Opinia, mai 1922 (Anul 18, nr. 4483-4503)
1922-05-04 / nr. 4483
ANUL XVllMea No. 4483 Miblioteaa Univers) \ i & * ZIAR POLITIC COTIDIAN JOI 1 MAI 1922 A N U N C I l) 8 I 8« primam u torni» aLsnatilla am Publicitate 61 LA ifiSIBISTRATlA ziarului IAȘI, — 8TJL SiaXESCU 1? vw «uasAis mcmus les Mal din Uşi — Se impune o bună gospodărie internă . AlexandruMavrodi,împuternicitul guvernului în materie de teatru, a fost ieri în oraşul nostru, spre a se interesa de halul în care a ajuns clădirea teatrului din Iaşi şi a aviza la mijloacele de imediată îndreptare. Suntem cu totul de acord în privinţa faptului câ nu mai este nici un moment de pierdut. Falnica clădire ameninţă cu prăbuşirea. Pătrunderea în teatrul ieşan nu mai ie posibilă fără o reală primejdie — aşa găsesc specialiştii. Reparaţiile radicale trebuesc deci să curvie imediat. Va fi oare astfel ? Dacă ar fi să judecăm după vitregia de pănă acum a centrului faţă de Iaşi, am avea motive să ne îndoim. Câte nu s’au ruinat în acest oraş, fără ca centrul să se emoţioneze! Păstrăm cu toate acestea o rază de speranţă, că în, chestia aceasta lucrurile se vor petrece altfel. E vorba doar de un monument artistic, cum nu există al doilea în toată ţara şi care monument a provocat admiraţia pănă şi occidentalilor veniţi ocazional pe aci. In al doilea loc, diriguirea actuală nu poate nesocoti locaşul unde s’au înfăptuit, în clipele cele mai tragice ale vieţei acestui popor, cele mai mari reforme. Locaşul care a servit drept parlament în anii de restrişte cumplită, nu poate fi condemnat pieirei! Să sperăm clar că un început de îndreptare va veni. Aceasta nu însamnă, însă, că întreaga problemă a teatrului ieşan capătă astfel o soluţie. Rămâne în picioare problema directoratului d-lui Codreanu, care din punctul de vedere ce- l vom expune mai jos, constitue o adevărată nenorocire. Să fie lămurit un lucru. Opinia nu se preocupă actualmente de directoratul artistic al d-lui Codreanu. Nu ştiu dacă altă dată o vor face aici. Eu în orice caz nu, pentru că, pe deo parte, îmi recunosc francamente incompetenţa, iar, pe de alta, fiindcă socot că o discuţie despre arta dramatică presupune artişti şi eu nu-i văd. Deci nu directoratul artistic , ci partea administrativă, gospodăria teatrului interesează actualmente. Chestiunea este, într’adevăr, de o simplicitate rară. Comuna pune la dispoziţia societâţei dramatice din Iaşi un teatru splendid, cu adevărat occidental. Statul creiazâ Venituri speciale pentru aceiaşi societate. Cinematografele, fetele de la şantan, societăţile de binefacere, etc. toate sunt puse la contribuţie. Publicul ieşan, printr'un fericit concurs de împrejurări, dă şi el un enorm sprijin teatrului. Se încasează în ultimii ani sumi fabuloase. Se distribue tantieme, deşeuri, gratificaţii, jetoane, etc. în sumi nevisate. Şi cu toate acestea localul teatrului ajunge o lamentabilă ruină. Singur enunţarea acestui rezultat şi directoratul d-lui Codreanu ar trebui să fie pe veci pecetluit.* Dar, la urma urmei, să admitem că întreţinerea în mare, reparaţiunele costisitoare, tot în seama Statului trebuie să revie. Să admitem aceasta — bineînţeles cu condiţia ca atunci când statul dă milioane, ele să fie utilizate acolo unde cerinţele sunt imperioase, nu în netrebnici. Fie. Dar oare teatrul este o ruină numai din cauza marilor avarii ? Sau, halul de astăzi,—de o mie de ori nepermis, — se datoreşte lipsei anei elementare gospodării, nesocotim micelor cerinţi, , micelor reparaţiuni, care asigură o bună întreţinere şi garatează buna stare