Opinia, ianuarie 1922 (Anul 18, nr. 4390-4411)

1922-01-15 / nr. 4400

f JM Ko. 8®®^ ANUL »­ XVIII k* Nr. 44­ f ABO*’ 160 80 in fata Anului Notf^ Cerul r&mâne sumbru.-In politică proT Producţii» redusă. - Risipa Iu toiu Am fi departe da adevăr dacă am consider» condiţiums’e îa care începe noul an ce­va pri­elnic m­ai favorabile dezvol» tări a aituaţiti europene.' Pacea adevărată latre pe soare nu s’a coborât Încă. Vrerea omenească încearcă mo­ren cra&țiuni artificiale, care la urma urmei se vor dovedi tot mai nepnticcioase a face ca apele să reintre in albia lor. Nu este nici un motiv dacă se praaopaaa că anul 1922, pe care^conform id&tinelor,Ţara noastră II sărbătoreşte astăzi, — va însemna un cer mai senin. * In lumea externă, prieteniile, nesigure şi duşmănii, ascunse. Nimic stabil. Eri speranţă In prietenia Franco- Americană, as­tăzi deziluzii. Şi tot astfel Intre toata statele. Viespar in toate şi naiv cine crede că că 19221 va aduce o hotărâ­toare schimbare. Inlăuntru—­ în ordine politică — provizorat de guvern, care datează de fapt de la retra­gerea opoziţiei din Parlament, provizorat care contribue şi mai mult la dezorganizare şi destrăbălare in toate. Conştiinţa acestui provizorat la cei ce condau, impiedică munca rânduită şi perseve» rentă, iar la funcţionari In su­bordine, dealânţine destrăbăla­rea Şi anarhia. Faptul e atât da adevărat,dacăt vedem pe mi­nistrul preşedinte actual »fă­când birourila ministerului de război, că nu s conformă nor­melor de conu^ere aîe regi» mului.* Sânt oare speranţe că acest provizorat să încetez« ? Desi­gur, că de dorit ar fi să fie ssstfe. Numai un regim cu un program bazat pe o lungă du­rată şi ps­ o continuitate de acţiune, este In stere să rea­ducă oare­care ordine li han­dial de astăzi. Se pare Insă, ca starea de spirit care domină sonm,că pro­­vizoratui de guvern, sau gu­­vernele provizorii, ar putea să mai centiene până după ale­gerile generale, dacă ar tri­umfa părerea pătrunsă In pu­blic că este nevoie de un ga»­vara neutru, care să prezideze alegerile, din care să rezulte apoi forma guvernului da mi­se. * Țara ar fi să sufere daci încă o bucată de vreme de pe urma provizor-ataîui.Ea va suferi mai ca seamă in ceea ce este mai hotărât ei, în puterea ei de pro­ducţie. Aceasta,fîind­că condiţiile da astăzi da producţie sunt foarte malt Influenţate de dispoziţiu­­nile de guvern, şi numai as guvern ca unitate de directivă şi omogenitate de metodă poate armoniza totalul da dispoziţi­­uni in Sana favorabil produc­­ţia saşi. Altfel, sistemul neno­rocit de pâaâ acuns, al măsu­rilor ca st bat cap In cap, va duce la rezultatele funeste ştiute. Se prea poate ca sfârşitul provizoratului politic să în­semne şi sfârşitul risipei fără seamăn, ce se face la noi. In această privinţă e tipic cazul că Fraga cu 600.000 locuitori dispune de 2oo automobile iar Bucureştiul, cu un milion de locuitori, are peste 3000 auto­mobile. Spirite! nostru de risipă până la nebunie se dovedeşte şi din modul cum sunt repartizate a­­ceste automobile. Astfel, din