Opinia, aprilie 1922 (Anul 18, nr. 4460-4481)

1922-04-01 / nr. 4460

AMIL fcl XTMI-l®» N*. 44«®1Im "WiîIîE ­3^veArtV se© ISO . Curiozităţile Nesatr­ului - Politica altora. Situaţia externă. ~ Quadrupla fi Quintipla.— Ia­terviclul altora —’ Mesajul regal a fost de data aceasta excepţional de scurt. Această caracteristică ar indica că mesajul nu este şi al gu­vernului, căci atunci guvernul ar fi lungit mesajul enume­­rându-şi toate titlurile trecute, prezente şi viitoare. O altă caracteristică a me­sajului este, că vorbeşte foarte mult de politica noastră ex­ternă şi foarte puţin de cea internă. Se poate că însuşi reaua noastră situaţie internă să fi impus tăcerea pentru politica internă şi ca conse­cinţă extensiunea părţii ex­terne din mesaj. Ceea ce este însă şi mai caracteristic, e că d. Brătianu a fost nevoit să semneze un mesagiu, în care se vorbea de o politică externă a altuia şi care până la un punct fusese chiar combătută de şeful par­tidului liberal.* Mesajul relevă succesul nos­tru cu reluarea relaţiunilor a­­micale şi tradiţionale cu Bel­gradul, care va aclama în cu­rând pe regele Alexandru nu numai ca rege al iugoslavilor, Sârbilor şi Croaţilor, dar şi ca ginere al dinastiei Hohenzol­­lern de pe tronul României. Aceasta ar însemna, că d. Brâtianu a uitat răpirea Toron­­talului şi s’a realiat la politica de concesii şi compensaţii a d-lui Take Ionescu. Mesajul citează printre suc­cesele politicei noastre externe, crearea Micei Antante şi acor­dul în sânul Micei Antante în faţa Genovai şi transformarea triplicei centralo-orientale, în quadruplică, prin alipirea Po­loniei. Aceasta însă este tot politica d-lui Take Ionescu şi cu rezul­tate obişnuite, d­a­că nu contra d-lui Brâtianu, cel puţin fără d-sa. •­­ Mesajul omite a cincea ne­stimată din colierul d-lui Take Ionescu , Grecia. Cu aceasta ar fi fost şi mai frumos, căci qua­­drupla ar fi devenit quintipla. Credem că această omisiune este voluntară. N’ar fi putut fi omisiunea Greciei o simplă greşală, căci la Atena avem pe tron astăzi cuscru, iar mâine va fi un ginere al dinastiei noastre. Dacă n’ar fi ştiut absolut sigur că în actualul parla­ment, la răspunsul la mesagiu nu va lua cuvântul de cât d. Brâtianu, ar fi putut intra în mesagiu, fără grijă și Grecia. Probabil însă că autorii me­sajului s’au preocupat de po­sibilitatea prezenței vreunui indiscret în parlament, care ar fi întrebat ca un nepoftit, ce facem cu înţelegerea cu Gre­cia de a-i asigura cu armele stăpânirea Traciei şi Smirnei, acum când Franţa, de acord cu Italia au hotărât, ca Tra­­cia şi Smirna să fie retroce­date Turciei?* Din nenorocire contingentele politicei ne sunt atât de nefa­vorabile, încât nu se va putea glorifica în Parlament creaţi­­unea Micei Anta­nte. Naivii credeau că Mica Antantă este o invenţiune a geniului poli­tic al d-lui Take Ionescu, me­nită să apere interesele proprii a României Mari. O ştire însă care ne vine de la locul cel mai autorizat, este menită să ne deschidă ochii și să ne do­vedească că Mica Antantă, e­­ste o simplă coadă de topor în mâinele altora, iar cele 18 milioane de suflete, ale Ro­mâniei Mari, vor fi carne de tun. Zilele acestea, s’a discutat în camera franceză, organizarea armatei ca punct capital, re­­ducerea serviciului la 18 luni. Fostul ministru de război­, André Lefèvre, combătând re­ducerea serviciului la un an, a declarat, că chiar reducerea serviciului la 18 luni, nu se poate înfăptui de­cât peste cinci ani, iar în această peri­oadă de tranziţie să rămână în vigoare serviciul de 2 ani. Data fatidică de mai sus a d-lui Lafevre, ara mare impor­tanţă pentru noi. Franţii, a declarat fostul mi­nistru,­­ contează, pentru a ţine Germania în respect, pe armatele Poloniei şi a Micei Antante şi trebue să lăsăm acestor popoare amice timpul material de a-şi fă­uri spada. Aceasta e treabă de câţiva ani, a declarat oratorul. Camera a votat afişarea dis­cursului d-lui Lefèvre. De a­­ceea nu putem ignora impor­tanţa sguduitoare a cuvintelor de mai sus.