Opinia, martie 1922 (Anul 18, nr. 4434-4455)

1922-03-01 / nr. 4434

şi şi scrisoarea electorală a d-lui Take Ionescu. Dacă aşi fi evreu —ipotesă nu dorinţă—şi mai ales dacă m’aşi fi vârât în blocul de l la Iaşi—eine nu-i supus grefielei — aşi restitui d lui Take Ionescu darul electoral : scrisoarea sa către evrei. Dorinţa evreilor de a avea reprezentanţi în Adunarea Naţională, care va alcătui Constituţia României Mari, cari să fie acolo ecoul sentimentelor lor, este foarte legitimă. Mă bucur chiar de acest semn de conştiinţă politică, căci prea ne distruge incosciinţa şi pasivitatea orientală. In slăbiciunea lor pentru grandori, evreii jţ din Iaşi au căutat un reprezentant cari să întreacă măsura obicinuită. S’au dus cu procesul lor la dl Take Ionesti. Până aci totul natural. Evreii ’au uitat însă, că procesul lor era pur politic — în înţelesul larg al acestui cuvînt - Evreii au nemulţumiri de ordin social,cultural şi apolitic. Pentru suferinţele de ordin social, Adunarea Naţională, n’are chemare să găsească soluţia. Pentru cele culturale şi politice, dar şi mai bine de 20 ani şcolile statului şi-au închis porţile pentru evrei. Enormă greşală, ţara a avut mari şi tulburătoare consecinţe, atât pentru evrei cât şi pentru romîni. Statul care s’a supus unei injoncţiuni brutale, cari a constrâns pe evreii romîni să organizeze şcoli evreeşti, nu s’a gândit că e dator macar că din veniturile pe cari le încasa, de la masele evreeşti, să ajute şcolile evreeşti ca să le facăsă fie cât mai bine organizate şi statul să păstreze ca mai strânsă legătură cu instituţiunile culturale ale evreilor. Evreii, ca buni cetăţeni, voesc să se întoarcă la dreptul comun, la conveţuirea în aceleaşi instituţii a copiilor evrei cu copii romîni, căci ca cetăţeni vor trebui să ducă o viaţă de tovărăşie şi legături strânsa. Natural că doresc ca principiul egalităţei macar pentru vrîsta copilăriei să fie scris în viitoarea Constituţie. Curios este că şi-au ales ca purtătorul lor de cuvânt în această chestie în Adunarea Naţională, pe d. Take Ionescu adică tocmai pe ministrul de Instrucţie, care cu ocazia legei pentru organizarea învăţământului primar ca să nu şi sacrifice protofoliu, a îndsporat în lege, amendamentul d-lui Cuza, care alungă pe copii evreii din şcoală. Ştim că se poate răspunde că oamenii se schimbă şi mai ales d. Take Ionescu. A fost însă d. Take Ionescu de atâte ori factor hotărâtor în stat şi totuşi nu s’a gândit la repararea greşelii acordând macar subvenţii şcoalelor evreeşti. Dar cu interesele politice cu drepturile cetăţeneşti a evreilor ? Evreii sunt victima ca noi toţi — şi prin aceasta dovedesc că mentalitatea lor s’a asimilat — a prejudecăţei că Constituţia este o lege sfântă intangibilă şi cer ca drepturile lor cetăţeneşti, să fie Înscrise în Constituţie şi nu într’un Decret Lege sau într’o lege ordinară. Relativ la această chestie alesul lor le scrie, că drepturile lor n’au nevoie să fie scrise în constituţie fiindcă sunt scrise în tratatul de la Versailles. Monstruoasa idee, nenorocită formulă. Evreii în marele lor simţ politic şi social voesc să audă din gura românilor adunaţi într’un moment solemn ca acel al fâuritei Constituţiei României Mari, de la tovarăşii de viaţă, cuvintele sacramentale, dătătoare de linişte şi speranţă : „vă voim“ Şi d. Take Ionescu, reprezentantul lor, votează cel dintâi „nu“ , şi-i trimite pe mandanţii săi speciali la Tratatul din Versailles. România este ca o creaţiune artificială a Consiliului Suprem, cum ar fi