a unei clâdiri ? Din milioanele distribuite de actuala direcţie, cu o largiţă dusă până la nebunie, nu s’a putut reţine care, modestele 20.000 30 000 Iei anual, din care fond să se repare o spetează de stal—ca să nu se risipească banca întreagă—un cuier din lojă care se rupe, o lampă care se strică,un preş care se distramă, un mozaic care se fărâmiţează, un linoleum ce s’a defectat ? Cum de s’a putut tolera, cu o astfel de imbecilă nepăsare orientală, ca teatrul să ajungă în halul, încât să calci pe prundiş, în loc de mozaicuri şi covoare, să te aşezi în serinciob în loc să stai într’un stal şi să asculţi ecoul sinistru al uşilor care scârţie enervant, fiind-că d. Codreanu unge unde nu trebuie, în loc să ungă acolo unde trebuie ? ■X* Hotărât. Ruina de astăzi este datorită unei totale lipse de gospodării. Direcţia actuală nu vede, nu aude, nu simte nimic din cele ce trebuiesc linei săli de spectacole. Se Inşală d. Codreanu, dacă crede că un teatru poate realiza viziunea poetului în senzul: j.Câci e u» an întuneric ca o mare ft. . ri’o razi „Dar sici di vizat au fass şi nici ochii oare «’o vazi ‘. Teatrul cere cu totul altceva. El cere condiţiuni estetice, ce nu pot fi realizate fără o bună întreţinere. Teatrul are nevoie şi de un bun gospodar-aceasta, evident, după cum evident este că d ta, d-le Codreanu, nu ştii să faci gospodărie. Şi fără o bună gospodărie internă problema teatrului din Iaşi nu-i rezolvită. C SORIN CATEVA NOTE Care-i daoaebirea lutre o bancă şi o mamii? Cea da a doua di copiilor de aupt — pe când o bancă, dacă face noui creaţiuni, a deci copil di fapt,la acea de la dânşii.* Se zice că d. Al. Mavrodi, studiind ieri din nou budgetul teatrului naţional, a dolarat, când a ajun la capitolul şefului da cabinet şi a aflat diae dupi acest post: —„Pentru întâia dată aud că lucrul ăsta se cheamă şef de cabinet Eu ştiam că are un cu totul alt nume. * O femeie geloasă, exasperată că soţul, plecat in călătorit, nu s’a întors uiţi după trei săptămâni, îi telegrafiasă. — cTe aştept mâine dimineaţă negreşit. Nu uita că eşti om însurat. La care a primit răspunsul edificator. —„Telegrama sosit prea târziu”. BL4NZY Blindat cu o curioasă puternică pe care sta scris cu litere uriaşe impunătoarea cifră 80 succesul bucureştean a adunat o masă enormă în sala Naţionalului. Venise fiecare cu dorul de a rîde cu multă poftă deultra-spirituala „traducere şi localizare“ a comediei nemţeşti — episod din viaţa gimnaziilor germane. In jurul unei „copieturi“ la latină se produce o straşnică încurcătură. Aceasta este tema. Şi este straşnică zăpăceală — pentru bunul motiv că elevul în chestie nu numai că n’a copiat el, dar nici prin gând nu-i trece cine-ar putea fi autorul. Şi cu drept cuvânt. De unde să-i treacă băiatului (Ionescu Dimitrie al 2-lea din a opta) că diavolul de fată a profesorului de latină, înamorată fulgerător de „I. D. al 2-lea din a 8-a“, că eu zic, are să recurgă la acest mijloc eroic — pentru salvarea de la... corigență a aceluia, pe care o voce lăuntrică i l indică puternic : el şi nu altul va fi acela ... pe care tu îl vei urma... Bineînţeles, că după o serie de peripeţii „hăzoase“ totul se isprăveşte cu bine — ca’n orice farsă. Dl.