiunile „Epocei" în a­­semin­ă materie fac autoritate, întrucât ziarul takfat face parte Integrantă din blocul marţial şi poliţist. „Epoca“ este la măsură a cunoaşte tainele „comploturi­lor" şi „atentatelor" trecute, pre­zente şi viitoare. Aşa­dar, vor fi puşi în liber­tate muncitorii împotriva cărora nu există nici un indiciu de cul­pabilitate. Luaţi bias seama. Când există indiciu de culpa­bilitate, încă este îndoială asu­pra vinovăţiei. Un indiciu nu este o dovadă. Dar când lipsesc şi indiciile, atunci nevinovăţia este sigură. Jilava şi Văcăreşti­ au sechestrat ioni de alte oa­meni nevinovaţi­ Ne-o spune „E­­poca". S’a Întrebuinţat teroarea, foametea, maltratarea împotriva unor parsoane fără nici o vină, cu mina sau ca domneate. Şi a­­semenea infamii neinchipuite se petrec pe tot păaâatul României mari, ba de multe ori însoţite de cele mai proprii şi canibalice crime. Sub guvernarea precedentă, când d. Argetoiana se trezea mahmur, dădea ordin de ares­tări en gros­ Astăzi, când d. ma­ior Cerhat 89 simte bine dispus, repară ea deja­­ câte ceva din opara fiorulunui fost ministru da interne. Asemenea batjocuri la adresa libertăţii şi demnităţii in­dividuale, asm ieşie nejahtrapt dela război încoace- Iar masaje populare tac şi înghit RENOVATUS ..... —­ Manifeste revoluţionare la Chişinău — La tiatul ,Basarabia“ al a-iui ifiouist — Chişiaiu...— Autorltl­ile civila şi militare au fosul o diicigder« „ls localul repac­fal şi tipografiei ilarului „ Basarabia', & or* gen lăranisl al o’iui &hefN*»ttw Pănica, nuanţa incufeţ. »'au găsit numeroase manifeste revoluţionara* senzaţionale «rostiri sânt iminente. * Chişinâu.» In legătură cu această dsseindsre, d. laenkţ comunică faptul că ziarul „Ba­sarabia" se tipăreşte la *tipo­­grafia Bogdanov şi că direc­ţia ziarului n­‘*re nici cunoş­tinţă nici legătură cu toate lucrările ce se execută în sens, tipografie. la film daei d. N. T tales e a tnkpttnli formele necesar, pentra a fi socotit membra al p&ftidaiulMrănist- Papid* dsak tnsă trmdere&să tn mod pe­­nmpt \ 'n. eă d-sa est& anal din eei mu nalzl partizani al pro­gram, imtaî partid. Doicile at mal jos vor con­vinge Ai'ă fi pe cel mat In­­erectul! despre acest lucru. • 1­­Deţ­apozivia din legea d-lui­t­­ulescu, prin care se prevedă să instrucţi unele mi­nister­­e, publicate în „Moni­torul Oficial“ fac parte inte­grantă din lege. Or, a această cale d. litu­­lescu ocotit eu caic, nu noma să modifice esenţial legea, ei să facă operă de sadea ţărăn am, lux v.devâr,­in suplimentar de r­etrucţiuni, publicat în „Monitorul Oficial“ ,No. 207 d­i 10 Dec. 1921, se prevede un ajaos la paragraful 141, ca aliniat 111, care sună pre­cum urmează: aPentru toate proprietăţile fano­are rurale clădite, ca­prini la declarative colective sau a­par­ţinând setmitor ea mai puțin di lo htotan, evaluarea se L e prin procesele-verbale mod. F 7 C. și se va afişa pe liste un modul prevăzut la art. 6 din legea şi paragraful 22 din instrucţiuni. Pentru cele cuprinse in u0- claraţiuni individuale sau pen­tru Me ale sătenilor au mai mu­l de 10 hectare, evaluarea oc “ ptin procesele-verbale No. 9, care se vor conform art. 16“. Pe cale de instrucţiuni­­ care fac parte din lege “re­forma fiscală este modificată în senzul că sătenii, care po­sedă mai puţin de 10 t hmare sunt pur fi simplu scutiţi de impozit !­Mai sadea țărănist jaici că se poate.* Dar nu numai atât, Ca fl cum ar fi voit sa paie si mai mad In evidenta țărănismul său ti preocuparea ae cadrat tard­uisiă tt avuniatarem ier, d. Ti­­udetcu publica ia aetUf număr din aM»£Utorul OjiCimi“ Adaus la § 49 litera C. ca alineat pe­nultim, urmaiOâfm: .Casele din comunele rurale ce aparţin învăţătorilor, preo­ţilor şi oricăror altor funcţio­nari rurali locali şi locuite de ei insă­şi scutite, ca şi a agricultorilor, de impozitul ce­daiei­­, aceştia considerându se agricultori". isvijfaici, preoţii, fanetioM­­rli sunt semiţi. Mu ttpem ear­etamari­ fl total e ta regală­ $1 iând m gândim, că pe când pentm orăşeni d. Titaliscu a mers până a impune la impozit până d­ pe ui ce ar câştiga un premiu la diferite sporturi, nu putem dă s­tama ee t&samnd a­­esattă favorizare­a nadrelor ţărăniste, dia mre fostm mi­nistru a omis însă pe agronomii care nu sunt scutiţi. Rdevând amste lucruri noi sa pronunţăm dacă procedând ast­fel a făcut bine sau rău. Constatăm numai tendinţele ţă­răniste, care pot explica viitoa­rele evoluţii alt chitii Th­almu. VIAŢA »POLITICA D. ÎS. Titulescu ţărănist - Dotez’ peremptorii.