cele 3000 care circulă pe stră­zile Bucureştiului, 1500 sunt la dispoziţia militarilor şi func­ţionarilor, 400 de piaţă, 500 pentru rentieri şi 600 pentru întreprinderile comerciale şi industrială. Cine cunoaşte cât coastă Întreţinerea anuală & unm automobil, îşi va da seama ce risipă Ifisamaă »«Este 3090 O altă pildă de Român Intreţiae !». Paris 25 consilieri de legaţie. In afară de aceasta, In capitala Franţii se mai afla [pasta 100 însărci­naţi speciali. Fiecare dintre a­­ceştia, consilieri sau însărcinaţi primase în termen mediu ca leafă şi indemnizaţii, 10­ 000 de franci pe lună. Sa ne mai mirăm oare, că leva Bulgarie! învinsă micşo­rata şi sărăcite cotează la fel cu leul românesc, iar coroana Ceho-Slovaciei, cotează de două ori cât moneda noastră ? In afară, nesiguranţă, dibu­ial­ă, cerni sumbra. In lăuntru provizorat ipolitic, producţia excesiv de redusă, risipi până la nebunie. Anule 1922, cum să putem privi la tine cu speranţă că te vei deosebi cu desăvârşire de ceilalţi prăbuşiţi in neant, şi ne vei adaos pace in lumea din afară, ordinea unei politica cinstite şi democratice cu a­­devărat, a unei munci rodnica şi a unei cuminţenii in chel­tuieli, inăuntru ? C. Sorin • Comanda­mentul Militar din BASARABIA — Comisaţiunea lui a luat sfârşit — Creat ^de câtră ai garen, pentru care iiţer* şi spiritul epistituţii şi al ligei na con­ta, e&m.xd«iuen­tu l militar al Basarabiei­­, luat sfârşit pe ziua da ieri. Nenorocita pro­vincia de dlmcolo de Prut, mi­nus zona de război, trece ast­fel sub administraţia civilă. Desigur că acast lucru nu însamnă sfârşitul tuturor na­­legioirelor din Basarabia Ad­ministraţia civilă, condusă de elementele ştiute, mi trebueşte prenspusă ca extrem de reti­peotuoasă faţă de legi. Un început feri­­t se face însă o tendinţă spre norma­lizare se învederează. Admi­nistraţia civilă, aceasta este simbol­ al păcei. Cealaltă admi­nistraţie, aminteşte războiu!, în toate ororile cunoscute. Că Basarabia nu va deveni peste noapte o regiune libera de abuzuri — aceasta­­ evident. Nici nu se porni. Pentru aşa ceva trebuie timp şi sisteme speciale. Cel puţîn ea scapă, pentru moment, de an regim excepţional—şi aceasta i­nteit. Să sperăm că decursai In­elarilor, de acum încolo, ve învedera că bine »’» lasat ea s’a desfiinţat isonundamentul milikr. Avem adâncă eanvlg­­g*ra că populația basarabeană va face tot cs-i va sta în pu­tință spre a produce aceasta dovadă. ! Leu NUMĂRUL DACTIA %TE. aiARSESCU 1? -'***.»«, «por®OPINIA ZIAR POLITIC COTIDIAN Dmini a 15 IANUARIE 192 ANUNCIURI Sg primesc la toate .Agenţiile de Publicitate şi LA fiDEIHISTR&ŢIA ZIARULUI # — IAŞI, — STR. HAIZESCU 17 - UN NUMĂR VECHII) 3 LEI OCLAMAŢII D-LUI SCUTARU nO DESLUŞIRE'' -D. Scutaru a publicat In toate ziarele din Iaşi o s­ri­­soare. Faptei că d. Siutaru a dat scrisorii gale o publi­ciste neobicinuiti ne arată că intenţia d-­a la a fost mai de grabă sâ facă o procla­maţia cătra cetăţenii laşului de cât să acrie o simpla scri­soare. D. S­cutaru declară că se desolidarizează de