("profesor de latină se căsătoreşte cu d-na lonescu- Bicaz, mama lui „I. Dimitrie al 2-lea din a 8-a“ şi acesta la rândul său, se declară ca prezumtiv logodnic al fiicei noului său tată. Farsa aceasta a fost „tradusă prelucrată şi localizată“. Un şir întreg de participii, dintre cari nici unul nu spune adevărul care e cu totul altul. Anume: Comedia nemţească a fost ,bucureştenizată“, adică diluată cu esenţă de Dealul Spirei, Tirchileşti şi alte suburbi, din care au eşit de curând masele mari ale inteligenţilor vizitatori de teatre care cer cu impetuozitate ca să li se servească artă în vocabularul lor. Şi dl Gusty are marele merit de a fi înţeles minunat ştirea aceasta sufletească. Produsul este pus tocmai în focarul, în punctul precis al cerenţilor — şi cifra 80 va fi în curând înlocuită cu şi mai monumentala sere: 100. Cu atât mai mult cu cât în piesă apare şi un director caraghioz, dar care mai e şi moldovean şi atunci s’o auzi pe coana Manda povestind „c’a fostără şi Ta văzutără pe ăla— pa Morţon moldoveanul“ care zice scrimbie, furişă, copchilă hăi, ş’o căpchiă etc. Da. Fostul moldovan şi fostul actor ieşan—primit cu braţele deschise la Bucureşti pentru acelaş motiv—atunci când a apărut în Zeilig Şor, dar pe care deşi l’a jucat mediocru (da. mediocru) dar a vorghiţ molăooinieşti ş’au râs atunci „ăia din vara“ cu multă poftă. D-l Morţun şi-o fi amintind desigur de comicul da la coleseul Bragadiru-Iaşi, un englez ultra ghebos care făcea o mulţime de ghiduşii cu, în, pe şi prin ghebul său. La fel ca d sa care şarjează fără milă limba copilăriei şi adolescenţei d-sale, pentru ca să zmulgă succesul à tout prix. Să fie sănătos şi să facă avere de pe urma „creaţiunilor“. Dar să-mi deie voie să spun şi vreo două vorbe despre interpretarea în general a „Extemporalului“, încep cu bărbaţii—întâi fiindcă’s mai numeroşi şi apoi ajung mai repede din nou la fostul actor din Iaşi. In rândul întâi stăm din toate punctele de vedere tânărul şi mult talentatul Brezeanu, care „deşi’i bâlbâit, dar nu’i prost—Ionescu Darie al II-lea din a 8-a“. Dintre toţi actorii indigeni şi străini nu ştiu pe vreunul care s ar putea întrece în rolul lui I. D. II-lea. Dacă periculosul său rival, talentatul Pepé Georgescu n’ar fi avut unele mici şarje (scena cu buchetul etc.) mi-ar fi fost greu să-mi spun preferinţa. Amândoi superiori domnului Morţun —cu toate şarjele nemiloase ale moldovenismelor D-sale. Sau poate tocmai pentru aceasta. Şi d-ra Zamora - un diavol de fetişcană—argint viu—în toate înţelesurile. Păcat numai, că avea un dicţionar atât de grosolan, pe alocuri chiar trivial. Dar aceasta nu este vina D-sale. Acest dicţionar „spiritual“ a asigurat în mare parte perspectiva cifrei „100“ şi aceasta sumă reprezintă cel puţin tot atâtea hârtii de 1000, pentru excelentul, finul şi spiritualul „prelucrător“ avere pe care niciodată n’ar fi încasat’o un dramaturg mondial serios, dacă scria în limba nostră. Public—ceva fantastic. Aplause , delirante. Ceia ce nu schimbă de loc părerea de mai sus. Vratislavius CRONICA DRAMATICA „Extemporalul" (Echipa „Morțun“) localizare de P. Gasy Revoluţia în China Bucureşti.— In jurul Pekingu ui au început ostilitaţi. Sângeroase ciocniri s-au produs Intre răsculaţi şi trupele guvernului. Copul diplomatic din Peking caută să extindă neutralitatea teritorială a cartieului ambasadorilor, asupra întregului oraş, ptntu a-l feri de excesele revoluționare. ÎNSEMNĂRI ÎNGLODAŢI IN BARBARIE! Guvernul mi’a ostenit să ordone o anchetă în chestiunea Impuşcărei lui Leonte Flipescu. Iar cererea familiei de a se face autopsia, se plimbă de la Ană la Caiafa, adică de la parchetul civil la cel militar. Este un lucru nemaipomenit! Ziarele au cules puternice indicii că Filipescu a fost asasinat mişeleşte. Ele au publicat detalii, au deschis campanie şi Sa adus acuzaţioni. Presa guvernului s’a lăsat