de exemplu Palestina, în care potentaţii lumei din sentiment de umanitate şi de ordine să asigure evreilor drepturile cetăţeneşti ?. Evreii din vechiul regat n’au de cerut drepturi de la nişte ocrotitori. Ei cer pe baza sângelui lor vărsat pe toate fronturile prin care ne am asigurat o Românie Mare ca noi ,românii deşi în mare majoritate şi atotputernici, să nu le precupeţim drepturile , să considerăm ca cetăţeni egalii noştri, pentru că numai gândul ce se jertfesc nu pentru stăpânii lor ci pentru ţara noastră, pentru România, le-a dat virtuţile cu care am biruit. Să nu uităm că România mare, ca să nu rămâiă o expresiune geografică, ci să devie o realitate, are nevoie de colaborarea într’o muncă devotată ’şi conştientă tuturor fiilor ei. Pacea sbuciumată este mai distrugătoare decăt războiul. In tratarea evreilor cel puţin ai acelora din vechiul regat să ne conducem de principiul ca această chestie, este o chestie internă. Să ne inspirăm din sentimentul nostru patriotic larg şi nu din Tratatul de Versaille. Minorităţile tovarăşii noştri de data regentă îşi vor modela atitudinea lor după faptele noastre faţă de evreii tovarăşii noştri istorici. 'V t Inul n *v* Na. 4*34 M A»’ S' V**. 4 • REDACȚIA - IAȘI. - STYL IS Drepturile evreeşti Afacerea SchullerArgetoianu, care se credea definitiv acoperită de iraţionala şi binecuvântata muşama, începe să fie din nou la ordinea zilei Muşamaua— după ce-a făcut servicii împricinaţilor timp de un an de zile, servicii credincioase şi discrete, începe să se uzeze, să se găurească, iar prin crăpături se pot vedea lucruri interesante. Pe când înlocuirea muşamalei avereşeane uzate, cu una non-nouţă a noului partid ? „Un jour viendra...“ totuşi, când „dessous“ nourile acestei afaceri, descoperite în public, nu vor răspândi un parfum atât de suat ca sticluţele din vitrina droghiştilor, purtând aceiaşi etichetă. Prin modernizarea şi americanizarea moravurilornoastre,obiceiul de a spăla rufele murdare în familie se dau la respectiva fabrică, guvernamentală care, cu procedee chimice misterioase, reuşeşte mai întotdeauna să scoată batista cea mai mânjită şi “conştiinţa cea mai neagră, basma curată. »' '' V s .a ... p . „ ' '» ■ ■ . Tocmai procedeul invers îl întrebuinţează eacum vremea Strălucirea imaculată ga zăpezii • transformă într’o manşă cleioasă, jumătate lichidă consistentă, de culoarea cafelei cu lapte, care se lipeşte de încălţămintea noastră cu o perseverenţă diabolică. * Şi cuaceiaşi perseverenţă, fără a se lăsa înfricoşaţi de toanele vremii—dealtfel intrăm acuşi în epoca babelor nemţeşti, şi dacă cele ortodoxe nu sunt întotdeauna plăcute, cele catolice sunt date toate dracului, ieşenii dansează, dansează mereu. Ba studenţii în medicină, ba cei dela drept ba cei dela ştiinţe, ba Tătarăşenii, ba societatea simfonică —sa’ntrec care mai de care cu baluri şi serate costumate, aşa încât vechiul cântec francez „Sur le pont d’Avrignon tout le monde danse, danse“ ,ar trebui localizat în sensul că şi pe podul de la Bahlui—şiîn jurul lui—toată lumea se‘nvârteşte. „Învârteala“, iată ceiace iă vieţii adevăratul ei farmec, întrebaţi pe oameni noştri politici, sau mai bine, nu-i întrebaţi, dar urmăriţii, şi veţi vedea că e astfel. Până şi d. Vintilă Brătianu tot o învârteşte şi o suceşte cu chestia impozitelor. „S’aplică sau nu s’aplică“ — iată întrebarea. Dar pentru că tot Hamlet ne dă răspunsul, că există mai multe lucruri între cer şi pământ, cărora mintea noastră nu le poate găsi explicaţie, de ce să ne mai batem