— Modificări esenţiale. — Scutiri pe cale de instrucţii.— Ţărănism nur — REGENTA IN ALBANIA Bucureşti.— Parlamentar al­banez a votat o regenţa a Sta­tala! impersoana funataşilor Iset Paşa şi Pistoli, regenţa aviad ia frânte pe Diabet Paşa. 'V Actualităţi din afară fallapin In America.— Dupâ enormul ance— pe care l’a obţinut la L',a,ir* marele ba­­s sl sjjiapi n, d-sa a plecat la New-York unde a cântat la opera House. Enorma săli cuprinză­toare de mii de locuri era com­plect ocapată. Biletele de intrare au fost puse la licitaţie şi se plâteau sume enorme pentru o galerie ! trabitctt**n care nu mai afâr^eau. Întreaga asiateu­ă era cuprinsă de un en­tuziasm Încât a degenerat Intr'un aaev&zat delir. Be «tu că Saliapin * căpătat autorizaţie de la guvernul so­vietic al Rasisi­ds a părăsi Ra­­■ia pentru a da concerte In toată lumea. Nebunia petrecerii şi şcoala d­in anul trecut s’au aeawhis la Paris, pa lângă cele existente, încă 21 sili noi at teatru, concerte şi cinematograf şi 8b să­i de dans. in împreju­rimile imediate ale marelui oraş 17 teatre şi cinematografe şi 1­6 săli de dans­ Revistele franceze se întreabi Îngrijite .* Unde mergem ? S au deschis oare cel puţin tot atâtea şcoli, biblioteci, muzee şcolare câte oale de petrecere a a luat fiinţă ? Cea dintâi baracă ridi­cată in soni distrasă a Franţeî a fost o cârciumi cu vin şi foste băututice alcoolice. Păstrând proporţia, înt­omat ca la noi. • * * *. Ana­ Conta Kersbach — Cuvântul d-nei Lucia Costin — La ceremonia tristă a fam­­rariilor mult regretate, Ana Conta­ Ktrnbmh, D­e Lucia Costie, profesoară la şcoale normală di fie, a rostit urmă­toarea zguduitoare cuvântare: Mărginite 10 simţi puterile tot­deauna In faţa morţii, căad în­cerci să prinzi ic vorbe o viaţă Intreatf*. ce Insamn* rista gândire şi simţire zbucium, nă­­zuinţi, suferinţă şi muncă, dar când acea viaţi e a unei distinse gânditoare, a unui suflet supe­­rioar, preocupat de cele mai Înalte probleme ale vieţii, când e o viaţă închinată numai gân­dirii şi muncii cum a fost acela a d-nei Kernbach, ţ i se pare a­­proape o îndrăzneală să te atingi de ea şl ai impresia că vorbele tele nu pot spune nimic. lată de ce m’am­ simţit neîn­crezătoare In puterile mele când colegele m’su însir cina­t.sfe vor­besc In numele şcoalei normale. Să vorbesc de distinsa pro­fesoară veşnic ocupată de cele mai de seamă probleme al Pe­dagogiei, de bana colegă, de gânditoarea rafinată, de «piritu» critic filozofic înalt care an*”1*3 - oameni, simţiri şi gâ^r* CQ competinţa şi supr*‘orjtatea 0_­mului sigur pe ^ gândeşte, vo­eşte, sau de «/** d® artist ?*re a ştiut să prindă In versuri ca fi in compoziţii muzicale pline de o rară şi drnează simţire a­­tâte frământare de gândire —, sau sa vorbesc de conferanţUra * care te captiva, de inima înţele­gătoare deschisă la tot ce-i mare şi iramoi, de Moldoveanca pliaâ de inimă care, a luptat cu toate puterile^ ca să ridice Moldova și lașul el drsg, de mama ne­in!: ei'aiS,—SMiî aaiaai O adm!­da care vi vo'bes,­­ care n am­ avat potocur­a« i na ' niei elevi, nici colegi, nici pri­eteni. O admiratoare care a vizat Iu unu din cele mai dis­tinse tmiugenp ș| mal culte femei ale neamului »c^tsia, o admi­ratoare a superîolUţţii ei inte­lectuale şi morale care a Invitat mult dln spusele şi aerieni ei, şi era fericită când avea prilejul si-i primească sfatanle. Eram student»,Tola'să mi indrumeze cum să-mi complectez cunoştinţfie căpătat* la anver« sitate — am rămas mlam­ată de vasta ei cuitură, de logica-i ne­întrecută şi fiecare cuvânt mi-a fost o învăţaturi pentru viitor. Îmi vorbea atunci Înţeleaptă sfă­tuitoare. Profesoară apoi, când am avut cinstea şi-i urmez la catedra de Petagogie, i-am primit luraina­­tele-i sfaturi. Şi când la îndem­nul de a pleca ’in striimUate psntru compisc*arta stadiilor, i-am so** «motive de saUră in­­tim*, ca o privire cire nu se poate uita gsi-a spus s­ocia mai presus de interesee psrsonxie. Americanii îşi ridică trupele Bucureşti. — Radiogram­mie Paris, anunţă că americanii au hotărât si­­ idiee cei 5000 de soldaţi ce iau pe Rhin. Primul transport va pleca în zid de 31 Dacembrie, spre Anvers, şi anume va cuprinde !•••! de soldaţi.

Next