ttrttă, la an an moment dat, pe panta polemicei. S'a solidarizat — fireşte — cu asasinatul, pretisând că total s’a petrecut la chipul cel mai legal. „Viitorul*, ca inteligenţa lui specială, a adus ca suprem argument... declaraţia santinelei cu pricina, adică tocmai declaraţia aceluia prezentat ca autor material a! crimei. Du, pi această genială replici, din dosul guvernamental a tăcut chitic fi total a rămas baltă. in faţa anei acuaţiani atât da grave, ar fi fost normal ca guvernal săordone imediat o anchetă şi sa facă tot posibilul ca chestiunea să se elucideze. Aşa procedează acel ce ară obrazul subţire şi mai ce seamă, acel ca are conştiinţa nevinovăţiei. Dar guvernai d-lui Brătianu n’are nici un fel de conştiinţă, şi prin purtarea lui, confirmă bănuiala că Filipescu a fost asasinat din ordin. Am rămas, denigar, naica ţară din Europa, Înglodată In atâta barbarie! Asasinatul se practică oficial, guvernanţii s‘au fericiţi pe isprăvile lor sângeroase, iar publicul nu te agiţi, nu profestează, nu iesă In stradă.. Ne vor ucide pe capete ! Şi vom merita ! RENOVATUS I ummmmmmmBBtttäBäMmmmKmrn- A se ceti în Pag. III a ultimele știri telegrafice și telefonice. La primăria noatră există - poate nu ştiţi ? — un serviciu zis al aprog. Acest serviciu, cu o tortură atât da important este garnisit cu şeii, subfeti,ţionari de tot felul, ocupă un apartament al primăriei; are biurouri, mese, lăzide fier, scaune, furnituri de biurou etc. Dar clisstia este : face vreo treabă acest serviciu ? O oarecare treabă tot face. De pilda, scrie și primește adrese, dă răspunsuri, liniază registre, coase dosare, exercită taba înmulțirei etc. Bine ! Dar ce legături are cu aprovizionarea ? Aici chestiunea devine foarte dificilă. Constatăm, în primul rând, că serviciul îşi aprovizionează funcţionarii cu lefuri, sporuri alociţii diurne. Ia al doilea rând.... nu mai constatăm nimic. Ocupaţia de mai sus, este una şi [[singura ocupaţiune care dă viaţă serviciului de aprovizionare al comunei Iaşi. Cetitorii îşi vor zice poate, că o astfel de ocupaţiune a unui serviciu de aprovizionare, este absolut insuficientă, că este complectamente negativă , că rolul acestui serviciu ar fi să procure Iaşului toate alimentele necesare, in cantitate suficientă, cu un preţ cât mai adoptat de costul producţiei, deci, cât mai scăzut. Aşa ne spunem şi noi. Insă nu tot aşa spune serviciul de aprovizionare al comunei Iaşi. Şi, din nefericre, se pare că conducătorii comunei sânt de părerea domnilor de la aprovizionare. Populaţia târgului nu a avut ocazia să-şi dea seama de existenţa serviciului cu pricina. Avem alimente în raport cu producţia generală a ţărei şi în măsura în care transportă şi speculează comercianţii, după putinţa, dispoziţia, şi interesul lor. Cum dar zice, treburile merg prost de la sine Şi sântem bucuroşi când serviciul aprovizionării nu le face să meargă şi mai prost. Şi ne întrebăm : este oare admisibil că târgul nostru prăpădit să-şi permită luxul unui serviciu, inutil, costisitor, care e gata numai să încaseze ? A propos de încasări. Se încasează unele taxe pe măciniş, cu destinaţia de a mări fondurile pentru repararea străzilor. Cunoaştem azuî unei mori din Iaşi care , decursul anu’ui trecut, a lăt taxe în sumă de peste noiion Ie’. E vorba de ei e venituri respectabile. Ce se face cu aceşti bani ? Când cauţi, mereu e casa goală. Şi străzile Iaşului — dragă Doamne — nu se pot lăuda cu asiduitatea edililor noştri. Totul e în lună, ca şi pe vremea refugiului. Serviciul de aprovizionare înghite atâta