capul cu cedulele alfabectare ? Pe D-na de Thebes, singura în măsură de a ne da lămuriri definitive, n’o putem consulta, aşa încât nu ne rămâne altăceva de făcut, decât să luăm o haină cu foarte mulţi nasturi, şi să începăm a număra : „Da, nu, da, nu... Mi se pare că cei de la ministerul de finanţe procedează după acelaş sistem, şi ori de câte ori îşi schimbă haina, se schimbă şi dispoziţia respectivă. Dar mă avânt pe o pantă primejdioasă, atacând, chiar într’o formă glumeaţă, înaltele ukazuri guvernamentale în privinţa mult discutatelor impozite. Când pentru o caricatură apărută în ziarul „Luptătorul“, directorul acestei gazete era cât pe ce să fie arestat, mai ştiu ce te aşteaptă, în epoca electorală, de pe urma unei glume scrise, şi, ce ei paai grav —tipărite! ! Şi deoarece n’am nici un interes să cunosc mai de aproape luxoasele apartamente de la Poarta Verde, fac un înconjurmare în jurul politicei, a miniştrilor, a candidaţilor de orice partid, şi deorice naţie, făcând un salte mortale brusc la un subiect cu totul străin de aceste preocupări, şi anume la reintroducerea musteţei în Anglia, care se discută cu aprindere de către fiii şi fiicele Albionului. CERNICA FANTEZISTA Mozaicurile săptămânei Dasmusamalizsre.'— Un jaur vicadra..— Spălarea rufelor politice.— Zăpada anului trecut.*— Patima dansului. — Inrlrtea’a pe tostă linia.—S’aplicâ uau nu s’fcpfieâ.-^.OracoM nasturilor șî primejdia glumei«.—Reîntoarcerea la mustață — Pronosticuri funeste.— Câteva pietricele. ZIAR FOLIVie -COTIBIM »’Uta* A RA ft r# | *|||_ |• | Mm^-tesemmeiFiawmBweEmia, • _ / mSEMNARI ALARMISMUL IPOCRIT Din luptele politice nu lipseşte, în mod obişnut, nota senzaţională şi alarmistă. In timpul campaniilor electorate, această notă este şi mai accentuată. Lucrul se datoreşte faptului că partidele şi, persoanele nu se bizuesc pe o evidenţă a programelor, o tărie a ideilor, o logică sugestivă a expunere!. Se simte deci nevoia impresionărei şi intimidărei maselor, prin tot felul de miracole, fantezii, exagerări şi inventrii. In vremile acestea de abuzuri, ilegalităţi şi reacţionarism, se impune un neadormit control al democraţiei. Şi nu pentru cine ştie ce schimbări, ci pentru salvarea libertăţii«e elementare şi a legalităţii burgheze. Cel mai de căpagene rul, In privinţa aceasta, II îndeplinesc la noi ţărăniştii şi socialiştii. Dar partidele anti-democratice veghează. Ele etichetează tot ce este democrat în aceată ţara, cu epitetul de „bolşevic“, „comunist“ ; şi apoi, încep să facă larmă în jurul „desfiinţărei burgheziei“, „analizarea statului“ şi tot felul de grozăvenii. Urmând ziarele reacţionare, ai crede că nui mai există în România nici ţărănişti, nici socialişti, ci numai „comunişti“ care se află în ajun de a proclama revoluţia! Scopul alarmist al acestor dibace fantazii este evident. Şi reacţionarii îşi fac interesul ; adică, prepară îndepărtarea controlului democraţic din viaţa cetăţenească. Să sperăm însă că alarmismul rău intenţionat nu va înşela mulţimea cât de cât conştientă. Înţelege oricine nu numai că „răsturnările bolşevice" nu se fac de azi pe mîine, de o persoană sau două , dar în zvârcolirile disperate ale democraţiei noastre, nu urmăresc în acţiune imediată, decât reintrarea în legalitate, normalizarea vieţei, moralizarea şi ordonarea organizmatei social. RENOVATUS EVAIDMU a fost executat Bucureşti. Din Paris se telegrafiază că preşedintele republică a respins cererea de graţiare a lui Landru. In consecinţă, Landru a fost executat Vineri, la