| IARĂŞI PROBLEMA EDILITARĂ — Refacerea străzilor — Deavenim că noua adminis­traţie comunală a venit la cârmă într’un moment foarte puţin proprice. Primavara a sosit fără ca această adminis­traţie să fi putut pregăti cele necesare pentru refacerea Ia­şului—refacerea pe care foasta administraţie comunală a cu­noscutului domn Negruzzi, sin­gura de o durată c­e­v­a mai lungă a neglijat’, cu desăvâr­şire. Convenim la acest lucru şi facem nouei administraţii cre­ditul necesar, în ce priveşte intenţiile, fiindcă în­­ce pri­veşte faptele şi operele, ele cu greu se vor putea întruchipa, faţă de atitudinea centrului şi refuzului oricărui ajutor bă­nesc. Facem credit în privinţa pla- Hu­lui general de îndreptare. Nu putem însă admite şi de­zaprobăm cu toată energia in­dolenţa ce domneşte la servi­ciul respectiv, în ţik­­ţi investa reparatul străzilor. Noi n’am făcut nici un se­cret din sentimentul nostru că tot ast-fel după cum Iaşul n’a scăpat de buclucul cu apa de la conducta Timişeşti până n’a scăpat de celebrul inginer Ba­­lănescu, tot ast-fel nu va avea străzi bune până nu va scapa de anumite fosile inginereşti, care au în atribuţia lor între­ţinerea străzilor. Priviţi la ce se petrece. De­teriorări mici, care s’ar putea repara cu câte­va cazane de asfalt, sunt neglijate, şi ast­fel ceea ce astâ­zi ar fi costat că­­te­va sute de lei măine va costa zeci de mii. Pilda cea mai bună esta starea străzilor Lăpuşneanu, Cuza-Todă şi al­­tele­l de aceia stăruim pe lângă actualii edili, ca, pe lângă pla­­nurile­­mari de regenerarea Iaşului,­­să împuie celor în drept şi lucrurile mici— care însă cu cât sunt mai mici cu atât dezonorează un oraş. Aşteptăm înainte de a re­read.­ ­ Un fapt cu totul banal s-a petrecut zilele acestea în loca­litatea Colombes, lângă Paris. Faptul a produs­­însă o oare­care emoţie în lumea lectorilor almanahului de Gotha. E vorba de un oarecare Lau­rent Masson, în vrâstă de 6­ ani, de profesiune strângător de ferărie uzată, expulzat din baraca lui de către un nemi­los proprietar. Dar acest Maison e cunos­cut prin partea locului sub po­recla de „Napoleon“, pentru că se pretinde pur și simplu un strănepot al marelui împărat!­fgStrângătorul de ferărie uzată,­­ povestește că numele lui în-­­ treg este Ludovic-Napoleon-Eu­­gen-Maximilian-Lauranțiu Mas­son, descedent al împăratului. E născut la Clichy 1861. Mama lui, originară din Cléthy(Pas­­ole-Calais), era spoitoare am­bulantă, iar tatăl său se ocupa în deosebi cu pescuirea cânilor şi mâţelor înecate în Sena, pentru a le vinde unui fabri­­f­ia­nt de substanţă grasa. Nobilul fiu al acestor no­bili părinţi făcuse şi el servi-* ciul de argat într'un ospiciu catolic dela Courbevoie­­, apoi fusese avansatş paznic de noapte De câţiva ani se stabilise la Colombi's unde aduna cu sâr­­guinţă toată fierăria şi tini­­cheria de pe maidanurila din preajma­ Capitalei. Plănuia să-și vândă ruginita lui marfă, pen­tru a se duce în provincia bu­nicei sale după mamă. Această bunică face legă­tura între Massou și Împăratul Napoleon. Ea era o nobilă spaniola —spune originalul ne­pot. Se numea Rosalia de Man­des și se căsătorise cu­­moș Firmin, originar de prin Ir­landa. Această ilustră pereche hispano-britanică ținea la Clé­­thy hanul poștei cu cai. I Acolo, într’o seară din anul­­ 1101, împăratul Napeleim s’a Z. București. — La 1 April încep cursele aeriane ale cam­paniei orientala, pe linia Pa­­ris