adiţiunile Comunale trecute, cu care a fost in legătură cu membru la comisiunea interimară. Şi mai dureros este faptul că d-sa se scuzează pentru­ ca nu şi-a exercitat controlul de consilier comunal asupra ad­­ţiilor trecute. D. Scutaru explică că ad­ministraţiile la care se referă i-au cerut atâtea vagoane pen­tru grâu, lemne etc. in cât nu’a mai ajuns vremea să se mai ocupe cu aite chestiuni. Ar fi interesant dacă d. Scutaru ne ar spune ce-au făcut ad­ţioan­e Comunale cu acest potop de vagoane, d­ei ieşenii au cam dus lipsă de toate. Intre­ alteie străzile ora­şului sunt tot atât de desfun­date astăzi ca şi cum n’am fi avut vagoane pentru ima­­teriaie. Astiasm afirmarea d-lui Scalaru că ii pare rău că nu Fa Încăput vremea, să con­troleze ad­usite Comasa­lo. Par­­chetul ar putea lua act de regretul postumi al d-lui Scu­­taru și u»â facă dînsul con­trolul, având ca fir condu­cător explicițiun­ile d-lui Smn­­taru, care ar putea fi rugat să explice ce anume fap­e ale ad-ției trecute i-a pro­vocat regretul de a nu-şî fi exercitat controlul. §40. Scutaru yare avantajul de'a fi fost^aproapa singurul element permanent sub ad­­ministraţiile Negrutzi — şi Po­gorât— şi deci iacă n’a văzut, ce puţin „a simţit“ multe relativ la aceste adnainistra­­tism. Mai ales relativ la ad-ţs*. Negrului, patru luni în lichi­dare, trebuie să ştie mulk. Cenzor la Banca Naționala București — Actualul se­cretar general al Minis­te­ru­lui de fînnțe, a fost numit cenzor la Banca Națională. Salinele: „STEAUA" Colinde, colinde, E vremea colindelor Când ghiaţa se’ntinde Asemeni oglindelor Şi tremură brazii Mişcând rămurelele Căci noaptea de azi-i Când scântee stelele. Se bucur copiii Copiii şi fetele De dragul Mariii îşi piaptănă pletele De dragul Mariii Şi-a Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului Când acum douâzeci de ani toată lumea aducea prin grai şi scris omagiile­­ cuvenite se­colului care apunea,cineva de la ,Poşta Română* a avut fru­moasa şi poetica ideie de a împânzi toată ţara româneas­că cu un mic tablou simbolic. Pe o cartă poştală (da­r «t*a? i* m l» mmm şi în spre predomîga un verde viguros, un copil cu­­steaua), stând In faţa unei modeste căruţe întrosnite — dintr-un colţ de sat. Cu năsucul înroşit şi ume­zit de ger, micuţul crainic în­­cotoşmănit Intr’un sumăeş şi pa cap «ns »«giala aaar«... .. »dintr’un miel, „mai voinică decât el... anunţa lume! naşterea copilu* îui—minune, cântând : Sculaţi, sculaţi boeri mari florile dalbe ...Că v’aduc pe Dumnezeu florile dalbe Şi. bântîi mu­l din bordeiul Introenit răsplăteau pa cântă­reţ ca un „pitac” de aramă care umplea toată palma voi­nicului. „ Aceste amintiri mi le-a e­­vocat gândul frumos aî Btă­­tărăşenilor“ de a perinda în faţa noastră—■ a sartuparilor, toate datineî» care de zeci şi sute de ani sa repetă­m pri­lejul sârbătoriior Crăciunului. Nu le putem decât mulţumi entuziaştilor, care după ce au învăţat­ bine toate cântecele, au purces din deal—da 1» A­­teaca, ca „Colinda“, cu „Ste­aua8, ©o a capra“, ea Irosii w plx0s#p$ Sg