Versailles. Jignirea Ardealului I ata a se abţine de la alegeri Nu ştim dacă guvernulregretă greşala de a nu fi făcut acordul cu partidul naţional ardelenesc. Constatăm în schimb că am luat hotărârea fermă de a înfrunta cerbicia Ardealului şi a pătrunde acolo prin forţă proprie şi prin orice mijloace. Guvernul se simte obligat a căuta să dovedească un lucru foarte greu şi chiar imposibil de dovedit. Anume, că partidul Ardealului nu are dreptul la pretenţia de a fiinţa ca o forţă şi a cârmui direct teoriile eliberate de sub jugul maghiar. Pentru ajungerea acestui scop, guvernul nu este prea scrupulos în alegerea mijloacelor. ..■ Rolul administraţiei în Ardeal, în perioada electorală, a întrecut limitele oricărei închipuiri. Nu mai este vorba de alegerea, ci pur şi simplu de numirea deputaţilor şi a senatorilor. Cele mai arhaice mijloace de presiune au fost mutate din vechiul regat peste Carpaţi, aşa încât populaţia ardeleană n’ar putea face uşor deosebirea între regimul jan-darmeriei ungare şi cel al fraţilor din România liberă. Procedeul guvernului nu însemnă numai o lovire nereală a partidului naţional, ci şi o dureroasă jignire pentru întreaga populaţie de peste munţi. Această populaţie a luptat secole întregi împotriva asupritorilor, strâns unită sub cutele steagului naţional. S’a ridicat la o înaltă conştiinţă politică şi naţională şi a creat o atmosferă morală care a impus chiar străinului asupritor. Această populaţie nu poate fi tratată ca, pe vremuri colegiul ăl III-lea al ţărănimei diin regat ; nu poate fi lovită în sentimentul ei civic, în conştiinţa jertfelor seculare pentru neam şi a datoriei împlinite; nu poate fi maltratată prin suveranitatea subprefectului şi a jandarmului. Din nefericire, guvernul ciobăneşte pe ardeleni cu nuiauă în mână şi-i consideră în funcţie de număr, ca pe oi la strungă. In faţa acestei invaziuni brutale şi necugetate, partidul naţional s-a ridicat cu energie. El a încercat să lupte,să reziste şi să triumfe. Dar s’a convins lesne de zădărnicia sforţărei sale. A examinat atunci eventualitatea unei protestări negative, prin retragerea candidaturilor depuse şi abţinerea de la alegeri. Iar actul acesta ar urma să fie însoţit fie un mare congres la Alba-Iulia, în care să se decidă ce-i de făcut şi să se repue în discuţie bazeie, alipirei Ardealului la patria mumă. In principiu, sântmn împotriva tacticei abstenţioaiste în viaţa politică. Un prin politic — şi în special un partid combativ şi cu aspiraţiuni democratice tun ests partida natonală are datori» a sta în contact permanent cu masa cetăţenească, mai ales când regimul veului obştem stă la îndemâna naţiunei pentru desăvârşirea educaţiunei etnice. Dar actul abţinere!, odată înfăptuit, va trebui considerat in sine, din punctul de vedere al rezultatelor şi al impresiei enorme pe care ar predace-o. -- Grav desconsideraţi, nedreptăţiţi şi profund jigniţi, ardelean ar rosti cuvinte de Indignare care ar zdruncina ideia unităţii neamului. Însuşi pelerinajul la Alba Iula, un asemenea Împrejurări, ar avea shracterul unui simbol al răzvrătitei, al discordiei. S’ar fărâmiţă încrederea naţiunii şi s’ar compromită autoritatea ţărei în ochii străinătăţii. Guvernul trebui să înţeleagă că partidul naţional este acel care reprezintă Ardealul, orîcâţi guvernamentali ar fi capabila administraţia să extragă cu forcepsul de urne. Şi trebui deci — cât nu este prea târziu — să rerie la atitudinea de realităţi şi cuviinţă pe care Ardealel o cere la care are dreptul pe baza iassmaătâţu