Strassbourg Praga Viena- Bucureşti-Constantinopol, în­tregul parcurs, «considerând şi opririi», se va face în 46 ore, adăpostit contra bombardamen­tului flotei engleze. împăratul n’a putut rezista graţielor no­bile ale Rosaliei de Maudes. Şi astfel, peste nouă luni, Ro­salia dădu naştere unei fetiţe, —sânge imperial, care şi-a pe­trecut viaţa spoind tingiri şi devenind mama lui Masson, colectorul de fierărie uzată. Bătrânul Masson susţine că povestea aceasta e absolut au­tentică. Mareşalul Bertrand e relatat trecerea împăratului la poşta cu cai din Cléthy şi naşterea copilului pe care îm­păratul—val !—nu l’a recunos­cut niciodată ! Origina imperială a lui Lau­rent Masson nu l’a împiedicat ca 10 ani în şir să grămădea­scă într’o baracă tot felul de vechituri: plăci de tablă, cutii goale de sardele, oale de tuci pneumatice, resorturi de se­mbru,­­t'tt etafate, fier etc- Grămădise ,aceste ve­chituri în faţa bărăcei, pe 15 metri lungime, rezervându-şi o strâmtă trecere spre uşa bârlogului său nu tocmai im­perial. Terenul pa care se afla ba­raca lui Masson a trecut în stăpânirea altui proprietar care şi-a evacuat chiriaşul cu forţa poliţienească. Evacuarea a ţinut deja 9 dimineaţa până noaptea târziu. Şi astfel, strănepotul lui Napo­leon a suferit şi el un Water­­loo şi a plecat în exil la o nouă insulă ,Sfânta Elena, a­­dică la o carieră ruinată din apropiere. Ludovic-Napoleon-Eugen-Ma­­­ximilian ? Laurenţiu Masson, prinţ de fierăria vizată, n’a fost trecut până acum în al­manahul de Gotha. Sperăm că »»viitor eroarea va fi în­­... MISTERELE BLAZONULUI i poveste Imperială ! Un vagabond, colector de fierărie uzată, strâne­­nepot al Împăratului Napoleon — Aven­tura Rozaliei de Maudes ZIAR POLITIC COTIDIAN INSEMNARI STRIGATUL CIFRELOR! Am văzut ieri plusurile de cre­dite acordate la departamente, faţă de bugetul anului precedent. Ministerul de război obţine un plus de peste 843 milioane, fa­ţă de 485 milioane cât obţin toate celelalte departamente la un loc, mai puţin departamen­tul comunicaţiilor al cărui bu­get sporeşte cu ceva mai mult d­iscât războiul. In suma lor totală, bugetele de­parta­ment­elor se prezintă în modul următor: Pentru nevoile generala ale instrucţiei publice 954 milioane ; pentru culte şi arte 223 milioa­­ne ; pentru lucrări publice 197 milioane (cu un minus de 4 şi jam. milioane faţă de anul tre­cut); pentru justiţie 219 mlioa­­ne (cu un minus de 6 milioane); pentru indes­rie şi comerţ 220 milioane. Acest guvern al “armoniei so­ciale“ acordă pentru muncă şi ocrotirile sociale abia 21.382.350 lei... în timp ce­ ministerQT'^s­­boiului apasă teribil umerii ce­tăţenilor cu peste 1 miliard 767 milioane. Pentru ministerul de interne se acordă formidabila cifră de 709 milioane lei, ceia ce face un total de 2 m­­iarde 476 milioane pentru terorizarea prin baionetă, jandarmi, poliţie de siguranţă... adică mai mult decât celelalte ministere în par­te (inclusiv departamentul finan­ţelor), afară de comunicaţii care obţin peste trei miliarde, ca fi­nul ce este departamentul care constitue cheia reînvierea statu­lui. Şi este sigur că dacă trans­porturile n’ar fi avute în ve­dere pentru eventualele nevoi ale armatei şi războiului, minis­terul, comunicaţiilor n’ar fi obţi­­nut asemenea sumă la chelm­eii. Şi mai trabi a socotit că depar­tamentul comunicaţiilor aduce venit exact acele 3 miliarde cât are înscris la chelm­eii, în timp ce departamentul războiului a­­duce venit un milion mare şi lat, ca să cheltuiască de doua mii de ori mai mult. Lăsând deoparte ministerele de finanţe şi comunicaţii, ar­mata şi poliţia de siguranţă con­­sumă anual mai mult decât ce­lelalte departamente la un loc. E fantastic ! Cine a spus că marele război s’a făcut pentru libertate și dis­tregerea militarismului, a fost o cans!