a,„ inima târgului ne-au strâns în sala Teatrului Naţional să ni le arăt», să ni le cânta şi nouă. Frumoasă şi inimoasă gân­­dire. Fără îndoială. Au cântat foarte frumos, g­ras frumos. Cât n’aşi fi dat insă, ca a­lături d« d»rele para­frazau impecabil „sculaţi, sculaţi, bo­eri mari®, să-l fi revăzut şi pe ţând­u­ En­ouţ cu căciula ţa­­guată cântând’ şi el vechea me­­lotii®. Dar el era ponost, foarte o­­cupat, in altă parte, Ia U'f ă îa neamurie şi cunoscuţii lui şi nu putea să’i Iese, să vină să ne cântă nouă. Ds aceia mi s’a şi apărut prezumţioasă vorba uimi ora­tor da ocazi® că , acţiunea a­­cessta de cultivare a vechilor datini ar fi echivalenţi cu sal­varea lor da la pisi­re. In târ­gurile mari di,­­acolo da unda le alungă sausonetele operete­ I®r, grimohanele şi oîaemato­ptaMe^au «sde ead pe derbade’lor care le trivializează. Dar la ţară — a, nu. Acolo ele trăesc, cu o putere şi vigoare la fel cu aceia ds scum o sută de ani. Când vor dispare ds acolo, a dispărut şi neamul. Dar atunci nu vor pu­­tea să le învie câţi­va surtu­­cari. In redingota — ori cât de bina intenţionaţi ar fi. Pentru dăinuirea, lor în po­por, în poporul de i& ţară, poartă grijă însăşi gândirea a­­cesta­, păstrată de vir*itii miri" din miliosnale de bor­dei© şi căsuţe alba întocmite în vreme a di iarnă,.« Păcit numai că frumos.siTsl „pitoreasca* perindare a con­­cetăţenilor din dealul Trista­­şului, în lo­t să’i aducă pa toţi târgoveţii de pa celalalt® dealuri şi văi ale laşutei, n’a strâns da' cât lume puţintică, la bană parte chiar tătărăşini. Poate că la anul să fie.... wrsme mai bană. Wratisimitos I. EMINESCU ■■insga CATE­VA fotó In lumea pali-Sică liberală domnește convingerea că a da preferat un ra­­fuz de Ia Ionel, de cât un serviciu de la VintiU Brâteanu. Calificau«» celor dai corifei liberali este tipici, prin această zicală libe­rală.* D­od­ecu Gonstanfinessu a fost in Iași, dar n’a dat pe la eîuaul lib*­ral. Part*-» n patimă e că n­oi ciob­anii ieşeni n’au dat pe la d. Gonatanti­­nescu. Schi­ib de amabilităţi. * Pentru a-şi putea realiza progra­mul „Hoţii la puşcărie“,­­d Gămara­­şeacu cumpără tot ce este de vânzare in rândurile parlamentarilor-La urma urmei ştiţi anecdota: ie­purii se prind, cu câini nu cu rabinii * .Mutismul plin de demnitate“ al magistraţi­or provoacă extazul d-lui M. B. Cantac­zino. Ge­b,ni ar­e pontra oonu Matei, dacă, in ioo de o serie de articole o* cele de ieri dia IUpoea, ar imita pild* magistratura! ? BLANZY Moartea d-rului Octav Racovitza O vaste cumplită ne parvi­ne. D-lui Octav Racovitza, fiu al laturii, In altiplul timp medic şef al judeţului Dorohoi, a inostat din viaţă. Extrem de dureroasă ştire pentru toţi acei care au cu­noscut acest suflat al ei,­ acest caracter admirabil, această fi­re neprihănită. Om al datoriei, perseverent In muncă, conştiincios până la jer­fă d® sine, Octav Raco­­viţa a fost un psiatin al bol­navilor şi reațâţatul prietini­lor. De aceia nici n'a cunoacut piedici In viaţă. Medic civil, el a fost neîn­trecut în râvna cu care a