bănet numai pentru aprovizionarea funcţionarilor cu lefuri? Nu cred domnii din fruntea comunei că acest serviciu treime să fie, sau desfiinţit, sau reorganizat temeinic, asa ca si devie o realitate, în folosul obștesc. INTERESE LOCALE MOSEL! COMUNALE - Servciul de aprovizionare al comunei. — Un serviciu fantomă. — Incăsări grasa și cheltueli fără urmă. — Se impun măsuri de îndreptare — Pentru sinistraţii din Lupeni Apel către publicul eşan Un accident de mine, produs la Lupeni, lungi Hunedioara a aruncat doliu asupra unei întregi regiuni industriale. Morţii se socotesc cu sutele, cei rămaşi fără sprijin cu miile. In condiţiile speciale de astăzi, cănd problema conflictului dintre munca şi capital are o acuitate neubicinuită, astfel de nenorociri, menite să pună amărăciune în sufletul muncitorimei, iară a fi repede ajutorate de toţi cei conştienţi şi doritori de pace socială. In toate părţile ţărei opera de azistenţă a şi fost organizaţi. Suntem convinşi că şi Iaşul caritabil nu va rămâne mai prejos. OPINIA face dar apel la populaţia ieşană, pentru a subscrie în folosul victimelor încă la viaţă sau a familiilor celor dispăruţi. Banii adunaţi vor fi remişi, cu acte în regulă ministerului asistenţei sociale, pentru a face ca ajutoarele să par vie celor în drept. Au subscris până acum: OPINIA .... 500 lei Lucrătorii tipografiei 100 lei Boala regelui Suediel București.— In urma cunoscutului accident de automobil, Regele Suedii are câteva toaste rupe. Eri s’a podus o nouă scurgere de sânge din mușchii inime înfometarea POPULAŢIEI “ In chestia preţului porumbu lui Federala Iaşi ne trimite o lungă întâmpinare în chestia preţului făinei de porumb. Constatam, din primul moment, că federala explică mutic, dar faptele rămân aceleaşi, în sensul că populaţia plăteşte trei lei kilogramul de făină de porumb şi len se găseşte in cantitate suficientă. Intre altale, federala, care susţine că nu este decât mandatara comisiei de cumpărare, afirmă două lucruri importante şi anume :* 1) Că vinde porubul cu 1 leu 90 kilogramul, § 2) Că deşi a trimis porumb în Ardeal şi Bucovina, magaziile gem de porumb. Se pune întrebarea atunci de ce scumpetea din piaţă şi de ce lipsă ? Răspunsul il dă tot federală. Ea nu vinde decât celor ce vin cu bonuri de la comisia judeţeană sau comisia superioară de cumpărare. FtiAţi înţeles. Se vinde cu 1 leu 90, dar numai celui ce are bon. Se dau foarte puţine bonuri, deşi magaziile gem. Aşa se rezolvă in România d-lor Alecu Constantinescu şi colonel Barca problemele economice. Iar între timp populaţia moare de foame. Coiletiilele corpului didiclic primar Câteva observaţiunî şi propuneri de prof. V. Tetrovanu Pentru tatâia oără, de la războia Încoace, a’autruat In conferinţe anuale institutorii fi Învăţătorii. Măaura ministerul«! de a se relua aceste adunări a fost bine veniţi, cici ele sunt un bun prilej de Întâlnire Intre dăscăli, de frământare a unor chsttinşi care interesează smala şi de panere In toraină a forţelor didactice. Ca profesor de şcoală normală ns’aşa simţit dator să iau parte la a:«ate adunări, le-am armirit cu Interes de a face pandifite câteva observaţiuni şi propuneri în legătură cu ele. •Al. O constatare îmbucurătoare este că de altădată conferinţele corpului didactic primar din Iaşi au fost urmărite cu stăruinţă de anele profesoare şi de unii profesori de şcoală namală. E drept că, nefăcând parte tn chip oficii din aceste asanări, am fost reduși !* ro» 1.1 de simpli audori și aceastt ni se pare o lipsă in organiza(Continuare în pagina II-a)