#, său un măgar, sau ** idiot I RENOVATUS Situaţia critică a d-M Inculeţ Bucurtfil.- SUi)i|l'i sRu» IncuitQt sst« fe&rta «ritul Pa depart», d. ^ritlanu II e«r« uiageric ii îuiIorsis «m partidul Iibaraf. tar m da as a paria d. pallvsn sl ai­l partiz««! II amaniisjl cu damfsla sl tracer« e da p»rta« opozltial, in caz da fuzl»ni cu iiUnsi l- O. Incul«! «a mai asta t­gis? da grupare- Un colaborator al „nostru a fost­ pus în măsură să cunoască expo- * seul verbal cu care d Vintilă­­ Brătianu şi-a întovărăşit, în con-­­ siliul de miniştri, expunerea de motive la legea budgetară. Expozeul verbal însamnă de fapt expunerea *speranţelor d-lui Vintila Brătianu în ce priveşte a-işa financiară de stat, pe care actualul ministru de finanţe o so­coteşte trecută de punctul ei cul­minant. E de văzut dacă speranţele d-lui Vintilu, Brătianu se vor realisa­in or ce caz socotim interesant ie ffl da un rezumat ăl spuselor drsak.* Trei lapte* a zis d. Br3 tifssnu« «or aduce um grab nie încăput da ameliorare sl inam«: 1) »*a Inserts In budgat anuității* ca toate împru­­ncuturii* laterna sl exter­ne și »*« leal măsuri ce nici o 8,h«ituiala «i nu se m&i posti fac* f» .afara cât» cadrul budgetului. 2) a’n pus ia ea!« o com­­biwtluna careva Insem­­ns its nis*pul de pom­pare a conurilor noastre ril® tezaur, cat care a fost inundat! piaţa străini şi, 3) imflaţia noastră mo­netară m fost oprrt®. Bmca Nițiom/â eu mac emită nici © noul centimă. (t«bi*«tMl t­$'®îSt«t»J his!t(i*»sisssM«d<S * fost In* «BîSs.* fncom’estibil că măsurile « ceste sunt ssr­oase şi unele d­e e­a cu efect imediat in­contestabil. Oprirea unei nouei imfisti­­uni monetare este un fapt po­zitiv, de la care cu siguranţă ne putem aştepta la rezultate bune. Sfârşitul destrăbălărei cu chestueli şi garanţia că aceste chestue/f nu se vor face de­cit pe baza unui capital bud­getar—măsură cerută cu in­­zistenţă de străinătate—nu se poate si nu dea şi ea roade bune. Cât despre bonurile de te­zaur, ele constitue, fără tăga­dă pos/bt/a cheia boltai situa fiei noastre valutare. Când a­­ceste bonuri nu se vor mai oferi, cum se ofereau pe vre­muri po/ift/9 lui Radu­­/Acă­­reş­u, va­sta noastră va fi În­sănătoşită. Speranţele d-lui Viniclă Brs­­tesnu apar clar ca justificate. Nu mai puţin sunt şi alte fapte şi împrejurări comp­exe, care hotâresc de soarta valu­tei. Dovadă mizerii valutei ■eutui de ast&«zi.­ Or, cum, este îngăduită spe­ranţa­ că un început de îndrep­tare se va produce. TIATft POLITICA Criza financiară ie Stat — Punct«! culminant— Sparangola d-lul VintHS BrStlaau — Calupul bagasar— Honurile d* tmzmv. Sfârșitul imtaiftisnefi monelsr^ — âSTUALlTlTl „ DIN AFARA U» nou dar dat de Londra TerduaiElai.— Se știe că ora­șul fl comb­atal Lmdrii aa a­­dopt­ai Vet­danul șl eă an prim eet de 75o aoo frânei, l-a fost înmânat d lai Potentate primal mlciittm frtttez, de către pri­marul Londrii, lamenta piuită t» premierul a făcut-o la Lon­dra. QAuasta samă erst începutul celor te Londra m oferi adop­tatului său de după războia, fl va servi la reconstruirea om­­salul distras du armuls ger­­mant. ZMe aresta, preşedintele gu­vernatei francez, a fost înştiin­ţat, cS comb­atul Londra, a ofe­rit un al doilea dar, constând Uit'au m& de 250 oro franci, oferit VerdaMlul * Noui zău Aminte de pyrită în Boemi». Săpături, fămSe în­tâmplător, In comnma Băla pod B&dăstm (Bicmlâ de Nord) au dat ton la interesante du­­sopetiri. S'a găsit tatr'adevăr, In o adânsfim numai de ăimi zeci de metri, o pătură ebundmtă de pirite aurifere, atingând mi­nimul it 12 mini grosime. Sn v­a proccdi imediat la să ipStări și exyl&rări U tăte-va ’perite ale zpcămintelor pent‘a ia se slăbut exact întinderea i pătatei aurifere. Er*HH5£ÎSiBE»S VM .TA 1 APULJE Itat N0NG35IS! @© ssripsassss ia «am® f . '••­­ ' *' ; .V ’ • - ’ . ',» AgoBţSS® da P*0»23cîeBî® 61 Lfe âiiffiîSÎRâTIA ZîAfWUn $ — IAȘI,­­T fTE. SAMiSCU 57 mmÂ& wwamtj­s­ua CÂTE­VA NOTE D. Coăx­u, fost prefect de i’ovur­­lui, a fost arestat pentru .nerestina­­lităţi în chestia contingentarilor. Te trezeşti că parchetul face do­vada că cel ar­estat opera ca in Codru.