lu­crat pentru ţara lui, in cursul marsii-L. război. Ia acea Înc­leştare supremă şi mai cu seamă In iarna teribilă a ini 1917, când râzboiului de arme i-a luat loc război contra exan­­tematicului, in­­acea teribilă luptă pe viaţă şi moarte dintre medici şi cruda epidemie, Oc­tav Racovitza a fost admira­bil, căci a luptat până a că­zut bolnav, pentru ca vindecat şi Întremat să continue acti­vitatea sa­­rodnică şi salva­toare de multe vieţi. Aceste lucruri, văzute cu ochii, le spune un coleg de silnică muncă şi suferinţă, şi care plânge astăzi cu cea mai dureroasă mâhnire, moartea timpurie a unui nepreţuit prie­tin,— prietenie cimentată prin cea mai teribilă încercare prin care a trecut o generaţie ome­nească. Moartea năprasnici faşterne astăzi doliul asupra tuturor celor cărora le-a aparţinut ne­fericitul Oct­a Racovitza. OBittig is parte, cu adâncă mâhnire, la acest doliu, iar autorul acestor rânduri da pu­ţine ori a simţit in viaţa lui de gazetar o mai sfâşie­toare durere de­cât acea de a spune un ultim cuvânt, despre bunul vechia şi in vaci neui­tatului său prietin şi camarad. INSHMN*RI Data începu­tului de an Ziua anului nou nu este şi n’are cum sa fia o zi de săr­bătoare religioasă. Noi, însă, ţinem morţiş is’o considerăm aia. Aisă explicaţie nu se poate găsi pentru faptul ci exist de a pietreca* în cape­tul de ăn după 13 zile de la data astronomică. Calendarul gregorian, ce­­a­­davâfăt, după cara lumea ci­vilizată fşi soccat® Imbătrînirea zilnică, însă n:a intrat în gra­­ţiile poporului nostru bigot şi a clerului ortodox. Rlnduiala bisericească merge după gre­­şala stilului vechi. Aceiaşi în­târziere se pune însă şi In serbătorirea anului nou, caia ce doredeşt® că acestei sărbă­toriri i se dă o semnificaţie religioasă. Pentru cei sărăci cu duhul, anul nou nu se exprimă prin adâogarea anei naitaţi la cifra anului vechi, ci prin fila roşă a cedendamlui da ziua u­­nui sfânt Vasile oarecare. De ce ? Taină a prostiei omeneşti! Tainic lacru este cât de a ■ dânc stă înfiptă deprinderea— oricît de rea deprindere — in sufletul omului. N’o scoţi nici ca cleştele. Numai forţă uriaşă a vramei poate s’o clintească. Vremea singură va reuşi să înveţe pa român a şi dori ca inima deschisă şi cu glas tare, an pas ban îa pragul noului an, atunci când intr adevăr se face acest pas îa care n’au aici nn amaatsc toţi sfinţii, şi sfiinţişorii înapoiaţi ai forma­­lizmumi creştin. Rtaovxti» ?“■ Cu prilejul anului floți sărbătorit după stilul vechi, OP! fii­g­­­urează cetitori­lor ti toate felicitările. Din părerile d-lui Gr. Filipescu D- Grigore Filipescu dă și d-sa interviewuri. Nu de geaba e omul takist. Intr’un ultim interview, d. Fi­­lipescu declară că nu li se poate acorda liberalilor dizolvarea, de­oarece ar cădea la sigur, în alegeri. Să admitem. Dar dacă un partid organi­zat ca acel liberal, fiind la gu­vern, ar cădea în­­alegeri, cu atit mai mult ar­­ cădea parti­­dul-fantomă al d lui Take Io­­­nescu, dacă Suveranul ar avea fantazia să însărcineze pe d­­a­ke Io­nescu cu facerea alegerilor