lui şi la numele unui glorios trecut de lupta si jertfe in folosul neamului. RECORDUL PERMISELOR Averestnic ieşnul merită premiul tel mart pentru perfecţionarea procedeuior, în apropierea particulară a avutului public• Dni Argetoianu şi Tdzlăoanu şi-au brevetat un solem de permise pentru cereale, mir furt pentru import şi export. Lucrari banale ca n-au mai existat şi la noi şi aiurea. Premergătorii Aferescanilor de la Iaşi, au fost nişte backuri care s'au luat după cărţile mucegăite deja, cari prevad permisurile pentru obiecte mobile. Averescanii de la Iaşi au inovat ca complectă originalitate fără cărţi, fără exemple, dânşii au dus în regimul permiselor, morţii şi mobilele. Suspiraţi de ideea că ar putea îmblânzi pe d. Petrovici, ministerul Lucrărilor Publice satisfăcând pe unul din intimii acestui averescani noştri au pus în permise cimltirul cornunel şi cultul morţilor. Marca e frumoasă şi sugeativă. Operaţia căitului mortului începea din viaţă de la baloanete de oxigen. De la acest MERCURI 1 MARTIE 1922 I A N U N C I U R I Be primesc La Coat* A.gt5Etifle de Publicitate gl LA ADMfi?ÎS?RATÎ& Z1ARC101 # ÎAS!, — STS. BÂRZESCU 17 -V« NlffiSAR VCCH»U 3 t© s , moment omul era luat din măna farmacistului şi dat în mâna delegatului societafii cultului morţilor care singur avea căderea obfiniă de la Primărie si pregătească — cu cşeptare şi rebdare ***cile tributare pentru îngropare. Numai actst delegat avea dreptul să procure parada de la cml,tr coliva, colacii scriul, carul funebru şi preotm sau pimţit pentru slujba religioasă. Nunul cel care se lasa ingropat în a- Sîste condiţisnt, avea dreptul la cult Recunoaştem că Societatea Cultului Morţilor din Iaşi ca acţiunile sale, ca Directorul său ca consiliul său de adminstraţie, ca cenzorii săi, aduce ca sindexul D-lul Argetoianu, dar obiectul său e foarte original. O administraţie comunală anterioară, făcuse oarecare intrări pregătitoare pentru ca prin societatea de Construcțiuni să clădească tot la actrilaterul terenului Hale. Etajul de jos destinat pentru magazii, celelalte, etaje, apartamente de Incidriat. Avcrescând temând,-şi că astit număr colosal de locuinţi libere din clădirea Co,munci, ar putea aduce, desfiinţarea Oficiului de închirueri — a tă invenţie sverescană — preferat si desfiinţeze planurile administratiunei precedente şi pe Architectul Sachelarie autorul lor. Pâră să mai fie nevoie de vre’un plan, au creat cinci zici de permise de câte 40 metri pe 40 m, cu dreptul de a construi şi a te folosi 8 ani de construifie, batit de orice chine câtra comună. Da si nu se poată Ivi şi alti amatori de căi, cel iniţiaţi şi d.şi acest sistem de permise au fost inimtat abia pe la sfârşitul Iul Octombrie, s’a impus dobândorilor de permise si Urmint construiţi cel mai târzu intr’o luni One vrea să şi dec socotea a Cu proprii săi ochi despre această mare Invenţie a admin’stafiei comunale şi din ratal estetic al Arh tecfilor săi D-nii Savul şi Mironescu, sa se dacă la Hulă să vadă micii monştri cari au înghiţit istorica piaţa a ha'dl, ear la Trib. s. III permisele autentificate. Da, a ta originalitate permise autentice SEMINARUL de SLAVISTICĂ BOLŞEVICI ŞI MENŞEVICI — Din istoria partidelor politice din Ras!» — Mercury 22 Fevr. c., „Seminarul de Slavistică“ al Facultăţei de Litere din Universitatea noastră şi-a ţinut obicinuita-i şedinţă’ săptămânală. A luat parte, ’ pe lângă d. profesor Oie Bărbulescu, conducătorul lucrărilor Seminarului, un mare număr de studente şi studenţi. Conferinţa a ţinut :