* Trupa de operete­­ Leonard con­tinuă ciclul reprezentaţiilor. „ Publicul ieşan are­e sentimentul ca ciclul ie prea mare. In or-C*_ caz această trupă ne dă prilej sa re­grete trecutul şi să găsească pre­zentul searbăd. Şi să fie sigur d. Leonard c* nu publicul ieşan s’a schimbat, ci alt­­cine­va şi nici macar în bine. * ţ- Nu este întreprindera la Iaşi, care si nu-şi organizeze un ban­chet, cu nu ştiu ce ocazie. S’ar pu­tea deduce clar că laşul bancht­­tuiaşte. In orice caz cel mai indicat ban­chet era acel al concertelor sim­fonice» Cine a mai văzut banchet fără muzică ? Acum sa tinde a se dovedi că nu se poate nici muzică fără banchet BLANGY Linia aeriană —Paris-Constanh­inopol — D­OTiNĂ POLITICĂ ŞCOLARĂ — ne rina tot 4« la râmâniî — de G. T. Muţureniu Noi, Românii, sântem îa drept, faţă da popoarele civilizate, să ne plângem nu numai de lipsa de adaptare a programelor Ia stadiul de desvoltare al minţii copilului din şcoala primită, de grâşitele metode pe ears Ia în* trebuinţ­ă îa şcoală, ete. «ard toate decurg din totala necunoaş* tere a sufletului copilului, dar avem dreptul să ne plângem şi de lipsa de şcoală primară. La ţară mai alei avem numai am simulacru de şcoală ţi aceasta după atâta timp de viaţă poli­tica constituţională care a îns­cris de la 1864, gratuitatea şi obligativitatea trimiterea copiilor la şcoa­a primară. Dovadă este numărul enorm de analfabeţi cu care ne „mândrim“ faţă de toa­te popoarele din orientul euro­pean. şi Cui se dătoreşte acest lucru 2 Clasei dominante de până acum, care s’a îngrijit numai de ne­voile ei de clasă, şi nu s’a în­grijit de nevoile poporului îi general. Ce să vorbim de tre­cut ! Astăzi chiar, actualul Mi­nistru de Instrucţie sa ocupă de învăţământul universitar şi nu-l văd ocupându-se de joc de cel primar. Nu zic că acesta ar fi un rău, doamne păzeşte, dar par’că ar fi tichia de mărgă­­rintar, care ne trebueşte întâi, Intr’un stat democratic, cum a­­vena pretenţia să ne credem, se cuvine ca oamenii care-l con­duc să se ooape întâi de şcoa- lele primare şi treptat de cele­lalte, până la Universitate. Că s’a procedat astfel In toate timpurile, acesta nu e un cu­vânt. S’a procedat aşa în tim­pul Evului mediu, pentracă lu­mea începând să se deştepte, clasei dominante i-a fost frici şi a apucat o înainte, creând pentru dânsa câteva focare de lumină, de unde şi se înfrunta tot numai ci si aibă ce opune clasei de jos. Aşa era menta­­litatea oamenilor pe vremea a­­­ceia Astăzi, Inni, faţă cu inoersia democraţiei, datoria fiecărui dmn care şi di seamă de spiritul vre­­mei, făcând el parte chiar dia clasa oligarhiei, e dator si se ocupe de luminarea minţilor a­­celora care mâne vor fi chemaţi să conducă In realitate carul sta­tului. Altmintrelea vom păţi, toată lumea, ceea ce păţesc toţi oamenii în Rusia Sovietică. Rusia pătimeşte astăzi pen­­tru ci idele comuniste au că­­sat pe un teren nepregătit, cari nu te-a înţeles. Conducătorii de astăzi ai Ru­siei au înţeles greşala trecutu­lui şi nu găsesc alt remediu la toată această boală, decât răs­pândirea efectivă a culturei în popor. De aceea, grija mare și hertuelile enorme ce se fac în Rusia cu cal ura elementară. Copilul e luat cale In grija (Continuare în pagina 21-et)

Next