parlamentare. Și se delege de la sine că aceiași soartă ar avea-o oricare partid. Concluzia care rezultă în mod firesc, din premisele d­lui Gr. Fllpescu, este că trebue să se alcătuiască un guvern de cola­borare a tuturor partidelor. Un asemenea guvern ar reuși să-şi creeze majorități parlamentare, prin aleştri. Asta a vrut să spue d- Gr. Filip­escu ? UN INCIDENT REGRETABIL de rivală A. Ttodorraau S’a produs latre aa «asgk'rat f! un avocît. Alocații V*a «oîidirlzit «ora a osfine .»atiafactlaiac. Magis­trații '&-« zice câ s ar fi sAidx­­de«t epro a aa o acorda. In fond nu «'« nls­uf. nici se patas nsste, nici nu s’a urmărit si ide­­na se «mărește, a ea creia şi Istreţine na conflict în­tre iNsagiatratarfi şi baroa. Dar. si na inţelegam. Da i sânt fap­te, gssturi si chiar atitsd ni, cari sa pot s­­apa criticei ţi ch ar re­presiune!, apoi aceasta îa nici an can na poate si ne trebaa si esceadă »samite limite legala s aa chiar constitedinare. Căci orice escea de rep »slane, na poate sondare da cât la raacţin­­ae, și d­&c­âtl« s an poste cântă­ri fxact arbitrariile ? a. Us mars si distins jariscon­­salt crede cft ia bai se pot produc« eianul de insnb«rdona­­ţin»e dla trartea adorat lor f.ță na instanța respectiva. Să-mi dea voie să f*c divhgecți d­i opi­­»lane. Atari acte s* pot predice an «al pa o m­râ­ie?Atinsă. la­tra mag­strtții cari ca»pan o iastaatâ jsd«cător*astă însă s. avccajfi, sari coopireasă la opa­­ra de jasfiț a ca ace« initanțâ, vs pst predase ccaU'ct* dar m­­­aibordonst'Usi nn. Vorba «t În­ceta de a fi sasii b.ră, fn btds­­snl civilizat şi .esp ectabii mi ca­­viitani, mai ahs sad raportai re«p«staki de mire Insssi şi a reciprocităţii respactalal cs­ sl da* torass aceiaşi bclab­uatsrl 1« o­­per» de s­­­ist ție, dar ori care dia *1 şi-ar atrioul o patere da con­trol şi observaţia^, earn poete d pis!­eadrsl dsllcslețsi șl al (irwasităpj, cari guverneasX ra­portările dintre sc«ți* membri aî unda șl aceleiaşi faall.l. ia familia jsrlștilor, adseă a Odor dosi rsb»la care o felcu­­iUisc, ta-|i acceiei« nervoace sânt freqisate, Sibuoniriie igal­­toare sânt ăla fsddre foarte tari șî aaiidesfife. kîă de ce, sa drept cuvânt toate birourile a’aa solidarizat cu ocazia regis­­îabilului las,dent dels hsl. Dar sor’,darlsaria au a’a produs ca ktestiasea as a ertta aa con­flict latra msg'sTatară și barsa es, Dsmud­er. Ci, tac­sâ3i dis foiri­vă spre a evit« po­sibilitatea, nu a snar conflict», ci a altor icid^nte regmiable și a «tavlii o sror3«dsre care da­că &’ar geasraka ar conduce la rssaliste fosrta teste. La glationil s’» fitjcmlt art. 90 dig precidara civilă și 515­­sin procsftura pesală #pra a fi splisst mig smtyl­e­ti «soia­­eațiiSf. Găsi a l iepl.aasmal b­­bctj, Is aiitimn! pcfibilitiții dâ apiicar^ gîocajilor, c&re ia ra­­ținesa esrs s? sv*a d'stincțU- sea astra Ksgsirați și avocați dat find că spii ar^a texte ini ss rââimi pe teralaal gsn**r,a îl srtisola «1, care sub! : „Iscă a «a ssi mal mat] persans, ori cari­ ar fi, etc.‘ Or, art. 88 ankrior art. 90 pr

Next